Pretenţii. Decizia nr. 5115/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5115/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 15-05-2013 în dosarul nr. 6024/318/2011
DOSAR Nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 5115
Ședința publică din data de 15 Mai 2013
Completul compus din:
Președinte: Judecător C. T.
Judecător L. E.
Judecător P. B.
Grefier I. B.
*******
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de reclamanta S. N M. și de pârâta . SA – Sucursala Divizia Minieră Tg J., împotriva deciziei civile nr.552/21.12.2012, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I civilă în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru recurenta reclamantă avocat S. C., iar pentru recurenta pârâtă consilier juridic M. M..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că recursurile sunt timbrate, declarate și motivate în termenul legal, după care, consilier juridic M. M. a invocat excepția tardivității recursului reclamantei.
Instanța a pus în discuție excepția invocată.
Avocat S. C. a solicitat respingerea excepției tardivității recursului, recursul conform datelor din dosar fiind promovat în termenul legal.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța a acordat cuvântul părților pe fond.
Avocat S. C. pentru recurenta reclamantă, a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a deciziei în sensul admiterii apelului și schimbarea în parte a sentinței, în sensul admiterii și a capătului de cerere privind obligarea pârâtei la readucerea terenului la starea anterioară în urma efectuării unei expertize de specialitate în faza executării silite, deoarece instanța de apel deși a reținut corect că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.998-999 din Codul civil potrivit cărora repararea prejudiciului se face în natură prin restabilirea situației anterioare, a respins apelul cu motivarea întemeiată pe legea nr.85/2003 și pe HG 926/2003, deși terenul nu a făcut obiectul activității miniere (subteran sau de suprafață) fiind situat în afara perimetrului minier și conform celor două expertize a fost afectat colateral, terenul fiind în pantă.
Consilier juridic M. M. pentru recurenta pârâtă, a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și modificarea sentinței în sensul respingerii cererii în totalitate, neexistând cauzalitate între excavații și alunecarea terenului, așa cum rezultă din raportul de contraexpertiză, unde nu se precizează nimic referitor la posibile influențe ale lucrărilor de excavație.
Referitor la recursul reclamantei a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A solicitat cheltuieli de judecată.
Cu privire la recursul pârâtei, avocat S. C. considerând că acesta nu se încadrează în niciunul din motivele de recurs prevăzute expres de art.304 pct.1-9 C.pr.civ., a solicitat respingerea recursului ca nul
A solicitat cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg.- J. sub nr._, reclamanta S. N. M. a chemat în judecată pe pârâtul C. E. Turceni, solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului să readucă în starea anterioară terenul cu vegetație forestieră în suprafață de 2271 mp, proprietatea sa, situat în extravilanul comunei Mătăsari, jud. Gorj, în tarlaua 19, ., UA 172a, respectiv să execute toate lucrările necesare în acest sens stabilite printr-o expertiză tehnică de specialitate; obligarea pârâtului să-i plătească uzufructul de care este lipsită pentru acest teren începând cu 07.07.2008, data emiterii titlului de proprietate nr._ pentru acest teren și până la data pronunțării sentinței, pe care îl estimează cât privește timbrajul la suma de 1.000 lei, iar, în continuare până la data când pârâtul își va îndeplini întocmai obligația sa de readucere a terenului proprietatea sa în starea anterioară;obligarea pârâtului să-i plătească cu titlu de despăgubire contravaloarea materialului lemnos distrus și contravaloarea pierderii de creștere în raport de vârsta și volumul arborilor distruși până la ajungerea la această vârstă a arborilor nou plantați pe terenul proprietatea sa, pe care o estimează în vederea timbrării la suma de 500 lei; cu cheltuieli de judecata.
