Legea 10/2001. Decizia nr. 7429/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7429/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 09-07-2013 în dosarul nr. 773/54/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 7429
Ședința publică de la 09 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE P. P.
Judecător M. P.
Judecător M. C.
Grefier M. V. A.
**********************
Pe rol, judecarea cererii de revizuire formulată de B. A., împotriva deciziei civile nr.4241/22.04.2013, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele . SUCURSALA HIDROCENTRALE TG J., . I. SPRL PENTRU . ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns revizuenta B. A., asistată de avocat M. C., intimatele . SUCURSALA HIDROCENTRALE TG J. și . de consilier juridic G. Nicolița, lipsind intimata E. I. SPRL PENTRU .>
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat faptul că revizuenta a depus,prin serviciu registratură, un set de înscrisuri, după care;
Consilier juridic G. Nicolița pentru intimatele . SUCURSALA HIDROCENTRALE TG J. și . învederat instanței ca a observat înscrisurile depuse la dosar.
Curtea, a pus în discuție excepția tardivității și excepția inadmisibilității cererii de revizuire, invocate de intimate prin întâmpinare.
Consilier juridic G. Nicolița, pentru intimatele . SUCURSALA HIDROCENTRALE TG J. și . soliciat admiterea excepțiilor pentru motivele invocate prin întâmpinare.
Avocat M. C. pentru revizuenta B. A., a pus concluzii de respingere a excepțiilor invocate, ca nefondate.
Pe fond, avocat M. C. pentru revizuenta B. A., a susținut motivele cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct.2 Cod procedură civila, arătând că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, respectiv instanța nu s-a pronunțat cu privire la suprafața de 4620 mp care a fost acordată de instanța de fond, făcându-se referire la întreaga suprafața de teren pe care o solicitat-o in notificare, adică suprafața de 6400 mp. A solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Consilier juridic G. Nicolița pentru intimatele . SUCURSALA HIDROCENTRALE TG J. și . aratat că nu sunt întrunite cerințele art.322 pet.2 Cod procedură civila, mai mult chiar, motivele invocate de către revizuenta nu se regăsesc printre cele enumerate în mod expres si limitativ de dispozițiile art.322 din Codul de procedura civila, motiv pentru care a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca nefondata.
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față;
P. sentința civilă nr. 353 din 20.12.2012, pronunțată de Tribunalul Gorj- Secția I Civilă, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta B. A., în contradictoriu cu pârâta . lichidator judiciar E. I. SPRL București.
S-a constatat că reclamanta este îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru suprafața de 1952 m.p. individualizată prin raportul de expertiză Gegău I.- completare formată din S-1521, contur 3-4-5-6-3 și S -431 contur 7-8-9-10-7 valoarea măsurilor reparatorii urmând a fi stabilită conform Titlului VII al L 247/2005.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art.1 din Legea 10/2001 imobilele preluate în mod abuziv de stat se restituie în natură în condițiile legii, iar în situația în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.
În raport de dispozițiile art.2 din lege intră sub incidența Legii 10/2001 și imobilele expropriate.
Potrivit art.4 din Legea 10/2001 de prevederile legii beneficiază și moștenitori legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite, respectiv ai celor care au fost proprietari la momentul preluării abuzive de către stat.
P. notificarea înregistrată sub nr.161/M/14.02.2002 înaintată Primăriei Tismana reclamanta B. A. a solicitat ca în baza Legii 10/2001 să-i fie restituit terenul intravilan în suprafață de 6400 mp situat în comuna Tismana ., teren pe care l-a moștenit de pe urma mătușii sale V. E. conform testamentului universal autentificat sub nr.5289/29.10.1986 și care la rândul ei l-a moștenit de la soțul ei V. I M. în baza testamentului din 31.02.1954.
Reclamanta a dovedit calitatea sa procesuală activă potrivit celor două testamente universale din care rezultă că averea autorului V. M. s-a transmis soției sale V. E. și ulterior reclamantei B. A..
P. Decretul Prezidențial nr.292/26.11.1980 a fost preluat de la V. I M. suprafața de 3000 mp, autorul fiind consemnat în tabelul anexă la decret la poziția 20.
