Pretenţii. Decizia nr. 6272/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6272/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-06-2013 în dosarul nr. 1034/263/2012
Dosar nr. _
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 6272
Ședința publică de la 10 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE- A. M.
Judecător- S. P.
Judecător- R. M.
Grefier - F. I.
000
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurentele pârâte M. M. și S. C. COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA SA- DIVIZIA MINIERĂ TG.J., împotriva deciziei nr. 164 din 1 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj- Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant F. M. și intimata pârâtă S. C. A COMPLEXULUI ENERGETIC OLTENIA SA Turceni, avînd ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat consilier juridic P. I. pentru recurentele pârâte M. M. și S. C. Complexul Energetic Oltenia SA- Divizia Minieră Tg.J. cît și pentru intimata pârâtă S. C. Complexul Energetic Oltenia SA, fiind lipsă intimatul reclamant F. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat și declarat în termenul legal, iar prin serviviul registratură, a fost depusă la dosar întîmpinare formulată de intimatul reclamant F. M..
Nemaifiind cererii de formulat, excepții de ridicat și constatîndu-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvîntul asupra dezbaterilor.
Consilier juridic P. I. pentru recurentele pârâte M. M. și S. C. Complexul Energetic Oltenia SA- Divizia Minieră Tg.J. cît și pentru intimata pârâtă S. C. Complexul Energetic Oltenia SA, depune la dosar taxele de timbru, constînd în 1065 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar, solicitînd, într-o primă teză, admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii, iar într-o a doua teză admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeași instanță în vederea completării probatoriilor, considerînd că atît sentința instanței de fond cît și decizia pronunțată de Tribunalul Gorj sunt nelegale și netemeinice, pentru motivele invocate în scris.
După strigarea cauzei, înainte de terminarea ședinței de judecată, se prezintă avocat S. M., apărătorul intimatului reclamant F. Materie, care învederează instanței că a fost în imposibilitate să ajungă în timp util, dîndu-i-se posibilitate să depună concluzii scrise.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față s-au constatat următoarele:
Prin decizia nr. 164 din 1 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj- Secția I Civilă, în dosarul nr._, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă S. C. Complexul Energetic Oltenia SA, Divizia Minieră Tg.J. împotriva sentinței civile nr. 177 din 21.01.2013 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._ .
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei M. sub nr._, reclamantul F. M. a chemat în judecată pe pârâtele S.C. Complexul Energetic Oltenia S.A - Divizia Minieră Tg. J. și M. M., solicitând obligarea acestora la plata de 35.000 lei, reprezentând prejudiciul creat prin degradarea imobilului casă de locuit, anexă și teren aferent în suprafață de 0,20 ha de către M. L..
Prin sentința civilă nr. 177 din 21.01.2013 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul F. M., în contradictoriu cu pârâții S.C. Complexul Energetic Oltenia S.A., cu sediul în Turceni, S.C. Complexul Energetic Oltenia S.A - Sucursala Divizia Minieră Tg. J. și M. M., cu sediul în M..
Au fost obligate pârâtele la plata sumei de 109.373 lei despăgubiri ce reprezintă valoarea de reconstituire a imobilului casă de locuit și anexelor gospodărești afectate de lucrările miniere.
Au fost obligate pârâtele la plata sumei de 5 398 lei către stat, sumă ce a fost avansată ca urmare a admiterii cererilor de ajutor public judiciar sub forma taxei judiciare de timbru și onorariu expert formulate de reclamant .
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor la repararea prejudiciului creat prin degradarea imobilului casă de locuit, anexă și teren aferent de către activitățile miniere desfășurate de M. L..
Că, unul dintre principiile fundamentale ale răspunderii juridice este acela că fiecare este răspunzător pentru propriile sale fapte, principiu deopotrivă valabil și pentru răspunderea civilă delictuală.
Că, răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie este instituită prin dispozițiile art. 998 și 999 C.civ. 1864( dispozițiile legale aplicabile cauzei de față) care constituie temeiul de drept comun pentru stabilirea condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale și din cuprinsul celor două articole rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciu constând în intenție, neglijență ori imprudență. Pentru dezlegarea pricinii de față se impune analiza existenței celor patru condiții generale ale răspunderii, condiții cumulative.
Cu privire la starea terenului și a imobilului casă de locuit, din concluziile raportului de expertiză specialitatea geologie s-a reținut că reclamantul este proprietarul unui teren în suprafață de 2495 mp, din care arabil 1330mp. și curți construcții 695 mp., conform titlului de proprietate nr._/26.02.1996.