Prin sentința civilă nr._/13.07.2012, pronunțată de Judecătoria TG J. – Secția civilă în dosarul_, s-a admis în parte acțiunea civilă ulterior precizată (sub aspectul câtimii obiectului cererii) și a dispus obligarea pârâtului C. E. Oltenia SA să achite reclamantei suma de 14.568 lei despăgubiri civile și cheltuieli de judecată de 3798 lei.
S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei să readucă în starea anterioară terenul cu vegetație forestieră în suprafață de 2271 m.p. situat în extravilanul localității Mătăsari, tarlaua 19, . 111, UA 1722 a, respectiv să execute toate lucrările necesare în acest sens.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanta S. N M., cât și pârâtul . SA prin Sucursala Divizia Minieră Tg – J., cale de atac calificată ca fiind apel în ședința publică din 16.11.2012 în raport de dispozițiile art. 282 1 Cod procedură civilă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie:
Prin decizia civilă nr.552/21.12.2012, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I civilă în dosarul nr._, s-au respins ca nefondate apelurile formulate de apelanta – reclamantă S. N. M., domiciliată în Motru, cartier Știucani, ..12, jud. Gorj, apelanta – pârâtă . Oltenia SA prin Sucursala Divizia Minieră Tg – J., cu sediul în Turceni, ., jud.Gorj, împotriva sentinței civile nr._/13.07.2012 pronunțată de Judecătoria Tg – J. în dosarul nr._ .
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Terenul proprietatea reclamantei în suprafață totală de 2271 mp. care include și suprafața de 1994 mp degradată, conform planului de situație întocmit de PFA L. M., este situat în extravilanul localității Mătăsari și este indicat pe planul de situație în baza titlului de proprietate nr._/07.07.2008, a procesului-verbal de punere în posesie nr.320/18.03.2008 și a planului parcelar întocmit de către Comisia Comunală de fond funciar Mătăsari, cât și a constatărilor din teren are amplasamentul, dimensiunile, suprafața, vecinătățile, destinația și categoria de folosință specificate în aceste înscrisuri (., teren forestier UPIII UA172 A înscris în amenajamentul silvic cu 152 m lungime și 16 m lățime, având vecini la N-Ocolul Silvic Motru;la S-H. Slivilești; la E- C. V.; la V-Balianu I.).
Terenul în litigiu nu a fost împădurit,ci reprezintă pădure de stejar veche, compactă, actual prăbușită și liziera de salcâm rezultată în urma lucrărilor de reamenajare și replantare a spațiului excavat, efectuate de către unitatea minieră este situată mai la est față de terenul reclamantei, la cote inferioare spre baza versantului cu extindere spre aval, iar preluarea de către Ocolul Silvic Motru în baza Legii nr. 18/1991 s-a făcut prin procesul verbal din data de 03.11.1999, încheiat între fosta E.M.C. Jilț și O.S. Motru (anexa nr.4 la raportul de expertiză).
În cuprinsul expertizei efectuată de inginer O. A. s-a precizat că alunecarea și prăbușirea terenului în litigiu a avut loc după punerea în posesie a petentei, acest teren nefiind amplasat în interiorul perimetrului minier de licență al Direcției Miniere Jilț, ci în afara acestuia, însă, în zonă, în baza taluzului de excavații au existat lucrări miniere de subteran, abatajele 10/6 și 11/6 ale Minei Ploștina din cadrul Exploatării de Subteran Motru (actual M. Motru), aceste abataje situate la adâncimi cuprinse între 50-100 au fost exploatate în anii 1992-1994 cu mult înainte de apariția fenomenului de scufundare care s-a produs după anul 2008, anul punerii în posesie a reclamantei.
Un argument în acest sens a reieșit din analiza planurilor de situație în cuprinsul cărora se observă că limita frontului de excavații al Carierei Jilț Sud din cadrul Direcției Miniere Jilț, anterior plantațiilor de salcâm, a fost situată la distanța minimă de 100 m față de terenul în litigiu, iar din analiza ortofotoplanurilor (2006 și 2009) rezultă că situația terenului în litigiu la data punerii în posesie a reclamantei corespundea cadrului natural împădurit preexistent alunecărilor de teren, fenomenul de alunecare/ scufundare producându-se după această dată.
