Pretenţii. Decizia nr. 922/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 922/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 18028/318/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 922
Ședința publică de la 07 Februarie 2013
Completul compus din:
Președinte: - T. R.
Judecător: - M. L. N. A.
Judecător: - M. P.
Grefier: - S. C.
x.x.x.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâții AL M. A. și AL M. M. împotriva deciziei civile nr. 378 din data de 01 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul T. S.-F. și cu pârâta ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat G. V. F. reprezentând recurenții pârâți Al M. A. și Al M. M. și avocat B. L. reprezentând intimatul reclamant T. S.-F., lipsind intimata pârâtă ..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat depunerea la dosarul cauzei a întâmpinării formulată de intimatul reclamant T. S.-F., înregistrată sub nr. 5793/07.02.2013, după care;
Avocat G. V. F. a depus la dosarul cauzei împuternicirea avocațială nr. 11 din 04.02.2013, chitanța nr. 82/04.02.2013 reprezentând onorariu avocat și originnalul chitanțelor nr._ din 07.12.2012 privind consemnarea sumei de 2297,00 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și nr._ din 07.12.2012 privind consemnarea sumei de 5,00 lei reprezentând taxa judiciară de timbru.A învederat că nu are alte cereri de formulat.
Avocat B. L. a învederat de asemenea că nu are alte cereri de formulat.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat G. V. F. reprezentând pe recurenții pârâți Al M. A. și Al M. M. a solicitat respingerea excepției tardivității motivării recursului invocată de intimatul reclamant prin întâmpinare, susținând că recursul a fost declarat și motivat în termen; decizia recurată a fost comunicată la data de 22.10.2012, iar recursul s-a depus la data de 02.11.2012.
Pe fond a susținut că, a criticat decizia recurată pentru nelegalitate, critici prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă în sensul că instanța a făcut o aplicare greșită a legii față de probatoriul administrat în cauză.
Cu privire la primul contract, a susținut că, nelegalitatea constă pornind de la art. 1169 cod civil care presupunea ca intimatul să facă dovada acelui împrumut. Nu s-a putut prezenta un astfel de înscris.
A solicitat să se aibă în vedere faptul că în toate întâmpinările și în concluziile scrise s-a susținut că acțiunea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 986 respectiv 992 și următoarele Cod civil.
Cu privire la cel de-al doilea contract a susținut că recurenta reclamantă Al M. M. nu are niciun contract juridic cu societatea. Apreciază că nu au fost îndeplinite condițiile de fond și formă prevăzute de un contract.
Concluzionând, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
A solicitat acordarea de cheltuieli de judecată.
Avocat B. L. reprezentând intimatul reclamant T. S.-F. a lăsat la aprecirea instanței soluționarea excepției tardivității recursului.
Pe fond a susținut că probatoriul administrat demonstrează foarte clar că cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe imposibilitatea preconstituirii de înscrisuri între intimat și recurentul reclamant și cu privire la cuantumul debitului datorat de pârâți.
În ceea ce privește ctitica referitoare la amenajările făcute la imobil, respectiv montarea tâmplăriei, a susținut că este o îmbăgățire fără just temei a recurenților, nu a fost cadou; a profitat ambilor pârâți.
Concluzionând a solicitat respingerea recursului.
A depus concluzii scrise.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
1.Prin sentința civilă nr.5916 din 30.03.2012 pronunțată de Judecătoria Tg.-J. în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul T. S. F., împotriva pârâților Al M. A. și Al M. M. și în contradictoriu cu intimata . .
A fost obligat pârâtul Al M. A. să plătească reclamantului suma de 120.000 lei, cu titlu de împrumut nerestituit.
Au fost obligați în solidar pârâții Al M. A. și Al M. M. să plătească reclamantului suma de 47.302,50 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate de . la imobilul proprietatea pârâților în temeiul contractului de prestări servicii nr.34/16.11.2009 și achitate de către reclamant.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că părțile au avut o relație de prietenie și în baza acestei relații în cursul anului 2008 pârâtul i-a solicitat reclamantului să-i dea cu titlu de împrumut suma de 120.000 lei .
