Revendicare imobiliară. Decizia nr. 7365/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7365/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 04-07-2013 în dosarul nr. 14150/318/2007*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 7365/2013
Ședința publică de la 04 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. L.
Judecător F. D.
Judecător I. V.
Grefier N. D.
x.x.x.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 27 iunie 2013, privind judecarea recursului declarat de recurenții reclamanți M. N., M. S., recurenții intervenienți în numele altei persoane M. N. A., M. I. M., împotriva deciziei civile nr.541 din 14.12.2012,pronunțată de Tribunalul Gorj,în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți D. N., . SRL, având ca obiect revendicare imobiliară
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 27 iunie 2013, care face parte integrantă din prezenta decizie.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._, la data de 14.11.2007, reclamanții M. N. și M. S., au chemat în judecată pârâții D. N. și . SRL, solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună stabilirea liniei de hotar între proprietatea lor și proprietatea pârâților, obligarea celor doi pârâți să lase în deplină proprietate și liniștită posesie o suprafață de teren de 98 mp situat în comuna Arcani, ., având lățimea de 3 m și lungimea de 32,65 m învecinat la Sud- rest proprietate, la Nord- D. N. și . SRL, la Est- pârâul Jaleș și la Vest- pârâul Jaleș, obligarea pârâților la plata contravalorii uzufructului pe perioada ultimilor trei ani, calculați astfel: pentru perioada decembrie 2004 și până la efectuarea expertizei în cazul terenului în suprafață de 98 m.p. pe perioada decembrie 2004-2006 pentru întreaga suprafață de 947 m.p., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin contractul de vânzare cumpărare, autentificat sub nr. 8087/03.08.2000, au devenit proprietarii unei suprafețe de teren de 947 m.p. situată în . cu învecinările menționate în titlul de proprietate.
Au precizat reclamanții că au construit un gard între proprietăți dar acest amplasament a fost contestat de către pârâți iar după amplasarea gardului, pârâții au promovat o acțiune în obligația de a face, obligând reclamanții să ridice stâlpii de pe proprietatea lor, acțiunea formând obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Tg-J..
Reclamanții au mai arătat că potrivit practicii instanței supreme s-a stabilit că „ grănițuirea, menită să apere dreptul de proprietate, se poate dispune atât în cazul inexistenței unei delimitări între proprietăți, cât și în situația în care astfel de semne exterioare există, dar sunt contestate de părți”( decizia nr. 1330/1995) și că, începând din anul 2004 și până în 2006 când au edificat lucrarea de împrejmuire a proprietății lor, întreaga suprafață de teren a fost folosită de către pârât și societatea acestuia deși cunoștea faptul că reclamanții sunt proprietarii terenului, neputând proceda la exploatarea acestuia.
Cu privire la terenul în suprafață de 98 mp, au arătat reclamanții că acesta este ocupat în continuare și în prezent, impunându-se calcularea contravalorii uzufructului până la efectuarea expertizei, începând cu luna decembrie 2004.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 584 Cpr.civ., art. 480 și urm. Cpr.civ., art. 998-999 cod civil și art. 274 Cpr.civ.
În cauză a fost încuviințată proba cu expertiză tehnică, lucrarea tehnică fiind întocmită de expertul M. G., fiind numit expert asistent pentru reclamanții M., domnul expert C. D. .
Prin sentința civilă nr.1092/15.02.2010 pronunțată de Judecătoria Tg J. în dosarul nr._ a admis excepția netimbrării capătului de cerere privind contravaloarea uzufructului și a anulat ca netimbrat capătul de cerere privind contravaloarea uzufructului.
A fost admisă cererea formulată de reclamanții M. N. și M. S., ambii domiciliați localitatea Tg-J., ..73, județul Gorj în contradictoriu cu pârâții D. N., domiciliat în Tg-J., ., județul Gorj și . SRL, cu sediul în localitatea Tg-J., ..77, județul Gorj.
S-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul gardului edificat de reclamanți dintre proprietăți ( între punctul 1 și 2 de pe schiță), linie care păstrează aliniamentul cu gardul proprietății vânzătoarei M. Z..
A fost respins capătul de cerere privind revendicarea.
Au fost compensate cheltuielile de judecată .
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în legătură cu care se solicită grănițuirea prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 8087/03.08.2000 de BNP A. M. de la vânzătoarea M. Z., terenul dobândit fiind compus din: în extravilan suprafața de 186 mp, teren pădure tufăriș cu vecini la răsărit - rest proprietate, la apus –pârâul Jaleș, la miazăzi- DN 67 și la Nord- moștenitorii Ș. M.; în intravilan suprafața de 1863 mp din care suprafața de 842 mp curți- construcții și tufăriș cu vecini la răsărit – pârâul Jaleș, la Vest- rest proprietate, la Sud- DN 67, la Nord-Moștenitorii Ș. M. și suprafața de 1021 mp teren livezi având lățimea la stradă, respectiv în partea de Sud- 40 m cu vecini la răsărit- rest proprietate, la apus - pârâul Jaleș, la miazăzi- DN 67, la miazănoapte- moștenitorii lui Ș. M. și M. M..
Că potrivit depozițiilor martorilor M. Z. și C. D. rezultă fără niciun dubiu că la data dobândirii terenului de către reclamanți, între proprietatea acestora și proprietatea pârâților nu exista gard, terenul plantat cu pomi fiind despărțit de vecina terenului- M. M. printr-un gard vechi ce există și în prezent.
După cumpărarea terenului, reclamanții au edificat gardul care desparte proprietatea lor de cea a pârâților, gard care păstrează aliniamentul cu gardul vechi menționat fiind în linie dreaptă cu acesta.
Deși între părți au mai avut loc litigii iscate de pârâți și chiar plângeri penale împotriva reclamanților, în urma cercetărilor efectuate în special de membrii Comisiei Locale de fond Funciar, s-a constatat că realitatea este în favoarea reclamanților.
Că este relevantă depoziția martorei C. D. membră în Comisia Locală de fond Funciar Arcani care a participat la măsurătorile din anul 1996 și are cunoștință că pârâtul D. a cumpărat terenul de la 10 proprietari și s-a ocupat personal de întocmirea documentației și a proceselor verbale de punere în posesie, actele fiind ulterior intabulate pentru o parte din terenuri.
S-a reținut că pârâții au folosit terenul reclamanților ca loc de trecere și parcare de mașini iar în momentul în care au edificat gardul s-a ivit litigiul deoarece a fost blocat accesul la campingul pârâților,.
S-a reținut că la măsurători s-a găsit plus de teren atât la reclamanți cât și la pârâți deoarece terenurile merg cu lipsă și spor, cu precizarea că terenul reclamanților cumpărat de la M. Z. pleca de la o lățime de 28 m lângă casa acesteia și ajungea la 41 de metri, că în zona în litigiu, lățimea era mai mult de 40 m datorită zone de protecție a șoselei.
