Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 5232/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5232/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-05-2013 în dosarul nr. 8759/95/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 5232/2013
Ședința publică de la 16 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. L.
Judecător F. D.
Judecător I. V.
Grefier N. D.
x.x.x.x
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta ȚĂLNARU A., împotriva sentinței civile nr.396/06.12.2011, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect Despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul a fost declarat și motivat în termen legal, precum și lipsa părților care au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 C. pr.civ., după care constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, sub nr._, reclamanta Țălnaru A. a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, să se dispună obligarea acestuia la acordarea de despăgubiri în cuantum de500.000 lei, pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea și executarea de către Țălnaru I..
A solicitat de asemenea obligarea pârâtului la acordarea de daune morale în cuantum de 300.000 lei RON pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a măsurilor administrative cu caracter politic luate de organele fostei miliții asupra sa..
În motivarea cererii a arătat că în perioada 26.06._57 soțul său Țălnaru I. a fost condamnat și privat de libertate pe considerentul că ar fi săvârșit infracțiune de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art.209 C.pen., iar condamnarea acestuia a avut loc în baza mandatului nr.1453/1944 emis de către P. Tribunalului M. Cluj, în acel moment acesta fiind militar în termen, acest fapt reieșind din biletul de eliberare nr.799/1957 eliberat de către Penitenciarul G..
A mai arătat că după executarea pedepsei de 7 ani și 7 luni de detenție, acestuia i-a fost stabilit domiciliul obligatoriu în perioada 30.01._60 în localitatea Rubla, județul B., adică pentru o perioadă de 3 ani, după care a intervenit căsătoria dintre ei la data de 03.12.1957.
Că urmare a maltratărilor suferite în perioada detenției, soțul său a fost pensionat pe caz de boală, iar ulterior la 09.07.1999 a decedat.
Că împotriva sa au fost luate măsuri administrative în sensul celor prevăzute de art.3 din Legea 221/2009, respectiv prin decizia MAI nr.200/1951 a fost dislocată împreună cu părinții din zona frontierei de vest a țării în ., domiciliul obligatoriu avându-l în această localitate în perioada 18.06._55, respectiv 4 ani, 5 luni și 19 zile, restricțiile domiciliare fiindu-i ridicate prin Decizia MAI nr.6200 din 20.11.1955.
A mai precizat că ulterior, această măsură a fost modificată prin adeverința nr.116/1990 emisă de Asociația foștilor deținuți a județului M. din domiciliu obligatoriu în strămutat, iar în unele înscrisuri domiciliul apare stabilit în localitatea Rubla, județul B., localitate care este una și aceeași cu ..
A precizat că soțul său Țălnaru I. este una și aceeași persoană cu Țălnaru I., așa cum rezultă din declarațiile date la notar de către două persoane, aspect reținut și în hotărârea judecătorească de partaj succesoral, dovada calității de moștenitor înțelegând să o facă cu hotărârea judecătorească pronunțată de Judecătoria Motru.
A solicitat daune morale în cuantum de 800.000 lei RON.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.1,3,5 din Legea nr.221/2009.
În dovedirea cererii a depus la dosar memoriu, copii de pe sentința civilă nr.3205/12.12.2008 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._, declarația notarială autentificată sub nr. 110/14.02.2007 de Biroul Notarial Fidelis București, copia certificatului de naștere, copia certificatului de căsătorie, copia certificatului de deces al lui Țălnaru I. adresa nr._/08.02.1991 emisă de Ministerul de Interne, copia biletului de eliberare nr.799/1957, hotărârea nr. 51 din 31.07.1990, hotărârea nr.116 emisă de Prefectura Gorj, decizia nr.35 din 21.04.1999 emisă de Direcția Generală de muncă și Protecția Socială a județului Gorj, hotărârea nr.115/1990 emisă de Prefectura Județului Gorj,, decizia nr.36/21.04.1999 emisă de D.G.P.S. Gorj
Pârâtul a formulat întâmpinare prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj arătând că referitor la cuantumul despăgubirilor în Monitorul Oficial nr.446/01.07.2010 a fost publicată OUG nr.62/2010 prin care s-a plafonat cuantumul despăgubirilor pe care instanța le poate acorda.
Tribunalul Gorj prin sentința civilă nr.396 de la 6.12.2011 a respins cererea formulată de către reclamanta Țălnaru A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice București, având ca obiect Despăgubiri - Legea nr.221/2009.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamanta Țălnaru A. a solicitat obligarea Statului R. prin Ministerul de Finanțe la plata sumei de 800.000 lei reprezentând prejudiciul moral pentru condamnarea penală, cu caracter politic, a soțului său Țălnaru I., în prezent decedat, temeiul juridic al acțiunii fiind disp. art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009.
