Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 8862/2013. Curtea de Apel CRAIOVA

Decizia nr. 8862/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-10-2013 în dosarul nr. 6617/225/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 8862

Ședința publică de la 10 Octombrie 2013

Completul compus din:

Președinte: - C. R.

Judecător: - M. L. N. A.

Judecător: - M. P.

Grefier: - S. C.

x.x.x.

Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta V. M. împotriva deciziei nr. 113/A din data de 20 august 2013, pronunțată de Tribunalul M. – Secția I Civilă în dosarul numărul_, în contradictoriu cu reclamanții B. I. C., B. C., având ca obiect ordonanță președințială.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta pârâtă V. M. personal și avocat D. A. reprezentând intimații reclamanți B. I. C., B. C., prin substituirea apărătorului ales, avocat Marinescui C..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat că recursul apare declarat împotriva unei decizii pronunțată de Tribunalul M. ca fiind definitivă, după care;

Avocat D. A. a depus la dosarul cauzei delegație de substituire nr. 19/08.10.2013 și bon fiscal reprezentând contravaloare combustibil.

Curtea a pus în discuție excepția inadmisibilității recursului față de împrejurarea că acesta este formulat împotriva unei decizii definitive a tribunalului, iar potrivit art. 96 alin. 2 N.C.P.C.curțile de apel judecă, ca instanțe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în primă instanță, ori în cazul de față tribunalul a judecat ca instanță de apel, și pe cale de consecință competența Curții în soluționarea recursului.

Recurenta pârâtă V. M. a susținut că este competentă Curtea să judece prezentul recurs întrucât are 5 hotărâri irevocabile și solicită admiterea recursului.

Avocat D. A. reprezentând intimații reclamanți B. I. C., B. C. a pus concluzii de admitere a excepției inadmisibilității recursului față de dispozițiile art. 999 raportat la art. 96 alin. 2 N.C.P.C.

A înțeles să invoce excepția nulității recursului prin prisma faptului că nu este nici redactat nici susținut de un avocat astfel cum prevăd dispozițiile art. 83 alin. 3 NCPC.

Recurenta pârâtă V. M. a arătat că a avut avocat și că s-a creat o confuzie.

A mai arătat, la interpelarea instanței, că înt-adevăr pe rolul Tribunalului M. se află o contestație în anulare.

Curtea a reținut cauza spre soluționare în raport de excepția pusă în discuție.

CURTEA:

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin sentința suspusă apelului a respins cererea ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în esență că sub aspect faptic, între reclamanți și numitul D. I., a intervenit o convenție, intitulată „Proces-verbal-convenție”, încheiată la 15.01.2013, având ca obiect dreptul de folosință asupra unui imobil situat în Drobeta Tr. S., ., județul M..

Sub aspect juridic, în cauză nu sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 996 C. pr. civ.

Ordonanța președințială, prin esența ei, astfel cum este reglementată, reprezintă o procedură specială prin care legea îngăduie să se dea o rezolvare vremelnică și fără prejudecarea fondului unor cazuri al căror caracter urgent nu îngăduie să se aștepte desfășurarea procedurii de drept comun.

Dispozițiile art. 996 C.pr.civ. prevăd necesitatea îndeplinirii cumulative a condițiilor privind urgența măsurii ce se solicită a fi luată de instanță, neprejudecarea fondului dreptului și caracterul vremelnic al măsurii ordonate.

În cauză, reclamanții au solicitat instanței să se pronunțe o hotărâre prin intermediul căreia să se dispună obligarea pârâtei la deblocarea accesului la camera nr. 20 situată la etajul imobilului situat în Drobeta Tr. S., ., județul M., și, pe cale de consecință, obligarea acesteia la respectarea dreptului de folosință al reclamantei asupra imobilului ce face obiectul contractului de închiriere din data de 15.01.2013.

S-a observat că o astfel de măsură nu are un caracter vremelnic, ci unul definitiv. Pe de altă parte, dispunerea unei astfel de măsuri nu se poate face decât după prejudecarea fondului. Reclamanții înșiși au solicitat prin cerere ca instanța să oblige pârâta să le respecte dreptul de folosință conform contractului încheiat la data de 15.01.2013.