Din concluziile raportului de expertiză și depozițiile martorilor audiați s-a reținut că gardul construit de reclamanți respectă proprietățile părților și că acesta reprezintă linia de hotar dintre terenurile părților, linie stabilită în funcție de gardul (colțul gardului) lui M. Z., la Est iar la Vest de punctul indicat de vânzătoare.
Că reclamanții nu au dovedit în cursul cercetării judecătorești că pârâții ocupă vreo porțiune din terenul acestora
Împotriva sentinței reclamanții M. N. și M. S. și pârâții D. N. și . SRL au declarat apel criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Reclamanții M. N. și M. S. au criticat sentința în apelul declarat pentru faptul că în mod greșit a fost respins capătul de cerere privind revendicarea, astfel cum a fost precizat după efectuarea expertizei în sensul de a obliga pârâții să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 163 mp și în consecință stabilirea liniei la limita acestei suprafețe revendicate spre proprietatea pârâților.
Au invocat apelanții reclamanți că potrivit expertizei inițiale efectuată de expert M. G. (fila 113) pârâții ocupă în plus față de suma dimensiunilor din tabelul dat de Primăria Arcani 5 m, astfel încât este întemeiată acțiunea în revendicare așa cum a fost precizată pentru suprafața de 163,25 mp și se impune stabilirea liniei de hotar la limita suprafeței de 5 m lățime ocupați în plus de către pârâți înspre proprietatea acestora cu obligarea la cheltuieli de judecată.
Pârâții D. N. și . SRL Tg-J. au criticat sentința în apelul declarat pentru faptul că în mod greșit a fost admis capătul de cerere privind grănițuirea, invocând excepția autorității de lucru judecat în ce privește capătul de cerere privind revendicarea cu referire la reclamantul M. N., precum și în ceea ce privește cererea privind stabilirea liniei de hotar, în raport cu sentința civilă nr.7097/03.10.2008 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr.488 din 23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj prin care a fost respins recursul pârâtului M. N..
Au arătat că prin sentința nr.7097/2008 s-a reținut din concluziile raportului de expertiză că terenul închis de pârât (M. N.) prin montarea unor porți metalice, a unui gard pe țevi metalice și plasă de sârmă a fost utilizat în trecut ca drum de acces de la calea publică la Popasul Turistic Arcani, acesta datând de la data construirii popasului turistic (probabil 1983).
Că drumul de acces la Popasul Turistic Arcani avea o lățime de circa 4 m și în prezent nu se mai poate folosi, întrucât traversează un teren proprietatea reclamanților din cauza de față M. N. și S. (fosta proprietate a lui M. Z.)
S-a reținut prin sentința amintită că actul de proprietate menționat de pârâtul M. N. se referă la un teren cu lățimea de 31 m fostă proprietate a lui M. Z. potrivit procesului verbal de punere în posesie din 24 mai 1999.
Că terenul cu suprafața de 218 mp face parte din proprietatea reclamantului, respectiv din terenul pentru care s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare nr.2686 din 23 iunie 2001.
Au invocat recurenții pârâți că prin sentința civilă nr.4015 din 23 mai 2008 a fost dezlegată și cererea privind limita de hotar, întrucât prin dispozitivul acesteia a fost obligat pârâtul să ridice de pe proprietatea reclamantului, gardul din plasă de sârmă pe țevi metalice identificat prin punctele 1, 2 și 3 din anexa 1 la raportul de expertiză întocmit de experții M. M., V. N. și G. M..
Prin decizia nr. 162 din 19.04.2011 pronunțată de Tribunalul Gorj Secția I Civilă în dosar nr._ a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanții reclamanți M. N. și M. S. împotriva sentinței civile nr. 1092/15.02.2010 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
A fost admis apelul declarat de apelanții pârâți D. N. și . SRL împotriva sentinței civile nr. 1092/15.02.2010 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
A fost schimbată sentința în sensul că a fost admisă excepția autorității de lucru judecat privind revendicarea cu referire la reclamantul M. N..
S-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul 5-4 din anexa 2 la raportul de expertiză întocmit de experții M. M., V. N. și G. M. în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg.J. unde punctele 4 și 5 se află la distanța de 31 m spre Nord față de DN 67, anexa 2, aflându-se la fila 171 din dosarul nr._ al Judecătoriei Tg.J..
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a pronunța decizia, instanța de apel a reținut că următoarele:
Prin sentința civilă nr.4015 din 23 mai 2008 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Tg-J., rămasă definitivă prin neapelare a fost admisă în parte acțiunea cu precizarea ulterioară formulată de reclamanții D. N. și . SRL în contradictoriu cu pârâtul M. N..
A fost obligat pârâtul să ridice de pe proprietatea reclamantului gardul din plasă de sârmă pe țevi metalice identificat prin punctele 1,2 și 3 din anexa 1 la raportul de expertiză efectuat de experții M. M., Vameși N. și G. M..
S-a disjuns capătul de cerere privind revendicarea și s-a dispus formarea unui nou dosar cu termen de judecată la data de 27 iunie 2008 fiind obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 821,70 lei cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.7097 din 03.10.2008 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr.488 din 23.02.2009 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Gorj ca urmare a respingerii recursului declarat de pârâtul M. N., aflată la dosar în copie la fila 158, a fost admisă acțiunea în revendicare formulată de reclamanții D. N. și . SRL Tg-J. în contradictoriu cu pârâtul M. N..
A fost obligat pârâtul să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 218 mp identificată în raportul de expertiză efectuat de experții M. M., V. N. și G. M arian, vecin la nord cu D. N. (rest proprietate), sud M. S. și M. N., este pârâul Jaleș și vest pârâul Jaleș.
Din considerentele sentinței civile nr.7097/03.10.2008 rezultă că actul de proprietate al pârâtului din acea cauză M. N. se referă la un teren cu lățimea de 31 m fostă proprietate a lui M. Z. potrivit procesului verbal de punere în posesie din 24 mai 1999, acesta fiind contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.8887 din 3 august 2000 încheiat între M. Z. și M. S., aflat în copie în dosar la fila 14 și care reprezintă actul de proprietate invocat de reclamanți și în cauza dedusă judecății.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză în dosarul nr._ de către experții M. M., V. N. și G. M. care au transpus în teren atât actele de proprietate ale reclamanților din acea cauză D. N. și . SRL Tg-J. și al reclamanților din cauza dedusă judecății M. N. și S., respectiv contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.8887/03.08.2000 rezultă că M. N. a ocupat din terenul reclamanților suprafața de 218 mp pentru care aceștia posedă actul de vânzare cumpărare cu nr.2686/23 iunie 2001.