Potrivit acestor dispoziții legale, orice persoană care a suferit condamnări, cu caracter politic, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia, până la gradul al doilea inclusiv, pot solicita instanței de judecată în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la: a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
Prin decizia nr. 1360/21.10.2010 a Curții Constituționale, s-a constatat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a Teza I din Legea nr. 221/2009, privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare sunt neconstituționale.
Prin aceeași decizie, s-a dispus că, în conformitate cu disp. art 147 alin.1 din Constituție, dispozițiile din lege constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă în acest interval, Parlamentul (……), după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile constituției.
Potrivit disp. art. 51 din Constituția României ” respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”, iar potrivit art. 145 alin. 2 „deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii”.
Din interpretarea acestor dispoziții legale, cât și a celor prevăzute în art. 144 lit. c din Constituție, rezultă că instanța este obligată să aplice decizia Curții Constituționale, prin care s-a stabilit neconstituționalitatea unei legi sau a unor dispoziții din lege.
În consecință, având în vedere că termenul de 45 de zile de la publicarea Deciziei nr. 1360/21.10.2010, a expirat și că în această perioadă organul legislativ nu a pus de acord prevederile neconstituționale din Legea nr. 221/2009 cu dispozițiile Constituției, instanța, făcând aplicațiunea Deciziei nr. 1360/21.10.2010, care lipsește de efecte juridice dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din lege, a respins cererea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta Țălnaru A. criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind acordarea de daune morale pentru prejudiciul suferit de soțul său ca urmare a măsurii administrative luate, respectiv de stabilire a domiciliului obligatoriu pentru o perioadă de 3 ani.
A arătat că s-a făcut o aplicare greșită a deciziei de neconstituționalitate invocată, cu privire la capătul de cerere privind măsura administrativă, având în vedere temeiul de drept aplicabil, respectiv art.3 din Legea nr.221/2009, aceste dispoziții legale nefiind declarate neconstituționale.
În condițiile existenței unui vid legislativ ivit ulterior formulării acțiunii, instanța era obligată să procedeze la interpretarea legii, conform principiilor ce guvernează această materie.
Una din regulile de interpretare logică a legii civile este aceea potrivit căreia legea civilă trebuie interpretată în sensul aplicării ei, iar nu în sensul neaplicării. În mod clar, scopul Legii nr.221/2009 a fost o încercare de reparare a prejudiciului cauzat persoanelor persecutate pe motive politice, de statul totalitar comunist, prin măsuri complementare.
De asemenea, în situația în care Legea 221/2009 nu a fost declarată neconstituțională în întregul ei, în mod greșit i-a fost respinsă acțiunea.
Recurenta mai arată că principiul neretroactivității legii civile noi este regula juridică potrivit căreia o lege civilă se aplică numai situațiilor ce se ivesc în practică după adoptarea ei. Raporturilor juridice născute anterior intrării în vigoare a legii civile noi nu li se pot aplica aceste dispoziții.
Un proces civil aflat pe rolul instanțelor, dar nesoluționat printr-o hotărâre definitivă, privește un raport juridic de drept substanțial născut, deci anterior intrării în vigoare a legii civile noi.
În situația în care s-au încuviințat probatorii și s-au administrat probe în susținerea cererii, instanța era obligată să se pronunțe asupra temeiniciei acesteia.
Față de aceste motive, având în vedere și practica CEDO, a solicitat ca, în baza art.312 C. pr.civ., admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, casării hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se pronunța pe fondul acesteia.
În drept a invocat prevederile art.3041 C. pr.civ.
Recursul este nefondat.
Examinând hotărârea prin prisma criticilor invocate și a apărărilor formulate, precum și în temeiul art.304 pct.1-9 C.pr.civ., Curtea constată că nu subzistă motive de casare sau modificare din cele expres și limitativ prevăzute de aceste dispoziții legale.
Astfel, nu sunt întemeiate criticile recurentei în sensul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind acordarea daunelor morale pentru prejudiciul suferit de soțul său ca urmare a măsurii administrative luate, respectiv de stabilire a domiciliului obligatoriu pentru o perioadă de 3 ani, în condițiile în care prin decizia nr. 1360/21.10.2010 a Curții Constituționale, s-a constatat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a Teza I din Legea nr. 221/2009, privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare sunt neconstituționale.