S-a mai reținut că, terenul și gospodăria reclamantului au fost afectate de lucrările miniere efectuate în zonă, iar degradările sunt consecința directă a faptului că în Valea Cervenia a fost depus steril de Cariera L., creându-se un depozit de haldă ce a obturat captarea sistemului hidrografic al zonei și adus la localizarea în această zonă a unor lacuri care au creat presiune înspre partea de vest și că în această vale, la o adâncime de 10-20 m sub sterilul depus a funcționat un abataj 2/5 pentru încercarea de a exploata cărbunele din zonă și care a creat un deserviciu gospodăriilor sătenilor, care se află pe orizontală, pe partea de vest a dealului Cerveniei.
S-a mai reținut că acest abataj abandonat a creat o zonă propice apelor subterane să izbucnească spre locațiile reclamanților, lucru ce a condus la mișcarea solului creând deformarea de structură de rezistență și fisuri deschise în pereți și tavane la locuința reclamantului și că procesul de deformare a solului continuă în această zonă și nu poate fi oprit mai ales că, și în prezent, în zonă se mai desfășoară lucrări de exploatare subterană în dealul Prigoroiului ce se vor închide la sfârșitul anului 2012.
Instanța a reținut că degradarea imobilelor este rezultatul activității miniere de subteran și de carieră desfășurată în zonă care au condus la modificarea solului și subsolului pe care se află amplasate imobilele.
Că, concluziile raportului de expertiză specialitatea geologie se coroborează cu concluziile raportului de expertiză specialitatea construcții ( f. 85) în care se precizează că, locuința reclamantului a fost edificată în anul 1990 conform certificat nr. 5515/2012 eliberat de Primăria Cătunele și prezintă multiple fisuri deschise în pereți și elevații pe direcții diferite.
S-a mai reținut că imobilul are degradări vizibile ale structurii de rezistență cu fisuri ale zidurilor, deplasarea pardoselilor și fisuri până la 2-3 cm. pe direcții diferite la interiorul și exteriorul imobilului și locuința și anexele gospodărești proprietatea reclamantului sunt realizate cu materiale corespunzătoare ( cărămidă, betoane, material lemnos) și au fost degradate ca urmare a activității de exploatarea minieră desfășurată în zonă care a afectat terenul ce prezintă un crescut potențial de alunecare și pune în pericol permanent construcțiile.
De asemenea, s-a reținut că toată structura de rezistență a imobilelor nu mai prezintă garanție în exploatare, permanent existând pericolul dezintegrării structurii de rezistență a construcției și că imobilul casă de locuit și anexe gospodărești proprietatea reclamantului au fost afectate de lucrările miniere desfășurate în zonă, instanța apreciind că se poate reține în sarcina pârâtelor . SA, . SA- Sucursala Divizia Minieră Tg. J. ( fostă S.N.L.O) și M. M. o faptă ilicită în sensul dispozițiilor art. 998 C.civ. 1864, activitatea desfășurată de acestea încălcând dreptul subiectiv al reclamantului.
Că, în mod evident există un raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu în sensul că activitatea minieră desfășurată de pârâte a provocat un prejudiciu în patrimoniul reclamantului care a fost lipsit de folosința terenului proprietatea sa.
Că, referitor la condiția vinovăției s-a mai reținut aplicabilitatea dispozițiilor OUG 195/2005 care completează în materie dispozițiile art. 998 – 999 C.civ. 1864.
Că, potrivit dispozițiilor art. 95 din această lege răspunderea pentru prejudiciu adus mediului are caracter obiectiv, independent de culpă, iar prevenirea și repararea prejudiciului adus mediului trebuie să fie suportată de poluator potrivit principiului „poluatorul plătește” și art. 68 din același act normativ stabilește în sarcina persoanelor fizice sau juridice ce desfășoară activități pe terenuri obligația de a evita, de a preveni și de a repara deteriorările aduse calității mediului geologic.
Că, potrivit art. 37 alin. 5 din Legea 85/2003, titularul licenței rămâne ținut la repararea prejudiciului cauzat de culpa sa chiar dacă prejudiciul a fost constatat după încetarea administrării.
