Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 194/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 194/2013 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 03-04-2013 în dosarul nr. 12756/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.194/C
Ședința publică din data de 03 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător D. P.
Judecător I. B.
Grefier M. G.
cu participarea reprezentantului Ministerului Public
Procuror – V.-Grațiela L.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., . nr.18, județul C., împotriva sentinței civile nr. 560 din 31.01.2013 pronunțată de Tribunalul C.-Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți C. L., domiciliat în C., ., ., apt.23, județ C. și C. G., domiciliat în C., ., ., apt.29, ., având ca obiect Despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod proc. civilă.
Grefierul expune referatul cauzei în cadrul căruia evidențiază părțile, stadiul dosarului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și faptul că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege și scutit de plata taxelor de timbru, solicitându-se judecata recursului și în lipsă conform art. 242 pct.2 Cod proc.civilă.
După referatul grefierului de ședință:
Întrebat fiind de către instanță, reprezentantul Ministerului Public – procuror V.-Grațiela L. arată că nu mai are alte cererii prealabile, excepții sau probe, solicitând acordarea cuvântului pe recurs.
Curtea, reținând că nu mai sunt alte chestiuni prealabile, fiind lămurită asupra cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod proc civilă declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului, luând act că prin cererea de recurs s-a solicitat judecata cauzei și în lispsă.
Reprezentantul Ministerului Public– procuror V.-Grațiela L., având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului, întrucât hotărârea instanței de fond este nelegală. Nu se poate concluziona că măsura administrativă sub forma fixării locului de muncă pentru 24 de luni dispusă față de autorul reclamanților are caracter politic conform legii.
Curtea rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ reclamantul C. L., în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitat instanței de judecată să constate caracterul politic al măsurii de fixare a locului de muncă în perioada 1958-1960, aplicate bunicului său C. M. în baza Ordinului MAI nr._/15.04.1958 și să oblige pârâtul la acordarea de despăgubiri, conform dispozițiilor Legii nr.221/2009.
În motivarea în fapt a cererii reclamantul a arătat că, în perioada 17.02._60, bunicul său C. M. a fost condamnat la locul de muncă, potrivit referatului din 07.04.1958, urmare a faptului că nu era un susținător al regimului politic din acel moment, fiind cunoscut ca opozant al colectivizării și al acelora care susțineau ideile și liderii acelui timp.
S-a mai precizat de reclamant că la întoarcerea din locul condamnării bunicul său era de nerecunoscut și a susținut lupta pentru libertate prin fiul său C. I., în condițiile în care el avea vârsta de 56 de ani și fusese diagnosticat cu silicoză, dobândită în mina în care lucrase timp îndelungat.
În drept s-au invocat prevederile Legii nr.221/2009, iar în probațiune au fost depuse acte de stare civilă și documentele existente în dosarul nr.P14762/10/16.12.2010 al Arhivei Operative a Ministerului Afacerilor Interne, eliberate de CNSAS.
Pârâtul a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune în raport de prevederile art.5 din Legea nr.221/2009, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că reclamantul nu a dovedit caracterul politic al măsurii aplicate autorului său, că nu mai există temei legal pentru acordarea despăgubirilor bănești pentru prejudiciul moral și că despăgubirile materiale nu sunt dovedite.
La termenul de judecată din 13.12.2012, tribunalul a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune în capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._, reclamantul C. G., în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat instanței de judecată să constate caracterul politic al tatălui său C. M. în baza Ordinului MAI nr._/15.04.1958 și să oblige pârâtul la acordarea de despăgubiri, conform dispozițiilor Legii nr.221/2009.
În motivarea în fapt a cererii reclamantul a arătat că, în perioada 17.02._60, bunicul său C. M. a fost condamnat la locul de muncă, potrivit Referatului din 07.04.1958, urmare a faptului că nu era un susținător al regimului politic din acel moment, fiind cunoscut ca opozant al colectivizării și al acelora care susțineau ideile și liderii acelui timp.
S-a mai precizat de reclamant că la întoarcerea din locul condamnării bunicul său era de nerecunoscut și a susținut lupta pentru libertate prin fiul său C. I., în condițiile în care el avea vârsta de 56 de ani și fusese diagnosticat cu silicoză, dobândită în mina în care lucrase timp îndelungat.