Nu se poate reține ca fiind întemeiată, nici critica care privește faptul că instanța a făcut o aplicare greșită a deciziei de neconstituționalitate invocată, cu privire la capătul de cerere privind măsura administrativă, și care are ca temei de drept aplicabil, art.3 din Legea nr.221/2009, sau că aceste dispoziții legale nu au fost declarate neconstituționale întrucât prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi au fost declarate neconstituționale prin Deciziile Curții Constituționale nr. 1358/2010 și nr. 1360/2010.
Potrivit art. 147 alin. 1 din Constituție, "Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept".
Așa cum prevede art.3 din lege:“Constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre următoarele acte normative:a) Decretul nr. 6 din 14 ianuarie 1950, Decretul nr. 60 din 10 martie 1950, Decretul nr. 257 din 3 iulie 1952, Decretul nr. 258 din 22 august 1952, Decretul nr. 77 din 11 martie 1954 și Decretul nr. 89 din 17 februarie 1958;b) Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 2/1950, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.154 din 26 octombrie 1950, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 344 din 15 martie 1951, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 326/1951, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.554 din 22 august 1952, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 337 din 11 martie 1954, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 237 din 12 februarie 1957, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 282 din 5 martie 1958 și Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.108 din 2 august 1960;c) Ordinul nr. 100/Cabinet din 3 aprilie 1950 al Direcțiunii Generale a Securității Poporului;d) Ordinul nr. 5/Cabinet/1948, Ordinul nr. 26.500/Cabinet/1948, Ordinul nr. 490/Cabinet/1952 și Ordinul nr. 8/20/Cabinet/1952 ale Ministerului Afacerilor Interne;e) deciziile nr. 200/1951, nr. 239/1952 și nr. 744/1952 ale Ministerului Afacerilor Interne; f) Ordinul nr. 838 din 4 decembrie 1952 al Ministerului Securității Statului”.
De asemenea, art.5 din lege prevede:„**Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:a)*) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la:1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic; 2. 5.000 de euro pentru soțul/soția și descendenții de gradul I;3. 2.500 de euro pentru descendenții de gradul al II-lea”.
Se poate observa, că potrivit acestor dispoziții legale a fost definită sintagma “măsură administrativă cu caracter politic “, iar prin art.5 a fost recunoscut persoanelor care au suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul moral, astfel că nu se poate reține că instanța nu s-a pronunțat în privința măsurilor administrative.
De aceea, nu se pot reține nici criticile care privesc interpretarea și aplicarea greșită a legii, în condițiile în care soluția recurată este legală și temeinică, iar criticile care privesc aplicarea retroactivă nu pot fi primite deoarece”**) Dispozițiile art. 5 alin. (1) și (2), astfel cum acestea au fost modificate prin L. nr. 202/2010, se aplică și proceselor aflate în curs de soluționare în primă instanță dacă nu s-a pronunțat o hotărâre în cauză până la data de 25 noiembrie 2010. (art. XXVI din L. nr. 202/2010)” și în cauză cererea a fost înregistrată la 20 iulie 2010(fila 2 dosar fond) și până la 25 noiembrie 2010 instanța nu se pronunțase asupra fondului(fila 75 dosar fond).
Instanța a făcut o interpretare și aplicare corectă a dispozițiilor legale relevante în cauză, reținând judicios că potrivit art.51 și art. 145 alin. 2 din Constituția României ” „deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii”.
Este adevărat că jurisprudența Curții Europene este direct aplicabilă în sistemul român de drept, având forță constituțională și supralegislativă.
De asemenea, jurisprudența Curții Constituționale, spre deosebire de jurisprudența instanțelor, are asemănător deciziilor pronunțate de către Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii o astfel de forță, constituind izvor de drept, deciziile pronunțate făcând corp comun cu Constituția pe care Curtea o interpretează.
Instanța de fond a avut în vedere efectul direct și supremația dreptului comunitar, precum și principiul subsidiarității dreptului UE, și a făcut aplicarea în speță a jurisprudenței constante a Curții Constituționale în materia Legii nr.221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
În consecință, nu se poate reține nici existența unor motive de ordine publică și care potrivit art.306 alin.2 C.pr.civ., pot fi puse în dezbaterea părților din oficiu pentru a atrage casarea sau modificarea, astfel că în temeiul art.312 C.pr.civ., recursul se privește ca nefondat și se respinge, menținându-se soluția recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta ȚĂLNARU A., împotriva sentinței civile nr.396/06.12.2011, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Mai 2013
Președinte, M. L. | Judecător, F. D. | Judecător, I. V. |
Grefier, N. D. |
Re.jud.M.L./27.05.2013
2 ex/AS
j.f. V.N.
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 4841/2013. Curtea de... | Grăniţuire. Decizia nr. 8508/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
