Pretenţii. Decizia nr. 2422/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2422/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 14-03-2013 în dosarul nr. 1795/213/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2422
Ședința publică de la 14 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. S.
Judecător G. I.
Judecător E. B.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul reclamant A. P. V. împotriva deciziei civile nr. 820 din 24.09.2013, pronunțată de Tribunalul O. – Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă A. D. Statului și intimata intervenientă D. M. G., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant A. P. V. asistat de avocat C. D. și consilier juridic I. Z. pentru intimata pârâtă A. D. Statului, lipsind intimata intervenientă D. M. G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că s-a depus întâmpinare de către intimata pârâtă A. D. Statului, înregistrată sub nr._/13.03.2013, după care;
Observând dosarul nr._ al Tribunalului O., instanța a constatat că intimata D. M. G. a avut calitate de intervenient în nume propriu la această instanță iar în ședința publică din 14.05.2013 cererea formulată de aceasta a fost respinsă ca inadmisibilă în conformitate cu prevederile art. 50 alin. 2 Cod procedură civilă și ca o consecință intervenineta a fost scoasă din cauză, iar soluția Tribunalului O. nu a fost pronunțată cu intervenienta în nume propriu și aceasta nu a declarat recurs, prin urmare la Curtea de Apel C., în mod eronat, intervenineta a fost conceptată în cauză.
Apărătorul recurentului reclamant nu a solicitat acordarea unui termen în vederea observării întâmpinării depusă de intimata pârâtă.
Instanța a pus în discuție excepția inadmisibilității recursului având în vedere dispozițiile art. 299 raportat la art. 377 Cod procedură civilă.
Avocat C. D., pentru recurentul reclamant A. P. V., a precizat că instanța a fost investită cu o acțiune pură în pretenții iar temeiul de drept îl constituie dispozițiile art. 998-999 și ca urmare a precizării cuantumului pretențiilor, tribunalul trebuia să judece ca instanță de apel și nu ca instanță de recurs.
A pus concluzii de respingere a excepției puse în discuție iar pe fond a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul O. pentru judecarea cauzei ca instanță de apel.
Consilier juridic I. Z., pentru intimata pârâtă A. D. Statului, a solicitat admiterea excepției, recursul fiind declarat împotriva unei hotărâri irevocabile și pe cale de consecință respingerea recursului ca inadmisibil .
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la data de 17.08.2010, sub nr._ 17.08.2010, pe rolul Judecătoriei Corabia, reclamantul A. V.P. V. a chemat in judecat pârâta ADS - Agenția D. Statului, solicitând să fie obligată pârâta la plata daunelor cominatorii pentru 67 de zile (50 lei pentru fiecare zi de întârziere), și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 94 lei pentru punerea în aplicare a deciziei nr.255/09.03.2010, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul_, despăgubirile reprezentând prejudiciul cauzat pe perioada 2006-2009 ca urmare a neîndeplinirii atribuțiilor care îi reveneau pârâtei potrivit capitolului VII din Legea nr.247/200, respectiv nu a întocmit dosarul individual în vederea acordării de despăgubiri pentru suprafața de 1,12 ha reconstituită în temeiul legii nr.1/2000, conform anexei nr.28, poziția 1 la HG nr.1172/2001.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 291 lei și i s-a aplicat timbru judiciar de 0,3 lei.
La data de 14.12.2010 reclamantul, în temeiul art.132, alin.1 C.proc.civ, și-a precizat cererea, în sensul că a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 3444 lei, solicitând transformarea daunelor cominatorii în daune interese compensatorii.
La termenul de judecată din data de 18.01.2011 reclamantul și-a mărit câtimea obiectului cererii, în sensul că a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de_ lei, după cum urmează:_ lei, reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosință a suprafeței de 52,50 ha pe anii 2009, 2010, 2011;_ lei, reprezentând plata directă unică cuvenită pentru suprafața de 52,50 ha pentru anul 2009 și_, reprezentând plata directă unică cuvenită pentru suprafața de 52,50 ha pentru anul 2010. La același termen de judecată reclamantul a formulat o cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei de timbru.
La termenul de judecată din 22.02.2011, la interpelarea instanței, reclamantul a precizat că temeiul de drept al acțiunii, îl reprezintă dispozițiile art.998-999 C.civ, iar suma solicitată reprezintă prejudiciul pe care pârâta i l-a cauzat prin lipsa de folosință a terenului pe perioada celor anilor agricoli 2009-2011.