În drept s-au invocat prevederile Legii nr.221/2009, iar în probațiune au fost depuse acte de stare civilă și documentele existente în dosarul nr.P14762/10/16.12.2010 al Arhivei Operative a Ministerului Afacerilor Interne, eliberate de CNSAS.
Pârâtul a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune în raport de prevederile art.5 din Legea nr.221/2009, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că reclamantul nu a dovedit caracterul politic al măsurii aplicate autorului său, că nu mai există temei legal pentru acordarea despăgubirilor bănești pentru prejudiciul moral și că despăgubirile materiale nu sunt dovedite.
La termenul de judecată din 13.12.2012, cu privire la capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri, tribunalul a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune în capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri și excepția lipsei de interes în formularea capătului de cerere privind constatarea caracterului politic al condamnării suferite de numitul C. I..
Prin încheierea de ședință din data de 31.01.2013, având în vedere capătul de cerere comun privind constatarea caracterului politic al măsurii aplicate tatălui, respectiv bunicului reclamanților, C. M., tribunalul a constatat îndeplinite cerințele impuse de art.164 C.proc.civ. și a dispus conexarea dosarului civil nr._/118/2012 la dosarul civil nr._ .
Prin sentința civilă nr.56 din 31.01.2013 Tribunalul C. a admis în parte acțiunea reclamanților și a constatat caracterul politic al măsurii administrative având ca obiect fixarea locului de muncă pentru 24 de luni, aplicată numitului C. M., născut la data de 02.05.1902 în Isaccea-Tulcea, fiul lui N. și P., în baza Ordinului M.A.I. nr.10.002/15.04.1958.
S-a respins ca lipsit de interes capătul de cerere formulat de reclamantul C. G. pentru constatarea caracterului politic al condamnării suferite de fratele său, C. I..
S-au respins ca prescrise capetele de cerere privind acordarea de despăgubiri, formulate de ambii reclamanți.
Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că cererea de constatare a caracterului politic al condamnării suferite de numitul C. M. I. (I., născut la data de 15.02.1928, este lipsită de interes, întrucât infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale, prevăzute de art.209 pct.II C.penal se regăsește în enumerarea cuprinsă în textul art. 1 al.(1) din Legea nr.221/2009, text ce consacră de drept caracterul politic al condamnării.
Referitor la prescripția dreptului la acțiune în capetele de cerere privind acordarea de despăgubiri Tribunalul C. a reținut că excepția este fondată, în condițiile în care acțiunile reclamanților au fost formulate după împlinirea termenului de prescripție de 3 ani reglementat de art. 4 al.(4) din Legea nr.221/2009, termen care a început să curgă de la data intrării în vigoare a legii, respectiv de la data de 14.06.2009.
În condițiile în care acțiunile reclamanților au fost promovate la data de 06.11.2012 s-a concluzionat că sunt prescrise pretențiile acestora de acordare a daunelor conform art.5 al.(1) lit.a) și b) din Legea nr.221/2009.
În referire la cererea de constatare a caracterului politic al măsurii administrative de fixare a locului de muncă pentru 24 luni în colonia de muncă „Culmea” față de bunicul reclamanților C. M., prima instanță a statuat că aceasta este fondată, în raport de întregul material probator administrat în cauză.
Potrivit înscrisurilor din dosarul de urmărire nr.P_/10/16.12.2010 a Arhivei Operative a Ministerului Afacerilor Interne măsura fixării locului de muncă a fost pusă în aplicare la data de 17.02.1958 și a expirat la data de 17.02.1960, această măsură fiind dispusă prin Ordinul M.A.I. nr.10.002/15.04.1958. S-a reținut că anterior stabilirii locului de muncă, autorul reclamanților a manifestat o poziție dușmănoasă la adresa regimului înlăturat după 1945 în România, iar în anul 1949 a avut cunoștință de existența bandelor din Dobrogea, din care făceau parte și frații Fudulea și fiul său C. I., și le-a acordat ajutor, găzduindu-i și procurându-le alimente și alte obiecte de care aveau nevoie.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâtul S. R. care a criticat-o pentru nelegalitate conform art. 304 pct.9 Cod proc.civ. sub aspectul soluționării capătului de cerere ce a vizat constatarea caracterului politic al măsurii administrative de fixare a locului de muncă a cărei victimă a fost bunicul reclamanților – defunctul C. M., născut la data de 02.05.1902 în Isaccea, Tulcea, fiul lui N. și P., în temeiul Ordinului M.A.I. nr._/15.04.1958.
