Obligaţie de a face. Decizia nr. 1358/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1358/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-02-2013 în dosarul nr. 3361/263/2009*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1358
Ședința publică de la 19 Februarie 2013
Președinte: - Florența C. C.
Judecător: - L. M. L.
Judecător: - N. D.
Grefier: - A. P.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul B. H., cu domiciliul în comuna Padeș, . Gorj, împotriva deciziei civile nr. 11 de la 20 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanții F. H. N., F. E., cu domiciliul în comuna Padeș, . Gorj, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că prin încheierea de ședință din data de 12.04.2011, judecarea cauzei a fost suspendată în baza dispozițiilor art. 243 alin. 1 Cod procedură civilă și că, potrivit referatului întocmit de grefă, la data de 10.01.2013 s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei pentru constatarea perimării, după care;
Instanța, în raport de motivul suspendării cauzei, a invocat din oficiu excepția perimării recursului formulat în cauză, potrivit dispozițiilor art. 248 Cod procedură civilă, și a trecut la deliberări asupra excepției.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 563/08.03.2010, Judecătoria Motru a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, excepția invocată de pârâtul B. H. și pe cale de consecință, s-a respins acțiunea civilă în obligația de a face formulată de reclamanții Flămându H. N. și Flămându E., în contradictoriu cu pârâtul B. H..
Au fost obligați reclamanții în solidar la plata către pârât a cheltuielilor de judecată în cuantum de 850 lei onorariu avocat și taxă timbru.
Pentru a pronunța astfel, s-a reținut că, din probatoriul administrat, declarațiile de martori, răspunsurile la interogatoriu și constatările directe rezultate în urma cercetării la fața locului, reclamanții nu sunt vecini direcți cu ulița de acces și că această uliță este învecinată cu proprietatea reclamantului, respectiv a martorilor M. G. și Flămându V..
S-a mai reținut că, reclamanții au acces direct la drumul public, drum public din care pleacă ulița în litigiu, iar pietrele amplasate pe această uliță ar împiedica accesul pe o distanță de aproximativ 3 m spre terenul lui Flămându N. N., proprietar al fondului dominant.
Împotriva sentinței au declarat apel apelanții reclamanți F. N. și F. E., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului (calea de atac fiind stabilită prin încheierea din data de 11.11.2010 raportat la obiectul cererii de chemare în judecat apreciat ca fiind neevaluabil în bani), s-a invocat de către apelanți că au făcut dovada că DS.111 a fost blocat accesului lor de mai multe ori pe motiv că ulița este proprietatea exclusivă a pârâtului, deși pârâtul nu prezintă acte de proprietate.
Au susținut apelanții că a fost greșit soluționată cauza pe excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și că pentru a ajunge la terenul proprietatea lor până la ulița publică sunt nevoiți să traverseze proprietatea fiului lor.
Prin întâmpinarea formulată intimatul-pârât B. H. a invocat că din probatoriul administrat în cauză a rezultat că reclamanții nu se învecinează cu ulița pe care se solicită accesul și că această uliță nu aparține domeniului public; că reclamanții au urmărit să obțină un drum de trecere, deși au acces la drumul public și pot să-și transporte furajele și gunoiul de grajd pe propria proprietate.
Cu adresa nr.4284/02.07.2010, Primăria comunei Padeș a comunicat pârâtului că ulița de acces la proprietățile numiților M. G., F. V. și B. H. nu face parte din domeniul public al comunei Padeș.
Ulterior, prin adresa nr.578/29.09.2010 înaintată către Cabinet Individual L. D. se face cunoscut că ulița are posesor Consiliul Popular Padeș în raport de registrul cadastral al parcelelor din anul 1989.
Apreciindu-se că există anumite contraziceri între cele două adrese s-a solicitat lămurirea acestor contraziceri de către Primăria comunei Padeș care cu adresa nr.6304/04.11.2010 face cunoscut faptul că registrul cadastral al parcelelor a fost întocmit de specialiști OCPI Gorj, iar inventarul domeniului public nu a fost întocmit în baza acestor documentații cadastrale.
Adresa nr.1009 din 19.07.2010 a Instituției Prefectului subliniază faptul că . parte din inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al comunei Padeș, iar ulterior din adresa din 04.10.2010 aceeași instituție precizează că s-a realizat o deplasare la fața locului ca urmare a divergențelor dintre părți și că în următoarea ședință a consiliului local se va lua în discuție trecerea în domeniul public al comunei Padeș.