Prin Sentința civilă nr. 340/25.02.2011 instanța a respins excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, a tardivității formulării precizării la cererea de chemare în judecată și a informității cererii de chemare în judecată, iar pe fond, a respins cererea de chemare în judecată.
Recursul declarat de către reclamantul A. P. V. împotriva acestei sentințe a fost admis de Tribunalului O. prin decizia nr. 808/2011 prin care s-a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare.
Instanța de casare a reținut că în mod nejustificat a reținut instanța de fond că prejudiciul constând în executarea cu întârziere a deciziei Tribunalului O. nu este cert și nici nu există criterii suficiente și certe pentru evaluarea prejudiciului deși din decizia nr.255/09.03.2010 rezultă că ADS București a fost obligată ca în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii să predea pe bază de protocol către Comisia Locală Corabia suprafețele de teren cuvenite reclamantului, fiind obligată la plata unei sume de 50 lei /zi sub forma de daune cominatorii, până la încheierea protocolului de predare-primire care a avut loc la data de 04.06.2011.
Instanța de recurs a casat cauza cu trimitere spre rejudecare stabilind ca instanța de rejudecare să pună în vedere reclamantului să-și precizeze acțiunea cu privire la întinderea prejudiciului, să pună în discuție probele necesare pentru dovedirea acestui prejudiciu și să verifice și susținerea reclamantului referitoare la faptul că nu a fost pus în posesie cu privire la întreaga suprafață de teren, întrucât fizic nu s-a retrocedat doar 32,50 ha.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Corabia sub nr._ ٭ la data de 29.06.2011.
La data de 27.09.2011 reclamantul a depus o cerere completatoare prin care a solicitat, pe lângă capetele ce cerere deja formulate, ca pârâta ADS București să predea reclamantului terenul retrocedat în suprafață de 20 ha, pe raza localității Corabia, județul O..
Reclamantul a arătat că prin hotărârea Comisiei Județene O. nr.917/27.10.2008 i s-a validat amplasamentul pentru suprafața de 52,50 ha, teren agricol situat pe raza localității Tufeni, județul O., prin preluare de la ..
Ulterior, ADS București a învederat că inventarul preluat de la ADS O. este eronat, astfel că documentația a fost refăcută. Comisia Județeană O. a emis o nouă hotărâre, cu nr.1009/22.01.2009 prin care i s-a validat amplasamentul pe raza localității Tufeni, județul O. preluat de ADS de la Academia Română.
Reclamantul a precizat că, având în vedere împrejurările mai sus-menționate, a fost nevoit să intenteze o acțiune în justiție pentru plata de daune cominatorii, acțiune admisă de către Judecătoria Corabia prin sentința civilă nr.1310/25.11.2009, modificată prin decizia Tribunalului O., în urma cărora ADS a fost obligată să predea pe bază de protocol terenul în termen de 30 de zile, cu plata de daune cominatorii în cuantum de 50 lei/zi.
Reclamantul a mai învederat instanței că abia la data de 01.08.2011 s-a întocmit procesul-verbal de punere în posesie pentru suprafața de 32,50 ha, pe raza localității Tufeni, județul O., iar pentru diferența de 20 ha nu fost pus în posesie.
Reclamantul a concluzionat că a fost lipsit de folosința terenului în suprafață de 32,50 ha până la data de 01.08.2009 și este lipsit și în prezent de posesia suprafeței de 20 ha, iar prejudiciul este aferent anilor agricoli 2009, 2010, 2011 și 2012.
Reclamantul a învederat că prejudiciul suferit constă în subvenția ce se încasa de la stat pe anii 2009 și 2010 plus un minim de profit ce ar fi constat în producție de grâu ce se realiza pe anii 2009, 2010 și 2011. subvenția ce trebuia încasată avea un cuantum de 53.678 lei iar producția minimă de grâu ce s-ar fi obținut avea o valoare de 42.525 lei astfel că prejudiciul total suferit de reclamant s-a ridicat la suma de 96.525 lei.
In al doilea ciclu procesual s-a administrat proba cu expertiza tehnică judiciară în specialitatea agricultură, iar termenul de judecată din 18.10.2011 reclamantul a mărit câtimea obiectului cererii sale la suma stabilită în expertiza efectuată în cauză, respectiv subvenția neîncasată în anii 2009 și 2010 și 2011 în cuantum de 94.820 lei, beneficiul nerealizat în anii agricoli 2009, 2010, 2011, în cuantum de 111.600 lei.