Susține recurentul că în aprecierea caracterului politic al măsurii administrative de stabilire a locului de muncă pentru o perioadă de 24 de luni aplicată numitului C. M., instanța de fond nu a avut în vedere și dispozițiile O.U.G. nr.214/2009 la care face referire art.4 al.(2) din Legea nr.221/2009 pentru caracterizarea unor infracțiuni ca fiind săvârșite din motive politice.
Întrucât autorul reclamanților nu a suferit niciodată o condamnare penală anterior stabilirii locului de muncă pentru 24 de luni, nu se poate stabili cu certitudine dacă această măsură administrativă a fost aplicată pentru activități care se circumscriu dispozițiilor art.2 alin.(2) din O.U.G. nr.214/1999, respectiv activități pentru susținerea sau aplicarea principilor democrației și pluralismului politic, propagandei pentru răsturnarea ordinii sociale până la 14 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii față de aceasta; acțiuni de împotrivire cu arma și răsturnarea regimului comunist, exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalități, terorii comuniste, precum și a abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politică.
Analizând legalitatea hotărârii Tribunalului C. în raport de criticile recurentului pârât S. R., Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Pornind de la rațiunea recunoașterii de către S. R., după 22 decembrie 1989 și instaurarea unui regim democratic a consecințelor produse în sfera drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor săi prin regimul totalitar comunist, precum și de la necesitatea asumării și atenuării acestor consecințe produse atât asupra drepturilor patrimoniale cât și a celor care interesează valorile supreme ale personalității umane, legiuitorul român a adoptat – începând cu anul 1991 o . acte normative menite să răspundă acestor imperative (Decretul nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945 precum și a celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, O.U.G. nr. 214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispus, din motive politice măsuri administrative abuzive.
Legea nr. 221/2009 care a preluat în cea mai mare parte prevederile deja statuate prin Decretul Lege nr. 118/1999 și OUG nr. 214/1999, a definit condamnările cu caracter politic și măsurile administrative cu caracter politic, reglementând o procedură specială pentru constatarea caracterului politic al unor condamnări sau măsuri administrative dispuse de statul român față de cetățenii săi în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Conform dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 221/2009 constituie măsura administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securității, având ca obiect dislocarea și stabilirea domiciliului obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre actele normative enunțate de textul legal și anume: Decretul nr. 6/1950, Decretul nr. 60/1950, Decretul nr. 257/1952, Decretul nr. 258 din 22 august 1952, Decretul nr. 77/1954, Decretul nr. 89/1958; H.C.M. nr. 2/1952, H.C.M. nr. 1154 din 26 octombrie 1950, H.C.M. nr. 344/1951, H.C.M. nr. 326/1951, H.C.M. nr. 1554/1952, H.C.M. nr. 337/1954, H.C.M. nr. 237/1957, H.C.M. nr. 282 din 5 martie 1958 și H.C.M. nr. 1108/1960; Ordinul nr. 100/Cabinet din 3 aprilie 1950 al Direcțiunii Generale a Securității Poporului; Ordinul nr. 5/Cabinet/1948; Ordinul nr._/Cabinet/1948; Ordinul nr. 490/Cabinet/1952 și Ordinul nr. 8/20/Cabinet 1952 ale Ministerului Afacerilor Interne; deciziile M.A.I. nr. 200/1951, nr. 239/1952 și nr. 744/1952 ale Ministerului Afacerilor Interne; Ordinul nr. 838 din 4 decembrie 1952 al Ministrului Securității Statului.
Conform art. 4 al. (2) din Legea nr. 221/2009, „persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător”.