Conform rapoartelor de expertiză efectuate în cauză excavațiile au format un intrând în panta versantului apropiindu-se până la distanța de 100 m față de terenul în litigiu, iar datorită excavării bazei versantului s-au creat condiții favorizante pentru destabilizarea versantului, în această situație de subminare a versantului prin excavații în bază, expertul O. A. stabilind că există legătură de cauzalitate între lucrările miniere de excavare și degradările terenului proprietatea reclamantei, întrucât s-a schimbat modul de acțiune a factorilor naturali, în principal șiroirile de versant și curgerile subterane cu descărcare în baza de eroziune locală.
Critica apelantei- reclamante S. N. M. vizează doar soluționarea capătului de cerere privind obligarea intimatei-pârâte să readucă în starea anterioară terenul cu vegetație forestieră în suprafață de 1994 mp ,situat in extravilanul comunei Mătăsari, Tarlaua 19, . III Dragotești, UA 172 A, respectiv să execute toate lucrările necesare stabilite printr-o expertiză tehnică de specialitate și doar sub acest aspect va fi analizată soluția instanței de fond reținând următoarele:
Din rapoartele de expertiză efectuate în cauză rezultă că distrugerile și degradările se referă la o suprafață de 1994 m2 (în lungime de 138,94 m și lățime de 16,00 m) pădure de stejar afectată din terenul total de 2271 m2pădure, proprietatea reclamantei, conform titlului de proprietate nr._/2008 și aceste distrugeri constau în prăbușirea totală a suprafeței de 1994 m2 pădure de stejar în josul pantei versantului, masa de pământ prăbușită prezentând o dispunere haotică în amestec cu trunchiuri de copaci rupți sau îngropați încrucișat, fiind scufundat nu numai terenul în litigiu, ci și cel de susținere din josul pantei versantului
Cu privire la lucrările necesare pentru readucerea terenului în situația anterioară, inclusiv cele necesare pentru stabilizarea terenului și replantarea acestuia, experții au arătat că nu pot fi stabilite decât printr-un proiect de specialitate cu devize de lucrări specifice, însă asemenea lucrări ar presupune drumuri de acces greu de realizat pe o zonă prăbușită, cu pantă accentuată și proprietăți particulare, volum mare de material de umplutură pentru întreaga zonă scufundată deoarece numai pe cureaua lată de 16 m a terenului în litigiu dispusă în lungul versantului, transversal pe căderea pantei, fără susținere în bază, nu s-ar putea realiza, apoi stabilizarea pantei versantului prin lucrări de pereaj la un unghi corespunzător stabilității terenului amenajat și replantarea acestuia cu puiet arboricol esență de stejar, ar costa enorm și nu s-ar justifica în raport cu valoarea distrugerilor evaluate printr-o expertiză de specialitate sau chiar cu valoarea întregului teren, negociată între părți în cazul unei înțelegeri pe cale amiabilă.
Concluziile privind readucerea terenului în situația anterioară sunt susținute și de expertul M. I. care precizează că readucerea terenului afectat la forma inițială este greu de realizat pe spații înguste și necesită organizare de șantier specializată în domeniu și cheltuieli foarte mari care nu se justifică din punct de vedere economic.