Prin sentința civilă nr. 1492/18.10.2011 pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul nr._ a fost admisă in parte cererea de chemare in judecată, obligată parata Agenția D. Statului București sa predea pe baza de protocol catre Comisia Locala Corabia suprafața de teren de 20 ha cuvenita reclamantului; s-a dispus totodată obligarea aceleiași pârâte să plătească reclamantului suma de 56 156,4 lei reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosința a terenului in suprafața de 20 ha, pe anii 2010-2011, respectiv la plata sumei de 1291 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărârea Judecătoria Corabia a reținut următoarele:
După . Legii nr.1/2000, reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietatea asupra suprafeței de 32,50 ha iar prin sentința civilă nr.321/13.04.2007 i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru încă o suprafață de 20 ha teren agricol.
Prin decizia civilă nr.255/09.03.2010, pronunțată de Tribunalul O. în dosarul_, a fost modificată sentința civilă nr.1310/05.11.2009 a Judecătoriei Corabia, în sensul că a fost obligată pârâta Agenția D. Statului București, ca în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii să predea pe bază de protocol către Comisia Locală Corabia suprafețele de teren cu care reclamantul a fost înscris în anexa 30 la HG.890/2005 în vederea eliberării titlului de proprietate. Prin aceeași hotărâre pârâta a fost obligată la plata sumei de 50 lei/zi daune cominatorii până la expirarea termenului stabilit și până la încheierea protocolului de predare primire.
La data de 21.04.2010 Instituția Prefectului O. a transmis documentația de retrocedare necesară întocmirii protocolului de predare-preluare terenului în suprafața de 52,5 ha iar la data de 04.06.2010 s-a încheiat între ADS București și Comisia Locală de Fond Funciar Corabia protocolul de predare-preluare nr.70.470.
Conform art.18 din normele interne nr._/31.03.2010 ale ADS în cazul în care se constată diferențe la suprafețele de teren predate anterior prin protocolul de predare-preluare de către ADS, Comisia Locală de Fond Funciar Tufeni și Corabia împreună cu Comisia Județeană de fond funciar O. au posibilitatea să completeze documentația de retrocedare care a stat la baza întocmirii protocolului de predare-preluare nr.70.470/31.03.2010.
După preluarea terenului pentru punerea în posesie a persoanelor îndreptățite organul local, în speță Comisia Locală de Fond Funciar Corabia și Tufeni au obligația să îndeplinească atribuțiilor care-i revin și sunt prevăzute de art.5 din HG 890/2005 referitoare la punere în posesie a persoanei îndreptățite la reconstituire și înaintarea către organul județean a documentației premergătoare în vederea eliberării titlului de proprietate.
Prin sentința civilă nr.1310/25.11.2009, modificată prin decizia Tribunalului O., ADS a fost obligată să predea pe bază de protocol terenul în suprafață de 52,5 ha în termen de 30 de zile, cu plata de daune cominatorii în cuantum de 50 lei/zi.
În primul ciclu procesual reclamantul a solicitat instanței de judecată să transforme daunele cominatorii în daune-interese compensatorii, solicitând în temeiul art art.998-999 C.civ să fie obligată pârâta să repare prejudiciul pe care i l-a cauzat prin lipsa de folosință a terenului pe perioada celor anilor agricoli 2009-2011.
La data de 21.04.2010 Instituția Prefectului O. a transmis documentația de retrocedare necesară întocmirii protocolului de predare-preluare terenului în suprafața de 52,5 ha iar la data de 04.06.2010 s-a încheiat între ADS București și Comisia Locală de Fond Funciar Corabia protocolul de predare-preluare nr.70.470.
Instanța a reținut în primul ciclu procesual că se poate vorbi despre o faptă ilicită a pârâtei ADS București săvârșită cu vinovăție doar în perioada cuprinsă între data la care pârâta a fost obligată să pună în executare decizia nr.225/09.03.2010 a Tribunalului O. și data la care pârâta a pus efectiv în executare decizia menționată, respectiv 04.06.2010 când a fost încheiat protocolul de predare-primire.
Instanță de fond a reținut că prejudiciul suferit de către reclamant ca urmare a executării cu întârziere a decizia nr.225/09.03.2010 a Tribunalului O. ( dispozițiile deciziei au puse în aplicare după 3 luni), nu este cert (sigur), și nici nu exista criterii suficiente și certe pentru evaluarea prejudiciului. Reclamantul nu a probat că a suferit un prejudiciu ca urmare a executării cu întârziere de către pârâtă a decizia nr.225/09.03.2010 a Tribunalului O. și nici nu a precizat în ce a constat respectivul prejudiciu.