Față de cele de mai sus, constatând că nu sunt îndeplinite două dintre condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, observând că în aceste condiții este inutilă analizarea celei de-a treia condiții, instanța a respins cererea ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe în termen legal au formulat apel reclamanții B. I. C. și B. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de apel au susținut că au chemat-o în judecată pe pârâtă, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la deblocarea accesului la camera nr.20 situată la etajul imobilului și pe cale de consecință obligarea acesteia la respectarea dreptului de folosință al subsemnatului asupra imobilului ce face obiectul contractului de închiriere din data de 15.01.2013.

Au arătat că la data de 15.01.2013, au încheiat, în calitate de locatari, cu numitul D. I., în calitate de locator, un contract de închiriere, în virtutea căruia în schimbul îndeplinirii de către familia lor a unor obligații expres prevăzute în convenție, locatorul se obligă să le transmită dreptul de folosință temporară asupra imobilului proprietatea personală a acestuia din urmă situat în Drobeta Turnu Severin, ., județul M., compus din 2 camere în suprafață totală de 49,51 mp și W.C din curtea imobilului.

Tocmai ca urmare a intervenirii acestui contract de închiriere în patrimoniul lor s-a născut un drept de folosință asupra imobilului mai sus menționat, drept în privința căruia celorlalte subiecte de drept le revine obligația generală de a nu îl tulbura pe titularul dreptului de folosință în exercitarea prerogativelor ce derivă dintru-un astfel de drept, respectiv acele atribute ce constau în posesia și folosința acestuia.

Cu toate că în sarcina pârâtei exista o astfel de obligația de a permite exercitarea de o manieră pașnică și liniștită a posesiei și folosinței asupra imobilului descris în contractul de închiriere, aceasta nu a înțeles să se conformeze dispozițiilor imperative ale legii, împiedicând practic accesul la camera nr. 20 situată la etajul imobilului în care locuim alături de pârâtă, aceasta din urmă fiind proprietara unei părți din acest imobil situat în Drobeta Turnu Severin, ., județul M..

Conform schiței cadastrale, locatorul D. I. deține un titlu de proprietate asupra camerei la care pârâta a blocat accesul, fiind întabulat și în cartea funciară cu această cameră așa cum rezultă și din planul de amplasament și delimitare a bunului imobil.

A precizat faptul că partea din acest imobil a devenit proprietatea locatorului în temeiul legii nr. 10/2001, republicată cu modificările și completările ulterioare, prin restituirea acestei părți a imobilului în natură de către Regia Autonomă L., acest fapt realizându-se prin Dispoziției nr. 13 din data de 07.08.2002.

A arătat că au învederat instanței de fond faptul că urmare a conduitei necorespunzătoare a pârâtei de a bloca accesul la camera pe care o folosesc, prin schimbarea yalei de la ușa de la . nu mai pot folosi camera nr. 20 de la etajul imobilului, cameră în care se află atât documentele lor personale cât și alte lucruri de trebuință personală.

S-a considerat că se impune luarea tuturor măsurilor în vederea restabilirii situației anterioare blocării căii de acces către camera în discuție, singura cale de soluționare a acestei probleme fiind pronunțarea unei hotărâri pe calea ordonanței președințiale.

În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor de fond pentru ca o astfel de cerere să fie admisibilă, s-a apreciat că în speța dedusă judecății sunt îndeplinite în mod cumulativ toate condițiile prevăzute de art. 996 din NCPC.

O primă condiție ce se impune a fi îndeplinită, respectiv aceea a existenței unei aparențe de drept în favoarea reclamanților, aceasta fiind conturată chiar prin dispozițiile contractului de închirierea pe care l-am încheiat cu locatorul D. I., drept în virtutea căruia putem folosi această cameră fără ca alte persoane străine să tulbure ori să împiedice în vreun fel exercitarea acestui drept.

O altă condiție prevăzută de disp. art. 996 NCPC privește urgența măsurilor ce se impun a fi luate, măsuri grabnice care în speța dedusă judecății privesc prevenirea unor pagube iminente ce nu s-ar putea preveni altfel.

În acest sens s-a învederat instanței faptul că în interiorul camerei al cărei acces a fost blocat se află documente persoanele ale noastre.

Privitor la caracterul vremelnic ce se impune a caracteriza măsurile care se iau în procedura ordonanței președințiale, s-a considerat faptul că și această condiție este îndeplinită în cazul de față, dat fiind faptul că aceste măsuri durează până la soluționarea dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.