Este adevărat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 44 alin 1 și 2 din Constituția României cu modificările și completările ulterioare, dispozițiile art. 480 și dispozițiile art. 1 din Protocolul nr.1 la CEDO care ocrotesc dreptul de proprietate,precum și dispozițiile art. 998-999 din vechiul cod civil potrivit cu care „ repararea prejudiciului se face în natură prin restabilirea situației anterioare”, însă în cauză își au aplicabilitate și dispozițiile art.4 din H.G. 926/2003 și Legea 85/2003
Astfel, din interpretarea actelor normative ce au aplicabilitate în speță: art. 4 din H.G. 926/2003 și Legea 85/2003, astfel de operațiuni de readucere a terenului în stare inițială presupun efectuarea într-o anumită procedură – constituirea unor perimetre de ameliorare, amenajare și reconstrucție ecologică - în temeiul unor proiecte de ecologizare, realizate de instituții specializate
Aceste lucrări se realizează în etape succesive, lucrările efectuându-se de instituțiile avizate de Ministerului Agriculturii - respectiv de Agenția Națională pentru Resurse Minerale care are ca atribuții principale, între altele, potrivit art. 55 litera h Legea minelor nr. 85 din 18 martie 2003 avizarea documentațiilor privind executarea activităților miniere, precum și documentațiile de încetare a activităților miniere, cu prevederea și aprobarea, conform legii, a măsurilor de protecție a mediului și de reconstrucție ecologică, cu fonduri alocate de la bugetul de stat.
De asemenea, redarea terenurilor în circuitul agricol și ecologizarea nu poate fi efectuată pe suprafețe mici cu amplasament disparat, în puncte diferite, fiind necesar a fi efectuat un proiect tehnic comun pentru o zonă extinsă.
Reclamanta are însă dreptul – pentru prejudiciu suferit la contravaloarea lipsei de folosință pentru terenul afectat și contravaloarea arborilor distruși prin alunecarea și prăbușirea haotică a suprafeței în litigiu, ceea ce s-a și solicitat în cauza de față sau să solicite valoarea terenului afectat, în condițiile în care din probele administrate a rezultat că distrugerile determinate de lucrările minere constau în prăbușirea totală a suprafeței de 1994 m2 pădure de stejar în josul pantei versantului, masa de pământ prăbușită prezentând o dispunere haotică în amestec cu trunchiuri de copaci rupți sau îngropați încrucișat, fiind scufundat nu numai terenul în litigiu, ci și cel de susținere din josul pantei versantului.
Practic, terenul în litigiu nu mai există fizic, reclamanta având posibilitatea să solicite valoarea terenului afectat având în vedere că prăbușirea totală a terenului a fost determinată de lucrările minere.
În consecință s-a apreciat că sunt nefondate criticile apelantei –reclamante
A apreciat ca nefondate și criticile formulate de . SA, întrucât din raportul de expertiză efectuat de M. I. rezultă că terenul în suprafață de 0,2271 ha, atribuit reclamantei prin titlul de proprietate nr._/07.07.2008 s-a identificat conform adresei nr.533/27.01.2011 a Comisiei Locale de Fond Funciar Mătăsari în care se menționează că punctul numit „ Crov” este amplasat in planul cadastral general in Tarlaua 19, . in amenajamentul silvic UP III Dragotești, UA 72 A Ocolul Silvic Motru.
Prin sentința civilă nr. 831/26.03.2012 a Judecătoriei Motru, irevocabilă s-a dispus modificarea titlului de proprietate eliberat pârâtei în sensul că la poziția 1 pentru suprafața de teren de 0,2271 ha, tarlaua 19, parcele 57/3 se va menționa la amplasamentul cadastral forestier UA 72 A in loc de UA 172 a cu modificarea și a procesului- verbal de punere în posesie nr. 320 din 18/03.2008,astfel că nu poate fi reținută susținerea apelantului în sensul că terenul identificat în punctul „ Crov „ este cu totul alt teren decât cel din titlul de proprietate eliberat reclamantei
Este nefondată și critica formulată de apelantă . SA în sensul că se impune efectuarea în cauză a unei expertizei tehnice specialitate topografie pentru identificarea terenului în litigiu,întrucât la instanța de fond nu s-a solicitat administrarea acestei expertizei tehnice de specialitate, în cauză fiind aplicabile dispozițiile imperative ale art. 129 alin 6 1 Cod procedură civilă.
