Validare poprire. Decizia nr. 2162/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2162/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 07-03-2013 în dosarul nr. 32/54/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2162
Ședința publică de la 07 Martie 2013
Completul compus din:
Președinte: - C. R.
Judecător: - T. R.
Judecător: - M. L. N. A.
Grefier: - S. C.
x.x.x.
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 28 februarie 2013 privind judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul STĂNCUȚĂ I. împotriva deciziei nr._ din data de 28 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă în dosarul nr._/215/2011*, în contradictoriu cu intimații ȘCOALA GENERALĂ I-VIII BUCOVĂȚ PRIN DIRECTOR L. M., C. L. BUCOVĂȚ.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat instanței depunerea la dosarul cauzei de concluzii scrise formulate de intimatul C. L. BUCOVĂȚ, înregistrate sub nr._/07.03.2013.
Dezbaterile din ședința puiblică de la 28 februarie 2013 au fost consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, în temeiul dispozițiilor art. 156 alin. 2 teza II Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea în cauză la cerere.
CURTEA:
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
1.Prin sentința civilă nr._/17.10.2011 pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă cererea formulată de creditorul S. I. în contradictoriu cu debitorul L. M., terții popriți Școala Generală cu clasele I-VIII Bucovăț și C. L. Bucovăț, ca rămasă fără obiect.
A fost obligat terțul poprit C. L. al comunei Bucovăț la plata către creditor a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că terțul poprit și-a îndeplinit obligațiile, astfel cum rezultă din Decizia nr. 10/04.10.2011.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel creditorul S. I., terțul poprit C. L. Bucovăț și debitorul L. M., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului, apelantul S. I. a arătat că instanța de fond, în mod greșit, a reținut că terțul poprit și-a îndeplinit obligațiile asumate prin Hotărârea nr. 26/30.09.2011 a Consiliului L. Bucovăț, astfel că solicită aplicarea dispozițiilor art.460 C.pr.civ.
În apelul declarat de C. L. Bucovăț, s-a arătat că, în mod greșit, a fost admisă cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată având în vedere faptul că reclamantul la data de 18.04.2011 a introdus cererea de validare poprire înființată în mâinile terțului poprit Primăria comunei Bucovăț până la concurența sumei de_,52 lei.
Apelantul nu se află în culpă, aceasta îndeplinindu-și obligațiile anterior cererii de chemare în judecată.
La data de 22.09.2011, apelantul a adoptat o nouă hotărâre prin care este întărită hotărârea din data de 04.04.2011.
Instanța în mod greșit a ținut seama de cea de-a doua hotărâre, fără a ținea seama de Hotărârea nr.607/04.04._.
La data de 01.11.2011, apelantul L. M. a declarat apel, fără însă a-l motiva și timbra corespunzător.
2.Prin decizia civilă nr.253/25.05.2012, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._/215/2011, a fost anulat apelul formulat de apelantul L. M., împotriva sentinței civile nr._/17.10.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._/215/2011, ca netimbrat.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a debitorului L. M..
Au fost admise apelurile formulate de creditorul S. I. și terțul poprit C. L. Bucovăț, declarate împotriva aceleiași sentințe civile.
A fost anulată sentința civilă apelată și reținută cauza pentru evocarea fondului.
A fost stabilit termen de fond la data de 22.06.2012 și s-a citat creditorul S. I., debitorul Școala Generală cu clasele I - VIII Bucovăț și terțul poprit C. L. Bucovăț.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Apelul declarat de L. M. a fost anulat ca netimbrat în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr.146/1997, văzând că, prin încheierea de ședință din 16 martie 2012, instanța a admis excepția netimbrării acestei cereri de apel, pentru motivul că apelantul nu și-a îndeplinit obligația de a achita taxa de timbru în cuantum de 5 lei și timbru judiciar aferent de 0,15 lei, astfel cum s-a stabilit prin rezoluție și cum i s-a adus la cunoștință acestuia prin citație conform dovezii de la fila 10 dosar.