În cadrul dosarului mai sus menționat pârâta din această cauză are calitatea de reclamantă în acest dosar ce are ca obiect anularea actelor cadastrale întocmite la solicitarea locatorului D. I., pârâta contestând valabilitatea acestor acte prin care locatorul și-a întabulat dreptul de proprietate asupra unei părți din imobilul situat în Drobeta Turnu Severin, ., jud. M..

Caracterul vremelnic rezultă și din aceea că proprietarul D. I. a formulat o acțiune în revendicare imobiliară împotriva pârâtei, cu privire la camera ce face obiectul acțiunii de față, acțiune care formează obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.

S-a mai arătat că au procedat și la sesizarea organelor de urmărire penală cu privire la blocarea accesului în imobil de către pârâta din prezenta cauză, sesizare care până la acest moment nu s-a soluționat.

Pe cale de consecință fiind îndeplinite toate condițiile de admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială, în mod greșit instanța de fond a dispus respingerea cererii ca inadmisibilă, aceasta respingând în mod neîntemeiat și proba cu martorii propuși prin cererea introductivă, deși aceștia au fost prezenți în sala de judecată la termenul la care s-a soluționat cererea.

În cauză având în vedere efectul devolutiv al apelului a fost încuviințată și administrată proba cu martori .

Prin decizia nr. 113/A din data de 20 august 2013, pronunțată de Tribunalul M. – Secția I Civilă în dosarul numărul_ s-a admis apelul declarat de apelanții reclamanți B. I. C. și B. C., ambii cu domiciliul în mun. Drobeta Turnu Severin, ., jud. M., împotriva sentinței civile nr.3061/26.06.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosar nr._, intimată pârâtă fiind V. M., cu domiciliul în mun. Drobeta Turnu Severin, ., jud. M., având ca obiect ordonanță președințială.

S-a dispus schimbarea sentinței.

S-a admis cererea în parte.

S-a dispus obligarea pârâtei să deblocheze accesul la camera 20 situată la etajul imobilului din . până la soluționarea definitivă a acțiunii în revendicare.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut:

Ordonanța președințială este procedura specială prin intermediul căreia reclamantul, care afirmă o aparență de drept, solicită instanței să ordone măsuri provizorii, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept, pentru prevenirea unei pagube iminente ori pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Cererea de ordonanță este admisibilă când sunt îndeplinite cumulativ cerințele: aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurii, existența unor cazuri grabnice și neprejudecarea fondului, prevederile actualului cod fiind mult mai detaliate fiind legiferate aspecte care în trecut erau acceptate ca aport al doctrinei și jurisprudenței.

În ceea ce privește aparența de drept aceasta este în favoarea reclamantului dacă poziția acestuia, în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanța președințială, este preferabilă din punct de vedere legal, în condițiile unei sumare caracterizări și analize a situației de fapt.

Raportat la aceasta în situația dedusă judecății s-a constatat că aparența de drept este în favoarea reclamanților care, în temeiul contractului de închiriere din 15.01.2013 încheiat cu numitul D. I. au dobândit un drept de folosință temporară asupra imobilului în litigiu iar locatorul, conform actelor aflate la dosarul cauzei ( filele 8-20 dosar fond ) are calitatea de proprietar al imobilului . Situația de fapt expusă rezultă și din declarațiile martorilor audiați în apel, fiind confirmată implicit de către pârâtă prin introducerea cererii având ca obiect anulare acte cadastrale ce au stat la baza intabulării dreptului de proprietate al numitului D. I., acțiune ce face obiectul dosarului nr._ .

În cauză a fost îndeplinită și condiția urgenței în sensul că reclamanta având anterior folosința acestei încăperi iar accesul la aceasta a fost blocat o pune pe aceasta în imposibilitatea de a intra în posesia documentelor și a hainelor ce se află în această încăpere .

De altfel și instanța de fond a reținut că aceste două condiții sunt îndeplinite însă în mod greșit a concluzionat că luarea măsurii solicitate nu are caracter vremelnic ci unul definitiv având în vedere că reclamantul a solicitat și obligarea pârâtei la respectarea dreptului de folosință al imobilului .

