Expropriere. Decizia nr. 399/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 399/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 13141/63/2007*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 399
Ședința publică de la 21 Noiembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: - T. R.
Judecător: - M. L. N. A.
Grefier: - S. C.
Ministerul Public reprezentat prin procuror C. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
x.x.x.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică de la 14 noiembrie 2013 privind judecarea apelurilor declarate de pârâtele M. I., cu domiciliul în Craiovaa, ., județul D., M. I.,D. G., ambele cu domiciliul în ., E. A., ci domiciliul în C., cart. Craiovița Nouă, .. 2b, ..1, . și de pârâtul moștenitor C. G., cu domiciliul în C., ., ..1, ., împotriva sentinței civile numărul 96 din data de 24 mai 2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosarul numărul_, în contradictoriu cu reclamanta . I. S., având ca obiect expropriere.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat depunerea la dosarul cauzei, de către apelanta reclamantă M. I. prin apărător, avocat F. S., de concluzii scrise însoțite de dovezi privind cheltuielile de judecată, înregistrate sub nr._/18.11.2013.
Dezbaterile din ședința publică de la 14 noiembrie 2013 au fost consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie când instanța, la cererea apărătorului apelantei pârâte M. I., a amânat pronunțarea în cauză.
CURTEA:
Asupra apelurilor civile de față, constată următoarele:
1.Prin sentința civilă nr. 133 de la 10 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta . I. S., în contradictoriu cu pârâții E. A., M. I., D. G., M. I., C. N. Ș., R. N. M..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Față de precizarea făcută de pârâți, prin încheierea din 13 martie 2009 s-a dispus disjungerea cererilor reconvenționale precizate, formulate de pârâți și înaintarea spre soluționarea acestora Curții de Apel C. - Secția de C. Administrativ și Fiscal.
La dosarul de fond s-a depus încheierea din 04.11.2008, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel C., din care a rezultat că instanța a luat act de cererea de renunțare la judecată formulată de reclamanții S. Marcia, G. M., I. I., C. O., T. O. C., R. I. ca moștenitor al lui R. M., B. L., I. M., I. E., B. A., B. A., T. I., P. F., B. I., R. V., B. A.C., P. D., E. I., I. E., B. F. și T. F..
Față de această împrejurare, repunând cauza pe rol, prin încheierea din 13.03.2009, instanța a dispus disjungerea cererii formulată de reclamanta ., împotriva pârâților G. M., I. (I.) E., T. F., C. O., T. O. C., R. (M.) I., B. L., I. M., I. E., B. A., B. A., T. I., P. F., M. I., D. G., B. (I.) F., R. V., V. A., B. A. C., P. D., E. I. și I. (I.)E. și a cererii reconvenționale formulată de pârâta S. Marcica și formarea unui nou dosar.
În cauză, instanța a rămas învestită a soluționa cererea formulată de reclamanta . E. A. M. I., D. G., M. I., C. N. Ș. și R. M..
Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, instanța a reținut că s-a formulat cerere de expropriere de către ., solicitându-se să se constate exproprierea și să se stabilească despăgubirile care se cuvin pârâților menționați anterior, invocând cauza de utilitate publică, constând în necesitatea înlăturării efectelor distructive ale inundațiilor produce în primăvara anului 2006.
Pârâții au înțeles să conteste actele premergătoare exproprierii, dosarul nr._, având ca obiect nulitatea acestor acte, fiind pe rolul Curții de Apel C. – Secția de C. Administrativ și Fiscal.
Față de împrejurarea că în cauză nu s-a finalizat procedura premergătoare, respectiv verificarea legalității actelor întocmite de expropriator, dat fiind că acestea au fost contestate, instanța a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art..21 și următoarele din Legea 33/1994, pentru a se pronunța cu privire la expropriere și cuantumul despăgubirilor cuvenite persoanelor expropriate.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat apel reclamanta . I. SISLIȘTEANU, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, avându-se în vedere următoarele motive:
Cererea de expropriere a fost soluționată cu greșita compunere a instanței, ceea ce face ca hotărârea pronunțată în cauză să fie lovită de nulitate absolută, potrivit art. 23 alin.1 din Legea exproprierii nr. 33/1944.
Sentința pronunțată a fost considerată netemeinică și fiind dată cu încălcarea prevederilor art. 4 alin.1 teza a II-a din Legea 554/2004, modificată, prin faptul că instanța trebuia să suspende cauza până la soluționarea irevocabilă a excepției de nelegalitate, invocată în cauză și nu să fie soluționată cauza pe excepția prematurității.