Apelurile formulate de creditorul S. I. și terțul poprit C. L. Bucovăț au fost admise ca fondate, fiind reținută cu prioritate, potrivit art. 295 alin. 1 teza a II-a C.pr.civ, incidența unui motiv de ordine publică, respectiv greșita stabilire a cadrului procesual sub aspectul părților.
Prima instanță a fost învestită cu o cerere de validare a popririi întemeiată pe dispozițiile art.460 C.pr.civ, fiind conceptate și citate în cauză, ca părți, următoarele persoane: S. I. în calitate de creditor, L. M. în calitate de debitor, Primăria . Generală cu clasele I-VIII Bucovăț în calitate de terți popriți.
Prin fixarea cadrului procesual în acest fel, s-au nesocotit dispozițiile imperative ale art. 460 alin. 2 C.pr.civ, care stabilesc persoanele ce trebuie să stea în judecată la soluționarea unei cereri de validare a popririi și calitățile acestora.
Astfel, punând în executare sentința civilă nr._/20.09.2010 a Judecătoriei C., care reprezintă titlul executoriu, creditorul S. I. a solicitat executarea silită a debitorului Școala Generală cu clasele I-VIII Bucovăț, care fusese terț poprit în cadrul dosarului nr._/215/2010 în care s-a pronunțat sentința civilă nr._/20.09.2010 prin care s-a validat poprirea asupra veniturilor debitorului inițial, L. M..
Așadar, în dosarul de executare nr. 34/E/2011 al B.E.J. B. T., are calitate de debitor Școala Generală cu clasele I-VIII Bucovăț, întrucât împotriva sa a fost pus în executare titlul executoriu menționat mai sus, în acord cu dispozițiile art. 460 alin. 4 teza a II-a C.pr.civ.
În consecință, văzând că prima instanță, în mod nelegal, nu a conceptat și citat în cauză în calitate de debitor Școala Generală cu clasele I-VIII Bucovăț, citând în mod greșit, în calitate de debitor, pe numitul L. M., tribunalul a admis apelul pentru motivul de ordine publică arătat, a anulat sentința în temeiul art. 297 alin. 1 teza I C.pr.civ, aplicabil în forma modificată prin Legea nr. 202/2010, văzând că niciuna dintre părți nu a solicitat, în mod expres, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Ca o consecință a celor statuate mai sus, în baza art.137 alin.1 Cod procedură civilă, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a lui L. M., care nu a mai fost conceptat și citat în cauză, întrucât nu are calitate de debitor în cadrul executării silite ce face obiectul dosarului nr. 34/E/2011 al B.E.J. B. T..
3. Prin decizia civilă nr.321 din 29 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._/215/2011*, s-a admis în parte cererea de validare poprire formulată de creditorul S. I., în contradictoriu cu debitoarea Școala Generală cu Clasele I-VIII BUCOVĂȚ și terțul poprit C. L. Bucovăț.
S-a dispus validarea popririi înființată prin adresa nr. 34/15.02.2011 emisă în dosarul de executare nr. 34/E/2011 al B. B. T. asupra sumelor de bani datorate debitoarei Școala Generală cu clasele I-VIII Bucovăț de către terțul poprit C. L. Bucovăț, până la concurența sumei de 34.125,52 lei.
A fost obligat terțul poprit C. L. Bucovăț să plătească creditorului S. I., în limita creanței de 34.125,52 lei, suma de bani datorată debitorului Școala Generală cu clasele I-VIII Bucovăț.
A fost obligat terțul poprit C. L. Bucovăț către creditorul S. I. la plata sumei de 1.005,15 lei cheltuieli de judecată (taxă de timbru 5 lei, timbru judiciar 0,15 lei și onorarii de avocat 1.000 lei).
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
La data de 02.02.2011, a fost înregistrata la B.E.J. B. T., sub nr.34/E/2011, cererea de executare silita formulata de creditorul S. I., prin care acesta solicita punerea in executare a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr._/20.09.2010 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2010, definitivă și irevocabilă prin neapelare, în contradictoriu cu debitoarea Școala Generală cu clasele I-VIII Bucovăț (fila 12 din dosarul de fond).
