Rezoluţiune contract. Decizia nr. 9370/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9370/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 12-11-2013 în dosarul nr. 33433/215/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 9370/2013
Ședința publică de la 12 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. P.
Judecător: M. C.
Judecător: P. P.
Grefier: M. M.
x.x.x
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta T. F., împotriva deciziei civile nr.276/10.06.2013, pronunțată de Tribunalul D.– Secția I Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. I. și C. T., având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă T. F., reprezentată de avocat J. R. M., și intimații pârâți C. I. și C. T., asistați de avocat Ș. N..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat că recursul a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, precum și faptul că, prin serviciul registratură, recurenta reclamantă a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei, consemnată prin chitanța nr._-308-0175/04.11.2013, și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, după care,
Avocat Ș. N., pentru intimații pârâți, depune întâmpinare și comunică un exemplar apărătorului recurentei reclamante, care arată că nu solicită termen pentru observarea acesteia.
Curtea, constatând că nu sunt cereri de formulat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului
Avocat J. R. M., pentru recurenta reclamantă, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei pentru rejudecarea fondului.
Avocat Ș. N., pentru intimații pârâți, a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul D., ca fiind legală și temeinică, pentru motivele arătate în întâmpinare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr._/7.11.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta T. F., împotriva pârâților C. I., C. T., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin contractul de întreținere nr. 5545/11.07.2008 reclamanta T. F. împreună cu defunctul său soț T. G. s-au obligat să înstrăineze către pârâții C. I. și C. T. imobilul –apartament situat în C., .. 43, ., . compus din 2 camere de locuit și dependințele aferente, iar debitorii contractului s-a obligat sa asigure creditorilor întreținerea cu toate cele necesare traiului zilnic, să suporte toate cheltuielile de înmormântare și să facă toate pomenirile creștinești, creditorii întreținerii întelegând să își rezerve dreptul de uzufruct asupra imobilului.
In aceste condiții, contractul de întreținere este un contract cu titlu oneros, aleatoriu, sinalagmatic, translativ de proprietate prin care una din părți (in speța reclamanta) înstrăinează un bun, iar cealaltă parte (in speța pârâții) se obliga sa ii asigure întreținerea in natura pe timpul cat va trai, iar după moarte să suporte toate cheltuielile de înmormântare și să facă toate pomenirile creștinești.
Instanța a reținut așadar că, în lipsa de reglementari speciale, obligațiile părților contractante dintr-un contract de întreținere trebuie executate potrivit regulilor generale referitoare la executarea obligațiilor. Debitorul întreținerii este obligat astfel să acorde îngrijirea în natura in condițiile prevăzute in contract, iar in lipsa unor stipulații speciale potrivit regulilor aplicabile obligațiilor de a face contractate intuitu personae.
In caz de neexecutare culpabila a obligației de întreținere, în literatura de specialitate si practica judiciara s-a ajuns la concluzia ca sancțiunea care intervine este rezolutiunea contractului de întreținere, contract nenumit căruia ii sunt aplicabile regulile generale din materia dreptului obligațiilor (in speța art. 1020-1021 C.civ.). Un asemenea contract, nefiind reglementat de Codul civil, nu este insa nici pus la îndoiala, prin art. 5 din Codul civil fiind interzise numai convențiile contrare ordinii publice si bunelor moravuri. Chiar daca intre părți a fost încheiat un contract aleatoriu, sunt aplicabile regulile generale prevăzute de art. 1020 C.civ, condiția rezolutorie fiind pusa la îndemâna oricăreia dintre părțile contractante, atunci când cealaltă parte nu-si respecta obligațiile asumate.
In cauza supusă soluționării, temeiul cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă îl constituie neîndeplinirea culpabilă de către pârâți a obligațiilor lor contractuale, potrivit cărora aceștia urmau să îi îngrijească și să îi întrețină cu toate cele necesare traiului zilnic.
Aplicând așadar prevederile legale anterior menționate in cauza de fata, instanța a reținut din administrarea probei testimoniale că parații C. I. și C. T. și-au îndeplinit in mod corespunzător obligațiile asumate.
Astfel, din declarațiile martorilor O. Eleonor și S. I. martori propuși de către pârâți și depoziția martorului C. I. C. care se coroborează intre ele, rezulta că parații si-au îndeplinit obligațiile de întreținere in sensul ca aceștia veneau la reclamantă și îi aduceau alimente provenite din gospodăria proprie, o ajutau la curățenie, au transportat-o cu autoturismul pe reclamantă și pe defunctul său soț la spital, au suportat cheltuielile cu înmormântarea defunctului T. G..
De asemenea, ambii martori propuși de pârâți au declarat ca reclamanta refuză ca pârâții să mai plătească contravaloarea cheltuielilor de întreținere ale imobilului apartament și iar după decesul soțului T. G. aceasta le-a adus la cunoștință că refuză să mai primească îngrijire de la pârâți.