P. sentința civilă nr.325/08.10.2010 Tribunalul Gorj a admis acțiunea cu precizarea ulterioară formulată de reclamanta B. A. în contradictoriu cu pârâta . fiind obligată . să se pronunțe prin decizie motivată asupra notificării nr.161/N/14.02.2002 formulată de reclamantă.
Împrejurarea că până în prezent nu a fost soluționată notificarea, respectiv nu a fost adusă la îndeplinire sentința mai sus arătată nu atrage prematuritatea introducerii cererii deduse judecății, cu atât mai mult cu cât în raport de dispozițiile Legii 10/2001, unitatea deținătoare trebuia să soluționeze notificarea în termen de 60 de zile, ori din cuprinsul sentinței civile nr.325/2010 rezultă că prin adresa nr.5253/26.08.2004 Primăria orașului Tismana a înaintat notificarea pârâtei .-J. având în vedere că terenul expropriat este ocupat de terenuri hidrotehnice.
Introducerea direct în instanță a unei cereri prin care să se analizeze pe fond solicitările din notificare se circumscrie dreptului la acces la justiție și celui de a obține soluționarea în termen rezonabil a pretențiilor de către reclamantă, în acest sens fiind și decizia nr.XX/2007 a ÎCCJ.
Cât privește fondul cauzei, așa cum s-a menționat anterior, reclamanta a făcut dovada că în virtutea devoluțiunii testamentare universale este îndreptățită să solicite fie restituirea în natură a terenului expropriat în măsura în care este posibilă sau în caz contrar acordarea de măsuri reparatorii.
Terenul expropriat a fost individualizat prin raportul de expertiză topografică întocmit de expert Gegău I. și potrivit acestui raport de expertiză coroborat cu completarea ulterioară rezultă că suprafața totală de teren conform testamentului este de 9095 mp din care o suprafață de 4475 mp este deținută de către reclamantă, iar diferența de 4620 mp este compusă din suprafața de 1521 mp teren malul stâng al râului Tismana (zonă protecție râul Tismana și dig protecție râul Tismana, aparținând . de 431 mp teren malul drept (zonă protecție râul Tismana și dig protecție râul Tismana, aparținând . de 2332 mp reprezentând râul Tismana după regularizare, și suprafețele de 2001 mp, respectiv 135 mp, teren ocupat de alți proprietari.
Potrivit art.8 alin. 1 din Legea 10/2001 nu intră sub incidența legii terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării precum și cel al căror regim juridic este reglementat prin Legea 18/1991.
S-a constatat că potrivit adresei nr.665/25.01.2012 a Primăriei orașului Tismana cu privire la terenul în litigiu pentru care s-a solicitat de către pârâtă situația referitoare la categoria de folosință, terenul potrivit documentației de urbanism nr.39/1997 se află în intravilanul localității, iar prin adresa din 30.10.2012 depusă cu ocazia judecării cauzei pe fond, aceeași primărie comunică pârâtei că în anul 1980, terenul aparținând lui V. I M. expropriat conform Decretului nr.292/1980 se găsea în extravilanul localității Tismana.
Avându-se în vedere adresa din 25.01.2012 rezultă că la data notificării terenul se afla în intravilanul localității, astfel că sub aspectul primei teze avute în vedere de către art.8 nu se justifică susținerea pârâtei cu privire la netemeinicia acțiunii.
Cât privește faptul că prin HCJ nr.4141/2006 s-a invalidat dreptul de proprietate nu este un motiv de a aprecia că este incident art.8 din Legea 10/2001 în sensul că regimul juridic al terenului este cel reglementat de Legea Fondului Funciar nr.18/1991, întrucât preluarea abuzivă de către stat prin efectul exproprierii a suprafeței de 3000 mp de la autorul V. M. și împrejurarea că la momentul notificării terenul era situat în intravilan sunt elemente care atrag incidența Legii 10/2001 cu atât mai mult cu cât hotărârea de invalidare vizează cererea formulată de B. A. în baza Legii 247/2005, deci ulterioară datei formulării notificării.