Cum în cauza dedusă judecății, reclamanții M. N. și S. revendică de la reclamanții din dosarul nr._ suprafața de 98 mp și respectiv 163,25 mp conform precizărilor ulterioare și care face parte din suprafața de 218 mp pe care M. N. a fost obligat să o lase în deplină proprietate reclamanților D. N. și . SRL Tg-J., în cauză există autoritatea de lucru judecat prevăzută de art.1201 C.civ. cu privire la capătul de cerere în revendicare formulat de reclamantul M. N., astfel încât în mod corect prin sentința apelată a fost respins acest petit.
Întrucât, în raport de același act de proprietate invocat de pârâtul din acea cauză M. N. și reclamanta M. S. revendică suprafața de 98 și respectiv 163,25 mp, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.8887/2000 fiind transpus în teren de către experții M. M., V. N. și G. M. în dosarul mai sus amintit și concluzionându-se că reclamantul din cauza de față ocupă suprafața de 218 mp în care este inclus și terenul revendicat în cauza dedusă judecății, în mod corect a fost respins capătul de cerere privind revendicarea formulat de reclamanta M. S..
Potrivit dispozițiilor art.584 C.civ. orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa și cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate.
Cum din probatoriile administrate în cursul cercetării judecătorești rezultă că proprietățile părților se învecinează, iar prin sentința civilă nr.4015/23 mai 2008, reclamantul din cauza de față M. N. a fost obligat să ridice de pe proprietatea reclamantului (pârâtul din cauza de față D. N.) gardul din plasă de sârmă pe țevi metalice identificat prin punctele 1, 2 șiu 3 din anexa 1 la raportul de expertiză efectuat de experții M. M., V. N. și G. M., sentință ce a fost pusă în executare potrivit procesului verbal încheiat de executorul judecătoresc în dosarul nr.63/E/2009, în mod greșit prima instanță a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul acestui gard (pe care reclamantul M. N. a fost obligat să-l ridice împreună cu porțile metalice).
Având în vedere sentința civilă nr.4015/2008 și sentința civilă nr.7097/2008 pronunțate de Judecătoria Tg-J. și raportul de expertiză întocmit de experții M. M., V. N. și G. M arian și însușit de expertul M. G. prin precizarea făcută în apel la solicitarea instanței întocmit în dosarul nr._ și schița anexa 2 la acesta aflată la fila 171 din dosar, urmează a se stabili linia de hotar pe aliniamentul 5-4 din anexa 2 la raportul de expertiză întocmit de acești experți.
Împotriva deciziei au formulat recurs apelanții reclamanți M. N. și M. S. criticând decizia pentru netemeinicie și nelegalitate .
Prin decizia civilă nr. 1311/11.10.2011 pronunțată de Curtea de Apel C. a fost admis recursul, casată decizia și trimisă cauza spre rejudecare.
A reținut instanța de recurs că, din considerentele deciziei ce face obiectul recursului, nu rezultă cum a stabilit instanța de apel în reținerea autorității de lucru judecat, referitor la reclamantul M. N., identitatea de obiect a celor două litigii.
În privința reclamantei M. S., deși formal nu s-a reținut opozabilitatea hotărârilor judecătorești pronunțate în litigiile anterioare în care a figurat ca pârât doar M. N., instanța de apel și-a bazat soluția exclusiv pe acele hotărâri și probe administrate în dosarele în care s-au pronunțat acele hotărâri – cu ignorarea totală a probelor judiciare pe care s-a bazat sentința. Acest mod de soluționare nu reprezintă o soluționare pe fond a cererilor reclamantei.
Hotărârile judecătorești ( sentința nr. 4015 din 23 mai 2008 și sentința civilă nr. 7097 din 3 octombrie 2008, pronunțate de Judecătoria Tg. J. ), nu s-au pronunțat în materie de stare civilă ori privind capacitatea persoanelor în care efectele substanțiale ale actului jurisdicțional se impun a fi respectate și de terți – deci au efecte „ erga - omnes” .
Reclamanta nu a fost parte în acele litigii, iar soțul acesteia a fost pârât, astfel că hotărârile pronunțate în cele două cauze nu produc efecte față de aceasta, nu îi sunt opozabile. Chiar dacă în principiu este admisibilă formularea acțiunii în revendicare doar de unii dintre coproprietari, în situația în care se revendică un teren în privința căruia se invocă de către pârâți coproprietatea, este principial ca toți coproprietarii să fie chemați în judecată, pentru ca fiecare să aibă posibilitatea să-și apere dreptul indiviz.
Neatragerea în proces de către reclamant a tuturor coproprietarilor pârâți, îl expune la suportarea consecințelor inopozabilității hotărârilor astfel obținute, față de coproprietarii ce nu au fost părți în cauză.
Pe de altă parte, se constată că instanța de apel a reținut prezumția de lucru judecat a sentinței civile nr.4015 din 23 mai 2008 a Judecătoriei Tg. J. – în soluționarea petitului grănițuirii, deși această hotărâre, s-a pronunțat pe cale de ordonanță președințială într-o cerere cu alt obiect, respectiv o cerere privind ridicarea gardului.
Considerentele deciziei referitoare la stabilirea hotarului despărțitor, sunt și contradictorii.
Astfel, deși se menționează că sentința nr.4015/2008 a fost pusă în executare conform actelor din dosarul de executare ( executare ce presupune ridicarea gardului ), se schimbă sentința sub aspectul grănițuirii, cu motivarea că prima instanță a stabilit hotarul pe amplasamentul gardului ridicat – fără a reține că ulterior executării sentinței nr.4015/2008 reclamanții ar fi edificat gardul pe amplasamentul celui ridicat.
Față de considerentele arătate s-a apreciat că în apel judecata s-a făcut greșit, fără antamarea fondului, astfel că în baza art. 312 alin. 5 Cod proc. civilă, a fost casată decizia, cauza fiind spre rejudecare în apel .
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr._ .
Întrucât la dosarul cauzei nu erau depuse actele de proprietate în raport de care apelanții pârâți înțeleg să facă dovada proprietății pentru terenul în litigiu, tribunalul a solicitat apelanților pârâți se prezinte aceste acte . De asemenea, au fost solicitate și intervenienților M. să prezinte actele de donație pe care le invocă în cererea de intervenție .
Apelantul pârât D. a depus în copie contractul de vânzare cumpărare nr.2848/2011, contractul de vânzare cumpărare nr.2682/2006, contractul de vânzare cumpărare nr.2849/2001,contractul de vânzare cumpărare nr.2686/2001, contractul de vânzare cumpărare nr.2685/2001.