Cu privire la întinderea prejudiciului suferit de reclamant s-a reținut că repararea prejudiciului presupune o adevărată repunere a părților în situația anterioară printr-o reparare integrală, reprezentată de prejudiciul efectiv și de beneficiul nerealizat și acoperirea prejudiciului creat presupune suportarea valorii de reconstruire a imobilului casă de locuit și anexelor gospodărești care, conform raportului de expertiză în construcții nu mai pot fi reparate datorită instabilității terenului pe care sunt amplasate, întrucât din raportul de expertiză specialitatea construcții întocmit de către expert R. D. s-a reținut că valoarea de reconstrucție a imobilului casă de locuit și anexe gospodărești este de 109 373 lei, sumă ce reprezintă prejudiciul suferit de reclamant ca urmare a degradărilor produse de activitatea minieră desfășurată de pârâte.
În baza art. 18 din OUG 51/2008 au fost obligate pârâtele în solidar, la plata către stat a sumei de 5398 lei, sumă ce a fost avansată de acesta ca urmare a admiterii cererilor de ajutor public judiciar sub forma taxei judiciare de timbru și onorariu expert formulate de reclamant .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtele M. M. și S. C. COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA SA- DIVIZIA MINIERĂ TG.J., pentru nelegalitate și netemeinicie:
Prin motivele de recurs, recurenta S. Complexului Energetic Oltenia SA M. M. a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, precizând că această excepție a fost invocată atât la instanța de fond cât și la instanța de apel, dar cele două instanțe nu s-au pronunțat cu privire la excepția prescrierii dreptului material la acțiune, avînd în vedere că titlul de proprietate al reclamantului s-a emis în anul 1995.
Se arată că, potrivit susținerilor reclamantului, acesta este proprietarul terenului afectat de pârâte, prin titlul de proprietate, dată de la care curge termenul de prescripție.
S-a susținut că, conform art.8 din Decretul nr.167/1958, prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită curge de la momentul când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
S-a mai arată că, reclamantul a cunoscut împrejurarea că terenul era afectat de lucrări miniere, cel mai târziu la momentul eliberării titlului de proprietate, iar de la acest moment născându-se dreptul la acțiune.
S-a menționat că, acțiunea dedusă judecății, întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, este o acțiune patrimonială prescriptibilă, termenul de prescripție fiind de 3 ani, termen ce începe să curgă de la data producerii.
Pe fondul cauzei s-a arătat că, atât instanța de fond ,cât și instanța de apel trebuiau să aibă în vedere faptul că pârâtele au solicitat contraexpertiză în specialitatea construcții și contraexpertiză în specialiatea geologie
S-a menționat că, întreaga expertiză în construcții este bazată pe prevederile legale abrogate- Decretul nr.256/1984, iar în aceste condiții se impunea revenirea cu adresă către expert în vederea completării raportului de expertiză.
S-a mai arătat, că instanța a încălcat dreptul la apărare, întrucît nu li s-a permis dreptul de a formula obiecțiuni, considerându-se că raportul a fost depus în termenul legal, de asemenea, fiind respinsă orice cerere formulată de pârâte.
Conform prevederilor legale, expertul trebuia să-și exprime punctul de vedere cu privire la obiectivele dispuse de instanță, iar în cazul de față expertul și-a bazat concluziile doar pe expertiza geologică, deși raportul de expertiză în specialitatea geologică nu fusese încă realizat, în concluzie expertul s-a antepronunțat cu privire la influența activității miniere.
S-a subliniat faptul că, imaginea prezentată de expert, în raportul de expertiză înaintat intanței, nu relevă situația de fapt constatată cu ocazia deplasării la fața locului, la data efectuării expertizei, iar acesta s-a prezentat să efectueze măsurătorile în lipsa convocării părților, motiv pentru care M. M. a invocat nulitatea raportului de expertiză geologică.
S-a menționat că, M. L. –Prigoroiu este o subunitate care funcționează(documente secret de serviciu), iar expertul a făcut presupuneri pur speculative cu privire la existența unor lucrări miniere în zonă, expertul neavând o bază reală ci doar susținerile orale ale reclamantului
S-a mai arătat că, expertul nu a răspuns la obiectivul nr.2 stabilit de instanță, refuzând să facă demersurile legale( respectiv autorizația de acces la documentele secret de serviciu, eliberate de către Corpul Experților Tg.J.) pentru a putea întocmi un raport de expertiză documentat, conform Ordonanței nr.2/2000, art.21 lit.1).
Concluzionând, s-a arătat că atât instanța de fond cât și cea de apel, a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâtele la plata către reclamant a despăgubirilor ce reprezintă valoarea de reconstruire a imobilului casă de locuit și anexele gospodărești afectate de lucrările miniere, dar nu s-au pronunțat cu privire la imobilele afectate, în proprietatea cui rămân, iar acest lucru reprezentând o îmbogățire fără justă cauză a reclamantului.
În drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 ind.1 Cod procedură civilă..
Recursul este nefondat și se va respinge, avîndu-se în vedere următoarele considerente:
Astfel, critica recurentei pârâte în sensul că atât instanța de fond, cât și instanța de apel nu s-au pronunțat cu privire la excepția dreptului material la acțiune având în vedere data emiterii titlului de proprietate, respectiv 3.01.1995, este nefondată întrucât la fond nu s-a invocat această excepție, iar instanța de apel a analizat critica pârâtei sub acest aspect.
În acest sens în considerentele deciziei recurate s-a reținut că nu este fondată critica referitoare la faptul că instanța nu s-a pronunțat cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, având în vedere că titlul reclamantului s-a emis în anul 1995.
Această excepție nu a fost invocată de pârât până la închiderea dezbaterilor, ci după închiderea acestora prin concluziile depuse la dosar, având în vedere amânarea pronunțării asupra dezbaterilor.
Formularea de cereri noi sau invocarea de excepții după închiderea dezbaterilor nu este admisibilă, astfel că se consideră că excepția nu a fost invocată.
Mai mult, această excepție a prescrierii dreptului material la acțiune este neîntemaiată întrucât dreptul la acțiune nu s-a născut la data emiterii titlului de proprietate, respectiv 3.07.1995, în condițiile în care degradările aduse imobilelor proprietatea reclamantului s-au produs permanent și continuă și în prezent și în condițiile în care expertul a precizat clar că, în zonă se mai desfășoară lucrări de exploatare subterană în Dealul Prigoroiului ce se vor închide la sfârșitul anului 2012.
În consecință dreptul reclamantului la acțiune nu este permis, fiind născut la data fromulării acțiunii și în aceste condiții devin aplicabile dispozițiile art.2513 din Noul cod civil potrivit cărora” prescripția poate fi opusă numai în primă instanță prin întâmpinare sau, în lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen de judecată”.
Sunt nefondate și criticile referitoare la raportul de expertiză în construcții și cererea privind administrarea unei noi expertize în construcții, întrucât prin încheierea de ședință din data de 5.11.2012, pârâta prin consilier juridic a precizat că nu are obiecțiuni de formulat la raportul de expertiză întocmit de expertul constructor R. D., fiind implicit de acord cu concluziile acestei probe.
În ceea ce privește raportul de expertiză geologică acesta nu este lovit de nulitate întrucât expertul tehnic a convocat părțile despre data și locul efectuării expertizei.
În acest sens la filele 109 și 110 din dosarul primei instanțe se află dovezile de convocare a părților și procesul verbal întocmit la data de 10.10.2012 în prezența expertului și a părților implicate.
În același timp expertul specialist în geologie a răspuns obiectivelor formulate de instanță, a avut în vedere actele indicate de pârâtă prin motivele de apel, respectiv documentele clasificate, situație ce se coroborează cu susținerile reprezentantului apelantei la cuvântul pe fond, care a arătat că aceste înscrisuri au fost prezentate cu ocazia efectuării expertizei, dar nu s-a permis atașarea lor la dosarul cauzei.
De asemenea, expertul geolog a răspuns obiecțiunilor formulate de pârâta apelantă, din răspunsul la obiecțiuni rezultând demersurile făcute de expert privind cercetarea documentelor clasificate cât și constatările cauzelor care au condus la degredarea imobilelor și la crearea prejudiciului.
În ceea ce privește faptul că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la proprietatea imobilelor afectate, Curtea constată că nu a existat o cerere în acest sens, astfel încât instanța nu era obligată să se pronunțe asupra acestui aspect.
În consecință față de cele arătate, recursul declarat de pârâtă se privește ca fiind neîntemeiat și se va respinge, avîndu-se în vedere prevederile art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat pârâtele M. M. și S. C. COMPLEXUL ENERGETIC OLTENIA SA- DIVIZIA MINIERĂ TG.J., împotriva deciziei nr. 164 din 1 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj- Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant F. M. și intimata pârâtă S. C. A COMPLEXULUI ENERGETIC OLTENIA SA Turceni.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Iunie 2013.
Președinte, A. M. | Judecător, S. P. | Judecător, R. M. |
Grefier, F. I. |
Red.jud. S.P./19.06.2013
Teh.F.I./2 ex.
Jud. fond N.Ș.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 6425/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 7075/2013. Curtea de... → |
|---|