În cauză, s-a dovedit că etapa administrativă a procedurii exproprierii a fost finalizată înaintea introducerii cererii de expropriere, astfel că excepția de prematuritate, invocată din oficiu de către instanța de fond, nu este întemeiată.
2.Prin decizia civilă nr. 45/2011 pronunțată de Curtea de Apel C. a fost admis apelul, desființată sentința apelată și trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul D..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Soluționarea cauzei de către prima instanță a fost nelegală în situația în care s-a avut în vedere doar faptul că părțile au contestat pe calea contenciosului administrativ actele premergătoare efectuării exproprierii fără a fi antamat fondul cauzei.
Au fost considerate astfel incidente în cauză dispoz. art. 297alin1 cod procedură civilă, iar pentru a se asigura o judecată unitară,cu respectarea principiului dublului grad de jurisdicție,apelul va fi admis avându-se în vedere aceste considerente.
În consecință, în conformitate cu dispoz. art. 297 alin 1 cod proced.civilă, apelul a fost admis, a fost desființată sentința fiind trimisă cauza pentru rejudecare la aceiași instanță.
Dispozițiile art. 23 din Lg. 33/1994 dispun că soluționarea cererii de expropriere se face cu participarea obligatorie a procurorului.
Din analiza sentinței civile atacată cu apel rezultă clar că la soluționarea cauzei nu a participat procurorul și nu a pus concluzii, nefiind menționat în sentință.
Astfel, s-a constatat că prima instanță a soluționat cauza fără participarea procurorului, care era obligatorie.
Prin urmare,în rejudecare instanța a avut în vedere soluționarea cauzei pe fond, prin analizarea tuturor motivelor de fapt și de drept invocate, precum se va ține seama și de faptul că, la soluționarea unei cereri de expropriere, participarea procurorului este obligatorie.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului D. sub nr. _ .
Instanța a administrat proba cu înscrisuri și pe cea cu expertiza tehnică, la dosar fiind atașat raportul întocmit de o comisie formată din 3 experți î sensul art. 25 legea 33/1994, respectiv B. D., D. D. și C. G. (f 6-13 vol II ).
3.Prin sentința nr. 96 din data de 24 mai 2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosarul numărul_ s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâții E. A., M. I., M. I., D. G. domiciliați în . și C. G. domiciliat în C., ., ..1, .> S-a dispus exproprierea pentru cauză de utilitate publică a următoarelor terenuri aparținând pârâților situate pe raza . astfel cum au fost individualizate în raportul de expertiză întocmit în cauză
- 5173 mp situat în T 27 P 24 proprietatea pârâtei E. A.
-7600 mp situat în T 16 P 120 proprietatea pârâtei M. I.
- 7400 mp situat în T 16 P 84 proprietatea pârâtei M. I.
-_ mp situat în T 15 P 37 proprietatea pârâtei D. G.
-_ mp situat în T 15 P 14 proprietatea pârâtului C. G.
- 9100 mp situat în T 16 P 106 proprietatea pârâtului C. G.
- 500 mp situat în T 16 P 20 proprietatea pârâtului C. G.
-_ mp situat în T 27 P 1 proprietatea pârâtei M. I.
-_ mp situat în T 26 P 34/1 proprietatea pârâtei M. I.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâților următoarele sume cu titlu de despăgubiri:
- 3626 lei din care 1612 lei reprezintă valoare teren, iar 2014 lei despăgubiri pentru terenul în suprafață de 0,52 ha proprietatea pârâtei E. A.
- 5090 lei din care 2263 lei reprezintă valoare teren, iar 2827 lei despăgubiri pentru terenul în suprafață de 0,73 ha proprietatea pârâtei M. I.
- 5160 lei din care 2294 lei reprezintă valoare teren, iar 2866 lei despăgubiri pentru terenul în suprafață de 0,74 ha proprietatea pârâtei M. I.
- 8019 lei din care 3565 lei reprezintă valoare teren, iar 4454 lei despăgubiri pentru terenul în suprafață de 1,15 ha proprietatea pârâtei D. G.
-_ lei din care 4495 lei reprezintă valoare teren, iar 5616 lei despăgubiri pentru terenul în suprafață de 1,45 ha proprietatea pârâtului C. G.