La rejudecarea cauzei după casare reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri din care rezultă că pârâta nu și-a îndeplinit integral de a predea pe bază de protocol către Comisia Locală Corabia suprafața de teren de 52,5 ha cuvenită reclamantului, fizic pârâta predând doar suprafața de 32,50 ha.
Față de situația de fapt reținută la rejudecare instanța a constatat că fapta ilicită a pârâtei constă în neîndeplinirea obligației de a predea, pe bază de protocol, în termen de 90 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, către pârâtele Comisia locală Corabia și Comisia județeană O., terenul în suprafață de 20 ha.
Prejudiciul produs prin fapta ilicită mai sus-menționată constă în subvențiile ce ar fi trebuit să fie încasate de către reclamant și beneficiul nerealizat dacă suprafața de 20 de ha ar fi fost cultivată cu grâu pe anii 2010 și 2011.
Având în vedere criteriile folosite de către expert pentru a determina prejudiciul constând în subvențiile ce ar fi trebuit să fie încasate de către reclamant și beneficiul nerealizat dacă suprafața de 52,5 ha de ha ar fi fost cultivată cu grâu, criterii raportate însă la suprafața de 20 ha, instanța a constatat că acțiunea reclamantului astfel cum a fost precizată este întemeiată în parte, pentru suma de 56.156,4 lei reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului în suprafață de 20 ha.
Cu privire la capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat ca pârâta să predea reclamantului terenul retrocedat în suprafață de 20 ha s-a reținut că la data de 01.08.2011 reclamantul a fost pus în posesie doar cu suprafața de 32,50 ha deoarece pârâta a predat către Comisia locală Corabia o suprafața mai mică decât cea la care era îndreptățit reclamantul .
În cauză, reclamantul a fost validat la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 52,5 ha teren, fiind pus în posesie doar cu suprafața de 32,50 h, existând așadar o valoare patrimonială pentru care reclamantul poate pretinde că are o speranță legitimă de a obține titlul de proprietate, iar tergiversarea procedurii de finalizare a obținerii acestuia constituie o ingerință în dreptul său la respectarea acestuia.
Împotriva acestei sentințe s-a exercitat calea de atac a recursului de către recurentul reclamant, solicitându-se modificarea sentinței in sensul admiteri cererii de chemare in judecată, astfel cum a fot precizată.
Recurentul reclamant a învederat că hotărârea primei instanțe are o bază greșită de aplicare a legii și o eronată interpretare a probatoriului. Astfel, prejudiciul suferit nu se rezumă doar la suprafața de 20 ha ci la întreaga suprafață de 52,5 ha, cu mențiune că pentru suprafața de 32,5 ha a intrat in posesia abia la data de 01.08.2011, iar pentru diferența de 20 ha nici pană în prezent nu s-a făcut vreun demers.
Deși, pârâta a fost obligată să predea pe bază de protocol întreaga suprafață de teren recurentului reclamant prin decizia nr. 255/09.03.2010 pronunțată de Tribunalul O. in termen de 30 de zile sub sancțiunea plății de daune cominatorii in cuantum de 50 lei/zi, abia la data de 01.08.2011 s-a întocmit procesul verbal de punere în posesie pentru suprafața de 32,5 ha, pentru restul de teren nefiind pus in posesie nici până în prezent.
În consecință, recurentul a fost lipsit de folosința terenului în suprafață de 32,5 ha până la data de 01.08.2009, fiind însă și în prezent lipsit de posesia suprafeței de teren de 20 ha, prejudiciul fiind astfel total anilor 2009-2012.
De asemenea că, expertiza efectuată în cauză a stabilit cuantumul real al prejudiciului suferit, respectiv 206.420 lei
Tribunalul a apreciat că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în temeiul disp. art. 15 lit p din legea nr. 146/1997 rap la Legea 18/1991 și OG nr. 32/1995.
Împotriva aceleiași sentințe s-a exercitat calea de atac a recursului de către recurenta pârâtă, care a învederat că soluția primei instanțe a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, s-a arătat că atribuțiile sale sunt stabilite prin Legea nr. 268/2001, in sfera sa neintrând atribuții precum stabilirea amplasamentului, punerea in posesie și eliberarea titlurilor de proprietate, atribuții exclusive ale comisiilor locale, respectiv județene de fond funciar. Mai mult decât atât, conform dispozițiilor legale anterior menționate, procedează numai la îndeplinirea formalităților in vederea transmiterii către comisiile locale, pa bază de protocol, a terenurilor cu destinație agricolă solicitate spre a face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate.