Prin decizia civilă nr. 11 de la 20 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția Civilă, în dosar nr._, s-a respins ca nefondat apelul civil declarat de apelanții-reclamanți Flămându H.N. și F. E. împotriva sentinței civile nr. 563/08.03.2010, pronunțată de Judecătoria Motru, în dosarul nr._ .
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că, din probatoriul testimonial a rezultat că terenul afectat uliței în cauză a aparținut celor trei proprietari care au ieșire directă spre aceasta, că ea a fost constituită prin retragerea gardurilor de către proprietar și că nu a fost afectată și accesului reclamanților la proprietatea lor, relevându-se împrejurarea că aceștia au acces la drumul public.
Cât privește regimul juridic al uliței respective și probatoriul cu înscrisuri administrat în calea devolutivă a apelului, a relevat că în prezent aceasta nu aparține domeniului public, pentru a se recunoaște reclamanților un interes în promovarea acțiunii legată de afectațiunea generală, pentru uzul oricărei persoane, a uliței în situația în care ține de domeniul public.
În acest sens, interesul poate fi conjugat cu calitatea procesuală activă înțeleasă ca identitatea dintre persoana care pretinde că i-a fost încălcat un drept și reclamant.
Mai mult, în condițiile în care reclamanții au ieșire la calea publică, fapt ce rezultă chiar din schița cadastrală întocmită cu ocazia încheierii actului de donație în favoarea fiului lor, aceștia nu justifică calitatea procesuală activă.
De altfel, instanța a verificat această calitate atât raportat la dispozițiile art.1075 C.civ., în sensul unei stabilirii a unei obligații de a face în sarcina pârâtului, respectiv de deblocare a drumului, cât și din perspectiva realizării unei servituți de trecere având în vedere ce se urmărește practic prin promovarea acțiunii de către reclamanți și în acest sens, a constatat în acord cu probatoriul administrat că în prezent reclamanții nu mai au proprietate învecinată direct cu ulița în litigiu.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul B. H., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie deoarece instanța nu a respectat dispozițiile art.274 și următ. Cod pr. civ., omițând a se pronunța asupra cheltuielilor de judecată.
Analizând recursul declarat, Curtea constată că acesta s-a perimat.
Astfel, din verificarea actelor de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 12.04.2011, când judecata recursului a fost suspendată în temeiul art.243 alin.1 pct.2 C.pr.civ., ca urmare a faptului că, la 25.02.2011, după înregistrarea recursului pe rolul Curții, a intervenit decesul intimatului reclamant Flămându N., fără ca partea interesată să solicite introducerea în cauză a moștenitorilor acestuia.
În conformitate cu dispozițiile art. 248 Cod pr. civ., orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar și împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, iar potrivit dispozițiilor art. 252 Cod pr. civ., perimarea se poate constata și din oficiu.
Potrivit art.250 alin.2 C.pr.civ., “ În cazurile prevăzute de art. 243, cursul perimării este suspendat timp de 3 luni de la data când s-au petrecut faptele care au prilejuit suspendarea judecății, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 6 luni ale termenului de perimare.”
Cum, în speță, împrejurarea care a determinat suspendarea judecății recursului în temeiul art.243 alin.1 pct.1 C.pr.civ. nu s-a petrecut în ultimele 6 luni ale termenului de perimare, ci înainte de începerea curgerii acestuia, respectiv înainte de suspendarea judecății, se reține că nu a operat suspendarea termenului de perimare conform art.250 alin.2 C.pr.civ.
Totodată, constatând că, de la data încheierii de suspendare, prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părților, fără a se solicita introducerea în cauză a moștenitorilor și fără a se îndeplini vreu act de procedură în vederea judecării cauzei, Curtea, în baza art.248 și urm. Cod procedură civilă, urmează a constata perimat recursul formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat recursul declarat de pârâtul B. H., cu domiciliul în comuna Padeș, . Gorj, împotriva deciziei civile nr. 11 de la 20 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția Civilă, în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanții F. H. N., F. E., cu domiciliul în comuna Padeș, . Gorj, având ca obiect obligație de a face.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Februarie 2013
Președinte, Florența C. C. | Judecător, L. M. L. | Judecător, N. D. |
Grefier, A. P. |
Red. jud. F. C. C.
Tehn. E.O.
2 ex./26.02.2013
J.f. Șt. A.
J.a. M. G.
N. U.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 3287/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 3942/2013. Curtea de... → |
|---|