- 6345 lei din care 2821 lei reprezintă valoare teren, iar 3524 lei despăgubiri pentru terenul în suprafață de 0,91 ha proprietatea pârâtului C. G.
- 349 lei din care 155 lei reprezintă valoare teren, iar 194 lei despăgubiri pentru terenul în suprafață de 0,05 ha proprietatea pârâtului C. G.
-_,4 lei din care 5580 lei reprezintă valoare teren, iar 6971,4 lei despăgubiri pentru terenul în suprafață de 1,80 ha proprietatea pârâtei M. I.
-_ lei din care 5456 lei reprezintă valoare teren, iar 6816 lei despăgubiri pentru terenul în suprafață de 1,76 ha proprietatea pârâtei .
S-a respis cererea pârâtei M. I. de expropriere totală a suprafeței de 2 ha situată în T 27 P 1.
S-a respins cererea pârâtei M. I. de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Exproprierea reprezintă un act de putere publică prin care se realizează dobândirea forțată a proprietăților private asupra imobilelor necesare executării lucrărilor de utilitate publică, în schimbul unei despăgubiri.
Prin hotărârea nr. 10/01.05.2006 a Consiliului Local R. (f 35 dosar fond_ ) s-a aprobat strămutarea comunei R. în tarlalele „Via Boierului” și „Coasta Pisacov”, iar prin Hotărârea 17/28.06.2006 a fost aprobat Planul Urbanistic General al localității R., pe noua vatră de . conf cu disp. art. 7 Legea 33/1994, prin Hotărîrea nr.142/2006, Consiliul Județean D., la solicitarea reclamantei, a declarat utilitatea publică de interes local a lucrării de strămutare a comunei R. (f 55 dosar_ ), în urma efectuării cercetării prealabile prev de art. 8 din același act normativ.
Legea 33/1994 prevede ca exproprierea este o procedura care se desfasoara între expropriator (care, potrivit art. 12 este statul, prin organismele desemnate de Guvern, pentru lucrarile de interes national, si judetele, municipiile, orasele si comunele, pentru lucrarile de interes local) si proprietarul terenului ce urmeaza a fi expropriat.
Art. 2 din lege stabileste ca pot fi expropriate bunurile imobile proprietatea persoanelor fizice sau juridice.
În speță, calitatea de expropriator a revinenit Comunei R. (conform mențiunilor din HCJ 142/2006 art. 2), iar pârâții au făcut dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile supuse exproprierii astfel:
- pârâta M. I. conform certificatului de moștenitor nr. 429/19.10.2006 emis de BNP B. A. (f 5 dosar_ ),
- pârâta M. I., moștenitoare a defunctei M. F., conform TDP 946-_/29.05.1997 (f 118 dosar_ ),
- pârâtul C. G., moștenitor al defunctului C. Ș. (decedat pe parcursul derulării procesului conf certificatului de deces eliberat de SPCLEP la data de 13.08.2009 –f 49 dosar_ al CA C.),
- pârâta D. G. în calitate de moștenitoare a autoarei T. M., conf TDP 666-_/13.05.1996 (f 244 dosar_ ),
- pârâta E. A., moștenitoare a defunctului E. I., conf cerificatului de moștenitor nr. 380/1996 emis de BNP B. A. și TDP 679-_/ 13.05.1996 (f 367, 368 dosar_ ).
Identificarea terenurilor și stabilirea despăgubirilor în conf cu disp. art.26 legea 33/1994 s-a realizat în cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză de experții B. D., D. D. și C. G. (f 6-13 vol II ).
În ceea ce privește cererea pârâtei M. I. de expropriere totală a suprafeței de 2 ha situată în T 27 P 1, Tribunalula reținut că în această procedură are competența de a verifica numai îndeplinirea condițiilor cerute de lege pentru expropriere și stabilirea despăgubirilor, fără însă a avea posibilitatea să se pronunțe asupra necesității exproprierii, întinderii acesteia. În mod excepțional, anume atunci când expropriatorul cere numai a unei părți de teren sau din construcție, iar proprietarul solicită exproprierea totală, instanța poate să aprecieze în raport cu situația reală și să dispună, dacă este cazul, exproprierea totală.
În speță, Tribunalul a reținut că exproprierea a 1,80 ha din suprafața de 2 ha situată în T 27 P 1 nu determină o fărâmițare excesivă a proprietății pârâtei M. I., iar potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză . ha care nu a fost supusă exproprierii poate fi exploatată conform destinației (categoriei de folosință) și anume teren arabil, iar pârâta nu a suferit un prejudiciu constând în scăderea valorii terenului rămas în proprietate.