In ceea ce privește declarația martorei P. C. R., audiată la propunerea reclamantei, aceasta nu a fost reținută de instanță, întrucât, pe de o parte, depoziția acesteia nu relevă fapte concludente pentru soluționarea cauzei, iar pe de altă parte, toate aspectele relatate le cunoaște de la reclamantă, martora necunoscându-i pe pârâții datorită faptului că relațiile cu reclamanta au devenit mai strânse după decesul lui T. G.. Este adevărat că în ultimul timp pârâții nu au mai mers la reclamantă pentru a-i asigura întreținerea, însă acest lucru s-a datorat exclusiv refuzului reclamantei, așa cum reiese din depozițiile martorilor.
Ca atare, din ansamblul probator administrat în cauza, instanța a reținut că pârâții și-au îndeplinit in mod corespunzător obligațiile de întreținere asumate motiv pentru care va respinge cererea dedusa judecății.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta T. F..
Prin decizia civilă nr. 276/10.06.2013, Tribunalul D. a anulat ca netimbrat apelul declarat de apelanta-reclamantă T. F. împotriva sentinței civile nr._ din data de 07.11.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. I. și C. T..
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut următoarele;
Conform dispozițiilor art. 20 alin. l din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, neîndeplinirea obligației de plată la termenul stabilit fiind sancționată cu anularea acțiunii sau a cererii, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 Rep.
Tribunalul a constatat că apelanta, deși în mod legal i s-a pus în vedere ca pentru termenul din data de 27 mai 2013, să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 982,35lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei, astfel cum a fost stabilită prin încheierea de ședință din data de 09.05.2013 (fila 61 dosar apel), nu s-a conformat îndeplinirii acestei obligații legale stabilită și, în consecință, apelul urmează a fi anulat, ca netimbrat.
Instanța nu poate analiza și nu se poate pronunța asupra solicitării apelantei formulate prin concluziile scrise depuse la data de 31.05.2013, prin care solicită respingerea excepției netimbrării apelului, întrucât a achitat taxa de timbru, depunând în acest sens chitanța nr._-150-0179 din 30.05.2013, având în vedere că acestea sunt depuse după închiderea dezbaterilor asupra cauzei, respectiv data de 27.05.2013, legea procesuală civilă nepermițând această posibilitate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta T. F., motivând următoarele:
În fapt, prin decizia civilă nr. 276 din data 10.06.2013 pronunțată de Tribunalul D. a fost respins apelul ca netimbrat, deși la dosarul cauzei se afla chitanța nr._-150-0179 din data de 30.05. 2013 eliberată de Primăria Mun. C. prin care a achitat suma de 983 iei cu titlul de taxă de timbru și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
Prin încheierea din camera de consiliu din data 09.05.2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, a fost admisă în parte cererea de acordare a ajutorului public judiciar. Stabilește taxa de timbru la suma de 982,35 lei și timbru judiciar în cuantum de 5 lei.
În ședința din data de 27.05.2013 inițial a formulat oral o cerere prin care solicita amânarea cauzei în vederea achitării taxei de timbru la suma de 982,35 lei și timbru judiciar în cuantum de 5 lei motivat de următoarele situații:- faptul ca a avut probleme de sănătate a căror rezolvare au necesitat plata unor sume de bani;- s-a scurs o perioadă de 2 săptămâni de la ultimul termen de judecată pentru a efectua această plată;- încheierea ședinței din camera de consiliu din data 09.05.2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, prin care a fost admisă în parte cererea de acordare a ajutorului public judiciar i-a fost comunicată la data de 13.05.2013 și nu a putut să procure în totalitate această sumă de bani;- nu a putut să dispună, până în acel moment, doar de suma de 500 lei, pe care a prezentat-o instanței de judecata și cu care intenționa să achite o parte din taxa de timbru;- situația în care se afla nu îi permitea să fac față cheltuielilor legate de satisfacerea taxei de timbru. Instanța Tribunalului a respins cererea de amânare a cauzei în vederea achitării taxelor de timbru.
A solicitat lăsarea strigării cauzei la sfârșitul ședinței de judecată.
La a doua strigare a cauzei, la sfârșitul ședinței de judecată, a formulat și depus o cerere scrisă de ajutor public judiciar prin care solicita instanței de judecată să dispună eșalonarea achitării taxei de timbru în suma de 982,35 lei și timbru judiciar în cuantum de 5 lei, învederând totodată instanței de judecată că trimesese pe nepotul său să achite suma de 500 lei pe care o avea la și care o prezentase instanței de judecată. După mai puțin de 5 minute instanța a revenit în sala de judecată aducându-i la cunoștință că cererea a fost respinsă, fară a indica motivul pentru care a dispus acest lucru.