Prin acest titlul executoriu, a fost admisă cererea formulată de creditorul S. I. în contradictoriu cu debitorul L. M. și terțul poprit Școala Generală cu clasele I-VIII Bucovăț și s-a dispus validarea popririi înființate asupra veniturilor debitorului realizate de la terțul poprit, până la concurența sumei de 32.621,40 lei, fiind obligat terțul poprit să plătească sumele datorate debitorului, în limita creanței de 32.621,40 lei (filele 13-15 din dosarul de fond).
Prin încheierea nr.1101 din data de 07.02.2011 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria C. a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr._/20.09.2010 (fila 11 din dosarul de fond).
Adresa de înființare a popririi nr.34/15.02.2011 a fost comunicată terțului poprit Primăria Bucovăț, acesta fiind somat de către executorul judecătoresc să plătească suma totală de 37.125,52 lei către creditor, reprezentând debit și cheltuieli de executare, adresa fiind primită de terțul poprit la data de 16.02.2011 (filele 8 și 10 din dosarul de fond).
La data de 01.04.2011, executorul judecătoresc a emis o altă adresă către terțul poprit pentru ca acesta să comunice temeiul legal în baza căruia nu a dat curs înființării popririi creanței nr. 34/2010, dispusă asupra veniturilor debitoarei Școala Generală I-VIII Bucovăț, punându-i-se în vedere dispozițiile art. 460 C.p.civ.
Terțul poprit nu s-a conformat adresei de înființare a popririi emisă de către executorul judecătoresc, potrivit art. 456 alin. 1 lit. a) Cod procedură civilă, în sensul de a confirma înființarea popririi și de a consemna întreaga sumă de bani necesară acoperirii creanței, determinând astfel pe creditor să solicite Judecătoriei C. validarea popririi în temeiul art. 460 Cod procedură civilă.
In drept, instanța a avut în vedere că, potrivit art. 456 din Codul de procedura civila, „ În termen de 15 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadența acestora, terțul poprit este obligat: a) să consemneze suma de bani sau, după caz, să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite și să trimită dovada executorului, în cazul popririi prevăzute la art. 453 alin. 1”.
De asemenea, potrivit art.460 Cod procedură civilă, „dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi. Instanța va cita creditorul urmăritor, debitorul și terțul poprit și, dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar în caz contrar, va hotărî desființarea popririi. Dacă sumele sunt datorate periodic, poprirea se validează atât pentru sumele ajunse la scadență, cât și pentru cele care vor fi scadente în viitor, validarea producându-și efectele numai la data când sumele devin scadente”.
A rezultat că, pentru validarea unei popriri, sunt cerute, în mod obligatoriu, două condiții: neîndeplinirea obligațiilor ce-i revin terțului poprit pentru efectuarea popririi, pe de o parte, și raportul juridic obligațional între terțul poprit și debitor, pe de altă parte.
Față de situația reținută, raportată la dispozițiile citate, instanța a apreciat că terțul poprit nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau pentru efectuarea popririi, având în vedere că nu a indisponibilizat și nu a consemnat suma de bani poprită, în termen de 15 zile de la comunicarea popririi de către executor, neexistând la dosarul de executare sau la dosarul instanței dovada acestei consemnări, iar hotărârile Consiliului L. Bucovăț invocate nu au relevanță în cauză, atât timp cât nu s-a procedat efectiv la plata sumei de bani la care a fost obligată debitoarea prin sentința nr._/20.09.2010.
De asemenea, faptul că terțul poprit datorează sume de bani debitoarei a rezultat din chiar înființarea popririi de către executorul judecătoresc prin adresele de înființare, dar și din dispozițiile Legii educației naționale nr. 1/2011 potrivit căreia, în art. 104 alin. 2 se prevede că „finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli:
a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora;
b) cheltuielile cu formarea continuă și evaluarea personalului;
c) cheltuielile cu evaluarea periodică internă a elevilor;
d) cheltuielile materiale și pentru servicii;
e) cheltuielile cu întreținerea curentă.