Așadar, reclamanta a făcut dovada că este îndreptățită să solicite în baza Legii 10/2001 reparațiile prevăzute de această lege pentru terenul autorului V. I M., teren pe care statul l-a preluat abuziv, al cărui detentoare este pârâta și care prin raportare la identificările făcute de experta Gegău I., are suprafață totală de 1952 mp (compusă din suprafața de 1521 și 431 mp conform individualizărilor din raport și schița anexă) și care în raport de afectațiunea pe care o are nu este liber pentru restituirea în natură.
În consecință a fost admisă în parte acțiunea în sensul constatării că reclamanta este îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru suprafața de 1952 m.p. individualizată prin raportul de expertiză Gegău I.- completare formată din S-1521, contur 3-4-5-6-3 și S -431 contur 7-8-9-10-7 valoarea măsurilor reparatorii urmând a fi stabilită conform Titlului VII al Legii 247/2005.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta B. A. și pârâta . legal prin lichidator E. I. SPRL, prin SUCURSALA HIDROCENTRALE TG J., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
P. decizia nr. 4241/22.04.2013, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, s-a respins, recursul declarat de reclamanta B. A., împotriva sentinței civile nr.353 din 20.12.2012, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția I civilă, în dosar nr._, având ca obiect legea 10/2001.
S-a admis recursul declarat de pârâta . legal prin lichidator E. I. SPRL, prin SUCURSALA HIDROCENTRALE TG J. împotriva sentinței civile nr.353 din 20.12.2012, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția I civilă, în dosar nr._ .
S-a modificat sentința civilă, în sensul că s- a respins acțiunea, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut următoarele;
Potrivit art. 137 Cod pr.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și apoi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Excepția de necompetență este o excepție de procedură și se impune analizarea sa cu prioritate, deoarece numai o instanță competentă poate să verifice alte excepții sau fondul cauzei.
Potrivit dispozițiilor art.1591 alin.2 Cod pr.civ., ( text introdus prin Legea nr. 202/2010) necompetența materială și teritorială, de ordine publică, poate fi invocată de părți ori de către judecător la prima zi de înfățișare, în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului.
Acest text legal se aplică numai proceselor și cererilor începute, respectiv formulate după data de 25 noiembrie 2010, respectiv după . Legii nr.202/2010.
Din interpretarea acestui text legal rezultă că necompetența materială și necompetența teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți sau de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de cercetarea procesului în fața primei instanțe.
În speță, prezenta acțiune a fost formulată de reclamantă la data de 06.06.2012, ulterior intrării în vigoare a Legii nr.202/2010 privind accelerarea soluționării proceselor, iar excepția necompetenței teritoriale exclusive nu a fot invocată de părți ori de către judecător, înainte de începerea dezbaterilor, la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate în fața primei instanțe, astfel încât excepția necompetenței teritoriale exclusive, ca excepție de ordine publică, nu mai poate fi invocată direct în recurs, putând constitui motiv de apel sau de recurs, doar în măsura în care această excepție ar fi fost invocată in limine litis în fața primei instanțe.
S-a constatat nefondat motivul de recurs în care se invocă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Gorj în soluționarea litigiului, dat fiind faptul că această excepție a fost invocată direct în recurs, nefiind invocată „în condițiile legii”, respectiv, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și înainte de începerea dezbaterilor în fața primei instanțe.
Verificarea competenței de către instanța de fond, consemnată în încheierea de ședință din data de 13 septembrie nu atestă îndeplinirea cerințelor prevăzute de art.1591 alin.2 Cod pr.civ., în contextul în care această excepție nu a fost invocată în condițiile prevăzute de lege, fiind relevante și prevederile alineatului 5, potrivit cărora „Verificarea competenței conform alin. 4 nu împiedică formularea excepțiilor de necompetență în cazurile și condițiile prevăzute la alin. 1 - 3, asupra cărora judecătorul se va pronunța în condițiile legii”, fiind, astfel, nefondată și această critică din recurs.
P. urmare, nu sunt incidente dispozițiile art.304 pct.3 Cod pr.civ., potrivit cărora modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere „când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii” și nici dispozițiile art.312 alin.6 Cod pr.civ., raportat la art.105 Cod pr.civ.