A formulat oral cerere de reexaminare a cererii de eșalonare a achitării taxei de timbru în suma de 982,35 lei și timbru judiciar în cuantum de 5 lei, având în vedere că a fost respinsă iar instanța de judecată nu s-a pronunțat cu privire la cest aspect și a solicitat să formuleze concluzii pe excepția netimbrării apelului, amânând pronunțarea la data de 03.06.2013.
La data de 30.05.2013 a achitat suma de 983 lei cu titlu de taxă de timbru conform chitanței nr._-150-0179 din data de 30.05.2013 eliberată de Primăria Mun. C., chitanță depusă la dosarul cauzei.
Așadar, taxa de timbru și timbru judiciar au fost achitate în mod corespunzător în cauza de față.
Intimații pârâți C. I. și C. T. au formulat Întâmpinare, arătând, în esență, că nu există motive de nelegalitate a deciziei Tribunalului, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Recursul se va admite, pentru următoarele considerente:
Astfel, examinând actele dosarului, Curtea constată că taxa judiciară de timbru pentru apel, în cuantum de 983 lei, a fost achitată de reclamantă, încă din 30.05.2013, dovadă fiind în acest sens chitanța nr._-150-0179 din data de 30.05.2013 eliberată de Primăria Mun. C., chitanță înregistrată la dosarul cauzei, la 31.05.2013, o dată cu timbru judiciar în cuantum de 5 lei și concluziile scrise, prin care apelanta reclamantă solicita respingerea excepției netimbrării, fila 83-85 dosar apel.
Prin urmare, este cert că reclamanta și-a îndeplinit obligația legală de a timbra cererea de apel, până la pronunțarea deciziei din 10 iunie 2013, problema în discuție fiind numai că nu s-a făcut dovada achitării taxei de timbru, în timp util, respectiv, până la închiderea dezbaterilor asupra cauzei, respectiv data de 27.05.2013, când pronunțarea a fost amânată pentru data de 3 iunie 2013 și, apoi, pentru data de 10 iunie 2013 .
Sub acest aspect, chiar dacă dovada plății taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, nu era făcută la momentul dezbaterii apelului, iar, decizia de anulare a apelului ca netimbrat, cu această motivare, nu poate fi imputată Tribunalului, totuși, față de îndeplinirea obligației de plată a taxelor de timbru, până la pronunțarea hotărârii, se apreciază că sancțiunea anulării este nelegală, contravenind dispozițiilor Legii taxelor de timbru, care sancționează cu anularea neîndeplinirea obligației de plată a taxelor de timbru.
Prin urmare, fiind plătită taxa legală de timbru, la data soluționării apelului, nu se poate menține decizia prin care se constată că apelanta nu și-a îndeplinit obligația legală de a timbra apelul, cu consecința anulării apelului, ca netimbrat..
Aceasta, cu atât mai mult, cu cât, în aceeași ședință de judecată a apelului, din 27 mai 2013, reclamanta a formulat în scris și a susținut oral, o cerere de ajutor public judiciar, sub forma eșalonării plății taxei judiciare de timbru, cerere asupra căreia, în aceeași zi, instanța s-a și pronunțat, respingând cererea, însă, fără a amâna cauza până la rămânerea definitivă a acestei soluții; s-a încălcat, astfel, dreptul apelantei de a i se comunica și a lua cunoștință de motivarea încheierii de respingere a cererii de ajutor public judiciar, sub forma eșalonării plății taxei judiciare de timbru și, respectiv, de a ataca această încheiere cu cerere de reexaminare și, eventual, de a i se eșalona și a plăti taxa de timbru, până a se intra în dezbaterea apelului, așa încât să nu se aplice sancțiunea anulării apelului, ca netimbrat.
Față de considerentele expuse, este incident în cauză motivul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod Procedură Civilă, care vizează lipsa de temei legal ori încălcarea sau aplicarea greșită a legii, însă și art. 312 alin.5 Cod Procedură Civilă, care vizează soluționarea procesului fără a intra în cercetarea fondului și care impune casarea cu trimitere, așa încât, în raport de prev. art. 312 alin.3 teza finală Cod Procedură Civilă, se va admite recursul, se va casa decizia Tribunalului și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru cercetarea apelului, ca fiind legal timbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta T. F., împotriva deciziei civile nr.276/10.06.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. I. și C. T., având ca obiect rezoluțiune contract.
Casează decizia civilă nr.276/10.06.2013 și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul D..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Noiembrie 2013
Președinte, M. P. | Judecător, M. C. | Judecător, P. P. |
Grefier, M. M. |
Red.Jud.P.P.
Tehnored.M.M.
3ex./19.11.2013
j.a.J.S.
j.f.M.G.Z.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 2332/2013. Curtea de... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 9589/2013. Curtea de... → |
|---|