(3) Finanțarea de bază a unei unități școlare rezultă prin multiplicarea costului standard per elev/preșcolar cu coeficienți specifici unității școlare și cu numărul de elevi și se aprobă anual prin hotărâre a Guvernului.
(4) Baza de calcul al fondurilor alocate unităților de învățământ prin și din bugetele locale, pentru finanțarea de bază, o constituie costul standard per elev/preșcolar. Costul standard per elev/preșcolar se determină pentru fiecare nivel de învățământ, filieră, profil, specializare/domeniu. Determinarea costului standard per elev/preșcolar se face de către C. Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar, în condițiile prezentei legi și conform normelor metodologice elaborate de către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și aprobate prin hotărâre a Guvernului. C. Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar cuprinde reprezentanții Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, ai partenerilor sociali și ai structurilor asociative ale autorităților administrației publice locale. Alocarea fondurilor pentru finanțarea de bază a unității de învățământ se face pe baza unei formule de finanțare aprobate prin ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului care ia în considerare costul standard per elev/preșcolar, numărul de elevi/preșcolari din unitatea de învățământ, precum și factorii de corecție dependenți de densitatea de elevi în zonă, severitatea dezavantajelor, de limba de predare și alți factori.
(5) Finanțarea de bază aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare județene, respectiv a Inspectoratului Școlar al Municipiului București.
(6) Sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, alocate pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat ca finanțare de bază, nu pot fi executate silit pentru recuperarea creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina autorităților administrației publice locale”.
Rezultă, astfel, că unitățile de învățământ preuniversitar sunt finanțate de la bugetele locale, în speța de față, ordonatorul principal de credite fiind .> Chiar dacă finanțarea de bază a instituțiilor de învățământ se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoare adăugată și ale venituri ale bugetului de stat, acest lucru se efectuează prin intermediul bugetului local, prin urmare, nu statul trebuie să aibă calitate de terț poprit, ci unitatea administrativ teritorială de la nivel local, respectiv .> În consecință, instanța a constatat că, între terțul poprit C. L. Bucovăț și debitoarea Școala Generală cu clasele I-VIII Bucovăț, au existat raporturi obligaționale, respectiv terțul poprit, ca reprezentant al unității teritorial administrative, asigură finanțarea de bază a debitoarei - unitate de învățământ preuniversitar, din cadrul bugetului local, conform disp. art. 104 alin. 2 din legea nr. 1/2011.
S-a ținut cont că debitoarea Școala Generală cu clasele I-VIII Bucovăț a achitat de bunăvoie pe parcursul litigiului suma totală de 3.000 lei (câte 200 lei lunar) pe perioada martie 2011 - mai 2012, consemnând-o la dispoziția executorului judecătoresc B. T., astfel cum a precizat numitul L. M., reprezentantul debitoarei, dar având în vedere și recunoașterea implicită a creditorului făcută prin apărător.
Din acest motiv, nu s-a admis cererea de validare pentru suma de 3.000 lei, achitată valabil de debitoare și care urmează a se ridica de către creditor pe baza dispoziției executorului judecătoresc,
În consecință, în temeiul art. 460 C.p.c., tribunalul a admis în parte cererea de validare poprire și a validat poprirea înființată prin adresa nr.34/15.02.2011 emisă în dosarul de executare nr.34/E/2010 al B.E.J. B. T., asupra sumelor de bani datorate debitoarei Școala Generală cu clasele I-VIII Bucovăț de către terțul poprit C. L. Bucovăț, până la concurența sumei de 34.125,52 lei și a obligat terțul poprit să plătească creditorului S. I., în limita creanței de 34.125,52 lei, suma de bani datorată debitorului Școala Generală cu clasele I-VIII Bucovăț
În temeiul art. 274 alin. 1 C.p.civ., fiind în culpă procesuală, instanța a obligat terțul poprit către creditor la plata sumei de 1005,15 lei cheltuieli de judecată la prima instanță și în apel, reprezentând taxă de timbru - 5 lei, timbru judiciar - 0,15 lei și onorarii de avocat - 1.000 lei, potrivit chitanțelor justificative aflate la dosar.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs C. local Bucovăț si L. M..