De asemenea s-a susținut că nu poate fi obligată la plata vreunei sume de bani, nefiind îndeplinite condițiile răspunderi civile delictuale, necomițând vreo faptă ilicită in exercitarea atribuțiilor sale. Totodată, la data de 19.04.2010, prin adresa nr._ a solicitat Prefecturii Județului O. înaintarea documentației de retrocedare necesară întocmirii protocolului de predare primire teren pentru suprafața de 52,5 ha, solicitare care reprezintă îndeplinirea atribuțiilor stabilite de disp. art. 7 din Legea nr. 268/2001.
A mai arătat că protocolul de predare primire s-a întocmit, fiind înregistrat în data de 04.06.2010, sub nr._, astfel că, lipsa unei suprafețe de 20 ha constatată in urma efectuării unor măsurători, după întocmirea acestui protocol, nu-i poate fi imputată.
În urma constatării acestei diferențe Instituția Prefectului trebuia să-i înainteze o nouă documentație de retrocedare prin care să solicite această suprafață lipsă.
Prin decizia nr. 229/2012 din 20 Februarie 2012 pronunțata în dosar nr._, Tribunalul O. a admis recursurile formulate de recurentul reclamant A. P. V. și recurenta pârâtă AGENȚIA D. STATULUI, împotriva sentinței civile nr.1492/18.10.2011, pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul nr._, a casat sentința civilă nr. 1492/18.10.2011 pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul nr._ și a reținut cauza spre rejudecare.
Pentru a pronunța aceasta soluție, Tribunalul a reținut că motivarea primei instanțe nu răspunde exigențelor legale deoarece nu examinează efectiv apărările și susținerile părților, fapt ce echivalează cu o necercetarea a fondului cauzei.
Astfel, deși protocolul de predare primire s-a întocmit, fiind înregistrat în data de 04.06.2010, sub nr._ și in care este menționată întreaga suprafață de 52,5 ha, prima instanță nu a făcut cercetări privind existența vreunei culpa a recurentei intimate in constatarea unei suprafețe in minus de 20 ha cu ocazia măsurătorilor efectuate ulterior întocmirii acestui protocol.
Mai reține instanța că, și in privința întinderii prejudiciului suferit de recurentul reclamant nu a cercetat fondul cauzei, cuantumul acestuia fiind intrinsec legat de stabilirea culpei acestei in îndeplinirea obligației de predare a întregii suprafețe de 52,5 ha.
Relativ la excepția tardivității formulării cererii modificatoare, depusă de recurentul reclamant în rejudecarea fondului, la termenul din data de 27.09.2011, Tribunalul a reținut că in ședința publică din data de 27.09.2011, în al doilea ciclu procesul, după casarea cu trimitere spre rejudecare, recurentul reclamant și-a completat cererea de chemare în judecată, formulând un nou capăt de cerere, respectiv solicitarea obligării recurentei pârâte să-i predea acestuia terenul retrocedat in suprafață de 20 ha pe raza localității Corabia
Or, in raport de disp. art. 315 C.p.c., cu prilejul rejudecării nu pot fi formulate noi capete de cerere, ori modificată cererea inițială, instanța fondului trebuind să judece în limitele cererii de chemare in judecată inițială, luând in considerare, evident dezlegările instanței de recurs date asupra problemelor de drept precum și necesitatea administrării de probatorii.
În raport de cele expuse a constatat că în mod eronat prima instanță a luat act de completarea cererii de chemare in judecată.
Instanța de recurs a decis ca, in rejudecarea cauzei, instanța să cerceteze fondul cauzei, sa analizeze și sa răspundă la susținerile recurenților prin indicarea în concret a probelor care i-au format convingerea. De asemenea, sa aibă in vedere și probele ce vor fi administrate in fața instanței de recurs.
Rejudecând cauza, Tribunalul O. a pronunțat decizia civilă nr. 820 din 24 septembrie 2012, prin care a admis excepția tardivității modificării acțiunii.
A constatat decăzut reclamantul din dreptul de a-si modifica acțiunea.
A dispus judecarea separata a cererii formulata la data de 27.09.2011 privind obligarea paratei ADS sa predea reclamantului terenul in suprafața de 20 ha situat pe raza localității Corabia, jud. O., sens in care a disjuns cererea si o înaintează Judecătoriei Corabia spre competenta soluționare.