A susținut reclamantul și a apreciat instanța că s-a și dovedit că împrumutul a fost acordat pârâtului în două tranșe, respectiv 20.000 lei în noiembrie 2008, așa cum rezultă din extrasul de cont depus la fila 110 din dosar și 100.000 lei în decembrie 2008, așa cum rezultă din ordinul de plată nr.1 din 15.12.2008 depus la fila 111, suma totală împrumutată fiind de 120.000 lei .
În ceea ce privește susținerea pârâtului că nu a fost întocmit un înscris constatator al convenției, instanța a reținut că prin depozițiile martorilor audiați în cauză B. I. T., L. Crenguța, I. V.,G. M., coroborate cu răspunsul părților la interogatoriu și fotografiile depuse la dosarul cauzei, s-a dovedit că între familiile părților erau relații apropriate, aceștia organizând și participând la diverse evenimente din viața părților, astfel apreciindu-se că datorită relațiilor de prietenie dintre părți reclamantul s-a aflat în imposibilitatea morală de a solicita pârâtului întocmirea unui înscris constatator al convenției, făcându-se astfel dovada că în cauză ne aflăm în prezența unei excepții de la regulile prevăzute de art.1191 alin. 1 și 2 C.civ.
S-a mai reținut că dovada acordării sumelor de bani este făcută cu acte și nu cu martori, martorii relatând doar momentul în care prima tranșă din împrumut în sumă de 20.000 lei a fost predată pârâtului, cea de a doua tranșă de 100.000 lei fiind virată prin virament bancar .
Astfel, raportat la probatoriul administrat în cauză a reținut instanța că la solicitarea pârâtului în cursul lunii noiembrie 2008, reclamantul care se afla în acel moment internat într-un spital din București s-a deplasat la sediul CEC Sucursala București din . București, la care acesta avea deschis cont și a extras în două rânduri suma totală de 22.000 lei, din care suma de 20.000 lei a trimis-o pârâtului prin intermediul șoferului său O. M..
Că, prin declarația dată de O. M. în fața instanței, acesta a relatat că l-a însoțit pe reclamant la bancă pentru a ridica banii și personal i-a predat pârâtului în Tg-J..
Cea de-a doua tranșă de 100.000 lei a fost virată din contul reclamantului în contul pârâtului conform Ordinului de plată nr.1/15.12.2008, pe înscris fiind menționată destinația banilor, respectiv contravaloare titlu împrumut.
A susținut pârâtul că cele două sume de bani au fost plătite de reclamant în contul unui alt împrumut pe care reclamantul l-a contractat în anul 2006 de la pârât, însă o astfel de teză nu a fost dovedită, simpla împrejurare că pe rolul instanțelor s-a aflat o acțiune în pretenții formulată de pârâtul Al M. A. împotriva reclamantului nefiind suficientă pentru a conduce la concluzia că sumele de bani au fost achitate pentru un alt împrumut.
A reținut instanța că în ceea ce privește primul capăt de cerere în cauză sunt incidente dispozițiile art.1576 și următoarele C.civ., precum și dispozițiile art.1584 C.civ.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere referitor la obligarea pârâților Al M. A. și Al M. M. la plata către reclamant a contravalorii lucrărilor de tâmplărie realizate la imobilul casă de locuit proprietatea pârâților, lucrări executate de . și achitate de reclamant, a reținut instanța că în baza relațiilor de prietenie existente între părți, la rugămintea pârâtului de a-l ajuta să execute lucrările de tâmplărie la casa pe care o avea în curs de edificare, reclamantul a încheiat cu . contractul de prestări servicii nr.34/16.11.2009 ce avea ca obiect executarea lucrărilor de tâmplărie PVC pentru imobilul situat în Tg-J. ..51, proprietatea pârâților, costul lucrărilor în sumă de 11.400 euro urmând să fie suportat de T. S. F..
Că, pentru lucrările executate s-a emis factura fiscală din 11.06.2010 în sumă totală de 47.302,5 lei factură achitată de reclamant cu chitanțele nr.19 din 27.08.2010, 28 din 16.08.2010 și 1 din 11.06.2010.