Intervenienții au depus actul de donație nr. 478/2012, actul de donație nr. 943/2006, actul de donație nr.944/2006, extras de carte funciară privind înscrierea în cartea funciară a actului notarial nr.478/26.01.2012, acte emise în procedura Legii 18/1991 pentru M. Z..
În raport de îndrumările deciziei de casare, văzând și dispozițiile art.315 alin.5 Cpr.civ., la termenul din 13.04.2012 tribunalul a încuviințat proba cu expertiză tehnică, specialitatea topografie, fiind numit expert N. P. cu obiectivele:
- identificarea prin indicare dimensiuni, vecinătăți schiță a terenurilor părților in funcție de actele de proprietate prezentate de părți respectiv: pentru apelanții reclamanți M. N. si M. S., contractul de vânzare – cumpărare nr. 8887/3.08.2000, adeverința de proprietate nr. 727/24.05.1991, procesul verbal de punere in posesie si schița terenului întocmita de Comisia locală Arcani, acte emise lui M. Z., acte depuse la filele 14, 53, din dosarul nr._, pentru apelanții pârâți contractele de vânzare cumpărare nr. 2848 din 3.07.2001, nr. 2882/8.05.2006, nr. 2849/3.07.2001, nr. 2686 din 23.06.2001 si nr. 2685 din 23.06.2001.
- identificarea suprafeței de 218 m.p. ce a făcut obiectul sentinței civile nr. 7091/2008;
- identificarea suprafeței de teren revendicată în cauză si să se stabilească dacă face parte din suprafața de 218 m.p. identificată la obiectivul nr.2 și în actele cărora dintre părți se regăsește terenul revendicat in prezenta cauză.
Prin încheierea din 22.06.2012, au fost suplimentate obiectivele expertizei:
- stabilirea dacă terenul în litigiu ce face obiectul revendicării in prezenta cauză, se regăsește în tot sau în parte în actele de proprietate depuse de intimații intervenienți, respectiv actele de donație autentificate sub nr.942/7.02.2006, nr 478/26.01.2012, nr 943/7.02.2006 si nr. 944/7.02.2006, în caz afirmativ să se identifice acest teren prin dimensiuni, vecinătăți, schiță;
- în raport de actele de proprietate prezentate de părți să se traseze linia de hotar dintre proprietățile acestora, indicându-se punctele prin care aceasta linie trece.
La termenul de judecată din 11.05.2012 cauza a fost suspendată în condițiile art. 242 alin.1 pct.2 Cpr.civ., fiind repusă pe rol la solicitarea apelanților reclamanți acordându-se termen de judecată 08.06.2012.
Raportul de expertiză a fost depus la dosarul cauzei la 30.05.2012.
Împotriva lucrării tehnice, apelanții reclamanți M. și intervenienții M. au formulat obiecțiuni, invocând nulitatea raportului de expertiză pe considerentul că nu au fost citați cu ocazia deplasării expertului în teren.
Obiecțiunile formulate de apelanții reclamanți și intervenienți au fost încuviințate de instanță, dispunându-se refacerea raportului de expertiză, cu respectarea dispozițiilor art. 208 și următoarele Cpr.civ.
De asemenea, în cauză au fost formulate cereri de recuzare din partea apelanților reclamanți, cereri ce au fost soluționate prin încheierea de ședință din data de 12.04.2012 și respectiv încheierea nr.36/28.06.2012.
Raportul de expertiză refăcut a fost depus pentru termenul din data de 07.09.2012.
Împotriva lucrării tehnice au fost formulate obiecțiuni de către intervenienții M. A. și M. I. M., criticând modul de stabilire al liniei de hotar.
Din oficiu, instanța a solicitat expertului să răspundă în concret la obiectivele stabilite de instanță, lucrarea tehnică tratând obiectivele în mod global, modul de întocmire al expertizei punând în instanța în imposibilitate de a stabili corect starea de fapt raportat la actele de proprietate depuse de părți.
Raportul de expertiză a fost depus la data de 25.09.2012 (filele 174-180).
La termenul din data de 05.10.2012 intervenienții M. A. și M. I. M. au depus la dosarul cauzei o cerere de renunțare la cererea de intervenție în interes propriu. Pentru același termen, apelantul pârât D. N. a depus la dosar o cerere prin care arăta că nu este de acord cu renunțarea intervenienților la judecarea cererii de intervenție.
La termenul din data de 05.10.2012 cauza a fost suspendată în condițiile art.242 alin.1 pct.2 Cpr.civ. pentru lipsa părților, fiind repusă pe rol la solicitarea apelantului pârât pentru termenul din 16.11.2012.
La termenul din 16.11.2012 cauza a fost suspendată în condițiile art. 242 alin.1 pct.2 Cpr.civ. pentru lipsa părților, fiind repusă pe rol la solicitarea apelantului pârât pentru termenul din 14.12.2012.
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanții reclamanți M. N. și M. S., domiciliați în Tg-J., .. 73, jud. Gorj împotriva sentinței civile nr. 1092/15.02.2010 pronunțata de Judecătoria Tg J. in dosarul nr._ .
Tribunalul Gorj prin decizia civilă nr.541 de la 14.12.2012 a admis apelul declarat de apelanții pârâți D. N., domiciliat în Tg-J., .. 79, jud. Gorj și . SRL, cu sediul în Tg-J., .. 77, jud. Gorj împotriva sentinței civile nr. 1092/15.02.2010 pronunțată de Judecătoria Tg J. in dosarul nr._ .
A admis excepția autorității de lucru judecat privitor la acțiunea în revendicare și grănițuire formulată de reclamantul M. N..
A admis excepția lipsei calității procesual active a reclamantei M. S. privitor la cererea în revendicare.
A admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului . SRL privitor la cererea în grănițuire .
A schimbat sentința în sensul că respinge acțiunea în revendicare și grănițuire formulată de reclamantul M. N. în cauză fiind autoritate de lucru judecat .
A admis în parte acțiunea în grănițuire formulată de reclamanta M. S..
A stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamantei și proprietatea pârâtului D. N. ca fiind linia trasată în raportul de expertiză întocmit de expert N. P. pe lungimea de 32,14 m care trece prin punctele 1 și 2 marcate în Anexa 3 la raportul de expertiză ( fila 182 ), linie care în teren este reprezentată de gardul de sârmă și cele 2 țevi metalice.
A respins cererea în revendicare formulată de M. S. ca fiind promovată de o persoană fără calitate procesuală activă.
A respins cererea în grănițuire formulată de M. S. împotriva pârâtului . SRL ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în cauză .
A respins cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienții M. N. A., domiciliat în București, sector 2, ., nr.13 și M. I. M., domiciliată în Tg-J., .. 73, jud. Gorj.
A compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunța astfel Tribunalul Gorj a reținut că reclamanții M. N. și M. S. au chemat în judecată pe pârâții D. N. și . SRL, solicitând obligarea pârâților să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 98 mp, situată în ., să se stabilească linia de hotar dintre proprietățile părților și să fie despăgubiți pentru lipsa de folosință pentru terenul revendicat pentru perioada 2004-2006.
Au susținut reclamanții că înțeleg să facă dovada proprietății cu contractul de vânzare cumpărare nr.8887/03.08.2000, contract încheiat între M. Z. în calitate de vânzător și M. S. în calitate de cumpărător (fila 14 dosar fond ).
La baza contractului a stat adeverința provizorie de proprietate nr. 727/24.05.1999 și procesul verbal de punere în posesie din 24.05.1999 ( fila 53 dosar fond ). La momentul perfectării vânzării cumpărării, cumpărătoarea M. S. era căsătorită cu M. N., astfel că, în raport de dispozițiile art. 30 Cod fam., terenul ce a făcut obiectul vânzării cumpărării a devenit bun comun.
În ceea ce-l privește pe pârâtul D. N., acesta a arătat că a dobândit o suprafață mai mare de teren în . cumpărare de la mai mulți cetățeni, depunând în acest sens contractele de vânzare cumpărare nr.2848/2011, contractul de vânzare cumpărare nr.2682/2006, contractul de vânzare cumpărare nr.2849/2001,contractul de vânzare cumpărare nr.2686/2001, contractul de vânzare cumpărare nr.2685/2001.
În raport de actele dosarului, tribunalul a constatat că între D. N. și . SRL, pe de o parte și M. N., a existat litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr._, soluționat prin sentința civilă nr.7097/3.10.2008 pronunțată de Judecătoria Tg-J., rămasă definitivă prin decizia nr.488/23.02.2009 a Tribunalului Gorj.
Potrivit raportului de expertiză efectuat în fața instanței de apel, în această fază procesuală, lucrare tehnică depusă la filele 174-184, așa cum a fost completată și prin răspunsul dat pentru termenul din 16.11.2012 (fila209), tribunalul constată că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate prin contractul de vânzare cumpărare nr. 8887/03.08.2000 pentru suprafața de 2049 mp în acte și 1968 mp din măsurători cu vecinătățile: la Nord-moștenitori Ș. M.( actual D. N.), la Sud- DN 67, la Est- rest proprietate M. Z.( actual M. I. M. și M. A.), la Vest- pârâul Jaleș.
Privitor la proprietatea deținută de pârâtul D. N., expertul a identificat terenurile ce au făcut obiectul contractelor de vânzare cumpărare nr. 2848/03.07.2001, nr. 2682/08.05.2006, nr. 2849/03.07.2001, nr. 2686/23.06.2001 și nr. 2685/23.06.2001.
Identificând terenul revendicat de 163 mp, așa cum a fost precizat ulterior, a reținut expertul că această suprafață se suprapune cu suprafața de 218 mp ce a făcut obiectul sentinței civile nr. 7097/03.10.2008 .
A mai constatat expertul că terenul revendicat se regăsește în contractul de vânzare cumpărare nr. 2686/23.06.2001 încheiat de D. N. cu M. M., precum și în contractul de vânzare cumpărare nr.478/26.01.2012 încheiat de M. I. M. și M. A. cu M. Z..
Prin precizarea depusă la fila 209 expertul a arătat în mod expres că terenul revendicat de 163 mp nu se regăsește în contractul de vânzare cumpărare nr. 8887/03.01.2000 invocat de reclamanții M. N. și S. ca act de proprietate. De menționat că în lucrarea tehnică s-a strecurat o eroare materială în ceea ce privește numărul contractului de vânzare cumpărare invocat de reclamanții M. ca act de proprietate, contractul fiind autentificat sub nr. 8887 din 3.01.2000 și nu sub nr. 8087 din 3.01.2000 cum eronat a fost tehnoredactat în lucrarea tehnică.
Raportat la actele prezentate de părți, expertul a trasat linia de hotar dintre proprietatea reclamanților M. și proprietatea pârâtului D. N. ca fiind linia reprezentată de gardul de sârmă existent în teren pe o lungime de 32,14 m, marcat cu țevi metalice, așa cum este identificată în anexa 3 la raportul de expertiză(fila 183).
În raport de lucrarea tehnică efectuată în cauză, tribunalul a reținut că în ceea ce privește acțiunea promovată de M. N., în cauză ne aflăm în prezența autorității de lucru judecat raportat la sentința civilă nr. 7097/03.10.2008 pronunțată în dosarul nr._, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.1201 Cod Civil și art. 166 Cpr.civ., fiind identitate de obiect, cauză și părți.
Astfel, așa cum a arătat expertul în lucrarea tehnică, terenul revendicat în prezenta cauză de 163 mp, se regăsește în terenul ce a făcut obiectul dosarului nr._, aspect ce rezultă din anexa 3 la raportul de expertiză(fila 183), fiind astfel îndeplinită condiția privind identitatea de obiect. De asemenea, este îndeplinită și condiția privind identitatea de cauză, temeiul juridic pe care se fundamentează cererea dedusă judecății în prezenta cauză este identică cu cea invocată în dosarul anterior, acesta decurgând din calitatea de proprietari afirmată de părți asupra terenului în litigiu, în ambele litigii părțile invocând în dovedirea proprietății aceleași acte de proprietate, D. a invocat contractul de vânzare cumpărare nr.2686/23.06.2001 încheiat cu M. M., iar M. N. a invocat contractul de vânzare cumpărare nr. 8887/2000. Și condiția privind identitatea de părți este îndeplinită neavând relevanță că în dosarul_ M. N. a stat în proces în calitate de pârât iar D. N. și . SRL în calitate de reclamanți, câtă vreme titulare ale drepturilor litigioase sunt aceleași părți, având doar calități inverse .
Raportat la probatoriul administrat, tribunalul a admis excepția autorității de lucru judecat privitor la acțiunea promovată de reclamantul M. N., fiind o excepție absolută, peremptorie care face inutilă cercetarea în fond a pricinii și în raport de disp. art. 296 C.proc.civ a admis apelul pârâților, a schimbat sentința, în sensul că a respins acțiunea promovată de reclamantul M. N. în cauză fiind autoritate de lucru judecat .
În ceea ce privește acțiunea în revendicare formulată de reclamanta M. S., tribunalul a reținut că în cauză ne aflăm în prezența excepției lipsei calității procesuale active, reclamanta neavând calitatea de proprietar pentru terenul revendicat de 163 mp, teren ce excede suprafeței dobândite de reclamantă prin contractul de vânzare cumpărare nr. 8887/2000.
Potrivit disp. art. 480 C.civ. acțiunea în revendicare este mijlocul pe care îl are la dispoziție proprietarul unui bun care a pierdut posesia bunului de a readuce bunul în posesia sa, solicitând restituirea bunului de la cel la care se găsește.