Nu s-a reținut nici critica referitoare la însușirea de către o instanță a concluziilor raportului de expertiză geologică întocmit de expert O. A., întrucât instanța are libertate de a alege una din concluziile expertizelor efectuate în cauză ,iar în cauza de față instanța de fond a motivat sentința pe constatările și concluziile raportului de expertiză geologică,întocmit de expert O. A., întrucât acesta este mai bine elaborat și argumentat decât raportul de expertiză întocmit de cei trei experți și practic acest ultim raport confirmă concluziile expertului O. A..
Astfel fiind, tribunalul a constatat că întreg probatoriul administrat în cauză a fost interpretat în mod corect de către instanța de fond, respectiv Judecătoria Tg. –J..
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta S. N M., precum și pârâta . SA – Sucursala Divizia Minieră Tg J., criticând-o pentru nelegalitate.
În motivele de recurs, reclamanta a arătat că instanța de apel a reținut în motivarea deciziei că, având în vedere constatările și concluziile rapoartelor de expertiză, distrugerile și degradările sunt urmarea lucrărilor miniere executate în zonă, reținând în mod corect că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.998-999 Cod civil potrivit cu care repararea prejudiciului se face în natură prin restabilirea situației anterioare.
Cu toate acestea, a respins apelul reclamantei cu motivarea că în cauză își au aplicabilitate art.4 din HG 926/2003 și Legea 85/2003, astfel de operațiuni de readucere a terenului în starea inițială presupun efectuarea într-o anumită procedură a lucrărilor de amenajare și reconstrucție ecologică, în temeiul unor proiecte realizate de instituții de specialitate.
A apreciat că decizia este nelegală în raport de dispozițiile legale și cuprinde motive contradictorii și străine de natura cauzei, fiind lipsită de temei legal, întrucât în mod greșit a reținut incidența în cauză a legii 85/2003 și HG 926/2003, care au alt obiect de reglementare și nu sunt aplicabile în cauză.
A considerat că decizia este nelegală fiind în vădită contradicție cu situația de fapt și de drept.
Deși a reținut în mod corect că sunt aplicabile dispozițiile art.998-999 Cod civil, nu a dat nicio eficiență acestor dispoziții legale, să schimbe sentința și să admită capătul de cerere privind obligarea la readucerea terenului în situația anterioară, în situația în care a reținut că reclamanta are dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul suferit.
De asemenea este eronată și motivarea că redarea terenurilor în circuitul agricol și ecologizarea nu poate fi executată pe suprafețe mici cu amplasament disparat, în puncte diferite, fiind necesar un proiect tehnic comun pentru o zonă extinsă, deoarece în speță nu este cazul redării terenului în circuitul agricol și ecologizarea acestuia, ci repararea prejudiciului suferit de reclamantă – reglementată de art.998-999 Cod civil.
A apreciat nelegală în raport cu dispozițiile legale și motivarea instanței de apel potrivit căreia reclamanta are dreptul și posibilitatea să solicite valoarea terenului afecta având în vedere că prăbușirea terenului a fost determinată de lucrările miniere, deși a reținut corect în raport de aceste dispoziții că potrivit art.998-999 Cod civil că repararea prejudiciului se face în natură prin restabilirea situației anterioare.
A solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a deciziei în sensul admiterii apelului și schimbarea în parte a sentinței, în sensul admiterii și a capătului de cerere privind obligarea pârâtei la readucerea terenului la starea anterioară în urma efectuării unei expertize de specialitate.
În drept a invocat art.34 pct.7 și 9 și art.312 alin.1-3 C.pr.civ
Recurenta pârâtă a apreciat că instanța de apel a reținut eronat motivele de apel invocate.
A arătat instanței de apel că intimatei reclamante i s-a eliberat titlul de proprietate pentru un teren situat în T 19, P 57/3, UP III, UA 172A, în suprafață de 2271 mp.