În motivarea recursului terțul poprit C. L. Bucovăț a susținut că în mod greșit instanța de apel a reținut încălcarea dispozițiilor art.460 cod procedură civilă, prin neîndeplinirea obligațiilor ce-i reveneau pentru efectuarea popririi, respectiv de indisponibilizare și de consemnare a sumei de bani.
A susținut recurentul pârât că în calitate de ordonator de credite principal nu are decât obligația de a aproba sumele de bani, dar nu poate efectua plăți din conturile școlii, neavând drept de semnătură pe conturile acesteia.
O altă critică adusă de pârât sentinței a vizat obligarea sa greșită la plata cheltuielilor de judecată.
Recurentul L. M. a susținut în motivele de recurs că instanța de apel, în mod greșit a acceptat introducerea în cauză a Consiliului L. Bucovăț și nu a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale a acestuia.
În legătură cu acest aspect, recurentul a susținut că între C. L. Bucovăț și Școala Generală cu clasele I-VIII Bucovăț există raporturi obligaționale și C. L. Bucovăț asigură finanțarea de bază a debitoarei Școala Generală Bucovăț, se susține de asemeni că instanța de apel nu a avut în vedere faptul că L. M. a achitat de bunăvoie, pe parcursul litigiului, câte 200 lei lunar, că singurele părți între care există raporturi obligaționale sunt S. I., L. M. și Școala Generală Bucovăț, C. L. Bucovăț neavând calitate procesuală pasivă.
4.Prin decizia nr._ din data de 28 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă în dosarul nr._/215/2011* s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurentul debitor L. M., împotriva împotriva deciziei numărul 321 din 29 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._/215/2011*, în contradictoriu cu intimatul creditor S. I., având ca obiect validare poprire.
S-a admis recursul terțului poprit C. L. Bucovăț împotriva aceleiași decizii.
S-a dispus modificarea deciziei, în sensul respingerii cererii de validare poprire.
Pentru a decide astfel, s-au reținut următoarele:
Recursul declarat de C. L. Bucovăț a fost considerat fondat.
Prima instanță a fost investită cu o cerere de validare poprire întemeiată pe dispozițiile art.460 cod procedură civilă, poprire înființată prin adresa nr.34/15.02.2011 emisă în dosarul de executare nr.34/E/2011 al B. B. T. asupra sumelor de bani datorate debitoarei Școala Generală cu clasele I-VIII Bucovăț de către terțul poprit C. local Bucovăț până la concurența sumei de 34.125,52 lei.
Titlul executoriu invocat de creditor îl reprezintă contractul de împrumut autentificat sub nr.346/2008 al BNP P. G., prin care debitorul L. M. s-a obligat ca până la termenul din 28.03.2008 să restituie creditorului împrumutul acordat, în sumă de 7000 euro.
Creditorul S. I. a promovat anterior acestui litigiu o altă cerere de validare poprire, soluționată prin sentința civilă nr._/2010 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._/215/2010, rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare.
Prin această hotărâre, s-a validat poprirea înființată la cererea creditorului S. I. asupra veniturilor pe care debitorul L. M. le avea de primit de la terțul poprit Școala Generală I-VIII Palilula (actuală Bucovăț), în limita creanței de 32.621,40 lei.
Întrucât prin hotărârea mai sus menționată a format obiect al dezbaterilor judiciare, poprirea înființată la cererea aceluiași creditor S. I., pentru același titlu executoriu, respectiv contractul de împrumut autentificat sub nr.346/2008 la BNP P. G., în limita sumei de 32.621,40 lei, în cauză a operat prezumția lucrului judecat reglementată de art.1200 pct.4 cod civil și art.166 cod procedură civilă.
În esență, puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești înseamnă faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de altă hotărâre.
Având în vedere incidența acestei excepții în cauză, pe care tribunalul a nesocotit-o, a fost admis recursul declarat de terțul poprit C. L. Bucovăț modificându-se decizia tribunalului, în sensul respingerii cererii de validare poprire.