Art. 1 al. (3) din Legea nr. 221/2009 prevede că sunt condamnări cu caracter politic și condamnările dispuse în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul din scopurile prevăzute la art. 2 al. (1) din O.G. nr. 214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispus, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001 cu modificările și completările ulterioare.
Din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale rezultă că pot fi apreciate ca fiind măsuri administrative cu caracter politic și acele măsuri de deportare, stabilirea domiciliului obligatoriu, internarea în colonii de muncă dispuse în temeiul altor acte normative, decât cele enumerate în art. 3 din Legea nr. 221/2009, cu condiția ca aceste măsuri să fi fost dispuse de organele fostei miliții sau securității statului român, față de persoane care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România după 6 martie 1945, sau care prin activitatea lor s-au opus acestui regim.
Or, în speță, Tribunalul C. în mod judicios a reținut că autorul reclamanților a desfășurat activități ostile regimului comunist înlăturat după 6 martie 1945, motiv pentru care a fost cercetat de organele de securitate și internat într-o colonie de muncă timp de 24 de luni.
Astfel, în referatul adresat la data de 07.04.2012 de Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Regională C. s-a menționat că numitul C. M., „s-a încadrat în organizația legionară în anul 1938, unde a desfășurat o intensă activitate, fapt pentru care a fost numit șef de cuib și apoi în 1940 șef de garnizoană.. După 23 august 1944 se menține pe poziție dușmănoasă și întreține legături cu elemente legionare. În prezent (1958) din unele materiale neverificate rezultă că cel în cauză are și unele manifestări dușmănoase la adresa regimului (fila 16).
Din întreaga documentație aflată în arhiva C.N.S.A.S. și depusă la dosar, rezultă că autorul reclamanților a făcut obiectul dosarului de urmărire nr. P_/101/16.12.2010 al Arhivei Operative a Ministerului Afacerilor Interne, dosar finalizat cu măsura fixării locului de muncă în colonia de muncă „Culmea”, măsură administrativă dispusă prin Ordinul M.A.I. nr._/15.04.1958 (filele 11-48 dosar fond).
Din analiza Ordinului M.A.I. nr._/15.04.1958 (fila 17 dosar fond) rezultă că măsura luată față de C. M. de fixare a locului de muncă pe o perioadă de 24 de luni în colonia „Culmea” s-a dispus în baza Decretului-Lege nr.89/1958 și în conformitate cu HCLM nr.282/1958 cu privire la fixarea locului de muncă condamnaților contrarevoluționari care și-au ispășit pedeapsa și a altor categorii de elemente dușmănoase regimului democrat – popular din Republica Populară Română, activitățile autorului reclamanților fiind considerate deosebit de periculoase pentru securitatea statului”.
Se reține din analiza hotărârii supuse recursului că prima instanță, în aprecierea caracterului politic al faptelor imputate autorului reclamanților s-a raportat și la dispozițiile O.U.G. nr.214/1999 la care face trimitere art.4 al.(2) din Legea nr.221/2009, pentru caracterizarea unor infracțiuni ca fiind săvârșite din motive politice, contrar susținerilor pârâtului din motivarea recursului.
În raport de dispozițiile legale mai sus invocate și față de ansamblul probator administrat în fața primei instanțe, în mod judicios Tribunalul C. a reținut că activitățile care au condus la reținerea și internarea autorului reclamanților într-o colonie de muncă – Colonia „Culmea” pe o perioadă de 24 de luni - se circumscriu enumerării cuprinse în O.U.G. nr.214/1999, măsura administrativă dispusă față de C. M. având caracter politic.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 Cod proc.civilă se va respinge recursul pârâtului S. R. ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., . nr.18, județul C., împotriva sentinței civile nr. 560 din 31.01.2013 pronunțată de Tribunalul C.-Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți C. L., domiciliat în C., ., ., apt.23, județ C. și C. G., domiciliat în C., ., ., apt.29, ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 03 aprilie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. P. D. P. I. B.
Grefier,
M. G.
Jud.fond –A.L.
Red.dec.recurs-Jud.M.P./08.04.2013
Thred.gref.G.M./2ex./10.04.2013
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 395/2013. Curtea de... | Legea 10/2001. Decizia nr. 8/2013. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
