Acţiune în constatare. Decizia nr. 9214/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9214/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 30-10-2013 în dosarul nr. 27274/215/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 9214
Ședința publică de la 30 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - E. S.
Judecător - M. P.-P.
Judecător - M. M.
Grefier - V. R.
x.x.x
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 23 octombrie 2013, privind judecarea recursurilor declarate de reclamanta P. S. I. H. C. și pârâtul M. C. PRIN PRIMAR, împotriva deciziei civile nr.329 din 5 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal au lipsit părtile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile și concluziile părților au avut loc în ședința publică din data de 23 octombrie 2013, au fost consemnate în încheierea inițială de amânare a pronunțării de la acea dată, când instanța, în baza dispozițiilor art. 260 Cod Pr.Civilă, a amânat pronunțarea în cauză pentru data de 30.10.2013;
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin sentința civilă nr.3098/2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul_ a fost admisă, în parte, acțiunea precizată, formulată de reclamanta P. Sf. I. H. în contradictoriu cu paratul M. C. prin Primar.
S-a constatat că reclamanta a dobândit pe calea prescripției achizitive de lungă durată, dreptul de proprietate asupra imobilelor: teren intravilan în suprafață de 1194 mp, situat în C., ., cu vecinătățile: la N-C. G. și ICM 2, la E-ICM 2, la S-ICM 2, la V- . D+P+M cu o suprafață utilă de 847 mp situată pe acest teren.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, reclamanta P. Sf. I. H. a chemat în judecată și personal la interogatoriu pârâtul M. C. prin Primar pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani asupra următoarelor imobile: teren în suprafață de 2290 mp situat în municipiul C., ., cu următoarele vecinătăți:V-. G., E- Grupul Școlar Industrial Construcții de Mașini nr.2, S- Grupul Școlar Industrial Construcții de Mașini nr.2 și un imobil construcție amplasat pe terenul de la punctul, construit din cărămidă, acoperit cu tablă, compus din: demisol, parter, mansardă, având 18 încăperi.
La data de 01.03.2011, reclamanta a precizat acțiunea în sensul ca imobilul-teren în suprafața de 2290 mp și imobilul - construcție amplasat pe acest teren se află pe ., conform certificatului eliberat de Primăria Mun. C. - Direcția Urbanism și Amenajarea Teritoriului.
S-a reținut că reclamanta P. Sf. I. H. se află in posesia imobilelor: teren intravilan în suprafață de 1194 mp, situat în C., ., cu vecinătățile: la N-C. G. și ICM 2, la E-ICM 2, la S-ICM 2, la V- . D+P+M cu o suprafață utilă de 847 mp situată pe acest teren.
În aceste condiții, instanța de fond a reținut că, deși reclamanta posedă cu bună credință terenul în suprafață de 1194 mp, situat în C., ., cu vecinătățile: la N-C. G. și ICM 2, la E-ICM 2, la S-ICM 2, la V- . D+P+M cu o suprafață utilă de 847 mp situată pe acest teren de peste 30 de ani, așa cum rezultă din declarația martorului I. I., posesia sa nefiind unită cu un just titlu care să îndeplinească cerințele legii, ea nu se poate prevala decât de eventuala incidență în cauză a uzucapiunii lungi de 30 de ani, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile acesteia.
Instanța de fond a procedat astfel la verificarea îndeplinirii de către reclamantă a celor două condiții impuse de lege pentru aplicarea instituției juridice a uzucapiunii de 30 de ani, și anume: existența unei posesii utile, neviciate, fie ea de bună sau de rea credință și exercitarea neîntreruptă a acestei posesii timp de 30 de ani, reținând îndeplinirea acestora.
În ceea ce priveste diferenta de 1096 mp. teren solicitată de reclamantă, instanta de fond a reținut că aceasta nu a făcut pe parcursul judecății dovada îndeplinirii celor două condiții impuse de lege pentru aplicarea instituției juridice a uzucapiunii de 30 de ani, și anume: existența unei posesii utile, neviciate, fie ea de buna sau de rea credință și exercitarea neîntreruptă a acestei posesii timp de 30 de ani.
Astfel martorul audiat a arătat că terenul nu este împrejmuit pe toate laturile, în partea din spate existând alte imobile care aparțin altor proprietari, astfel încât nu există o delimitare a proprietăților acestora.
Mai mult, în raportul de expertiza întocmit de expertul specialitatea topografie expertul P. M. s-a precizat că suprafața de teren măsurată la adresa din C., .( așa cum s-a menționat în răspunsul la obiecțiuni) este de 1194 mp.).