A admis in parte acțiunea formulata de reclamantul A. P. V., având ca obiect „ pretenții”.
A fost obligată parata Agenția D. Statului București să plătească reclamantului suma de 56 156,4 lei reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosința a terenului in suprafața de 20 ha, pe anii 2010-2011 și să plătească suma de lei 1072,96 lei, cu titlu de cheltuieli parțiale de judecata.
Tribunalul a reținut că reclamantul a formulat în rejudecarea fondului, la termenul din data de 27.09.2011, o cerere de modificare a acțiunii iar in raport de disp. art. 315 C.p.c., cu prilejul rejudecării nu pot fi formulate noi capete de cerere, ori modificată cererea inițială, instanța fondului trebuind să judece în limitele cererii de chemare in judecată inițială, luând in considerare, evident, dezlegările instanței de recurs date asupra problemelor de drept precum și necesitatea administrării de probatorii.
În raport de cele expuse, Tribunalul O., prin decizia nr. 229/2012 din 20 Februarie 2012 a constatat că, în mod eronat prima instanță a luat act de completarea cererii de chemare in judecată.
In atare ipoteza, instanța de fond avea obligația de a disjunge noul petit formulat, de a forma un nou dosar si de a proceda la soluționarea acestei cauze.
In ceea ce privește acțiunea reclamantului, avand ca obiect acordarea despagubirilor de catre parata ADS, astfel cum a fost precizata, instanța a retinut că prin Decizia nr. 255/2010, Tribunalul O. a obligat parata ADS sa predea Comisiei Locale Corabia, pe baza de protocol, suprafețele de teren cuvenite reclamantului, respectiv, 52,5 ha, in termen de 30 de zile, in vederea eliberării titlului de proprietate.
Hotărârea Tribunalului a fost pronunțata la data de 09.03.2010, fiind irevocabila, in consecința, parata ADS având obligația de a preda Comisiei Locale Corabia întreaga suprafața de teren in luna aprilie 2010.
Parata a încheiat protocolul de predare-primire la data de 15.06.2010, in vederea îndeplinirii obligației stabilite in sarcina sa – aceea de predare a suprafeței de 52,50 ha teren arabil in vederea eliberării titlului de proprietate in favoarea reclamantului.
Cu toate acestea, astfel cum reiese din adresele nr. 24/15.11.2010, procesul-verbal de constatare încheiat la data de 19.11.2010, dar si adresele aflate la filele 18,19 si 20 din dosarul_, din totalul suprafeței de 52,20 ha, doar suprafața de 32,40 ha se regăsește fizic si poate fi exploatata de către reclamant, restul suprafeței fiind impropriu folosirii, ocupat de culturile de vița-de-vie aparținând altor proprietari sau efectiv, neregăsindu-se faptic pe amplasamentele menționate.
Expertul tehnic desemnat in cauza a precizat ca totalul subvențiilor ce ar fi putut fi încasate de către reclamant se ridica la suma de_,2 lei, venitul net aferent celor 3 ani ridicându-se la suma de 111.600 lei.
Temeiul juridic al acțiunii, astfel cum a fost indicat de reclamant (fila 109 dosar_ ) îl constituie art. 998 – 999 Cod Civil, referitoare la răspunderea civila delictuala, în raport de care s-a considerat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile generale ale angajării răspunderii civile delictuale, în sarcina pârâtei, care se face vinovata de neîndeplinirea obligației de predare a suprafeței de 20 ha teren către reclamant, urmând a răspunde pentru prejudiciul cauzat reclamantului .
In privința perioadei pentru care reclamantul justifica producerea unui prejudiciu, instanța a retinut ca nu este justificata cererea in ceea ce privește anul 2009, întrucât hotărârea Tribunalului a fost pronunțata la data de 09.03.2010, fiind irevocabila, in consecința, parata ADS avea obligația de a preda Comisiei Locale Corabia întreaga suprafața de teren in luna aprilie 2010, pentru anul 2009 neexistând o astfel de obligație in sarcina paratei.
Totodată, instanța a retinut ca in luna iunie 2010 parata a predat suprafața de 32,5 ha teren, rămânând de predat suprafața de 20 ha.
Insa, in intervalul aprilie – iunie 2010 anul agricol nu s-a încheiat, neputând a fi obținuta recolta de grâu solicitata de reclamant, astfel ca reclamantul nu este îndreptățit nici la plata c/valorii acestei recolte.