Ca atare, Tribunalul a apreciat că nu se impune exproprierea totală a suprafeței de 2 ha situată în T 27 P 1 astfel încât va respinge ca neîntemeată cererea pârâtei cu acest obiect.
În ceea ce privește despăgubirile cuvenite expropriaților, Tribunalul a reținut că acestea se compun, potrivit art. 26 Legea 33/1994 din valoarea reală a imobilului expropriat cât și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite prin măsura exproprierii, iar la calcularea acestei despăgubiritrebuie să se țină seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele cu caracteristici similare amplasate în aceeași unitate administrativ-teritorială, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite.
La stabilirea cuantumului despăgubirii trebuie să se țină seama de criteriul „prețului cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele”, criteriu prevăzut de prevederile legale, iar sintagma „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele” are semnificația de preț plătit efectiv, respectiv prețul de tranzacționare a bunului, consemnat ca atare în contracte de vânzare-cumpărare, el neputând fi raportat la ofertele de preț ale agențiilor imobiliare sau ale rubricilor de vânzări din anunțurile de mică publicitate sau de pe internet.
Numai în măsura în care informațiile culese în urma acestor verificări, indicau neîncheierea de contracte de vânzare-cumpărare cu privire la terenurile din zonă, experții pot apela la alte elemente decât prețul de vânzare în determinarea despăgubirilor aferente exproprierii.
Aplicând aceste principii de ordin teoretic la speța dedusă judecății, Tribunalul a constatat că cei trei experți au consemnat în cuprinsul raportului de expertiză întocmit că piața imobiliară a terenurilor extravilane este extrem de redusă, astfel încât au apelat la oferte culese de pe internet.
Comisa de experți a formulat două variante de stabilire a despăgubirilor, una dintre acestea având în vedere categoria de folosință a terenului la momentul exproprierii, respectiv aceea de teren extravilan arabil, iar cea de-a doua având în vedere categoria de folosință dobândită de teren în urma realizării obiectivului exproprierii, respectiv aceea de teren intravilan.
Tribunalul a apreciat că se impune a se avea în vedere, valoarea actuală a terenului având raportată însă la categoria de folosință de la data exproprierii, înscrisă în titluri de proprietate exhibate de pârâți, respectiv aceea de teren extravilan arabil.
Pentru a se opri la această variantă, instanța a avut în vedere că schimbarea categoriei de folosință s-a realizat ca urmare a realizării scopului exproprierii, respectiv de edificare a unei noi localități, prin mijloacele proprii ale expropriatorului, fără a se putea stabili că rămânând în proprietatea expropriaților astfel de investiții ar fi avut loc. Ca atare, Tribunalul apreciază că acordarea unei despăgubiri la valoarea stabilită pentru terenuri intravilane ar constitui o îmbogățire fără justă cauză a pârâților.
Pentru aceste considerente, Tribunalul, în temeiul art. 24 legea 33/1994 a dispus exproprierea terenurilor identificate în cuprinsul raportului de expertiză, obligând expropriatorul, în temeiul art. 26 din actul normativ menționat, la plata unor despăgubiri reprezentând valoarea terenurilor și contravaloarea lipsei de folosință conform variantei stabilite pentru terenurile extravilane agricole.
Având în vedere modalitatea de soluționare a cererii principale și a celei formulate de pârâta M. I., în absența unei culpe procesuale a reclamantei, temeiul art. 274 Cpciv, a respins cererea acestei pârâte de acordare a cheltuielilor de judecată.
4.Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții M. I., M. I.,D. G., E. A. și de pârâtul moștenitor C. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeienicie.
-Cu privire la recursul declarat de M. I., criticile sunt în esență următoarele: Arată că, astfel cum a solicitat în întâmpinare, precum și în precizările, obiecțiunile din dosarul de fond a recunoscut necesitatea exproprierii făcută de . a contestat legalitatea actelor premergătoare exproprierii solicitând doar să fie despăgubită la valoarea de piață, conform standardelor europene de evaluare, pentru întreaga suprafață de teren expropriată ( 3,76 ha) și lipsa de folosință a terenului de la data exproprierii și până la data acordării despăgubirilor.