Recursul declarat de L. M., a fost respins ca inadmisibil, întrucât acesta nu are calitate procesuală în această cauză tribunalul statuând în mod clar cadrul procesual în cauză, respectiv S. I. în calitate de creditor, debitor Școala Generală cu clasele I-VIII Bucovăț și terț poprit C. L. Bucovăț.
5. Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire creditorul STĂNCUȚĂ I., arătând în esență următoarele :Consideră că i-a fost încălcat dreptul la apărare și principiul contradictorialității, deoarece nu a putut formula apărări cu privire la această prezumție. Instanța de recurs nu a avut în vedere faptul că efectul pozitiv al puterii lucrului judecat se manifestă ca prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți, venind să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți fără posibilitatea de a se statua diferit.
La data de 25 februarie 2013, titularul cererii a formulat o precizare, arătând că se impune recalificarea căii extraordinare de atac și că investește instanța cu o contestație în anulare întemeiată pe disp. art. 318 teza I Cod procedură civilă, în sensul existenței unei greșeli materiale, iar nu cu o revizuire.
Arată în esență faptul că din eroare s-a reținut de instanța de recurs existența lucrului judecat, fie și sub forma prezumției, iar nu a autorității de lucru judecat, eroare ce a fost posibilă ca urmare a confundării părților din cele două dosare având ca obiect validare poprire, astfel: în primul dosar părțile erau creditorul, debitorul și terțul poprit – școala, iar în cel de-al doilea dosar (cauza de față), părțile erau creditorul, debitorul școala și terțul poprit – C. L. al ., urmare a acestei erori materiale care a generat invocarea excepției, recursul nu a fost judecat pe fond, fiindu-i încălcat dreptul la apărare. Invocă jurisprudență CEDO în acest sens, Cauza M. c. României și faptul că urmare a acestei erori decizia a cărei anulare o solicită are un defect fundamental care trebuie înlăturat prin această cale extraordinară de atac.
În drept invocă dispoz. art. 318 C.pr.civilă.
Solicită admiterea cererii, anularea deciziei Curții de Apel C. și fixarea unui termen pentru rejudecarea recursului.
Contestația în anulare este fondată și urmează a fi admisă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, iar nu de reformare, care se adresează aceleiași instanțe care a pronunțat hotărârea a cărei anulare se cere, iar cazurile și condițiile în care se poate promova o astfel de cale de atac sunt expres și limitativ prevăzute de lege, în art. 317 și 318 Cod procedură civilă
Contestatorul a invocat în drept, dispozițiile art. 318 teza I Cod procedură civilă, indicând în acest mod cazul de anulare a unei hotărâri judecătorești irevocabile, prevăzut de aceste dispoziții legale, respectiv acela că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, dacă dezlegarea dată în recurs este rezultatul unei greșeli materiale.
Astfel, prin greșeală materială, în sensul disp. art. 318 alin. 1 teza I cod procedură civilă, se înțelege o eroare materială în legătură cu aspecte formale ale judecării cauzei și care a avut drept consecință darea unei soluții greșite.
Este vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța involuntar, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care stau la baza soluției pronunțate. Astfel, sunt greșeli materiale potrivit acestor dispoziții legale: - respingerea unui recurs ca tardiv, în funcție de data înregistrării la instanță, deși din plicul atașat la dosar rezultă că recursul a fost depus recomandat la poștă, înlăuntrul termenului de recurs, potrivit art. 104 cod procedură civilă; - anularea greșită a recursului ca netimbrat, deși la dosar se află dovada achitării taxei de timbru și chitanța nu a fost observată;- anularea greșită a recursului ca fiind făcut de o persoană fără calitate, deși la dosar se află procura dată reprezentantul părții, care nu a fost observată;- pronunțarea asupra legalității unei alte hotărâri decât cea care a fost atacată cu recurs.
În consecință, textul de lege vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare și aplicare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural. O altă interpretare a acestor dispoziții legale ar da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a pronunțat hotărârea, iar nu unei instanțe superioare, de modul în care, de exemplu, a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți sau de modul în care a analizat motivele de recurs sub aspectul legalității - ceea ce ar echivala cu dreptul părților de a obține o reformare a hotărârii, ceea ce este inadmisibil.