De asemenea, instanța a constatat ca nu poate fi invocata o culpa a paratei ADS in ceea ce privește încheierea procesului-verbal de predare-primire pentru suprafața de 32,5 ha la data de 01,08.2011, întrucât parata si-a îndeplinit obligația de predare a acestei suprafețe la data încheierii protocolului (15.06.2010).
In consecința, fata de toate aceste considerente, având in vedere concluziile expertului tehnic Vadineanu A., instanța a admite in parte acțiunea reclamantului pentru suma de_,4 lei, reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosința a terenului in suprafața de 20 ha, aferente anilor 2010 – 2011.
Împotriva acestei decizii, precum și a încheierii din data de 23.01.2012 și a deciziei nr. 229 din 20.02.2012 a declarat recurs reclamantul, criticând calificarea căii de atac. S-a susținut că obiectul cererii sale a fost evaluat la 206 420 lei, așa încât sentința primei instanțe trebuia atacată cu apel, temeiul de drept constituindu-l dispozițiile art. 998, 999 cod civil.
Recurentul a făcut o expunere a cererilor formulate și a hotărârilor pronunțate asupra cererilor sale, a arătat că prejudiciul pe care l-a suferit pentru faptul că nu a fost pus în posesie asupra terenului pentru care are titlu de proprietate constă în beneficiul nerealizat și nu se rezumă doar la 20 ha, ci la întreaga suprafață de 52,50 ha teren.
Recurentul a precizat în ce constă prejudiciul pretins a fi acoperit de pârâtă, concluzionând că acțiunea sa trebuia admisă pentru întreaga sumă solicitată, de 206 420 lei.
Recurentul a achitat taxa judiciară de timbru la valoarea pretențiilor contestate.
La data de 13.03.2013 intimata pârâtă a formulat întâmpinare, susținând că recursul nu a fost motivat în fapt și în drept, și invocând excepția inadmisibilității recursului, potrivit art. 377 alin 2 pct. 4 și art. 299 cod procedură civilă.
Recursul declarat de reclamant urmează a fi respins ca inadmisibil pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 299 c.p.c., constituie obiect al recursului hotărârile pronunțate în apel, precum și cele pronunțate în primă instanță și nesupuse apelului și hotărârile organelor cu activitate jurisdicțională.
Din interpretarea acestor dispoziții rezultă cu claritate că hotărârile irevocabile nu pot fi atacate cu recurs, pentru că ar însemna să se adauge o nouă cale extraordinară de atac în afara celor expres prevăzute de codul de procedură civilă, ceea ce nu este admisibil.
Dreptul de acces la justiție, garantat de art. 21 din Constituție trebuie raportat la alte norme constituționale care prevăd că procedura de judecată este prevăzută de lege ( art. 126 alin 2) și că împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac, în condițiile legii ( art. 129). Aceste dispoziții duc la concluzia că instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege.
Numai astfel se poate respecta principiul preemininței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției Europene a Drepturilor Omului și, implicit, principiul securității raporturilor juridice, potrivit cu care o hotărâre irevocabilă nu mai poate fi pusă în discuție, în afara căilor extraordinare de atac stabilite de lege.
În speță, recurentul a declarat recurs împotriva unor hotărâri irevocabile, pronunțate de instanța de recurs, asupra cererii sale de chemare în judecată, care a avut două capete de cerere și anume o cerere în materia fondului funciar și o cerere în pretenții, evaluabilă în bani, căreia i se aplică dispozițiile art. 282/1 c.p.c., potrivit cu care litigiile al căror obiect are o valoare sub 100 000 lei nu sunt supuse apelului.
Faptul că obiectul acestei acțiuni este unul evaluabil în bani rezultă atât din dispoziția expresă a codului de procedură civilă, cât și din motivarea Deciziei nr. 32 din 9 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial nr.830 din 10.12.2008, decizie pronunțată de ÎCCJ în soluționarea recursului în interesul legii și obligatorie pentru instanțele de judecată, conform art. 330/7 alin. 4 c.p.c.
Cât privește cererea având ca obiect obligarea pârâtei de a preda către Comisia Locală de fond funciar Corabia o suprafață de teren, instanța constată că art. 5 din Titlul XIII legea 247/2005 stabilește că hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului.
Art. 1 din același titlu definește procesele funciare ca fiind plângerile, contestațiile și alte litigii apărute în urma aplicării legii fondului funciar, în categoria acestora încadrându-se și acțiunile având ca predarea terenurilor ce au făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate.