Avand în vedere considerentele mai sus expuse, a fost admisă, în parte, acțiunea precizată.
S-a constatat că reclamanta a dobândit pe calea prescripției achizitive de lungă durată, dreptul de proprietate asupra imobilelor: teren intravilan în suprafață de 1194 mp, situat în C., ., cu vecinătățile: la N-C. G. și ICM 2, la E-ICM 2, la S-ICM 2, la V- . D+P+M cu o suprafață utilă de 847 mp situată pe acest teren.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel recurenta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Dezvoltând motivele de apel, apelanta a arătata că instanța de fond a admis acțiunea numai pentru suprafața de 1194 mp, iar cu privire la suprafața de 1096 mp a reținut că nu a făcut dovada îndeplinirii celor două condiții impuse de lege pentru aplicarea instituției juridice a uzucapiunii de 30 de ani, respectiv existența unei posesii utile, neviciate și exercitarea neîntreruptă a acestei posesii timp de 30 de ani. Din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că terenul situat în . A are suprafața de 2253 mp. Din contractele de închiriere depuse cu borderou la dosarul cauzei rezultă că reclamanta a închiriat Grupului Școlar Construcții Mașini suprafața de 2253 mp, ori dacă nu ar fi fost proprietara acestui teren nu putea să-l închirieze.
În drept au fost invocate disp. art. 296 Cod pr. civ.
Intimatul a formulat cerere de aderare la apel întemeiată pe disp. art. 293 ind 1 Cpciv, iar în ședința publică din data de 15.03.2013 a fost admisă excepția tardivității formulării acesteia.
Tribunalul a administrat proba cu înscrisuri, la dosar fiind atașate copii ale copiei CF_ C. (f 26-37), CF_ și CFE_ (f 57-100), precum și pe cea cu expertiza tehnică specialitatea topografie, la dosar fiind atașat raportul întocmit de expert C. A. (f 116-129).
Prin decizia civilă nr.329 din 05 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._, s-a respins apelul formulat de reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele :
Uzucapiunea reprezintă un mod de dobândire a dreptului de proprietate și a altor drepturi reale prin exercitarea unei posesii neîntrerupte asupra unui bun, în termenul și condițiile prevăzute de lege.
Domeniul de aplicare al uzucapiunii este determinat de art. 1844 Cciv, art. 11 alin. 1 Legea 213/1998 și art. 135 alin. 4 din Constituție.
Astfel, uzucapiunea nu se poate invoca în privința bunurilor ce aparțin domeniului public.
Ca atare, indiferent de perioada stăpânirii în fapt a unui bun proprietate publică, o astfel de posesie este inaptă să ducă la dobândirea dreptului de proprietate asupra unui astfel de bun, tocmai pentru ca efectele juridice ale posesiei sunt paralizate de caracterul imprescriptibil al dreptului de proprietate publica, astfel de bunuri fiind scoase din circuitul civil.
Deci numai asupra imobilelor, indiferent de proprietar, aflate în proprietate privată se poate dobândi prin uzucapiune dreptul de proprietate, acestea aflându-se în circuitul civil, dacă posesia a fost exercitată în condițiile prevăzute de lege.
În speță, analizând coroborat concluziile raportului de expertiză întocmit în etapa procesuală a apelului de expert C. A. (f 116-129) cu conținutul cărții funciare_ a Localității C. a cărei copie a fost atașată la dosar, Tribunalul a reținut că există suprapunere între terenul în suprafață de 2253 mp asupra căruia reclamanta apelantă a solicitat să se constate că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani și suprafața de 6486 mp (7035 mp din măsurători) situată în C. ., ce face parte din domeniul public al Municipiului C. potrivit HG 965/2002.
Ca atare, constatând inaptitudinea posesiei exercitată de reclamantă asupra imobilului anterior menționat de a duce la dobândirea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii îndelungate, Tribunalul a apreciat că se impunea respingerea cererea ca neîntemeiată.
În raport de principiul neagravării situației în propria cale de atac, soluția primei instanțe se impune a fi păstrată, considerentele anterior expuse nu au efecte cu privire la aceasta, în absența unui apel formulat de intimat.
În concluzie, apelul a fost respins, potrivit art. 296 Cpciv.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta P. S. I. H. C. și pârâtul M. C. PRIN PRIMAR.
