Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 7925/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7925/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 06-09-2013 în dosarul nr. 3420/311/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 7925/2013
Ședința publică de la 06 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. M.
Judecător I. M.
Judecător S. A. C.
Grefier G. D. L.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurent R. M., împotriva deciziei civile nr.111/2013, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimat B. V. C. - SLATINA, și intimații debitori R. I., și R. F., având ca obiect încuviințare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat P. E., pentru intimații debitori R. I. și R. F., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat împotriva unei decizii definitive.
Avocat P. E., pentru intimații debitori R. I. și R. F., depune delegația avocațială și chitanța privind onorariul de avocat.
La interpelarea Curții cu privire la competența de soluționare a cauzei, avocat P. E., pentru intimații debitori R. I. și R. F., apreciază ca fiind competentă în soluționarea prezentei cauze Curtea de Apel C., ca fiind instanță superioară.
Curtea, rămâne în pronunțare pe excepția necompetenței de soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin încheierea nr. 3404/2013 Judecătoria Slatina a respins cererea formulată de executor V. C., privind pe creditorul R. M., în contradictoriu cu debitorii R. I. și R. F., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că cele două hotărâri judecătorești au fost desființate prin decizia nr.1040/13.10.2009, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosar nr._ . Ca efect al casării cu trimitere pentru rejudecare, acestea și-au pierdut forța executorie, motiv pentru care încuviințarea nu poate fi încuviințată, față de dispozițiile art. 665 alin. (5) pct. 2 NCPC.
Prin decizia civilă nr.111/2013, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă, în dosarul nr._, s-a anulat ca netimbrat apelul civil declarat de apelantul creditor R. M., împotriva încheierii nr. 3404 din data de 27 martie 2013, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații debitori R. I. și R. F..
A obligat apelantul la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că:
Având în vedere dispozițiile art. 248 (1) c.p.c., potrivit cărora instanța este obligată să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii s-a constatat că apelul este netimbrat.
În raport de obiectul cererii deduse judecății, Tribunalul constată că potrivit art. 11 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 apelantul trebuia să achite o taxa judiciara de timbru de 5 lei .
De asemenea, timbrul judiciar care trebuia achitat era de 0,15 lei, conform O.G. nr. 32/1995, modificată și completată.
Potrivit art. 35 alin. 1 din O.M.J. nr. 760/1999, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar conform alin.2 în cazul în care taxa nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării acțiunii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. Alineatul 5 al aceluiași articol stipulează că neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii. De asemenea art.9 alin.2 din O.G. nr.32/1995 prevede că în cazul neachitării timbrului judiciar corespunzător cererii, se va proceda conform prevederilor legale referitoare la taxa de timbru.
Instanța a constatat că apelantul nu a timbrat cererea de apel cu suma de 5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, sancțiunea fiind aceea a anulării apelului ca netimbrat.
Prin urmare, instanța a admis excepția invocată și în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, a anulat apelul, ca netimbrat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs R. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs arată că prin cererea înregistrată cu nr._/22.05.2013 face dovada achitării taxei de timbru, mai mult prin adresa de comunicare din data de 9.05.2013 nu se precizează nici un termen de judecată.
Solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare.
La acest termen de judecată a fost invocată excepția de necompetență materială în soluționarea recursului, asupra căreia Curtea reține următoarele:
Obiectul cererii pendinte este încuviințarea executării silite, cererea fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina, la data de 22 03 2013, iar la Biroul executorului judecătoresc la data de 22 03 2013, deci intră sub incidența dispozițiilor Noului Cod de procedură civilă – prescurtat în continuare NCPC -, astfel cum impune textul art. 24 NCPC:
„Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ..”
Cu privire la competența de soluționare a cererilor de recurs, Noul Cod de procedură civilă are următoarea reglementare:
„Art. 483 - Obiectul și scopul recursului. Instanța competentă.
(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.
(2)*) Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.
(3) Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
(4) În cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată. Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător.”
Prin urmare, ca regulă, competența de soluționare a recursului îi revine Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar, prin excepție îi revine instanței ierarhic superioare, numai în cazurile anume prevăzute de lege.
Cu alte cuvinte, dat fiind că tribunalul devine potrivit noului cod instanța cu plenitudine de competență, iar curtea de apel este cea care judecă apelurile, Înalta Curte de Casație și Justiție este cea care are în competență judecata recursurilor, după cum prevăd și disp. Art. 97 din NCPC:
„Înalta Curte de Casație și Justiție judecă:
1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;
2. recursurile în interesul legii;
3. cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept;
4. orice alte cereri date prin lege în competența sa.”
Se poate constata deci din prevederile punctului 1 al art. 94 că Înalta Curte de Casație și Justiție va fi competentă a judeca nu numai recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, dar și recursurile declarate împotriva altor hotărâri pronunțate de alte instanțe, ceea ce reprezintă o chestiune cu caracter de noutate față de prevederile vechiului cod care stabilea ca regulă generală ca judecarea recursului să fie efectuată numai de instanța ierarhic superioară celei care pronunța hotărârea supusă recursului.
Revenind la obiectul cererii de față - încuviințarea executării silite -, căile de atac au o reglementare specială cuprinsă în disp. alin. 6 al Art. 665 din NCPC:
„ Încheierea prin care instanța admite cererea de încuviințare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviințare a executării silite poate fi atacată exclusiv cu apel numai de creditor, în termen de 5 zile de la comunicare.”
Prin urmare, încheierea prin care se respinge cererea de încuviințare a executării silite poate fi atacată exclusiv cu apel, deci, legea nu prevede ca recursul să fie soluționat de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată.
În aceste condiții, potrivit disp. alin. 4 al Art. 483 din NCPC, „Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător”, adică „Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.”
În concluzie, cum în cauză nu se regăsește o excepție de la regula potrivit căreia competența de soluționare a recursului îi revine Înaltei Curți de Casație și Justiție, în raport și de disp. art. 132 NCPC, Curtea va declina competența de soluționare a prezentului recurs, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Septembrie 2013.
Președinte, M. M. | Judecător, I. M. | Judecător, S. A. C. |
Grefier, G. D. L. |
Red.jud. S.A. C.
2ex/G.L.
Jf. D.L.
J.Apel. A.C.Tițoiu/I. D.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1748/2013. Curtea de... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 3939/2013. Curtea de... → |
|---|