Dovada că nu a fost întocmit pro-cauza contractul de prestări servicii așa cum susține pârâtul, reiese din expertiza contabilă întocmită de expert L. G. care arată că înscrisul a fost înregistrat în evidența operativă a societății . la 16.11.2009, anterior și ulterior înregistrării acestui contract fiind evidențiate alte contracte de prestări servicii încheiate cu alți agenți economici. Și chitanțele de plată prezentate de reclamant apar înregistrate în evidența contabilă a societății prestatoare .
Că, . este societatea care a executat lucrările de tâmplărie la imobilul proprietatea pârâților nu a fost contestată de către pârâți.
În ceea ce privește opinia expertului asistent E. C., instanța a reținut că acesta face aprecieri cu privire la legalitatea înregistrărilor în actele contabile ale societății, fără să poată demonstra că, contractul de prestări servicii nr.34/2009 ar fi fost întocmit pro-cauza numai pentru a fi folosit ca înscris probator în prezenta cauză, fără ca acest contract să fi existat.
A apreciat instanța că în cauză ne aflăm în prezența îmbogățirii fără just temei, patrimoniul reclamantului diminuându-se cu contravaloarea lucrărilor efectuate de . la imobilul proprietatea pârâților, patrimoniul acestora majorându-se cu aceste lucrări fără ca pentru această majorare să existe un temei juridic.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Al M. M., această excepție a fost invocată pentru prima dată prin concluziile scrise depuse de apărătorul pârâților după rămânerea cauzei în pronunțare, respectiv după închiderea dezbaterilor, astfel că la acel moment nu mai puteau fi formulate cereri sau excepții noi, motiv pentru care instanța nu s-a pronunțat pe această excepție.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâții Al M. A. și Al M. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie .
Au arătat că în mod greșit a fost admisă acțiunea, întrucât în ceea ce privește împrumutul solicitat și pretins a fi fost acordat apelantului pârât nu s-a făcut dovada acestuia ,iar suma primită prin actele de la dosar nu reprezenta altceva decât restituirea unei părți dintr-un împrumut anterior acordat reclamantului intimat.
A fost criticată sentința și cu privire la suma acordată cu titlu de despăgubiri reprezentând contravaloarea lucrărilor de tâmplărie executate la imobilul proprietatea apelanților, aceasta întrucât din probele administrate nu a rezultat vreo convenție care să se fi încheiat în acest sens între reclamant și pârâți, sau că această tâmplărie s-a montat la imobilul proprietatea lor ( a apelanților).
O altă critică a vizat și nepronunțarea instanței de fond asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a apelantei pârâte Al M. M., arătându-se că aceasta nu a avut calitatea de parte în nici una dintre cele două convenții pretinse de intimatul reclamant.
În baza caracterului devolutiv al apelului și față de dispozițiile art. 295 c.pr.civ., s-a dispus completarea probelor administrate la instanța de fond, în sensul de a fi audiat martorul B. I. T., administrator al . în legătură cu cel de-al doilea capăt de cerere referitor la lucrările de tâmplărie de la imobilul apelanților situat în Tg- J., ..51. S-a dispus totodată atașarea dosarului nr._ al Judecătoriei Tg-J., pentru a se verifica susținerile intimatului reclamant cu privire la primul împrumut și apărările referitoare la acesta formulate de către apelant.
2.Prin decizia civilă nr.378 din data de 01 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul nr._ s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanții pârâți Al M. A. și Al M. M., împotriva sentinței civile nr.5916 din 30.03.2012 pronunțată de Judecătoria Tg.-J. în dosarul nr._ .
Pentru a decide astfel, instanța a reținut:
În ceea ce privește împrumutul acordat de către intimatul reclamant apelantului pârât, s-a reținut de către instanța de apel că acesta a fost dovedit cu actele de la dosar, respectiv ordinul de plată nr. 1/15.12.2008 pentru suma de 100.000 lei, suma de 20.000 lei fiind înmânată apelantului pârât de către numitul O. M., șoferul intimatului reclamant.
