Reziliere contract. Decizia nr. 6235/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6235/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 07-06-2013 în dosarul nr. 331/54/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 6235/2013
Ședința publică de la 07 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. M.
Judecător I. M.
Judecător S. A. C.
Grefier G. D. L.
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatorii ȚIPIȘTE M., ȚIPIȘTE E., ȚIPIȘTE M. C., ȚIPIȘTE I. C., ȚIPIȘTE N. D., ȚIPIȘTE A. M., și ȚIPIȘTE A. G., împotriva deciziei nr.6421/18.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat R A A D P F L C., având ca obiect reziliere contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat M. M. pentru contestatoarea ȚIPIȘTE M. C., contestatorii ȚIPIȘTE M., ȚIPIȘTE E., ȚIPIȘTE A. M., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a acordat termen în vederea desemnării unui apărător din oficiu.
Avocat M. M. pentru contestatoarea ȚIPIȘTE M. C., depune delegație de reprezentare și cererea privind contestația în anulare.
Contestatoarea ȚIPIȘTE E., depune în copie chitanțe privind restanțele la întreținere.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, se constată recursul în stare de judecată și se acordă cuvântul pe fond.
Avocat M. M. pentru contestatoarea ȚIPIȘTE M. C., solicită admiterea contestației în anularea deciziei pronunțată de Curtea de Apel C., iar pe fond respingerea cererii formulată de R A A D P F L C., susținând că toate cererile au fost respinse, ulterior rezilierii contractului, au încheiat un act adițional pe care Curtea de Apel nu l-a luat în considerare, iar potrivit art.969 Cod civ. convențiile legale au putere de lege ître părțile contractante.
Contestator ȚIPIȘTE M., solicită admiterea contestației în anulare.
Contestator ȚIPIȘTE E., solicită admiterea contestației în anulare.
Contestator ȚIPIȘTE A. M., solicită admiterea contestației în anulare.
CURTEA
Asupra cauzei de față:
Prin decizia recurată, Tribunalul D. a respins apelul declarat de revizuienții Țipiște M., Țipiște E., Țipiște M. C., Țipiște I. C., Țipiște N. D., Țipiște A. M., Țipiște A. G. împotriva sentinței civile nr. 8145/04.05.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata RAADPFL C..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut de la data de 13.11.2009 prin cererea înregistrată al Judecătoria C. sub nr._/215/2009, revizuienții Țipiște M., Țipiște E., Țipiște M. C., Țipiște I. C., Țipiște A. M., Țipiște N. D. și Țipiște A. G. au formulat, în contradictoriu cu intimata R.A.A.D.P.F.L. C., revizuirea sentinței civile nr. 7905 pronunțată la data de 13.05.2009 în dosarul nr._, desființarea acesteia și respingerea acțiunii formulată de reclamanta R.A.A.D.P.F.L. C..
Prin sentința civilă nr.7905/13.05.2009 Judecătoria C. – Secția Civilă a admis acțiunea civilă formulată de către reclamanta R.A.A.D.P.F.L. C. și a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 1286/12.08.1999 încheiat între reclamanta R.A.A.D.P.F.L. și pârâții Tipiște, reținând că în cauză sunt incidente disp. art. 15 din contract coroborate cu disp. art. 24 lit. b Legea 114/1996, mai exact se impune rezilierea contractului de închiriere și exonerarea locatorului ca urmare a nerespectării obligației de a-și achita cheltuielile de întreținere, pentru o perioadă mai mare de 3 luni.
S-a constatat, conform actelor de la dosar, că pârâții figurau la data de 31.12.2008 cu o datorie pentru cheltuielile comune de_ lei.
Prin cererea de revizuire a sentinței civile de mai sus, revizuenții au invocat faptul că obținut prelungirea contractului de închiriere, că situația lor de familie este precară și au achitat cheltuielile de întreținere.
Prin sentința civilă nr.5009/19.03.2010 pronunțată în dosarul nr._/215/2009 Judecătoria C. – Secția civilă, a respins cererea de revizuire cu motivarea că prin motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată – de revizuire, revizuenții nu s-au încadrat în nici unul dintre cazurile prevăzute expres în art. 322 C.P.CIV.
Sentința civilă a fost atacată cu apel de către revizuenți, astfel că a fost respinsă prin decizia nr. 429/19.10.2010 a tribunalului D., cu motivarea că apelul este lipsit de interes atâta timp cât revizuenții au obținut prelungirea contractului de închiriere și deci s-a evitat evacuarea din spațiul cu destinație de locuință, astfel cum s-a decis prin sentința civilă nr. 7905/13.05.2009.