Instanța de fond, în mod repetat a încălcat dispoz. Lg.33/1994, atât referitor la calcularea cuantumului despăgubirilor la data întocmirii raportului de expertiză, cât și respectarea principiului unei drepte despăgubiri, deși a reținut natura terenurilor actuale ca fiind terenuri intravilane și existența PUG-ului din 2006 a impus valoarea terenului ca teren extravilan.
De asemenea, instanța de fond a considerat că nu poate fi expropriată întreaga sup. de 2 ha, deoarece exproprierea a 1,80 ha nu determină o fărâmițare excesivă a terenului, iar recurenta nu a suferit nici un prejudiciu constând în constând în scăderea valorii terenului.
Se mai arată că instanța de fond în mod eronat a reținut că suprafața rămasă nu poate fi exploatată, fiind între două case construite pe terenul expropriat și nu mai poate fi folosită, experții propunând exproprierea totală, fapt neavut în vedere de instanță.
Se invocă dispoz. art. 26 din Lg. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Cei trei experți au identificat terenurile ca fiind intravilane, cu construcții și utilitățile aferente, dar instanța le-a apreciat ca fiind extravilane.
Se precizează că transferul dreptului de proprietate asupra terenurilor nu a avut loc în ceea ce privește proprietățile recurenților- pârâți aceasta urmând a se realiza numai după ce instanța dispune exproprierea.
Instanța de fond în soluționarea cauzei nu a omologat raportul de expertiză efectuat de cei trei experți, fiind respectate cerințele art. 26 alin. 2 și art. 27 din Lg. 33/1994.
Din expertiză rezultă că pe terenurile supuse exproprierii se află case de locuit ocupate de persoanele afectate de calamități, cu toate dotările socio-urbane, pentru acestea intimata reclamantă emițând titluri de proprietate beneficiarilor.
Se mai critică faptul că instanța de fond în mod nelegal nu i-a acordat cheltuielile de judecată invocând art. 274 C.pr.civilă nerespectând legea specială 33/1994 a exproprierii.
În drept invocă dispoz. art. 299-316 C.pr.civilă. Își întemeiază recursul pe motive de nelegalitate prev. de art. 304 pct.7 și art. 304 pct. 9 C.pr.civilă
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând cauza pe fond- dispunerea intimatei reclamante . de despăgubiri privind suprafața de teren expropriată 3,76 ha - ca teren intravilan.
-Cu privire la recursul pârâți M. I.,D. G., E. A. și de pârâtul moștenitor C. G., aceștia critică următoarele: Tribunalul a apreciat contrar dispoz. art.26 din Lg. 33/1994 în mod greșit că se impunea a se avea în vedre valoarea terenului raportată la categoria de folosință de la data așa – zisei exproprieri, respectiv aceea de teren extravilan agricol.
Instanța de fond nu a respectat principiul unei drepte despăgubiri consacrat de art. 1 din Lg. 33/1994 și că valoarea reală a terenurilor să corespundă valorii la care se vând aceste terenuri la momentul întocmirii raportului de expertiză – art. 26 alin. 2 din Lg. 33/1994.
Prima instanță nu a procedat conform dispozițiilor legale la calcularea corectă a despăgubirilor cuvenite părților pentru terenurile vizate de expropriere în conformitate cu dispoz. art. 27 din Lg. 33/1994.
Instanța de fond a încălcat dispoz. art. 26 alin. 2 din Lg. 33/1994. cu privire la calcularea cuantumului despăgubirilor la data întocmirii raportului de expertiză invocând motive ambiguee în ce privește categoria de folosință a terenurilor, făcându-se precizarea că recurenții nu au beneficiat de nici un ajutor material din partea Statului Român sau a comunității.
Se mai critică faptul că instanța de fond nu a analizat toate probele administrate în cauză, expertiza tehnică, expertiza evaluatoare dispunând exproprierea terenurilor recurenților și plata despăgubirilor civile cuvenite fiecărui proprietar în mod incorect, fără a se ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit terenurile de același fel, la data întocmirii expertizei.
Se arată că în speță similară, urmare a disjungerii cererii de expropriere s-a pronunțat s-civilă 1709/2012 de Tribunalul V. sentință definitivă prin respingerea apelului conform deciziei 93/2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești prin care s-a dispus obligarea reclamantei . despăgubirilor pentru suprafețele - terenurile de același fel, ca fiind terenuri intravilane.
În drept invocă dispoz. art. 3041 C.pr.civilă.