Susținerea apelantului că în realitate suma invocată de intimatul reclamant ca fiind împrumutată apelantului pârât reprezenta un împrumut contractat anterior, respectiv în anul 2006 de către reclamant de la pârât nu a fost dovedită de către acesta din urmă, prima instanță reținând în mod corect întrunirea cerințelor prevăzute de dispozițiile art. 1576 și următoarele Cod civil, raportat la art. 1584 Cod civil. De altfel, în apel s-a dispus atașarea dosarului nr._ al Judecătoriei Tg-J., dosar în care calitatea de reclamant împrumutător a avut-o Al M. A. și de pârât împrumutat T. S. F., rezultând din lucrările acestuia că obiectul împrumutului este diferit de cel din prezenta cauză.
Nu a fost considerată întemeiată nici critica vizând efectuarea lucrărilor de tâmplărie de la imobilul proprietatea apelanților, lucrări achitate de către intimatul reclamant, din raportul de expertiză efectuat în cauză, precum și din depoziția martorului B. I. T., administrator al . rezultând faptul că anterior încheierii contractului 34/2009 s-au purtat discuții între apelanții pârâți și intimatul reclamant pentru efectuarea tâmplăriei de la imobilul de pe . nuanța tâmplăriei și echiparea acesteia cu un geam termopan, stabilindu-se ca achitarea contravalorii lucrărilor să fie făcută de către intimatul reclamant, întrucât apelanții pârâți nu dispuneau de fonduri la momentul respectiv și întrucât urma perioada de iarnă, aceștia se grăbeau, pentru a putea fi efectuate lucrările interioare la imobil.
A mai scos martorul în evidență faptul că discuțiile între părți cu privire la acest aspect s-au purtat în octombrie 2009, iar contractul a fost încheiat în luna noiembrie pentru a avea o bază pentru achiziționarea materialelor și pentru execuție, lucrările demarând imediat după încheierea contractului .
Faptul că lucrările de tâmplărie au fost efectuate și că acestea s-au achitat de către intimatul reclamant rezultă din factura fiscală și chitanțele aflate la dosarul cauzei .
Critica vizând nepronunțarea instanței de fond asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a apelantei pârâte a fost considerată de asemenea neîntemeiată, prin întâmpinarea formulată la prima instanță pârâții neridicând o astfel de excepție, care de altfel nu a putut fi primită, întrucât în ceea ce privește capătul de cerere privind împrumutul, s-a reținut că doar apelantul pârât a fost obligat să plătească suma împrumutată de la reclamant, iar în ceea ce privește capătul de cerere privind contravaloarea lucrărilor de tâmplărie, este de reținut că aceste lucrări au fost executate la cererea soților Al M., pentru imobilul pe care cei doi îl aveau în proprietate și ca atare nu poate fi reținută lipsa calității procesuale pasive a pârâtei.
3.Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs pârâții AL M. A. și AL M. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeienicie.
Criticile sunt în esență următoarele :Prin cererea de chemare în judecată intimatul reclamant a solicitat obligarea recurenților la plata sumei de 47.302,50 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcție realizate de ., precum și obligarea recurentului pârât la plata sumei de 120 mii lei, reprezentând contravaloarea unui împrumut nerestituit
Intimatul reclamant și-a motivat cererea pe inexistența unui înscris constatator al împrumutului, bazându-se pe imposibilitatea morală de preconstituire al unui astfel de document. De asemenea intimatul a motivat că în baza acelorași relații, a încheiat un contract de prestări servicii, având ca obiect montarea de tâmplărie la casa recurenților pârâți.
Recurenții pârâți au formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca nefondată.
Apărarea acestora a constat în aceea că nu există nici un document care să menționeze existența vreunui împrumut, document absolut necesar, relațiile dintre părți nefiind de natură a exclude un act sau un început de dovadă scrisă.
Consideră că instanțele de fond nu au analizat temeinic apărările apelanților pârâți, care au susținut că în ipoteza existenței unui împrumut reclamantul avea posibilitate să trimită această sumă de bani prin virament bancar și astfel să existe un înscris probator, sau un început de dovadă scrisă.
Din actele depuse de părți rezultă că atunci când existau raporturi de plată între aceștia, sumele de bani apăreau în contul intimatului reclamant sau al recurentului pârât.