Prin decizia civilă nr. 187/08.02.2011 pronunțată de Curtea de Apel C., s-a admis recursul și s-a modificat decizia apelată, în sensul că s-a admis apelul declarat de apelanții Țipiște M. și astfel s-a desființat sentința civilă nr. 5009/19.03.2010 și s-a trimis cauza pentru rejudecarea cererii de revizuire la Judecătoria C..
În rejudecare, cauza s-a înregistrat la Judecătoria C. sub nr._ .
Prin sentința civilă nr.8145/04.05.2011 pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă cererea formulată de revizuenții Țipiște M., Țipiște E., Țipiște M. C., Țipiște I. C., Țipiște A. M., Țipiște N. D. și Țipiște A. G. în contradictoriu cu intimata RAADPFL C..
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 7905/13.05.2009 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a admis acțiunea civilă promovată de R.A.A.D.P.F.L. C. împotriva pârâților Tipiște M., Tipiște E., Tipiște mihaela C., Tipiște I. C., Tipiște N. D. și tipiște A. G., s-a dispus rezilierea contractului de închiriere încheiat între părți și evacuarea pârâților din apartamentul situat în C., cartier 1 Mai, .. C, ..
În cererea de revizuire formulată de revizuenți la data de 13.11.2009, revizuenții au invocat motivul privind starea materială precară a familiei Tipiște și faptul că s-a încheiat un act adițional la contractul de închiriere fiind prelungit contractul până în anul 2014.
Curtea de Apel C. a statuat, prin decizia de casare, că actul invocat de către revizuenți trebuia analizat prin prisma disp. art. 322 pct. 5 C.P.CIV., ca fiind act nou.
Din acest punct de vedere, respectând disp. art.297 și art.315 C.P.CIV., instanța analizând actul nou depus la dosar de către revizuenți și anume actul adițional la contractul de închiriere încheiat cu intimata R.A.A.D.P.F.L. C. din care a rezultat că s-a prelungit contractul de închiriere până în anul 2014, apreciază că acesta nu reprezintă „un act nou” în sensul la care se referă art. 322 pct. 5 C.P.CIV.
Astfel, potrivit acestor dispoziții, pentru ca un înscris ce se prezintă în cererea de revizuire să fie considerat act nou trebuie să fi determinat o altă soluție ar fi fost cunoscut de instanța de judecată cu ocazia judecării cauzei.
Din acest punct de vedere se observă că, la data pronunțării sentinței civile nr. 7905/13.05.2009, instanța de judecată a avut în vedere situația concretă și anume faptul că familia Tipiște, în calitate de locatar al apartamentului situat în C., cartier 1 Mai, .. C, . data de 31.12.2008 o restanță la întreținere de_ lei, încălcând în felul acesta obligația prevăzută de art. 15 din contractul de închiriere nr. 1286/12.08.1999.
Deci, motivul care a stat la baza pronunțării sentinței arătate, nu este determinat de termenul de închiriere al imobilului – locuință, ci de neîndeplinirea mai mult de 3 luni, a obligației de achitare a cheltuielilor de întreținere, care atrage rezilierea contractului și evacuarea locatarului, în condițiile arătate.
Prin urmare, chiar dacă la data pronunțării acestei hotărâri judecătorești, instanța de judecată ar fi cunoscut conținutul actului adițional prin care s-a prelungit contratul de închiriere inițial, soluția ar fi fost aceeași, și deci acest act nu poate fi considerat „înscrisuri doveditoare” în sensul la care se referă art. 322 pct. 1 C.P.CIV.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept arătate, instanța a respins cererea de revizuire.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel revizuenții Țipiște M., Țipiște E., Țipiște M. C., Țipiște I. C., Țipiște N. D., Țipiște A. M., Țipiște A. G., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivare se arată că apelanții și-au reînnoit contractul de închiriere până la 19.06.2014, chiria este plătită la zi iar articolul 15 din contract se referă la chirie și nu la întreținere.
Se mai arată că apelantul Tipiște I.-C. este căsătorit și are un copil de 1 an și 10 luni iar una fin fiice, Tipiște M.-C. are un handicap psihic.