Soluția instanței de fond a fost considerată greșită față de mențiunile cererii de chemare în judecată prin care s-a solicitat ca și capăt de cerere principal obligarea pârâtei la deblocarea accesului la camera 20, cerere ce are caracter vremelnic și nu rezolvă fondul dreptului, fond ce urmează a fi soluționat în cadrul acțiunii în revendicare formulată de D. I. împotriva pârâtei V. M., acțiune ce formează obiectul dosarului_ .

Tocmai condiția neprejudecării fondului a determinat legiuitorul să limiteze judecata în cererea de ordonanță doar la verificarea aparenței dreptului afirmat de către reclamant pârâtul putând doar aduce critici relative la aparența dreptului afirmat neputând însă să supună propriul drept analizei instanței .

Pentru aceste considerente s-a apreciat apelul fondat și, în baza art 480 alin 2 c.pr.civ, îl va admite ,s-a dispus schimbarea sentinței, admiterea cererii în parte și a fost obligă pârâta să deblocheze accesul la camera 20 situată la etajul imobilului din . până la soluționarea definitivă a acțiunii în revendicare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta V. M., criticând-o pentru nelegalaitatae și netemeienicie.

Se arată că în mod greșit Tribunalul a admis apelul formulat de intimați invocând excepția tardivității acestuia. De asemenea, recurenta arată că nu are aceeași adresă cu pârâții.

Se mai arată că D. I. nu a avut niciodată câștig de cauză în acțiunea în revendicare conform celor cinci hotărâri definitive la Curtea de Apel C., iar acesta nu recunoaște nici schița cadastrală făcută de către el. Recurenta descrie compunerea imobilului în care locuiește.

Se solicită admiterea recursului, schimbarea deciziei în sensul respingerii apelului și menținerii hotărârii Judecătoriei Dr. Tr. S. .

Recursul este inadmisibil.

Procedura civilă se caracterizează prin reguli precise și imperative, iar exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalității, potrivit căruia căile de atac sunt instituite prin lege. Legalitatea căilor de atac este și o regulă cu valoare de principiu constituțional consacrată în art.128 din Legea fundamentală. În afara căilor de atac prevăzute de lege nu pot fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a obține modificarea unei hotărâri judecătorești.

Pe de altă parte, dispozițiile procesuale care instituie într-un sistem de drept căile de atac care pot fi exercitate trebuie să fie nu doar accesibile, dar și previzibile. Calitatea legii de a fi accesibilă și previzibilă este o garanție a procesului echitabil în materie civilă, astfel cum este acesta protejat prin art. 6 din Convenția Europeană de Drepturilor Omului.

Potrivit art. 999 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Ciivlă, dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanța președințială este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților și de la comunicare dacă s-a dat fără citarea lor.

În cauza de față, prin sentința 3061/26.06.2013 Judecătoria Dr. Tr. S. a respins cererea de ordonanță președințială ca inadmisibilă. Împotriva acesteia au formulat apel reclamanții, care a fost soluționat prin decizia nr.113/A din data de 20 august 2013 pronunțată de Tribunalul M. – Secția I Civilă în dosarul numărul_ . Această din urmă hotărâre este definitivă.

Astfel cum s-a arătat, dispoz. art. 999 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă prevede că în cazul ordonanței președințiale nu există decât o singură cale de atac și anume, apelul . Potrivit art.96 alin. 1 pct.3 din Noul Cod de procedură civilă, Curțile de apel judecă, ca instanțe de recurs numai cauzele anume prevăzute de lege, ori, dispozițiile art. 999 alin. 1 arată în mod expres că ordonanța președințială este supusă numai apelului. Prin urmare, recursul formulat de recurenta pârâtă urmează a fi respins ca inadmisibil, în baza considerentelor expuse mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta V. M. împotriva deciziei nr. 113/A din data de 20 august 2013, pronunțată de Tribunalul M. – Secția I Civilă în dosarul numărul_, în contradictoriu cu reclamanții B. I. C., B. C., ca inadmisibil

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 10 octombrie 2013.

Președinte,

C. R.

Judecător,

M. L. N. A.

Judecător,

M. P.

Grefier,

S. C.

Red.Jud.C. R.

Tehn.I.C./ex.2/11.10.2013

Jud. ApelM. C.O. și C. Z.

Jud.Fond/ G.C. Z.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 8862/2013. Curtea de Apel CRAIOVA