Conform expertului silvic M. I., amplasamentul terenului din punctul „Crov” este T 19, P573/3, UA 72, UP III Drăgotești, ori acesta este cu totul alt teren decât cel din titlul de proprietate, UA 172 fiind în cu totul altă parte, iar P 573/3 fiind o cu totul altă parcelă decât P 57/3 menționată în titlul de proprietate. Este motivul pentru care se impunea o expertiză topografică. P 573/3 în loc de 57/3 și UA 72 în loc de UA 172 nu sunt erori materiale din cuprinsul raportului de expertiză. Aceasta denotă faptul că ori titlul de proprietate eliberat reclamantei este în neregulă, ori aceasta nu deține terenul din punctul „Crov”.
Sesizând aceste aspecte, reclamanta a depus la Tribunalul Gorj hotărârea prin care a fost modificat titlul de proprietate, dar la instanța de fond nu există o precizare a reclamantei cu privire la acest aspect, că solicită despăgubiri pentru terenul din titlul modificat, singurele precizări fiind majorarea câtimii despăgubirilor.
A arătat că atât instanța de fond cât și instanța de apel s-au raportat la concluziile primului expert în specialitatea geologia resurselor miniere și nu la raportul celor 3 experți desemnați a efectua contraexpertiza.
A arătat că instanța de fond a repetat greșelile expertului O. făcând referire când la o suprafață de 1194 mp afectată, când la suprafața de 1994 mp afectată.
În raportul celor 3 experți în specialitatea geologie, al concluzii, nu se precizează nimic în legătură cu o posibilă influență a excavațiilor asupra terenului, contrazicând afirmațiile de la capitolul IV punctul 1, referitoare la „relația de cauzalitate exista după e au fost executate lucrările de excavație, acestea făcându-se la limita carierei”.
Toate aceste afirmații sunt contrazise și de cele arătate în capitolul IV punctul 6 – nu are importanță, deoarece excavațiile din carieră nu au influențat terenul în cauză”, de unde rezultă că nu există legătură de cauzalitate între lucrările miniere și pretinsa afectare a terenului reclamantei așa cum greșit a reținut instanța de fond.
A solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 299 alin.1, art. 302, 3021 și art 304 pct.9 C.pr.civ.
Curtea constată a fi nefondate recursurile pentru următoarele considerente:
Cu privire la recursul declarat de reclamanta S. N. M., Curtea reține că acesta se referă la respingerea de către instanțele de fond și apel a capătului de cerere privind obligarea pârâtei la readucerea terenului proprietatea reclamantei, la starea anterioară . Instanțele de fond au reținut în mod corect aplicabilitatea dispozițiilor art. 44 alin 1 și 2 din Constituția României cu modificările și completările ulterioare, dispozițiile art. 480 și dispozițiile art. 1 din Protocolul nr.1 la CEDO care ocrotesc dreptul de proprietate,precum și dispozițiile art. 998-999 din vechiul Cod civil dar, incidența acestor dispoziții legale nu se poate reține în mod automat, urmând a se avea în vedere:
1). specificul terenului a cărui reîntoarcere la starea inițială s-a solicitat și izvorul prejudiciului suferit de reclamantă;
2). faptul că restabilirea situației anterioare nu este singura modalitate de repararea prejudiciului suferit de reclamantă .
Față de faptul că reclamanta a solicitat efectiv readucerea terenului la forma sa inițială – reprezentând o cerere de reparare a prejudiciului în forma restabilirii situației anterioare, instanțele - ținând cont de principiul disponibilității părților în procesul civil - au analizat cauza prin prisma acestei modalități de reparare a prejudiciului suferit de reclamantă.
Astfel, instanța de fond ca și cea de apel au avut în vedere faptul că, lucrările solicitate de reclamantă pentru repararea prejudiciului prin restabilirea situației anterioare ar necesita un cost mult prea mare, raportat la valoarea efectivă a terenului.