În privința soluționării fondului cauzei, Curtea a constat ca fiind întemeiate motivele de recurs formulate de pârâtă în privința incidenței dispozițiilor art.8 din Legea nr.10/2001, fiind, însă, neîntemeiat recursul declarat de reclamantă.
Examinând sentința de fond prin prisma motivului de recurs formulat de pârât, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civ., în care se invocă incidența art.8 din Legea nr.10/2001, s-a constatat că hotărârea s-a pronunțat cu aplicarea greșită a legii, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 8 din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidența acestei legi "terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstruirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare".
Acest text vine să definească obiectul de reglementare al Legii nr.10/2001, în corelație cu art.1 și art.6, în sensul că precizează categoria de imobile care, prin regimul lor juridic, făceau posibilă reparația în baza legilor fondului funciar.
Instanța de fond trebuia să stabilească regimul juridic al imobilului teren în litigiu, la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, în sensul că, în primul rând, trebuia să stabilească dacă acesta face obiectul acestei legi, în raport de dispozițiile art. 8 alin. (1) din acest act normativ, potrivit căruia "nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare și prin Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit legilor fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr.169/1997, cu modificările și completările ulterioare".
P. urmare, potrivit acestui text de lege, instanța trebuia să aibă în vedere regimul juridic al imobilului în raport de ambele ipoteze reglementate de acest text de lege, întrucât pentru a intra sub incidența Legii nr. 10/2001 trebuie ca imobilul să nu fi făcut obiectul legilor fondului funciar și nici să nu fi fost situat în extravilan atât la data preluării, cât și la data formulării notificării.
S-a invocat incidența art.8 alin1 din Legea nr.10/2001 și art. 4 din Legea nr.1/2000, arătându-se că terenul în litigiu situat în extravilanul localității la data exproprierii nu intră sub incidența Legii nr.10/2001, fiind exceptat de la retrocedare și prin ocuparea acestuia prin lucrări hidrotehnice.
P. notificarea înregistrată sub nr.161/M/14.02.2002 înaintată Primăriei Tismana reclamanta B. A. a solicitat ca în baza Legii nr.10/2001 să-i fie restituit terenul intravilan în suprafață de 6400 mp situat în comuna Tismana, ., teren pe care l-a moștenit de pe urma mătușii sale V. E., conform testamentului universal autentificat sub nr.5289/29.10.1986 și care, la rândul ei l-a moștenit de la soțul ei V. I M., în baza testamentului din 31.02.1954.
Notificarea reclamantei, împreună cu dovezile anexate a fost transmisă, în vederea soluționării, Primăriei orașului Tismana, care prin adresa nr.5253/26.08.2004 a înaintat notificarea pârâte .. J., cu motivarea că acestei instituții îi revine competența soluționării notificării, terenul expropriat fiind ocupat de lucrări hidrotehnice.
P. sentința civilă nr.325/08.10.2010, rămasă definitivă și irevocabilă, Tribunalul Gorj a admis acțiunea cu precizarea ulterioară, formulată de reclamanta B. A. în contradictoriu cu pârâta ., fiind obligată . să se pronunțe prin decizie motivată asupra notificării nr.161/N/14.02.2002 formulată de reclamantă.
P. Decizia nr.4/04.01.2013 emisă de pârâta .-a respins Notificarea nr.161/N/14.02.2002 formulată de reclamanta B. A. și s-a transmis notificarea către Primăria Orașului Tismana, motivându-se că terenul ce face obiectul notificării este situat în extravilanul localității, neintrând sub incidența Legii nr.10/2001.
Potrivit adresei nr._/30.10.2012 emisă de Primăria Tismana(fila 151, dosar fond) terenul în litigiu expropriat prin Decretul de expropriere nr.292/1980 „Regularizare râu Tismana” se afla în extravilanul localității Tismana în anul 1980, anul exproprierii, conform Planului de sistematizare.