Solicită admiterea apelului, casarea sentinței atacate și pe fond schimbarea în tot a sentinței Tribunalului D., în sensul obligării reclamantei . pârâților sumele înscrise în tabelul din raportul de expertiză – fila 346- ca teren intravilan, teren ocupat de construcții cu utilitățile – apa din rețeaua comunală, curent electric și acces la drum pietruit, dar și a subvențiilor de care au fost prejudiciați, cu actualizarea sumelor ce li se cuvin.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare, solicită respingerea recursurilor ca nefondate și păstrarea sentinței apelate ca legală și temeinică.
La termenul din data de 14 noiembrie 2013, instanța a pus în discuția părților și a calificat calea de atac formulată în cauză ca fiind apel, urmând a fi soluționată ca atare, recalificarea fiind făcută pentru motivele arătate în această încheiere de ședință atașată la dosarul cauzei.
Apelurile sunt fondate și urmează a fi admise ca atare pentru considerentele ce se vor arăta în continuare :
Potrivit art. 26 al. (1) si (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, despagubirea se compune din valoarea reala a imobilului si din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptatite.
La calcularea cuantumului despagubirilor expertii, precum si instanta, vor tine seama de pretul cu care se vând în mod obisnuit, imobilele de acelasi fel în unitatea administrativ – teritoriala la data întocmirii raportului de expertiza precum si de daunele aduse proprietarului, sau dupa caz, altor persoane îndreptatite, luând în considerare si dovezile prezentate de acestia.
Prin urmare, legiuitorul a statuat ca despagubirea cuvenita persoanei expropriate are două componente esențiale, fiind formata din valoarea reala a imobilului si prejudiciul cauzat proprietarului si/sau unor terti, prin masura exproprierii.
În ceea ce priveste prima componenta a despagubirii, - „valoarea reala” a bunului expropriat, aceasta este determinata de pretul cu care se vând imobilele de acelasi fel în unitatea administrativ teritoriala la data întocmirii raportului de evaluare.
În această privință prima instanță a ales să stabilească valoarea reală a terenurilor în raport cu categoria de folosință extravilan, iar nu intravilan așa cum au solicitat pârâții, confirmând raportul de expertiză întocmit în cauză, în varianta teren extravilan.
Motivele de fapt și de drept care au stat la baza acestei soluții și raționamentul logico-juridic care a fundamentat hotărârea astfel pronunțată, sunt redate ca atare în considerentele hotărârii.
Dar, în ceea ce privește a doua componentă a despăgubirii, formată din daunele aduse proprietarului, sau dupa caz, altor persoane îndreptatite, luând în considerare si dovezile prezentate de acestia, prima instanța s-a pronunțat, dar nu a motivat în fapt și în drept soluția dată în această privință, confirmând formal raportul de expertiză.
Mai mult, în cauză s-au făcut obiecțiuni la raportul de expertiză de doi dintre pârâți – fila 19 dosar tribunal, prin care se arată că experții nu au arătat în detaliu modul de stabilire a daunelor aduse persoanelor expropriate, respectiv contravaloarea lipsei de folosință a terenurilor, inclusiv faptul că nu s-au avut în vedere ajutoarele financiare de care au fost lipsiți proprietarii de terenuri expropriate, acordate ca sprijin financiar din partea APIA, începând cu anul agricol 2007.
prima instanță a respins obiecțiunile, cu motivarea clară că nu se impune refacerea raportului de expertiză și, fiind vorba de un simplu calcul matematic pe care îl poate face și instanța, în cazul în care îl apreciază ca întemeiat îl va face – așa cum rezultă din încheierea de ședință de la data de 22 martie 2013 – fila 35 dosar tribunal.
Deci, tribunalul s-a pronunțat pe obiecțiunile formulate și a motivat soluția dată, fiind respectate cerințele art. 268 alin. 4 Cod procedură civilă, potrivit cărora orice dispoziție luată de instanță prin încheiere trebuie motivată.
Dar, se observă că tribunalul s-a pronunțat doar pe oportunitatea refacerii raportului de expertiză, iar nu pe caracterul întemeiat sau neîntemeiat al obiecțiunilor, precizând clar și fără echivoc faptul că în raport cu temeinicia/netemeinicia acestora, va proceda în consecință în sensul efectuării/neefectuării unui calcul matematic simplu.