Pârâtul M. C. – prin Primar, prin motivele de recurs a arătat că datorită precizării de către reclamantă a acțiunii sub aspectul modificării adresei imobilului solicitat din ., în . A, s-a creat confuzie în identificarea imobilului în litigiu, atât pentru instanța de fond, cât și pentru pârâtul M. C., care a răspuns la solicitarea instanței de fond, privind stabilirea regimului juridic prin adresa nr._/17.10.2011, că imobilul situat în . A nu figurează în inventarul domeniului public, față de răspunsul inițial că imobilul situat în C. . figurează în inventarul domeniului public.
Față de aceste aprecieri eronate, pârâtul M. C. prin Primar, înțelegând că este vorba de un alt imobil față de domenialitatea publică, nu a uzat de calea de atac a apelului față de sentința Judecătoriei C..
Însă, în calea de atac a apelului declarat de reclamanta P. Sf. I. H., pârâtul a formulat cerere de aderare la apel în temeiul dispozițiilor art.2931 cod procedură civilă, cerere respinsă de instanța de apel ca tardiv formulată.
Recurenta a arătat că în mod eronat cererea de aderare la apel a fost respinsă ca tardivă, întrucât la 9.11.2012, instanța de apel a dispus efectuarea unei adrese către Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară D., pentru a comunica imobilul căruia i-a fost atribuit numărul cadastral_, care este descrierea acestui imobil, și actele care au stat la baza întocmirii documentației cadastrale.
Având în vedere că instanța din oficiu a sesizat posibilitatea existenței suprapunerii imobilului în litigiu cu imobilul ce aparține domeniului public, la 5.12.2012 a fost depusă cerere de aderare la apel în temeiul art.293 cod procedură civilă.
Recurenta a arătat că prima zi de înfățișare era considerată 14.09.2012, însă cauza a fost repusă pe rol pentru suplimentarea probatoriului, plasând astfel prima zi de înfățișare la 05.07.2013, când instanța de apel a apreciat că nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și a dat dreptul părților să pună concluzii pe cererea de apel.
S-a apreciat astfel că, în conformitate cu dispoz.art.134 cod procedură civilă, prima zi de înfățișare a fost la 05.07.2013, și nu anterior, întrucât la data formulării cererii de aderare la apel, respectiv 5.12.2012, instanța de apel dispusese suplimentarea probatoriului cu expertiza tehnică și adresă la OCPI D., astfel încât la data respectivă nu erau îndeplinite condițiile prev.de art.134 cod procedură civilă.
Recurenta a mai formulat critici cu privire la lipsa calității de reprezentant al reclamantei pentru promovarea și susținerea cererii de chemare în judecată, cu privire la inadmisibilitatea aplicării prescripției achizitive de lungă durată asupra unui teren ce aparține proprietății publice, precum și cu privire la aplicarea greșită a prescripției achizitive de lungă durată, de către instanța de fond.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.304 alin.7 9 vechiul cod de procedură civilă și alin. 312 alin.3 vechiul cod de procedură civilă.
A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, admiterea cererii de aderare la apel, cu consecința respingerii cererii formulată de reclamanta P. Sf. I. H., ca neîntemeiată.
Reclamanta P. Sf. I. H. a criticat decizia pentru nelegalitate, arătând că HG 965/2002 se referă la imobilul situat în ., și nu la imobilul din . A, care face obiectul prezentei cauze, astfel încât nu este identitate între imobilul care aparține domeniului public al mun. C. și imobilul cu privire la care a solicitat să se constate că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani.
S-a mai arătat că s-a constatat dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1194 mp. și construcție, nu și asupra terenului în suprafață de 1096 mp.
Recurenta reclamantă a arătat că a depus înscrisuri din care rezultă că terenul situat în . A are suprafața de 2253 mp., pe care l-a închiriat Grupului Școlar Construcții Mașini, și nu ar fi putut să-l închirieze, dacă nu ar fi fost proprietari asupra acestuia, prin uzucapiunea de 30 de ani.
S-a mai susținut că este greu de crezut că asupra terenului în suprafață de 1194 mp. a exercitat o posesie continuă, publică și neechivocă, iar asupra terenului în suprafață de 1096 mp. nu a exercitat o astfel de posesie, în condițiile în care întregul teren a fost închiriat până în anul 2007 fără ca pârâtul să emită vreo pretenție.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.9 cod procedură civilă.
A solicitat admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri, în sensul constatării dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani asupra întregului imobil de 2253 mp.
Recurenta reclamantă P. Sf.I. H. a formulat întâmpinare numai cu privire la admiterea excepției tardivității formulării cererii de aderare la apel.