La data de 26.01.2012, apelanta Tipiște E. a dezvoltat motivele de apel, arătând că la data de 30.06.2009 a încheiat cu RAADPFL C. un act adițional la contractul de închiriere nr.1286/12.08.1999, care de altfel fusese reziliat de către instanțăși prin care părțile, prin acordul expres de voință, au înțeles să dea forță juridică acordului lor, în sensul prelungirii acestui contract până la 19.06.2014; acest act adițional nu poate fi considerat un nou contract de închiriere, menirea lui fiind de a modifica vechiul contract, în speță reînnoind acordul părților cu privire la vechiul contract.
Acest act adițional fiind încheiat după ce instanța de fond a pronunțat sentința de reziliere, RAADPFL C. a acceptat existența datoriilor la întreținere stabilind o modalitate de plată eșalonată a acestor datorii, dovada acestui fapt fiind atât chitanțele depuse la dosar reprezentând contravaloarea cheltuielilor de întreținere, cât și actul adițional pe care cu bună știință părțile l-au încheiat.
S-a solicitat admiterea apelului, anularea sentinței civile apelate, în sensul respingerii acțiuni de reziliere a contractului de închiriere.
Examinând sentința s-a constatat că apelul este nefondat.
Judecătoria C. a fost învestită cu o cerere de revizuire a sentinței civile nr. 7905/13.05.2009, cererea de revizuire fiind întemeiată pe dispozițiile art.322 alineat 1 punctul 5 Cod procedură civilă.
Potrivit dispozițiilor art. 322 alineat 1 punctul 5 Cod procedură civilă.: "Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților."
Înscrisul nou invocat de apelanții revizuienți l-a constituit actul adițional la contractul de închiriere, act adițional încheiat sub nr. 148 la data de 30.06.2009 – fila 4 dosar nr._/215/2009, prin care părțile au convenit prelungirea contractului de închiriere încheiat sub nr.1286/12.08.1999 începând cu data de 19.06.2009 până la data de 19.06.2014.
Față de cele anterior reținute s-a constatat că în mod corect prima instanță a statuat că înscrisul depus de apelanți nu îndeplinește condițiile impuse de dispozițiile art.322 alineat 1 punctul 5 Cod procedură civilă.
Astfel înscrisul invocat de apelanți nu exista la data judecării cauzei nr._ finalizată prin sentința civilă nr.7905/13.05.2009 și prin urmare nu este apt de constitui un înscris care să fi fost reținut de partea potrivnică sau care să nu fi putut fi înfățișat la momentul judecării cauzei din împrejurări mai presus de voința părților.
Cum corect a reținut prima instanță și în măsura în care acest înscris ar fi existat la data judecării cauzei el nu ar fi putut avea o influență decisivă în soluționarea acțiunii în reziliere de vreme ce la data sesizării instanței de judecată 04.03.2009, pârâții nu își executaseră obligațiile contractuale pe o durată mai mare de 3 luni și tulburau liniștea locatarilor din condominium, făcând imposibilă conviețuirea cu ceilalți colocatari.
În măsura în care ulterior pronunțării sentinței civile a cărei revizuire se cere, între intimata reclamantă RAADPFL apelanții pârâți a intervenit prelungirea contractului de închiriere, reclamanta are posibilitatea de a nu solicita debitorilor pârâți executare sentinței prin care s-a dispus rezilierea contractului și evacuarea acestora din locuința închiriată.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept anterior expuse precum și dispozițiile art. 282 -298 Cod procedură civilă s-a constatat că apelul este nefondat, în cauză nefiind incidente motive de nelegalitate sau netemeinicie care să afecteze sentința apelată.
Pe cale de consecință apelul promovat de apelanți a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei decizii au formulat, în termen legal, recurs revizuenții Țipiște M., Țipiște E., Țipiște M. C., Țipiște I. C., Țipiște N. D., Țipiște A. M., Țipiște A. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând în esență că s-a reînnoit contractul de închiriere până la 19.06.2014, actul adițional având caracterul cerut de pct. 5 al art. 322 Cod proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 6421/18.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă, în dosarul nr._, s-a respins, ca nefondat, recursul formulat de revizuenții Țipiște M., Țipiște E., Țipiște M. C., Țipiște I. C., Țipiște N. D., Țipiște A. M., Țipiște A. G. împotriva deciziei nr. 87/24.02.2012, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata RAADPFL C., având ca obiect reziliere contract.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin cererea adresată Judecătoriei C. la data de 13.11.2009, revizuenții au solicitat revizuirea sentinței civile nr.7905/13.05.2009, pe considerentul că dețin un act nou, și anume actul adițional încheiat la contractul de închiriere fiind prelungit astfel acest contract până în anul 2014, cererea având ca temei legal dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod proc. civ.