Având în vedere starea de fapt expusă anterior și văzând disp. art. 480 C.civ., tribunalul a reținut că în prezenta cauză reclamanta nu au calitate procesuală activă, neavând calitatea de proprietar asupra terenului revendicat.
Potrivit literaturii juridice, calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat; în prezenta cauză, dreptul pus în discuție este dreptul de proprietate asupra terenului revendicat, drept asupra căruia reclamanta nu face ă dovada existenței unui drept recunoscut și ocrotit de lege.
Cu această motivare, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesual active a reclamantei privitor la acțiunea în revendicare, fiind o excepție absolută, peremptorie care face inutilă cercetarea în fond a pricinii în raport de disp. art. 296 C.proc.civ a admis apelul pârâților, a schimbat sentința, în sensul că a respins acțiunea promovată în revendicare formulată de reclamanta M. S. ca fiind promovată de o persoană fără calitate procesuală activă.
În ceea ce privește acțiunea în grănițuire formulată de reclamanta M. S., aceasta este întemeiată, urmând ca linia de hotar dintre proprietățile părților să fie trasată conform liniei propuse de expertul N. P. în lucrarea tehnică întocmită.
Privitor la apelantul pârâtul . SRL,în raport de actele de proprietate depuse la dosarul cauzei tribunalul a constatat că se află în prezența excepției lipsei calității procesuale pasive, aceasta neavând calitatea de proprietar al terenurilor în raport de care se discută stabilirea liniei de hotar, proprietar fiind apelantul pârâtul D. N..
Cum grănițuirea se discută între proprietarii fondurilor limitrofe, societatea pârâtă nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
În ceea ce privește cererea de intervenție formulată de intervenieții M. I. M. și M. A., în fața instanței de recurs (fila 28 din dosarul nr._ aflat pe rolul Curții de Apel C.), s-a constatat că aceasta este o cerere de intervenție accesorie formulată în interesul reclamanților M. N. și M. S., cerere prin care intervenienții susțineau că sunt proprietarii terenului ca urmare a încheierii actelor de donație nr. 944, nr. 943 și 942 din data de 07.02.2006.
Deși în fața instanței de apel, în rejudecare, intervenienții prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei arată că cererea de intervenție este principală, tribunalul a reținut că această intervenție este una accesorie și nu principală, Curtea cu ocazia admiterii în principiu a cererii de intervenție reținând că aceasta este o intervenție accesorie.
De altfel, în raport de momentul formulării cererii de intervenție, respectiv în fața instanței de recurs, în raport de dispozițiile art. 51 Cpr.civ., putea fi formulată doar cerere de intervenție în interesul unei alte persoane.
Raportat la lucrarea tehnică întocmită în cauză s-a constatat că terenul în litigiu de 163 mp se regăsește și în contractul de vânzare cumpărarea nr. 478/26.01.2012 încheiat între M. I. M., în calitatea de cumpărător, și M. Z., în calitatea de vânzătoare, contract depus la fila 90 din dosarul de apel.
S-a constatat așadar, că la momentul promovării cererii de intervenție, respectiv 28.09.2011 intervenienții nu justificau dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, terenul neavând legătură cu actele de donație invocate de aceștia în cererea de intervenție, acte pe care nici nu le-au prezentat în fața instanței de recurs cu ocazia formulării cererii de intervenție.
Raportat strict la obiectul cererii de intervenție și, având în vedere soluția ce se va pronunța cu privire la acțiunea principală, tribunalul a reținut că cererea de intervenție este nefondată și a respins-o.
Potrivit lucrării tehnice întocmite în cauză, s-a constatat că pentru terenul de 163 mp există suprapunere între actele prezentate de pârâtul D. N. și intervenienta M. I. M., această problemă urmând a fi rezolvată într-o eventuală acțiune civilă care să se poarte între părțile amintite anterior, prezenta instanță nefiind învestită cu o astfel de cerere.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții M. N., M. S. și intervenienții M. N. A., M. I. M..
În motivarea recursului au arătat că omologând raportul de expertiză, efectuat de N. P. în condiții de evidentă neegalitate (prin încălcarea art.208 C. pr. civ.), adică fără
încunoștințarea legală a intervenienților accesorii, M. loana-M. și M.N.-A., decizia civilă recurată este, la rândul său, lovită de nulitate prezumându-se vătămarea produsă intervenienților accesorii, care, astfel, nu au avut parte de un proces echitabil, încălcându-se prevederile art.6 si art.13 din CEDO, art.21 și art.24 din Constituția României, sancțiunea încălcării acestor norme fundamentale fiind doar casarea deciziei recurate, dispunând fie trimiterea cauzei la rejudecare la Tribunalul Gorj, fie casarea cu reținere de către Curtea de Apel C..
Cauza, fiind înregistrată la Judecătoria Tg-J. în anul 2007, nu este supusa
dispozițiilor procesual-civile, nici ale Legii nr.202/2010 și nici ale codului nou de
procedură civilă.
Raportul de expertiză inițial, al expertului N. P., a fost depus pe data de 30.05.2012, instanța de apel a dispus refacerea raportului de expertiză cu respectarea dispozițiilor art.208 Cod de procedură civilă, încuviințând obiecțiunile reclamanților M. și intervenienților accesorii, iar raportul de expertiză „refăcut", depus pe data de 07.09.2012, nu a respectat dispozițiile art.208 Cod de procedură civilă, fiind, din nou, încuviințate obiecțiunile intervenienților accesorii, în condițiile în care nu s-a răspuns, concret la obiective, lucrarea tehnică fiind tratată global, nerăspunzându-se la obiectivele instanței, nevalorificând actele de proprietate ale tuturor părților, raportul de expertiză (pretins „refăcut"), fiind depus pe data de 05.10.2012.
În toate aceste rapoarte de expertiză (inclusiv cele „refăcute") nu sunt conceptați
(și, evident, nu sunt încunoștințați) intervenienții accesorii care sunt părți în acest dosar, încălcându-se prevederile art.208 Cod de procedură civilă.
De altfel, domnul expert N. P., atunci când înțelege să facă referire la intervenienți, îi denumește (de cele mai multe ori), greșit, ca fiind M. A.-M. (în loc de M. loana-M.) și M. A. (în loc de M. N.-A.), iar linia de hotar nu o trasează cu respectarea actelor lor de proprietate, așa cum s-a solicitat, insistent (inclusiv prin obiecțiuni), pe tot parcursul litigiului.
Tuturor părților din actuala cauză trebuia să li se asigure o veritabilă egalitate de tratament juridic, inclusiv intervenienților accesorii, care nu trebuiau să fie privați de dreptul la un proces echitabil și de accesul, efectiv, la instanța națională, față de aceștia fiind rupt, evident, echilibrul procesual, cu consecința vătămării grave a drepturilor și intereselor acestora.