Curtea, analizând decizia prin prisma criticilor invocate în recurs, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, constată că recursurile sunt nefondate și le va respinge pentru următoarele considerente :
Din analiza dosarului de apel, se constată că pârâtul M. C., prin Primar, nu a declarat apel, formulând cerere de aderare la apel la 05.12.2012 (fila 38 dosar apel), cerere întemeiată pe dispozițiile art.293 cod procedură civilă.
Prin încheierea din 15 martie 2013, a fost admisă excepția tardivității cererii de aderare la apel .
Soluția instanței de apel cu privire la respingerea ca tardivă a cererii de aderare la apel este corectă, instanța de apel făcând aplicarea corectă a dispozițiilor art.293 alin.1, rap.la art.134 cod procedură civilă.
Conform art.293 alin.1 cod procedură civilă, intimatul este în drept, chiar după împlinirea termenului de apel, să adere la apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie, care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe. Cererea se poate face până la prima zi de înfățișare.
Art.134 cod procedură civilă prevede că este socotită ca prima zi de înfățișare aceea în care părțile, legal citate, pot pune concluzii.
În speță, se constată că prin încheierea din 14 septembrie 2012, cauza a fost repusă pe rol, în temeiul art.151 cod procedură civilă, pentru a se pune în discuție suplimentarea probatoriului administrat în fața instanței de fond.
La termenul următor, 12 octombrie 2012, cauza a fost amânată în temeiul art.156 alin.1 cod procedură civilă, pentru imposibilitatea prezentării apărătorului apelantei reclamante, dovedită cu acte, iar la termenul din 09 noiembrie 2012, instanța din oficiu a pus în discuție suplimentarea probelor, respectiv efectuarea unei adrese către OCPI D., pentru a preciza cărui imobil a fost atribuit numărul cadastral_, care este descrierea acestui imobil și actele care au stat la baza întocmirii documentației cadastrale.
Această probă a fost pusă în discuția părții prezente, respectiv a reclamantei prin apărător, care a fost de acord cu efectuarea acestei probe, pârâta lipsind la acest termen de judecată (fila 24 dosar apel).
Se constată astfel că la termenul din 09 noiembrie 2012 s-au pus concluzii cu privire la proba cu acte pusă în discuție din oficiu de către instanța de apel, astfel încât la acest termen – 09 nov.2012 a fost prima zi de înfățișare în cauză.
Art.134 cod procedură civilă, prevede că prima zi de înfățișare este aceea în care părțile, legal citate pot pune concluzii.
Or, la termenul din 09 noiembrie 2012 a fost prima zi de înfățișare întrucât ambele părți au fost legal citate și au putut pune concluzii cu privire la proba respectivă.
Recurenta pârâtă apreciază în mod eronat că prima zi de înfățișare este aceea în care părțile pot pune concluzii cu privire la fondul cauzei, întrucât textul invocat – artr.134 cod procedură civilă, nu distinge, putându-se pune concluzii asupra unei excepții sau asupra unei probe, nu neapărat asupra fondului cauzei.
Într-adevăr, în cazul în care probele sunt încuviințate și administrate la același termen și se pun concluzii asupra vreunei excepții, precum și concluzii pe fondul cauzei, prima zi de înfățișare este reprezentată de termenul la care se pun concluzii cu privire la fondul cauzei.
Însă atunci când la un anumit termen se pun concluzii asupra unei excepții sau cu privire la probe, iar în cauză se acordă mai multe termene pentru administrarea probelor, prima zi de înfățișare este aceea la care părțile legal citate au pus concluzii cu privire la administrarea acestei probe, așa cum este cazul în speță - termenul din 09 noiembrie 2012.
Cererea de aderare la apel a fost formulată la 05 decembrie 2012, deci ulterior datei de 09 noiembrie 2012, când a fost prima zi de înfățișare, astfel încât în mod corect instanța de fond a admis excepția tardivității cererii de aderare la apel, în baza art.293 alin.1 cod procedură civilă, această cerere fiind formulată ulterior primei zile de înfățișare.
În aceste condiții, cererea de aderare la apel fiind formulată tardiv, în mod corect instanța de apel nu a mai analizat criticile privind fondul cauzei, formulate prin cererea de aderare la apel, menținând soluția instanței de fond cu privire la constatarea dobândirii prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1194 mp.
S-a avut în vedere principiul neagravării situației în propria cale de atac formulată în termen de către reclamantă, în absența unui apel regulat introdus de către apelantul pârât.