Acest lucru presupunea că în actul de procedură subsecvent, respectiv în hotărârea judecătorească pronunțată, să se analizeze temeinicia obiecțiunilor și în raport cu concluzia desprinsă în urma acestei analize, instanța să procedeze în consecință.
Or, examinând sentința apelată, Curtea constată că tribunalul a omis să facă această analiză, deci nu s-a pronunțat asupra temeiniciei obiecțiunilor formulate în termen de pârâți.
Potrivit disp. art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
În raport cu aceste cerințe legale nerespectate în cauză decât parțial, Curtea reține că hotărârea primei instanțe este afectată de nelegalitate.
Astfel, potrivit disp. art. 105 alin. 2 teza I Cod procedură civilă, actele de procedură îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
Este adevărat că în cazul nemotivării, fie și parțiale a unei hotărâri judecătorești, nulitatea nu este anume prevăzută de lege, nefiind expresă și deci nici vătămarea nu este presupusă până la proba contrară, dar Curtea apreciază că nulitatea operează, întrucât hotarârea ca act de procedură a fost îndeplinit cu neobservarea formelor legale care prescriu obligativitatea motivării, fiind o nulitate virtuală.
În ceea ce privește vătămarea adusă părții, Curtea apreciază că aceasta există prin faptul că procedând în modul arătat mai sus, toate părțile, nu numai titularii obiecțiunilor, au fost lipsite de posibilitatea de a cunoaște motivele care au stat la baza respingerii obiecțiunilor, deci și de posibilitatea de a formula clar și aplicat, critici cu privire la soluția pronunțată în această privință.
Nu în ultimul rând, nici instanța de control judiciar, în lipsa unei motivări în privința obiecțiunilor, nu este în măsură să aprecieze asupra legalității și temeiniciei soluției, deci nu va putea verifica în limitele cererilor de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.
Neregularitatea săvârșită în cauză nu poate fi îndreptată, respectiv vătămarea produsă părții nu poate fi înlăturată, decât prin anularea actului, respectiv a sentinței apelate și reluarea procesului de la actul de procedură anulat.
Pentru aceleași motive, dar per a contrario, se vor înlătura ca neîntemeiate apărările formulate de reclamantă prin întâmpinarea formulată în apel, apărări care corespund aspectelor analizate în precedent.
Este incident cazul de anulare a hotărârii prev. de art. 297 alin. 2 teza II Cod procedură civilă, potrivit cărora atunci când există un motiv de nulitate, iar prima instanță a judecat în fond, instanța de apel, anulând în tot sau în parte procedura urmată și hotărârea pronunțată, va reține procesul spre judecare.
Față de prioritatea în examinare a aspectelor analizate în precedent și de soluția de anulare cu reținere care s-a impus, apare de prisos orice analiză a celorlalte critici din apel care vizează exclusiv aspecte de fond, privind întinderea despăgubirilor stabilite, atât în privința valorii reale a terenurilor raportat la categoria de folosință a acestora, cât și a daunelor produse acestora prin expropriere, precum și la întinderea suprafeței expropriate, după caz.
Toate aceste critici din ambele apeluri, inclusiv cele vizând cheltuielile de judecată solicitate în cauză, precum și apărările și susținerile pe fond ale reclamantei formulate în întâmpinare, vor fi avute în vedere în judecarea procesului după anulare, în vederea pronunțării unei soluții legale și temeinice.
Se va fixa termen la 5 decembrie 2013, pentru când vor fi citate toate părțile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN N. LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de pârâtele M. I., cu domiciliul în Craiovaa, ., județul D., M. I.,D. G., ambele cu domiciliul în ., E. A., ci domiciliul în C., cart. Craiovița Nouă, .. 2b, ..1, . și de pârâtul moștenitor C. G., cu domiciliul în C., ., ., județul D., împotriva sentinței civile numărul 96 din data de 24 mai 2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosarul numărul_, în contradictoriu cu reclamanta . I. S..
Anulează sentința civilă atacată numărul 96 din data de 24 mai 2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosarul numărul_, și reține procesul spre judecare.
Fixează termen la 5 decembrie 2013.
Cu recurs odată cu fondul.
Pronunțată în ședința publică de la 21 noiembrie 2013.
Președinte, T. R. | Judecător, M. L. N. A. | |
Grefier, S. C. |
Red.Jud.T.R.
Tehn.I.C./Ex.2/
3.12.13
Jud.Fond/L. A.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 5555/2013. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Decizia nr. 7429/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