Domnul expert N. P. nu a cunoscut conținutul prevederilor art.208 C. pr. civ., lucrarea tehnică depășindu-i, evident, posibilitățile tehnice, fapt remarcat chiar de instanța de apel, atunci când a dispus refacerea integrală a expertizei, deoarece „modul de întocmire a expertizei pune instanța în imposibilitatea de a stabili corect starea de fapt raportat la actele de proprietate depuse de părți", iar, ulterior, „refacerea" raportului de expertiză a constat doar într-o simplă „rearanjare" a răspunsurilor la obiectivele instanței și o „rearanjare lucrării și nu o refacere efectivă a expertizei, cu valorificarea tuturor actelor părților inclusiv ale intervenienților, ceea ce a dus chiar la solicitarea instanței la o nouă refacere a expertizei, în final, expertul procedând tot în aceeași manieră, cauza fiind luată în pronunțare doar pentru că se anunța sfârșitul anului calendaristic, fără a avea, în schimb clarificată, situația juridică a proprietății și fără a se întocmi un raport de expertiză corect, legal și științific efectuat.
Instanța de fond nu s-a pronunțat, strict, în limitele învestirii, nerespectând obiectul litigiului dedus judecății, realizând o pronunțare „ultra petita", fapt ce reprezintă un alt motiv de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.6 Cod de procedură civilă raportat la art.129 alin.6 si art.261 Cod de procedură civilă, art.304 pct.9 Cod de procedură civilă.
În ceea ce privește linia de grănițuire, în mod constant, s-a solicitat ca ea să reprezinte aliniamentul fostului gard al vânzătoarei M. Z., plecând de la colțul gardului acesteia (la est) și la vest ajungând la punctul de inflexiune indicat de aceasta cu precizarea că terenul reclamanților (ulterior, devenit proprietatea intervenienților accesorii), cumpărat de la M. Z., pleca de la o lățime de 28 metri lângă casa acestora și ajungea la o lățime de 41 metri, iar, în zona în litigiu, ajungea la o lățime de peste 40 metri datorită zonei de protecție a șoselei, terenul fiind situat în com.Arcani, ..
În anul 2012, M. Z. a vândut intervenienților M. NicoIae-A. și M. I.-M. suprafața de 218 mp, din care face parte suprafața în litigiu revendicată, de 163 mp, cu mențiunea desprinsă chiar din conținutul raportului de expertiză „refăcut" al lui N. P.) că, din suprafața de 218 mp, doar o mică suprafață de 1,28 mp (aflată în zona de tangență a conflictului), aflată în partea de nord-est a proprietății intervenienților (punctele 3-8-3-4 din schița-anexă 2 la expertiza N. P.) ar fi făcut obiectul sentinței civile nr.7097/2008 a Judecătoriei Tg-J., cauză în care intervenienții accesorii nu au fost părți (ca și reclamanta, M. S.), nefiindu-le opozabilă această hotărâre.
În condițiile în care expertul nu a putut concluziona că suprafața revendicată, proprietatea actuală a intervenienților accesorii, se regăsește în vreunul din actele invocate de D. N., acesta făcând referire doar la sentința civilă nr.7097/2008 a Judecătoriei Tg-J., cauză în care, așa cum s-a precizat chiar de Curtea de Apel C., prin decizia de casare nr.1311/11.10.2011, nici M. S. și nici intervenienții accesorii nu au fost părți, pentru a se respecta chiar această decizie de casare a Curții de Apel C., la rejudecare după casare, era obligatoriu să se stabilească linia de hotar în limitele învestirii, așa cum au descris-o mai sus, cu respectarea dimensiunilor proprietăților actualilor intervenienți accesorii și cu respectarea prevederilor legale în materie civilă și procesual civilă.
Dreptul de proprietate a intervenienților accesorii există (fiind recunoscut și de
Tribunalul Gorj în considerentele deciziei nr.541/14.12.26l2), indiferent de momentul
dobândirii acestora asupra terenului revendicat, ori, în condițiile în care nu există
nici un indiciu că ar fi făcut obiectul unei exproprieri pentru o cauză de utilitate publică nu poate fi eludat pe motivul că ar fi fost dobândit pe data de 26.01.2012 prin contractul de vânzare-cumpărare nr.478/26.01.2012, din moment ce acest act de proprietate, astfel
dobândit este legal (nu a fost contestat de nimeni), iar dreptul de proprietate astfel dobândit, este înscris în cartea funciară, prezumându-se că el există legal, fiind opozabil „ergaa omens”.
Instanța de apel a încălcat drepturile fundamentale care garantează dreptul de proprietate în sensul precizat (pentru bunurile de orice natură) de art.1 paragraful 1 din CEDO, împiedicând exercițiul și valorificarea acestui drept de proprietate al intervenienților accesorii, prin acțiunea în revendicare („rei vindicatio") și grănițuire, situația respectivă fiind paradoxală, în condițiile în care instanța de apel recunoaște intervenienților acest drept, invitându-i să-l valorifice pe calea altei acțiuni, însă, în acelașitimp, respingându-le cererea de intervenție accesorie.
Dispozitivul deciziei recurate, ca si considerentele acestei decizii, cuprind măsuri, soluții sau chestiuni contradictorii.
Deși se statuează că suprafața revendicată se regăsește în contractul de. vânzare-cumpărare nr.478/26.01.2012, aflat la fila 28 din dosarul de apel, dispunându-se ca M. I.-M. să clarifice situația proprietății față de D. N. într-un alt litigiu, se_respinge cererea intervenienților accesorii nu ca fiind prematură sau ca fiind lipsită de obiect, ci ca nefondată.
Se respinge cererea în revendicare a lui M. S. pe calea lipsei calității procesuale active, prezumându-se că nu este proprietara terenului, dar în același timp, se admite petitul privind stabilirea liniei de hotar „dintre proprietatea reclamantei și proprietatea pârâtului D. N.".
Dacă, reclamanta M. S. este proprietara terenului aflat la sud de proprietatea lui D. N., fiind evident acest lucru din moment ce există actele de donație și vânzare-cumpărare, in urma cărora proprietarii acestui teren au devenit intervenienți _accesorii; față de care proprietari s-a stabilit linia de hotar, raportat la terenul de la nord al lui D. N., din moment ce M.-S. nu are calitate procesuală activă (nu este titularul dreptului în litigiu și nu este proprietara terenului aflat la sud de terenul lui D. N.), iar cererea de intervenție accesorie a fost respinsă?