De asemenea consideră că instanța de fond nu a analizat apărarea bazată pe dispozițiile art. 136 și 137 C.proc.civ. privind inopozabilitatea operațiunilor juridice față de apelanții pârâți.
Instanța de fond a acordat forță probantă exclusivă depoziției martorului O. M., șoferul reclamantului, depoziție care nu a fost susținută de nici un document care să demonstreze veridicitatea acestei mărturii.
S-a invocat cu prilejul apelului nelegalitatea acestor probe, administrate de către instanța de fond și s-a invocat faptul că nu exista imposibilitatea morală de preconstituire a unui înscris, relațiile dintre părți nefiind decât relații ce derivau din raporturi contractuale.
S-a invocat în apel excepția calității procesuale pasive a apelantei pârâte, deoarece acesta nu a avut calitatea de parte în nici una dintre cele două convenții pretinse de intimatul reclamant și s-a solicitat respingerea acțiunii pe acest considerent.
Instanța de apel a înlăturat această apărare, deși s-a menționat că
această excepție nu a fost pusă în discuția părților, cu prilejul judecării
cauzei pe fond, motivarea sentinței fiind că această excepție a fost invocată
după închiderea dezbaterilor, motiv pentru care nu s-a pronunțat în acest
sens.
Se consideră că admiterea acțiunii cu privire la contravaloarea lucrărilor de tâmplărie executate de o societate cu care cei doi pârâți nu au avutnici un fel de contract încheiat, societate care aparține soacrei reclamantului, este neîntemeiată, probele administrate în acest sens nu conduc la o altă soluție decât de respingere a acestei cereri.
Instanța de apel a considerat necesar audierea ca martor a lui B. I., administrator a .., care în această calitate nu putea să aibă o altă poziție decât aceea de a susține interesele firmei.
Decizia Tribunalului face vorbire de discuțiile între părți, purtate în luna octombrie 2009 și de încheierea unui contract în luna noiembrie, dar nu se observă că acest contract a fost încheiat de reclamant cu societatea și nu a fost semnat de cei doi pârâți. Instanța de apel a pronunțat o sentință nelegală făcând o aplicare greșită a legii atunci când a considerat că aceste lucrări o privesc pe pârâtă.
Cât privește împrumutul solicitat și pretins a fi fost acordat recurentului pârât, se impune admiterea recursului, și respingerea acestui capăt de cerere, cu mențiunea că probatoriul menționat în acest sens nu duce la concluzia acordării acestei sume, iar suma primită, așa cum se menționează și în întâmpinare, reprezenta restituirea unei părți dint-un împrumut anterior acordat reclamantului intimat.
În drept invocă dispoz. art. 304 pct.8 și 9 C.pr.civilă.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare solicitând: 1- nulitatea recursului în raport cu dispoz. art. 303 alin. (2) rap. la art. 306 C.pr.civilă ; 2- pe fond respingerea recursului ca nefondat.
În prealabil se va analiza excepția nulității recursului ca urmare a nemotivării acestuia în termen, excepție ridicată de către intimatul reclamant prin întâmpinare.
Excepția ridicată este neîntemeiată.
Decizia tribunalului s-a comunicat recurenților la data de 22.10.2012 – filele 54 și 55, dosar tribunal.
Recursul a fost declarat la data de 2 noiembrie 2012 – fila 2 dosar recurs . iar motivele de recurs au fost depuse la aceeași dată, printr-un memoriu separat – filele 3-5 dosar recurs.
Potrivit disp. art. 303 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs.
Termenul de recurs este de 15 zile și se socotește de la comunicarea hotărârii potrivit art. 301 rap. la art. 303 alin. 2 Cod procedură civilă.
În cauză termenul legal de 15 zile calculat conform art. 101 și urm. Cod procedură civilă, s-a împlinit la data de 7 noiembrie 2012.
Deci, atât recursul, cât și motivarea acestuia, au fost formulate de recurenți în interiorul termenului prescris de lege, nefiind operantă excepția nulității recursului.
Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente :
Prin motivele de recurs, pârâții critică faptul că instanțele de fond nu au analizat susținerea acestora potrivit căreia reclamantul era ținut să facă dovada imposibilității morale a preconstituirii unui înscris doveditor al convențiilor încheiate între reclamant și pârât/pârâți privind împrumutul și executarea lucrărilor la imobilul proprietatea pârâților pe cheltuiala reclamantului, lucrări realizate de firma . în baza unui contract de prestări serviciu încheiat între reclamant și firmă.
În lipsa unui înscris doveditor al convențiilor încheiate între persoanele fizice părți în proces, având în vedere și valoarea pretinsă de către reclamant, recurenții critică în același context și faptul că instanțele de fond nu s-au preocupat în a analiza susținerea acestora potrivit cărora pentru probarea pretențiilor sale, reclamantul nu a făcut dovada nici măcar a unui început de dovadă scrisă, invocând practic inadmisibilitatea probei testimoniale, deci nelegalitatea probatoriului administrat.
Curtea reține că asemenea susțineri ale pârâților în cauză, se constituie în apărări invocate în primă instanță în cadrul întâmpinării și în veritabile motive de apel, în fața tribunalului – instanță superioară de fond.
Având în vedere obiectul recursului, respectiv decizia pronunțată în apel, instanța de recurs nu va analiza legalitatea sentinței din această perspectivă, ci legalitatea deciziei recurate, în sensul de a stabili dacă s-a formulat o asemenea critică în apel de sine stătătoare și dacă tribunalul a analizat acest motiv de apel, respectiv dacă au fost respectate exigențele impuse de art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, cu privire la motivarea hotărârii judecătorești.
Verificând, Curtea constată că pârâții au formulat critici clare prin motivele de apel privind faptul că prima instanță nu a analizat apărarea acestora în sensul că pe de –o parte în mod neîntemeiat s-a invocat de către reclamant imposibilitatea morală a preconstituirii unor înscrisuri doveditoare ale pretinselor convenții de împrumut și privind executarea de lucrări pe cheltuiala reclamantului și că, pe de altă parte, nu s-a făcut dovada acestei imposibilități.
De asemenea, analizând considerentele deciziei recurate, Curtea constată faptul că tribunalul nu a analizat acest motiv de apel.
Instanța de recurs nu poate exercita un control judiciar adecvat și nu poate analiza pentru prima oară în recurs, susținerile pârâților, întrucât ar lipsi toate părțile de un grad de jurisdicție pe fond.
Astfel, potrivit disp. art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Deci, obligația instanței consacrată legislativ, de a-și motiva hotărârea adoptată, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt, încadrarea în drept, examinarea probelor și argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată, clar expus și întemeiat pe considerente de drept.
Dreptul părților la un proces echitabil, așa cum este reglementat în practica instanței de contencios european al drepturilor omului, prin raportare la art. 6 din CEDO, presupune deci obligația instanței de a analiza susținerile părților, acceptând sau înlăturând motivat apărările acestora, ( CEDO, cauza Ruiz Torija c.Spaniei, Hotărârea din 9 decembrie 1994),
Curtea europeană a apreciat ca nefiind satisfăcută cerința unei motivări adecvate și suficiente, ignorarea de către instanță a obligației de a examina efectiv mijloacele, argumentele și propunerile de probă ale părților, fără a aprecia pertinența lor ( cauza van de Hurk c. Olandei, Hotărârea din 19 aprilie 1994).
În cauza Luka împotriva României, hotărârea din 21.07.2009, Curtea europeană a decis că omisiunea instanței de a se pronunța asupra unui motiv de recurs constituie o încălcare a dreptului de acces la instanță. Aceste argumente sunt valabile și pentru judecata în fond a pricinii, respectiv în apel – instanță superioară de fond, nepronunțarea in acest mod semnifică încălcarea substanței dreptului la apărare și pune instanța de recurs în imposibilitate de a exercita controlul judiciar în limitele prevăzute de art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă, sau după caz, în condițiile art. 304 ind. 1.
Nemotivarea hotărârii în recurs atrage anularea acesteia în cadrul contestației în anulare și nemotivarea hotărârii în apel, atrage casarea în recurs.