P. adresa nr.707/26.01.2009 emisă de Primăria orașului Tismana s-a comunicat că prin HCJ nr.4141/14.07.2006 cererea reclamantei a fost invalidată, fiind atașată la dosar atât Hotărârea nr.4141/14.07.2006 emisă de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, cât și Tabelul nominal cu propunerile de invalidare a cererilor depuse de cetățeni la Comisia Locală de Fond Funciar. Conform adresei nr.36/12.07.2006 emisă de această Comisie, în acest tabel(fila 31, dosar fond) reclamanta B. A. este înregistrată cu cererea nr.808/30.11.2005, privind suprafața de 0,64 ha, cerere invalidată pentru „lipsă acte doveditoare”. De asemenea, și Tabelul „cu terenurile proprietate particulară situate în afara perimetrului construibil în . să se exproprieze și să se scoată din producția agricolă” (fila 32, dosar fond) coroborat cu Notificarea reclamantei, în finalul căreia s-a menționat că „terenul a fost expropriat, s-au făcut lucrări hidrotehnice pe acesta” atestă faptul că la data exproprierii terenul în litigiu se includea în categoria terenului extravilan, agricol, neputându-se include în sfera de reglementare a Legii nr.10/2001.
Adresa nr.665/25.01.2012 emisă de Primăria Orașului Tismana cu privire la terenul în litigiu pentru care s-a solicitat de către pârâtă situația referitoare la categoria de folosință, atestă că terenul, potrivit documentației de urbanism nr.39/1997, la data notificării, se afla în intravilanul localității.
Probele administrate în cauză au evidențiat că la pronunțarea sentinței, instanța de fond nu a acordat relevanță raportului de expertiză și adresei nr._/30.10.2012, prin care Primăria Tismana confirma că terenul în litigiu expropriat prin Decretul de expropriere nr. 292/1980 se afla în extravilanul localității Tismana în anul 1980, anul exproprierii, în completările raportului de expertiză evidențiindu-se faptul că terenul în litigiu proprietatea lui V. I. M. se regăsește în tabelul cu terenurile proprietate particulară situate în afara perimetrului construibil.
În raport de situația de fapt expusă, tribunalul a constatat eronat că terenul în litigiu intră sub incidența Legii nr.10/2001 și nu sub incidența legii fondului funciar, nefăcând în acest sens, aplicarea dispozițiilor art.8 alin.1 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Așadar, cum în cauză obiectul cererii de restituire îl constituie un teren de natura celor enumerate în art.8 alin.1 din Legea nr.10/2001, soluția pronunțată în cauză de instanța de fond este nelegală, urmând a fi modificată.
Întrucât terenul în litigiu nu intră sub incidența Legii nr.10/2001, nefăcându-se dovada că terenul are categoria de teren intravilan, atât la data preluării prin expropriere, cât și la data notificării și nici dovada că terenul nu a făcut obiectul legii fondului funciar, pentru considerentele expuse anterior, în analizarea sentinței recurate, în raport de art.304 pct.9 Cod pr.civ., sunt nefondate motivele de recurs formulate de reclamantă ce privesc restituirea întregii suprafețe de teren solicitată prin acțiune.
Criticile referitoare la omisiunea instanței de fond de a acorda cheltuielile de judecată, dovedite în cauză sunt nefondate, dat fiind faptul că nu au fost solicitate de reclamantă, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.274 Cod pr.civ., potrivit cărora „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată”.
Sub aspectul incidenței în cauză a dispozițiilor art.304 pct.7 Cod pr.civ., invocate în recurs atât de reclamantă, cât și de pârâtă, Curtea a constatat că sentința instanței de fond este motivată în fapt și în drept și nu cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii, în categoria acestora neputându-se include susținerile reclamantei din recurs, referitoare la îndreptățirea acesteia la restituirea terenului în litigiu și în raport de hotărârea judecătorească pronunțată într-un proces de partaj, susținere făcută direct în recurs, inadmisibilă în raport de art.294 Cod pr.civ., raportat la art.316 Cod pr.civ.