In speță, instanța de retractare reține că și în situația în care se admite recursul reținându-se puterea lucrului judecat, fie și sub forma prezumției, dar bazată pe confundarea involuntară a unor elemente din cele două cauze, cum ar fi părțile, este incident cazul de anulare arătat, dezlegarea dată de instanța de recurs, nefiind rezultatul unei greșeli de judecată, ci în mod evident, rezultatul unei greșeli materiale, involuntare, din cele la care se referă textul de lege aplicabil, în interpretarea dată în precedent.
Astfel, în speță, s-a produs o confuzie cu privire la părțile din cele două dosare așa cum corect a susținut contestatorul creditor, în condițiile în care numai creditorul era același, iar debitorul din cel de-al doilea dosar fiind terțul poprit din primul și terțul poprit din cauza de față, fiind un alt subiect de drept care nu a fost parte în primul dosar. Dar, confuzia a fost generată în același timp și de eroarea materială asupra titlului executoriu invocat de creditor în cele două dosare, eroare care a fost ipoteză de lucru în raționamentul instanței.
Astfel, instanța a pornit de la premiza că în ambele dosare se valorifică același titlu executoriu respectiv contractul de împrumut autentificat sub nr.346/2008 al BNP P. G., prin care debitorul L. M. s-a obligat ca până la termenul din 28.03.2008 să restituie creditorului împrumutul acordat, în sumă de 7000 euro.
Or, în cel de-al doilea dosar, respectiv în cauza de față, în cererea de validare a popririi, nu s-a invocat contractul de împrumut, s-a invocat ca titlu executoriu sentința pronunțată în prima validare de poprire, debitorul fiind școala, fost terț poprit în prima cauză.
În concluzie, confundarea involuntară a părților ca urmare a confundării involuntare a titlurilor, reprezintă o greșeală materială în sensul dispozițiilor legale invocate și interpretate în precedent, greșeală care a stat la baza dezlegării instanței de recurs.
Acestea sunt considerentele în baza cărora, se va admite contestația în anulare de față fondată în raport cu disp. art. 318 teza I Cod procedură civilă, se va anula decizia și se va fixa termen pentru rejudecarea recursului la 18 aprilie 2013, pentru când se vor cita părțile.
Celelalte aspecte invocate de contestator nu vor fi analizate, întrucât nu sunt privite de Curte ca argumente tehnice, aplicate la ipoteza normei legale, fiind calificate doar o expunere a efectelor asupra părții, ale hotărârii judecătorești atacate, ca rezultat al unei greșeli materiale, din perspectiva unei pretinse, dar argumentate vătămări, a drepturilor sale procesuale. Or, o analiză a acestei vătămări nu se va face, nefiind o condiție a legii dovedirea acesteia. Pe de altă parte, de vreme ce regăsirea în speță a ipotezei normei, atrage anularea actului de procedură al instanței săvârșit ca urmare a unei greșeli materiale, vătămarea este presupusă, în condițiile art. 105 alin. 2 teza finală Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestația în anulare formulată de contestatorul STĂNCUȚĂ I. împotriva deciziei civile nr._ din data de 28 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă în dosarul nr._/215/2011*, în contradictoriu cu intimații ȘCOALA GENERALĂ I-VIII BUCOVĂȚ PRIN DIRECTOR L. M., C. L. BUCOVĂȚ.
Anulează decizia civilă nr._ din data de 28 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă în dosarul nr._/215/2011*.
Fixează termen pentru judecarea recursului la data de 18.04.2013.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 martie 2013.
Președinte, C. R. | Judecător, T. R. | Judecător, M. L. N. A. |
Grefier, S. C. |
Red.Jud.T.R.
Tehn.I.C./Ex.3/
05.04.13
Jud.R../E.S., M.M. și
M.P.P.
J.F./M.E. N. și
D. O.
.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 7365/2013. Curtea de Apel... | Partaj judiciar. Decizia nr. 2358/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