Aceasta este concluzia la care au ajuns atât expertul O. A. –la fila 81 dosar fond – care răspunzând la obiectivul nr.3 stabilit de instanță stabilește neechivoc faptul că aceste lucrări „ ar avea un cost enorm care nu s-ar justifica în raport cu valoarea distrugerilor care ar rezulta dintr-o expertiza de specialitate sau chiar cu valoarea întregului teren, valoare care ar putea face obiectul unei negocieri între părți în cazul unei înțelegeri pe cale amiabilă”, experții ing. B. A., ing. P. D. și ing. S. I. -experți tehnici specialitatea geologie resurse miniere –fila 136 obiectivul nr.3 –nu se pot executa lucrări de amenajare pentru 2271 mp. „deoarece numai executarea unui drum de acces în zonă ar conduce la un cost de trei ori mai mare decât contravaloarea terenului în sine” –aceștia sugerând aceeași rezolvare – negocierea pe cale amiabilă a valorii întregului teren cât și expertul M. I. –fila 171 dosar fond la obiectivul nr. 3 stabilit de instanță, acesta arătând că readucerea la starea inițială a terenului reclamantei necesită un volum mare de lucrări bazate pe studii geotehnice care practic nu se justifică din punct de vedere economic.
Pe de altă parte, pe lângă costurile deosebit de mari în raport cu valoarea economică a terenului, s-a reținut că nu pot fi realizate lucrări numai pe suprafața deținută de reclamantă - respectiv 1194 mp. din cei 2271 mp., pentru readucerea terenului la starea inițială fiind necesare studii de specialitate pentru consolidarea stabilității terenului în zona afectată și apoi elaborarea unor proiecte și devize de execuție în funcție de structura și relieful zonei afectate .
S-a apreciat de experți faptul că, readucerea terenului la firma inițială este greu de realizat pe spații limitate și necesită organizarea unui șantier cu cheltuieli foarte mari, care nu se justifică d.p.d.v. economic.
Curtea constată că, reținerea argumentelor invocate în lucrările de specialitate întocmite de experți se coroborează și cu dispozițiile H.G. Nr. 926 din 14 august 2003 privind aprobarea conservării, închiderii definitive și monitorizării factorilor de mediu postînchidere a unor mine și cariere, etapa a VII-a,, a căror incidență este atrasă în cauză, în ceea ce privește procedura de reparare a prejudiciului suferit de proprietarii terenurilor afectate de lucrările miniere - cum este cazul terenului reclamantei .
Această hotărâre de guvern în Anexa nr.. 2 - LISTA cuprinzând cheltuielile pentru activitățile și monitorizarea factorilor de mediu postînchidere a minelor și carierelor ce se închid, aprobate prin de guvern - la punctul 100 menționează M. Ploștina, mină ale cărei abataje 10/6 și 11/6 din cadrul Exploatării de Subteran Motru au fost găsite de experți, la baza taluzului de excavații efectuându-se lucrări miniere care au fost legate cauzal de distrugerile și degradările terenului în litigiu.
Prin nota de subsol a acestei anexe se stabilește faptul că, în funcție de terminarea lucrărilor de închidere și ecologizare pentru fiecare obiectiv, cheltuielile aferente monitorizării postînchidere a factorilor de mediu sunt diferite de la o lucrare la alta.
Ministerul Economiei și Comerțului, în calitate de ordonator principal de credite, stabilește lista minelor și carierelor pentru care se operează în fiecare an cu cheltuielile pentru realizarea bazei de date și a sistemului informatic integrat de monitorizare privind impactul activității miniere asupra factorilor de mediu în perioada postînchidere ; monitorizarea fenomenelor de subsidență minieră, analiza și prognoza modificărilor structural morfologice și a stabilității terenurilor în perimetrele cu exploatare subterană sistată; monitorizarea permanentă a influenței factorilor meteorologici distructivi asupra zonelor miniere închise, luându-se măsuri în cazul unor calamități naturale; sistematizarea informațiilor și realizarea unui normativ-cadru aplicabil pentru toate activitățile ce urmează închiderii exploatării miniere.