Împotriva acestei decizii, la data de 17 mai 2013, B. A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322, pct. 2, vechiul C.Pr.Civ, motivând următoarele;
1) In fapt, prin decizia civila nr.4241/22.04.2013, pronunțata de către instanța de recurs de la Curtea de Apel C., s-a admis recursul paratei S.C. OROELECTRICA S.A. pe prevederile art.304, alin.9 C.Pr.Civ. in sensul ca terenul in suprafața de 6400 m.p. nu ar intra sub incidenta Legii 10/2001, in sensul ca nu s-a făcut dovada ca terenul are categoria de teren intravilan atât la data preluării prin expropriere, cat și la data notificării, astfel ca s-a respins acțiunea ca nefondata.
a)-La începutul ședinței de judecata, reclamanta prin avocat a invocat
fața instanței de recurs ca, consideră drept cale de atac apelul si nu recursul, acest aspect invocandu-1 și in motivarea făcuta in scris.
Instanța de recurs nu s-a pronunțat in ceea ce privește calificarea caii de atac.
b)-a solicitat instanței de recurs sa pună in vedere paratei sa depună
în original planul de situație privind parcelele de teren expropriate deoarece la autorul său nu apărea numerotata . doua bucăți, pe cant . și următoarea erau numerotate fiind un caz de suspiciune nu a fost luata in calculul la suprafața expropriata de către expert.
Acest aspect a fost sesizat si de către expertul care a făcut expertiza in dosarul nr._ a cărei decizie cere a fi revizuita.
In urma prezentării in original a actului respectiv urma sa se facă revenire cu adresa la expert, pentru un supliment de expertiza și sa răspundă dacă și in anul 1980 terenul făcea parte din intravilanul localității și sa modifice suprafața totala expropriată, adică sa adauge suprafața parcelei 23 formata din două bucăți prin măsurători asupra albiei râului Tismana.
Ori, așa cum se poate observa si din harta comunei Tismana, (actual oras Tismana), . nivelul anului 1985, terenul care a fost luat făcea parte din intravilanul satului Ungureni, fiind vorba de terenul de lângă casă și de lângă șosea din acel . . vedea imobilele construcții ale autorului său, iar celelalte parcele 1773 si 1777 ce au aparținut autorului său au fost in totalitate expropriate si . dar asta nu se poate stabili decât prin măsurători făcute de către expert.
De fapt, de la șoseaua din . râul Tismana incinta de expropriere erau aproximativ 50-75 m.
Ținând cont de latura cealaltă a satului, peste sosea, aceasta se întinde tot pe intravilan cu construcții pe o lungime mai mare decât latura unde se afla construcțiile autorului său.
De asemenea peste râul Tismana, in intravilanul satului Tismana se pot observa construcțiile fostului UMTCF (IMTF), Gara CFR UMTCF, Piața de animale si imobilele construcții (case) ale proprietarilor locuitori al fostului .> A mai atras atenția instanței de recurs de la Curtea de Apel C. ca de fapt la data când s-a emis acest decret de expropriere (anul 1980) in România era societate comunista si pentru a plăti puțin sau deloc proprietarilor de terenuri expropriate se trecea pe hârtie ca acele terenuri erau in extravilanul si nu in intravilanul localității.
Faptul ca este așa reiese din adresa nr.665/25.01.2012 a Primăriei Orașului Tismana care răspunde ca, cu privire la terenul in litigiu, acesta se află în intravilanul localității încă din anul 1997, conform documentației de urbanism nr.39/1997, deci si la data notificării.
Ori, este clar ca si la data exproprierii in anul 1980 terenul din litigiu era în intravilanul localității, dar prin abuz al puterii comuniste de la acea vreme a fost menționat ca fiind in extravilanul localității, iar atunci când s-a făcut planul de urbanism (anul 1997) nu exista hotărâre a consiliului local Tismana prin care terenul respectiv sa treacă din extravilanul localității in intravilanul localității.
c) - instanta de recurs de la Curtea de Apel C. in mod greșit menționează ca S.C. H. S.A. prin Decizia nr.4/4.01.2013 a rezolvat notificarea nr.l61/N/l4.02.2002 (după aproximativ 11 ani), când de fapt această notificare a fost emisa tardiv, după ce se judecase pe fond cauza la Tribunalul Gorj, fiind trimisa si Primăriei Orașului Tismana.
d) - instanța de recurs de la Curtea de Apel C., nu s-a pronunțat
deloc în ceea ce privește suprafața de 4620 mp care a fost acordata de instanța de la Tribunalul Gorj, facondu-se referire la întreaga suprafața de teren pe care o solicită in notificare, adică suprafața de 6400 mp.