Atât Judecătoria C., cât și Tribunalul D., au respins cererea, în rejudecare, după casarea intervenită prin decizia civilă 187/08.02.2011 a Curții de Apel C..
Ambele hotărâri sunt temeinice și legale, având în vedere modul cum este reglementată instituția revizuirii bazată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod proc. civ.
Revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac de retractare, care se poate exercita numai împotriva hotărârilor definitive, în cazurile și condițiile expres stabilite de lege.
Hotărârea atacată nu este criticată în raport de materialul dosarului existent la data pronunțării acestei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanță la data pronunțării.
Art. 322 alin. 1 Cod proc. civ., prevede că se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul. Rezultă că trebuie să fie vorba de o hotărâre prin care s-a rezolvat fondul pretențiilor ce au fost deduse judecății.
Pct.5 al art. 322 Cod proc. civ., dispune că se poate cere revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă și irevocabilă, dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri noi, doveditoare, reținute de partea potrivnică, sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. Deci, trebuie îndeplinite cumulativ toate aceste condiții, pentru a deveni admisibilă cererea de revizuire.
Cu privire la existența actului adițional din 30.06.2009, acesta nu exista la data pronunțării sentinței civile nr. 7905 și anume 13.05.2009, nefiind împlinită astfel prima condiție așa cum indică textul de lege.
Nici celelalte două condiții nu sunt îndeplinite, în contextul în care revizuenți sunt parți a actului adițional ce a prelungit contractul de închiriere până la data de 19.06.2014, neputându-se opune o imposibilitate de prezentare a acestuia mai presus de voința lor în față instanței învestită cu soluționarea acțiunii în reziliere, fiind prezenți pe parcursul judecății cauzei.
Pentru ca înscrisul ce se prezintă în cererea de revizuire să fie înscris doveditor, în sensul dispozițiilor art. 322 pct. 5 Cod proc. civ., este necesar ca acesta, dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării pricinii, să fi putut duce la altă soluție decât cea pronunțată. Această condiție nu este îndeplinită în cazul în care înscrisul invocat atestă o altă situație de fapt și anume prelungirea contractului de închiriere, iar la data de 04.03.2009, revizuenții nu își executaseră obligațiile contractuale de achitarea cheltuielilor de întreținere pe o perioadă mai mare de 3 luni, existând clauza de sancționare a pasivității iar pe de altă parte, aceștia prin comportamentul lor au condus la imposibilitatea convețuirii cu ceilalți locatari. Nu ar putea avea rol determinant în schimbarea situației de fapt reținută prin hotărârea ce formează obiectul revizuirii.
RADPFL C. are posibilitate să nu pună în executare sentința civilă prin care s-a dispus rezilierea contractului de închiriere, în condițiile în care a intervenit o prelungire a acestuia prin actul adițional din 30.06.2009, cu valabilitate până la data de 16.09.2014.
În consecință, având în vedere cele expuse mai sus, nefiind îndeplinite condițiile art. 322 pct. 5 Cod proc. civ., instanța, în baza art. 312 Cod proc. civ., a respins ca nefondat recursul.
Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare ȚIPIȘTE M., ȚIPIȘTE E., ȚIPIȘTE M. C., ȚIPIȘTE I. C., ȚIPIȘTE N. D., ȚIPIȘTE A. M., și ȚIPIȘTE A. G..
În motivele contestației, arată că această decizie nu a fost dată corect așa cum a mai fost dată corect în data de 08.02.2011 – decizia nr.187 pronunțată în dosarul nr._/63/2010 dată de Curtea de Apel C. Secția I Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie deoarece Țipiște I. C. este căsătorit și are în întreținere un fiu minor în vârstă de 3 ani, iar Țipiște M. C. are certificat nerevizuibil cu grad de handicap psihic ce beneficiază de Legea nr.448/06.12.2006.
Arată că au încheiat cu RAADPFL C. un nou contract de închiriere pe care l-au depus la dosar împreună cu alte acte, susținând că restanța este la întreținere nu la chirie și este cu penalități mai mari decât consumul.