Pe de altă parte, legea 85/2003, prevede faptul că aceste operațiuni presupun o anumită procedură – constituirea unor perimetre de ameliorare, amenajare și reconstrucție ecologică - în temeiul unor proiecte de ecologizare, realizate de instituții specializate
Aceste lucrări se realizează în etape succesive, prin instituții avizate de Ministerului Agriculturii - respectiv de Agenția Națională pentru Resurse Minerale care are ca atribuții principale, între altele, potrivit art. 55 litera h din legea minelor nr. 85 din 18 martie 2003 avizarea documentațiilor de reconstrucție ecologică, cu fonduri alocate de la bugetul de stat.
Aceste lucrări nu pot fi efectuate pe suprafețe mici, - cum de altfel au concluzionat și experții desemnați în cauză, fiind necesare efectuarea unor proiecte tehnice comune pentru zone extinse, care să respecte anumite proceduri și standarde .
Imposibilitatea readucerii terenului în starea inițială datorită argumentelor de ordin economic anterior expuse, îi conferă însă reclamantei dreptul de a primi despăgubiri pentru prejudiciul suferit - cum de altfel s-a și pronunțat instanța de fond - dar și dreptul de a solicita chiar contravaloarea terenului de a cărui proprietate - exercitată sub toate sub toate prerogativele - a fost lipsită, ca modalitate de reparare a prejudiciului prin restituirea prin echivalent a bunului de care reclamanta a fost lipsită ( formă de aplicare și reținere a incidenței dispozițiilor art. 998-999 C.Civ ).
Pentru aceste considerente Curtea va respinge recursul reclamantei ca fiind nefondat .
Referitor la recursul declarat de pârâtă, Curtea constată că acesta cuprinde critici formulate și în fața instanței de apel, care le-a analizat în mod corespunzător ca instanță devolutivă de control judiciar .
Curtea reține că recurenta pe de-o parte prin criticile formulate nu are în vedere dispozițiile s.c. nr. 831/26.03.2012, irevocabilă prin care Judecătoria Motru a dispus modificarea titlului de proprietate eliberat pârâtei în sensul că, la poziția 1 pentru suprafața de teren de 0,2271 ha, tarlaua 19, . va menționa la amplasamentul cadastral forestier UA 72 A in loc de UA 172 a precum și modificarea și a procesului - verbal de punere în posesie nr. 320 din 18/03.2008 –din această perspectivă efectuarea unei alte expertize pentru identificarea terenului fiind inutilă, expertizele efectuate în fața primei instanțe realizând acest obiectiv.
Pe de altă parte, pârâta formulează critici de netemeinicie, referitoare la modul în care instanța de fond a reținut constatărilor experților desemnați în cauză și a folosit argumente din cuprinsul tuturor rapoartelor de expertiză - convergente de altfel, prin concluziile rezultate .
Criticând modul de interpretare a probelor, recurenta formulează critici de netemeinicie a căror invocare este prohibită în recurs, prin abrogarea dispozițiilor pct. 11 al art. 304 C.P.civ.
În raport cu aceste considerente Curtea, în temeiul art. 312 alin.1 teza a II-a C.P.civ. va respinge ca nefondat și recursul declarat de pârâtă. .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate reclamanta S. N M. și de pârâta . SA – Sucursala Divizia Minieră Tg J., împotriva deciziei civile nr.552/21.12.2012, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I civilă în dosarul nr._ .
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 15.05.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. T. L. E. P. B.
Grefier,
I. B.
Red. Jud. CT / 20.06.2013
Tehn. red. IB / 2 ex
Jud. fond G S.
Jud. apel AE S.
N B.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 4776/2013. Curtea de Apel... | Grăniţuire. Decizia nr. 7054/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