Intimata a depus întimpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire formulata de revizuenta B. A. împotriva deciziei civile nr.4241/22.04.2013 pronunțata in Dosarul nr._ de Curtea de Apel C., în esență, pentru următoarele motive:
I.-Pe cale de excepție:
1-respingerea cererii de revizuire ca fiind tardiv formulata.
Ridică excepția tardivității promovării cererii de revizuire având in vedere ca termenul de introducere a cererii de revizuire, în cazul prevăzut de art. 322, pct.2(s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, nu s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut, s-a dat mai mult decât s-a cerut) este de o luna si curge de la pronunțarea hotărârii date in recurs după evocarea fondului.
Din actele dosarului rezulta ca termenul de o luna, prevăzut de art.324 Cod proc.civila pentru exercitarea acestei cai extraordinare de atac, a fost depășit, întrucât decizia a cărei revizuire se solicita a fost pronunțata la 22.04.2013, iar cererea de revizuire, deși înregistrata la Curtea de Apel C., la 17.05.2013, este nemotivata în fapt si drept, nemotivata fiind si la data de 31.05 2013, data observării cererii la arhiva instanței.
2-respingerea cererii de revizuire ca fiind inadmisibila.
Conform art. 322 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri data de o instanța de recurs atunci când evoca fondul se poate cere în cazurile limitativ prevăzute de punctele 1-9 ale acestui articol.
Pentru a fi admisibila, cererea de revizuire a unei hotărâri data de o instanța de recurs se impune ca hotărârea sa evoce fondul.
P. urmare, faptul ca recursul a fost respins sau admis, cu consecința pronunțării unei soluții asupra fondului dreptului dedus judecații, nu conduce la concluzia ca hotărârea evocă fondul în sensul art.322 Cod. proc. civ.
II.- Pe fondul cauzei
Solicită respingerea cererii de revizuire ca fiind nefondata.
F. de motivul reglementat de art.322, pct.2 Cod.proc.civila, revizuenta avea obligatia sa argumenteze îndeplinirea conditiilor acestui motiv prin raportare la situația concreta din hotararea atacata.
Punctul 2 al art.322 din C. proc. civ. deschide calea revizuirii pentru situația în care instanța s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut ori a dat mai mult decat s-a cerut.
Astfel ca, revizuenta trebuia sa arate în cererea de revizuire, care a fost obiectul cererii care a învestit legal instanța și ce a acordat aceasta în afara limitelor investirii sale.
Din lecturarea motivelor cererii de revizuire consideră ca revizuenta invoca faptul ca instanța s-a pronunțat minus petita, desi nu este indicata nici soluția urmărita prin admiterea revizuirii întemeiata pe pct.2 al art.322, nici capătul de cerere omis de la pronunțare.
Însa, minus pețita poate fi reținut doar atunci cand instanța nu a rezolvat unul sau mai multe capete de cerere din acțiunea principală, ceea ce nu se regăsește în speța.
De asemenea, nu echivalează cu minus petita respingerea cererii.
Deși revizuenta a invocat ipoteza prevăzuta de pct.2 din art.322 Cod procedura civila, în esența, susținerile din cererea de revizuire reprezintă critici referitoare la modul în care instanța de judecata a interpretat materialul probator administrat în cauza.
P. decizia pronunțata, instanța de recurs a analizat motivele invocate de revizuenta privind nelegalitatea deciziei Tribunalului Gorj si a pronunțat soluția în acest sens, neavând in vedere nici o alta situație de fapt, pronunțându-se asupra a ceea ce s-a cerut, analizând in mod complet recursul în limitele învestirii sale.
F. de cererea de revizuire, se observa cu certitudine ca, nu sunt întrunite cerințele art.322 pet.2 Cod.proc.civila, mai mult chiar, motivele invocate de catre revizuenta nu se regăsesc printre cele enumerate în mod expres si limitativ de dispozițiile art.322 din Codul de procedura civila, fapt pentru care solicită instanței respingerea cererii de revizuire ca nefondata.