În speță, se constată că tribunalul nu a îndeplinit condiția unei examinări efective și nu a oferit o argumentație completă pentru soluția de respingere a apelului, a abordat succint unele probe administrate, neluând în seamă existența altor probe sau a susținerilor și a apărărilor pe fond ale pârâților privind regulile care guvernează probațiunea actelor juridice sau inopozabilitatea acestora, astfel că sentința atacată nu răspunde obiectivului de a asigura părților un proces echitabil.
Lipsa motivării așa cum s-a arătat în precedent nu poate fi suplinită în recurs, prin pronunțarea unei hotărâri irevocabile, întrucât ar presupune analizarea omisso medio a probelor și susținerilor unei părți, care astfel ar conduce la imposibilitatea pentru toate părțile de a contesta în fața instanței de control judiciar în recurs, modul de aplicare a legii la o anumită stare de fapt ce trebuie să fie pe deplin lămurită
Deci, omisiunea de a analiza integral apelul, respectiv susținerile și apărările părților, respectiv nemotivarea soluției cu privire la acestea, echivalează cu nepronunțarea asupra fondului cauzei și impune reluarea judecății, pentru ca părțile să nu fie lipsite de un grad de jurisdicție.
Ca urmare, fiind incident cazul de casare prev. de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă și de trimitere prev. de art. 312 alin. 5 teza I cod procedură civilă, se va admite recursul, se va casa decizia în tot și se va trimite cauza spre rejudecarea apelului, aceluiași tribunal, în baza art. 312 alin. 1 teza I, alin. 2 teza II Cod procedură civilă.
Având în vedere prioritatea în examinare a aspectelor analizate în precedent și de soluția de casare cu trimitere care s-a impus, apare de prisos analizarea criticilor din recurs și apărărilor intimaților, vizând fondul cauzei sau a celor vizând cadrul procesual cu privire la părți, respectiv la existența în proces și la calitatea procesuală de intervenient sau de pârât a ..
În acest context Curtea reține că prima instanță a conceptat și introdus în cauză această persoană juridică la finalul procesului, făcând aplicarea generică a disp. art. 57 Cod procedură civilă și motivând prin necesitatea obținerii efectului opozabilității hotărârii pronunțate.
Dar, tribunalul nu a făcut o analiză din această perspectivă procedurală, ci a stabilit calitatea procesuală pasivă – de pârât - a acestui subiect de drept, în condițiile în care totuși, nu a identificat vreo obligație în patrimoniul acesteia, căreia să îi corespundă corelativ un drept al unei alte părți și, din punct de vedere procesual, nu a fost stabilită vreo obligație în sarcina sa în raport cu pretențiile deduse judecății.
Pe de altă parte, dincolo de momentul formulării cererii de către pârâți în primă instanță, trebuia să se lămurească, în măsura aplicabilității disp. art. 57 Cod procedură civilă, dacă această persoană chemată în proces ar putea să pretindă aceleași drepturi ca și reclamantul, sens în care un răspuns din partea instanței privind faptul că pârâții sunt terți față de un contract încheiat de reclamant cu această firmă, se impunea a fi dat.
Astfel, toate aceste susțineri și apărări, vor fi avute în vedere în rejudecare, pentru o judicioasă soluționare a cauzei. În orice caz, instanța va stabili raporturile juridice dintre părțile cauzei, în funcție de lămurirea naturii și categoriei de acte juridice încheiate și dovedite, va stabili conținutul acestora în privința drepturilor și obligațiilor, inclusiv din punct de vedere procesual, respectiv al identității dintre persoana care stă în proces și titularul dreptului/obligației.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții AL M. A. și AL M. M. împotriva deciziei civile nr. 378 din data de 01 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul T. S.-F., cu pârâta ..
Casează decizia civilă nr. 378 din data de 01 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul nr._ și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Gorj.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 februarie 2013.
Președinte, T. R. | Judecător, M. L. N. A. | Judecător, M. P. |
Grefier, S. C. |
Red.Jud.T.R.
Tehn.I.C./Ex.3/
07.03.13
Jud.rec.M.B. și
M. talianu
J.F./ M. D.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 321/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Reziliere contract. Decizia nr. 6235/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