În al doilea ciclu procesual, judecătoria a soluționat această cerere pe fond iar tribunalul, după ce a calificat corect calea de atac împotriva sentinței ca fiind recursul, a rejudecat acțiunea și a dispus disjungerea și judecarea separată a cererii. Asupra disjungerii acestui capăt de cerere nu s-au adus critici în recursul de față.
În cea ce privește cel de al doilea capăt al acțiunii, acela în pretenții, instanța constată că în primul ciclu procesual reclamantul a precizat că suma pe care o solicită de la pârâtă cu titlu de despăgubiri este de 96 205 lei, temeiul cererii sale fiind dat de dispozițiile art. 998, 999 cod civil, care au fost analizate pe fond de instanțele anterioare iar în al doilea ciclu procesual, după casarea cu trimitere și administrarea probei cu expertiza tehnică, a precizat că valoarea pretențiilor sale este de 206 420 lei.
Curtea apreciază că momentul la care se face evaluarea și stabilirea obiectului cererii, potrivit dispozițiilor art.112 alin.2 din codul de procedură civilă este cel al formulării cererii de chemare în judecată, care trebuie să cuprindă obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când prețuirea este cu putință. Stabilirea obiectului cererii, cu caracteristica sa - valoarea, se realizează la momentul învestirii primei instanțe și al stabilirii cadrului procesual, moment dedus din coroborarea dispozițiilor art.112 cu art.132 din Codul de procedura civilă, adică cel mai târziu la prima zi de înfățișare. Aceasta, cu atât mai mult cu cât în apel sau în recurs nu poate fi modificat obiectul cererii de chemare în judecată, aspect dedus din interdicția expresă conținută de prevederile art. 294 alin.1 (pentru apel) si art.316 coroborat cu art.294 alin.1 (pentru recurs).
Cât timp valoarea pretențiilor reclamantului a fost stabilită în primul ciclu procesual la o sumă sub 100 000 lei, sunt perfect aplicabile si prevederile art.18/1 Cod de procedură civilă, potrivit cu care instanța învestită potrivit dispozițiilor referitoare la competența după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior învestirii, intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect. Problema calificării căii de atac, dincolo de aspectul compunerii instanței din 2 sau 3 judecători, implică de fapt problema competenței unei instanțe ca instanță de apel sau ca instanță de recurs. Cât privește aspectul reevaluării pretențiilor în urma administrării probelor, după momentul introducerii acțiunii și momentul declarării căii de atac, Curtea apreciază ca o astfel de modificare(care determină matematic și economic o modificare a pretențiilor), nu poate fi luată în considerare ca și criteriu de reevaluare a obiectului cererii cu ocazia declarării căii de atac, întrucât valoarea obiectului cererii în raport de care se stabilește competența instanței și calificarea căii de atac se face numai în limitele procedurale cuprinse de art. 112 și 132 Cod de procedură civilă.
În plus, în speță se constată că reclamantul și-a reevaluat pretențiile după casarea cu trimitere, în cel de al doilea ciclu procesual, iar competența instanței, atât sub aspectul soluționării acțiunii în fond, cât și sub aspectul calificării căii de atac și al competenței instanței investite cu soluționarea căii de atac a rămas câștigat după parcurgerea primului ciclu procesual.
Nu este fondată, astfel, opinia recurentului în sensul că s-a făcut aplicarea greșită a dispozițiilor art.282/1 alin.1cod procedură civilă, în sensul că valoarea litigiului era de peste 100 000 lei.
Pentru aceste considerente, apreciind că, față de dispozițiile exprese ale art. 282/1 alin. 1 și art. 299 Cod de procedura civilă, litigiul de față având un obiect de o valoare de până la 100.000 lei, calea de atac exercitată împotriva sentinței primei instanțe nu putea fi decât recursul, Curtea, în temeiul art. 312 raportat la art. 304 pct. 1 din Codul de procedura civilă, va respinge recursul ca inadmisibil, hotărârile atacate fiind irevocabile, iar încheierea de calificare a căii de atac fiind conformă normelor legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul reclamant A. P. V. împotriva încheierii din data de 23.01.2012 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ , a deciziei civile nr. 229 din 20.02.2012 și a deciziei civile n nr. 820 din 24 septembrie 2012 pronunțate de Tribunalul O. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă Agenția D. Statului București.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Martie 2013.
Președinte, C. S. | Judecător, G. I. | Judecător, E. B. |
Grefier, A. C. |
Red. /tehnored. GI
2ex/15.03.2013
Jud. recurs MRHartaman.M.I.S., I.B.
Jud.fond R.F.D.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 4349/2013. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 9313/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