Curtea, asupra cererii de revizuire de față, reține și constată următoarele:
Excepția inadmisibilității și excepția tardivității cererii de revizuire, se vor respinge pentru următoarele considerente:
Astfel, potivit art. 322 c.pr.civ., este supusă revizuirii hotărârea rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârea dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.
Cum, în speță, prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, Curtea de Apel C. a admis recursul și a modificat sentința, în sensul că a respins acțiunea, evocând și reexaminând fondul cauzei, față de textul art. 322 c.pr.civ., Curtea apreciază că această hotărâre poate face obiectul revizuirii, așa încât, sub acest aspect, excepția inadmisibilității, invocată de intimată, este neântemeiată.
Potrivit art. 324 - (1) Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: 1. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri;
În speță, cererea de revizuire fiind întemeiată pe prev. art. 322 pct. 2 c.pr.civ., termenul de o lună curge de la pronunțarea deciziei supusă revizuirii, respectiv, 22.04.2013.
Cum, cererea de revizuire a fost înaintată, prin poștă, la 16.05.2013 și înregistrată la instanță, la 20.05.2013, deci în termenul prevăzut de lege, este, de asemenea, neântemeiată, și excepția tardivității
Cererea de revizuire se va respinge ,însă, pentru următoarele considerente:
Potivit art. 322 c.pr.civ, revizuirea unei hotărâri se poate cere în mai multe cazuri, între care: 2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
In sensul dispozițiilor art.322 pct.2 C. pr.civ. prin "lucru cerut" trebuie sa se înțeleagă numai cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia si au stabilit obiectul pricinii supuse judecații.
Motivul vizează, deci, situația în care instanța nu s-a pronunțat în limitele obiectului pricinii deduse judecății, așa cum cere art. 129 alin. (6) C. proc. civ., în sensul că, fie a acordat ceea ce nu s-a cerut (extrapetita), fie mai puțin decât s-a cerut (minus petita), fie mai mult decât s-a cerut (pluspetita).
În speță, între motivele cererii de revizuire, Curtea apreciază că se poate încadra în textul citat, numai motivul ce vizează nepronunțarea instanței cu referire la restituirea suprafeței de 4620 m.p. teren, însă acest motiv este neântemeiat, întrucât, atât dispozitivul, cât și considerentele deciziei, sunt fără echivoc, în sensul pronunțării instanței cu privire la întreaga suprafață de teren solicitată de reclamantă, de 6400 mp., în care se include, însă, și suprafața de 4620 m.p. teren, despre care Tribunalul a reținut ca reprezintă proprietatea reclamantei.
În ceea ce privește celelalte motive invocate de revizuentă, acestea nu se încadrează în textul art. 322 c.pr.civ, constituind, în principal, critici privind modul de soluționare a cauzei, sub aspect procedural și pe fondul litigiului, cum ar fi nepronunțarea instanței asupra unor excepții, fără a se vedea, însă, mențiunile din încheierea de amânare a pronunțării, din 15 aprilie 2013, care fac parte integrantă din decizie, sau greșita interpretare a probelor dosarului și a dispozițiilor legale în materia restituirii proprietăților.
Față de considerentele expuse, în limitele arătate, cererea de revizuire este nefondată, prin decizia supusă revizuirii, instanța pronunțându-se asupra tuturor cererilor deduse judecății, astfel, încât, sub acest aspect, în cauză nu este incident motivul de revizuire prev. de art. 322 pct. 2 c.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția inadmisibilității și excepția tardivității cererii.
Respinge cererea de revizuire formulată de B. A., împotriva deciziei civile nr.4241/22.04.2013, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele . SUCURSALA HIDROCENTRALE TG J., . I. SPRL PENTRU . nefondată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Iulie 2013
Președinte, P. P. | Judecător, M. P. | Judecător, M. C. |
Grefier, M. V. A. |
Red.Jud. P.P.
Tehn.red. MA / 2ex
Data 18.07.2013
Jud. recurs SP/RM/AM
| ← Expropriere. Decizia nr. 399/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 2332/2013. Curtea de... → |
|---|