Cu privire la celelalte critici formulate de recurentul pârât privind lipsa calității de reprezentant al reclamantei pentru promovarea și susținerea cererii de chemare în judecată, inadmisibilitatea aplicării prescripției achizitive de lungă durată asupra unui teren ce aparține proprietății publice, precum și cu privire la aplicarea greșită a prescripției achizitive de lungă durată, de către instanța de fond, instanța de recurs nu le va mai analiza, întrucât s-a constatat că instanța de fond a soluționat în mod corect excepția tardivității cererii de aderare la apel, situație în care instanța de recurs a analizat doar modul de soluționare a acestei excepții, nu și celelalte critici din recursul formulat de pârât.
Va fi respins ca nefondat și recursul declarat de reclamantă, întrucât din probele administrate în instanța de apel, respectiv concluziile raportului de expertiză și cartea funciară_ a localității C., s-a reținut în mod corect că există suprapunere între suprafața solicitată de reclamantă și terenul în suprafață de 6486 mp. situat în C., ., ce face parte din domeniul public al Municipiului C., conform HG 965/2002.
Recursul reclamantei vizează doar suprafața de 1096 mp., nu și suprafața de 1194 mp., pentru care acțiunea a fost admisă prin sentința instanței de fond.
Deși s-a reținut că întreaga suprafață de teren de 2253 mp. face parte din domeniul public al Municipiului C., conform HG 965/2002, astfel încât o acțiune cu privire la dobândirea dreptului de uzucapiune asupra acestui teren ar fi inadmisibilă, se constată, așa cum s-a reținut și în apel, că pârâtul M. C. prin Primar, nu a declarat în termen apel cu privire la suprafața de 1194 mp., iar cererea de aderare la apel a fost tardiv formulată.
În aceste condiții, în mod corect instanța de apel nu a putut analiza legalitatea și temeinicia constatării dreptului de proprietate pentru suprafața de 1194 mp., stabilită de instanța de fond, iar instanța de recurs nu poate analiza legalitatea constatării dreptului de proprietate cu privire la această suprafață, întrucât instanța de control judiciar nu a fost investită în mod legal de către pârâtul M. C., prin Primar( în contradictoriu cu care s-a judecat cauza, fiind în mod legal citat ), cu calea de atac a apelului sau a unei cereri de aderare la apel formulată în termen.
În privința suprafeței de 1096 mp., a cărei neacordare a fost criticată prin motivele de recurs, aceasta aparține domeniului public al Municipiului C., conform HG 965/2002, neexistând nicio confuzie datorită numărului imobilului (. sau . A), astfel încât s-a făcut în mod corect aplicarea dispozițiilor art.1844 cod civil, art.11 alin.1 din Legea 213/1998, și art.135 alin.4 din Constituție.
Susținerea recurentei reclamante în sensul că este proprietara întregului teren deoarece altfel nu l-ar fi putut închiria Grupului Școlar Construcții Mașini, va fi respinsă de instanță, întrucât reclamanta a promovat acțiunea la instanța de judecată tocmai pentru a i se stabili calitatea de proprietar asupra imobilului, contractul de închiriere neputându-i conferi calitatea de proprietară a imobilului.
De asemenea, nu se pot extinde condițiile constatării uzucapiunii cu privire la terenul în suprafață de 1194 mp. și asupra terenului în suprafață de 1096 mp., întrucât în lipsa unui apel și a unei cereri de aderare la apel regulat introduse de către pârât, instanța de apel, deși a constatat că întreaga suprafață de 2253 mp. face parte din domeniul public al Municipiului C. conform HG 965/2002, nu a putut schimba soluția instanței de fond cu privire la această suprafață, fiind incident principiul neagravării situației în propria cale de atac.
Având în vedere aceste considerente, constatând că în cauză nu subzistă niciunul din motivele de casare sau modificare prev.de art.304 pct.1-9 Cod procedură civilă, în baza art.312 alin.1 cod procedură civilă, recursurile vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta P. S. I. H. C. și pârâtul M. C. PRIN PRIMAR, împotriva deciziei civile nr.329 din 5 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._ .
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Octombrie 2013.
Președinte, E. S. | Judecător, M. P.-P. | Judecător, M. M. |
Grefier, V. R. |
Red.jud.E.S.
Tehn.MC/2 ex.
Data red.-08.11.2013
j.a. L.A.
G.C.F.
j.f. S.M.B.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 9313/2013. Curtea de Apel... | Fond funciar. Decizia nr. 6425/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