Prin încheierea din data de 17 mai 2013 s-a admis cererea de acordare a ajutorului public judiciar pentru acoperirea cheltuielilor privind asistența avocațială, formulată de contestator Țipiște M. C. prin curator Țipiște E. în dosarul nr._, s-a încuviințat acordarea ajutorului public judiciar sub forma asistenței prin avocat, în cuantum de 200 lei, s-a dispus avansarea de către stat a onorariului de avocat stabilit.
În motivele contestației, Țipiște M. C., arată că în data de 13.05.2009 Judecătoria C. a pronunțat sentința civilă nr.7905 prin care s-a admis cererea formulată de RAADPFL C. prin care s-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr.1286/12.08.1999, iar prin actul adițional din data de 30.06.2009 a fost prelungit contractul de închiriere până la data de 19.06.2014.
Mai arată că, conform dispozițiilor art.969 și următoarele din Codul Civil convențiile legale făcute au putere de lege între părțile contractante, în speță, convenția a fost materializată printr-un act adițional ulterior pronunțării sentinței nr.7095 prin care s-a dispus rezilierea contractului de închiriere.
Față de condițiile prevăzute de art.322 pct.5 din Cod proc.civ., arată că, actul adițional avea menirea să determine schimbarea soluției pronunțate de către instanța de fond raportat la voința părților din litigiu, neputând fi considerat un contract nou de închiriere, menirea lui fiind de a modifica vechiul contract.
Având în vedere că actul adițional a fost încheiat la data de 30.06.2009, după ce instanța de fond a pronunțat sentința de reziliere, RAADPFL C. a acceptat existența datoriilor la întreținere, stabilind o modalitate de plată eșalonată a acestor datorii.
Învederează că, în condițiile în care voința părților este și în prezent de a continua raporturile juridice materializate în contractul de închiriere, instanța era și este obligată să țină cont de această voință.
În drept a invocat dispozițiile art.318 Cod procedură civilă.
Analizând contestația în anulare, Curtea constată că aceasta nu poate fi primită, în considerarea argumentelor ce succed.
Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ., invocat de contestatori ca temei de drept al cererii, "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Prin urmare, textul de lege care reglementează contestația în anulare specială instituie posibilitatea exercitării căii extraordinare de atac în două ipoteze, respectiv o greșeală materială sau omiterea cercetării unui motiv de recurs.
În sensul textului mai sus citat, greșeală materială înseamnă greșeală de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite. Cu alte cuvinte, trebuie să fie vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată.
În speță, din dezvoltarea motivelor contestației în anulare, se constată faptul că se reiterează apărările din etapa procesuală a recursului respectiv că s-a încheiat un nou contract de închiriere și că s-au achitat datoriile la întreținere dar care nu se circumscriu dispoz.art.318 Cod procedură civilă.
Așadar, contestatorii nu formulează critici privind o eventuală greșeală materială esențială în sensul textului legal mai sus enunțat.
Având în vedere faptul că, motivele invocate de contestatori nu poate fi primite, întrucât nu se circumscriu ipotezei prevăzute de textul de lege invocat ca temei de drept al contestației în anulare,nefiind îndeplinite cerințele art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ.,Curtea consideră contestația în anulare ca nefondată, urmând a fi respinsă.
În ceea ce privește ajutorul public judiciar,Curtea va avea în vedere art. 19 alin.1 din OUG nr.51/2008 care prevede că ,dacă partea care a beneficiat de ajutor public judiciar cade în pretenții, cheltuielile procesuale avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.
Astfel, onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 lei acordat cu titlu de ajutor public judiciar prin încheierea din data de 17 mai 2013 ,va rămâne în sarcina Statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii ȚIPIȘTE M., ȚIPIȘTE E., ȚIPIȘTE M. C., ȚIPIȘTE I. C., ȚIPIȘTE N. D., ȚIPIȘTE A. M., și ȚIPIȘTE A. G., împotriva deciziei nr.6421/18.05.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat R A A D P F L C..
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 lei rămâne în sarcina Statului.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Iunie 2013
Președinte, M. M. | Judecător, I. M. | Judecător, S. A. C. |
Grefier, G. D. L. |
13 Iunie 2013
Red.jud.M.M.
2ex/G.L.
Jud. fond: D. S.
Jud. apel: R. S. G. și A. M. Tărus
Red.rec. IM
| ← Pretenţii. Decizia nr. 922/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 4841/2013. Curtea de... → |
|---|