Este un non-sens să se stabilească linia de hotar față de o persoană (M. S.), pentru care tocmai se statuase că nu este proprietara terenului învecinat cu al pârâtului (D. N.), iar față de intervenienta M. I.-M., deși s-a stabilit că este proprietara terenului aflat la sud de terenul lui D. N., după ce este direcționată spre un alt litigiu împotriva lui D. N., să i se respingă cererea de intervenție accesorie pe fondul său, fără a se stabili linia de hotar raportat la actele sale de proprietate.
Numitul D. N. nu are nici o cerere reconvențională, iar, dacă toate cererile reclamanților (care nu mai sunt proprietarii terenului învecinat cu al pârâtului) și intervenienților sunt respinse, care mai este baza legală de admitere a grănițuirii, raportat la M. S., față de care se statuase că nu mai are calitate procesuală activă, nefiind proprietara terenului de la sud de D. N.?
Pe lângă faptul că se încalcă dreptul de proprietate, se îngreunează situația juridică a proprietății reclamanților si intervenientilor în propria lor cale de atac, fiind deposedați în genul unei exproprieri, dar nu pentru o cauză de utilitate publică de proprietate asupra terenului în litigiu, deși nimeni nu le-a contestat dreptul lor la proprietate. -
Pentru a se evita alte demersuri, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, fiind
evidentă încălcarea prevederilor art.1 paragraful 1 din CEDO, dar și violarea art.6 și
art. 13 din CEDO și a celorlalte norme juridice evocate, conchizând, reiterează solicitarea de
admitere a recursului întruna dintre ipotezele dezvoltate.
Cu privire la motivele de recurs nu s-a depus întâmpinare.
Recursul este nefondat.
Examinând sentința prin prisma criticilor invocate, a apărărilor invocate, precum și a dispozițiilor art.304 pct.1-9 C.proc.civ., Curtea constată că nu subzistă motive de casare sau modificare din cele expres și limitativ prevăzute de lege.
Astfel, nu sunt întemeiate criticile recurenților din primul motiv de recurs cu privire la faptul că, omologând raportul de expertiză efectuat în cauză de N. P. au fost încălcate dispozițiile art.208C. pr. civ., pentru că acesta nu a
încunoștințat legal intervenienții accesorii, M. I.-M. și M.N.-A., în condițiile în care a fost efectuată o asemenea dovadă(filele 155-158 dosar apel).
Nici criticile care vizează modalitatea în care a fost refăcută această lucrare de specialitate de către expert, nu se pot reține ca întemeiate, având în vedere împrejurarea că aceste aspecte privesc interpretarea sau aprecierea probelor de către instanță, deci aspecte de netemeinicie.
Aspectele invocate de recurenți în acest sens, nu mai pot fi examinate în calea de atac extraordinară a recursului, în condițiile abrogării pct.11 al art.304 prin art.I pct.112 din O.U.G.nr.138/2000 (publicată în M.Of. nr.479/2 octombrie 2000) aprobată prin Legea nr.219/2005 (publicată în M.Of. nr.609/14 iulie 2005), iar potrivit art.304 modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere „numai pentru motive de nelegalitate”.
Dispozițiile art.304 C.pr.civ. prevăd că modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate prevăzute de pct.1-9, iar simpla enumerare a articolului care reglementează întreg capitolul intitulat „Recursul” nu este suficientă pentru promovarea și susținerea acestei căi extraordinare de atac.
Nu este întemeiată nici susținerea că intervenienții accesorii, au fost privați de dreptul la un proces echitabil și de accesul, efectiv, la instanța națională, și că față de aceștia a fost rupt echilibrul procesual, cu consecința vătămării grave a drepturilor și intereselor acestora întrucât expertul a asigurat citarea părților, așa cum prevede art.208 C.pr.civ. și cum s-a arătat în precedent.
Instanța de prim control judiciar, a soluționat judicios cererea de intervenție formulată de intervenieții M. I. M. și M. A., constatând că aceasta este o cerere de intervenție accesorie formulată în interesul reclamanților M. N. și M. S., în raport de momentul formulării acesteia, respectiv în fața instanței de recurs, și potrivit dispozițiilor art. 51 Cpr.civ., putea fi formulată doar cerere de intervenție în interesul unei alte persoane.
Cu privire la criticile din cel de cel de al doilea motiv de recurs, prin care s-a invocat art.304 pct.6 și 9 C.pr.civ. se constată că nu sunt întemeiate, neputându-se reține că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, adică „ulta petita”, întrucât instanța s-a pronunțat în limitele învestirii.
Cu atât mai mult, hotărârea cuprinde „motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”, așa cum prevede imperativ art.261 C.pr.civ.
Celelalte aspecte cuprinse în motivul de recurs vizează tot aspecte de apreciere a probelor, respectiv concluziile expertizei efectuate în această pricină și interpretarea de către instanță a înscrisurilor doveditoare, acte de vânzare-cumpărare sau alte înscrisuri, fiind așadar tot aspecte de netemeinicie a hotărârii pronunțate.
De altfel, criticile din cel de al treilea motiv de recurs vizează tot aspecte de netemeinicie și pentru considerentele deja expuse, nu pot fi reținute ca întemeiate, iar cu privire la excepția calității procesuale pasive se constată că este legală soluția instanței și stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților a fost efectuată conform liniei propuse de expertul N. P. în lucrarea tehnică întocmită în raport de actele de proprietate ale părților.
De asemenea, s-a reținut că prin identificarea terenului revendicat de 163 mp, a rezultat că această suprafață se suprapune cu cea de 218 mp care a făcut obiectul sentinței civile nr. 7097/03.10.2008, astfel că nu se poate concluziona că a fost adusă o încălcare a dreptului de proprietate al recurenților.
În consecință, nu se poate reține că avut loc o încălcare art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenție, întrucât a rezultat după cum s-a arătat în precedent că terenurile aflate în litigiu se suprapun, iar criticile invocate de recurenți nu se pot încadra nici în ipotezele avute în vedere de legiuitor prin art.306 alin.2 C.pr.civ.(art.489 alin3 noul C,pr.civ.) și care pot fi puse în dezbaterea părților din oficiu, astfel că se menține soluția ca legală și temeinică și în temeiul art.312 C.pr.civ. recursul se privește ca nefondat și se respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenții reclamanți M. N., M. S., recurenții intervenienți în numele altei persoane M. N. A., M. I. M., împotriva deciziei civile nr.541 din 14.12.2012,pronunțată de Tribunalul Gorj,în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți D. N., . SRL.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Iulie 2013
Președinte, M. L. | Judecător, F. D. | Judecător, I. V. |
Grefier, N. D. |
Red.jud.M.L./18.07.2013
2 ex/AS
j.a.G.D.
M.A.C.
j.f. R.T.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 8256/2013. Curtea de Apel... | Validare poprire. Decizia nr. 2162/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
