Pretenţii. Decizia nr. 5493/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5493/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 23-05-2013 în dosarul nr. 808/317/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 5493
Ședința publică de la 23 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. S.
Judecător G. I.
Judecător E. B.
Grefier A. C.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul pârât P. A. împotriva deciziei civile nr. 105 din 04.03.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți S. D. și S. G., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul pârât P. A., personal, lipsind intimații reclamanți S. D. și S. G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că recursul a fost declarat și motivat în termen, după care;
S-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 54 lei consemnată prin chitanța nr._ din 23.05.2013 și timbru judiciar de 3 lei.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Recurentul pârât P. A., a solicitat admiterea recursului conform motivelor scrise.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 21/08.01.2013 pronunțată de Judecătoria Tg – Cărbunești în dosarul nr._ s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții S. D. și S. G., ambii domiciliați in Tg-Cărbunești, . C, județul Gorj, în contradictoriu cu pârâtul P. A., domiciliat in Tg-Cărbunești, ..
A fost obligat pârâtul P. A. să monteze parazăpezi pe acoperișul imobilului casă de locuit amplasat pe terenul curți construcții înscris în titlul de proprietate nr._/07.12.1994, iar în caz de refuz autorizează reclamanții să execute aceste lucrări pe cheltuiala pârâtului și de asemenea a fost obligat să monteze geamuri mate la cele trei ferestre de vedere amplasate pe latura de nord a imobilului casă de locuit, anexei și șopronului, proprietatea acestuia, iar în caz de refuz autorizează reclamanții să execute aceste lucrări pe cheltuiala pârâtului.
Totodată a fost obligat pârâtul P. A. să plătească reclamanților S. D. și S. G. suma de 1000 lei, reprezentând despăgubiri civile.
Au fost respinse în rest pretențiile.
A fost obligat pârâtul P. A. să plătească reclamanților S. D. și S. G. suma de 1810 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel s-a reținut din răspunsul pârâtului la interogatoriu, depozițiile martorilor și concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de expertul topograf că la imobilele construcții proprietatea pârâtului P. A. sunt deschise spre proprietatea reclamanților trei ferestre aflate la 1,17 m; 1,08 m, și 0,98 m distanță față de gardul actual pe care părțile îl recunosc ca linie de hotar între proprietățile lor, astfel încât, se constată că la amplasarea ferestrelor la imobilele pârâtului nu a fost respectată distanța legală de 1,9 metri, prevăzută de art. 612 Cod civil, față de linia de despărțire a celor două proprietăți.
Având în vedere că proprietarul fondului supus servituții nu poate scădea sau face incomodă exercitarea servituții de către titularul acestui drept și că titularul dreptului de servitute nu-l poate folosi decât în limita titlului său, fără să facă schimbări împovărătoare fondului său, se concluzionează că obligarea pârâtului de a monta geamuri mate la cele trei ferestre are scopul de a asigura folosința acestora și nu produce pagube reclamanților, măsura de închidere definitivă fiind prea împovărătoare pentru pârât.
Deliberând asupra capătului de cerere în pretenții, în obligarea pârâtului la plata către reclamanți a sumei de 1000 lei, reprezentând contravaloarea unei copertine din fier și acoperită cu plăci de policarbonat, a reținut din susținerile părților și depozițiile martorilor audiați de instanță că în iarna 2011 – 2012 (februarie 2012), de pe acoperișul casei de locuit proprietatea pârâtului P. A. au căzut cantități mari de zăpadă pe copertina magazinului proprietatea reclamanților, provocându-i degradări, expertul tehnic Măruța Sevastița precizând în concluziile raportului de expertiză că degradările constau în deteriorarea parțială a plăcilor din policarbonat care a condus la deformarea în majoritate a suprafeței învelitorii din policarbonat, expertul calculând valoarea de reparare a copertinei la suma de 1079 lei, sumă detaliată în anexa la raport (filele 63-67 dosarul cauzei).
La starea de fapt reținută, instanța a avut în vedere disp. art.1357 noul cod civil (care reia într-o formulare actuală dispozițiile art. 998 – art.999 din vechiul Cod civil), ce instituie răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, „Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.”.
Din prevederile legale menționate rezultă că pentru angajarea acestui tip de răspundere este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unui prejudiciu; existența unei fapte ilicite; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul.
Potrivit principiului general, sarcina probei referitoare la existența elementelor răspunderii civile delictuale revine victimei prejudiciului, deoarece ea este aceea care reclamă ceva în fața justiției (art.1169 C.civ).
Așadar, victimele prejudiciului, în speță reclamanții, vor trebui să facă dovada atât a prejudiciului, cât și a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate între faptă ilicită și prejudiciu și a vinovăției, dovadă care va putea fi făcută cu orice mijloc de probă, inclusiv proba cu martori.
În speță s-a constatat îndeplinite față de pârâtul P. A. condițiile cerute de art.1357 noul Cod civil, fapta ilicită a acestuia îmbrăcând forma inacțiunii, fiind unanim acceptat că neluarea unei măsuri atunci când această măsură trebuia, potrivit legii, să fie întreprinsă de o anumită persoană – în concret luarea măsurilor corespunzătoare pentru a preveni căderea zăpezii de pe acoperișul propriu pe proprietatea vecină - constituie delict civil, a existat un prejudiciu în sarcina reclamanților reprezentat de contravaloarea reparațiilor copertinei în valoare de 1000 lei (instanța a avut în vedere faptul că reclamanții nu și-au majorat pretențiile în urma întocmirii raportului de expertiză în cauză), fapta pârâtului a fost săvârșită cu vinovăție în accepțiunea civilă a cuvântului, iar între fapta ilicită a pârâtului și prejudiciul cauzat reclamantei există legătură de cauzalitate.
În consecință, în baza art. 1357 noul Cod civil pârâtul P. A. urmează să răspundă pentru fapta sa, în sensul reparării prejudiciului cauzat, iar această reparație trebuie să fie integrală, drept pentru care instanța a admis capătul de cerere în pretenții.
Față de disp. art.274 C.pr.civ., reținând culpa procesuală a pârâtului, instanța l-a obligat pe pârât la plata către reclamanți a sumei de 1810 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentate de 110 lei taxă de timbru (chitanțe state la filele 16-17 dosarul cauzei), 1200 lei onorarii expertize tehnice (chitanțe stată la filele 45, 46 și 70 dosarul cauzei), 500 lei onorariu avocat (chitanță stată la fila 18 dosarul cauzei).
Împotriva sentinței a declarat apel apelantul pârât P. A. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. A invocat în motivele de apel că instanța a fost lipsită de rol activ, că în mod greșit la stabilirea prejudiciului nu a avut în vedere proba testimonială și a pronunțat sentința ținând cont de expertiza judiciară, deși martorii au precizat că a fost afectată copertina numai pe o porțiune de 1-2 mp astfel că valoarea prejudiciului stabilit de către instanță este în contradicție cu starea de fapt. A criticat sentința și sub aspectul cheltuielilor de judecată solicitând diminuarea acestora.
Tribunalul gorj prin decizia civilă nr.104/4.03.2013 a respins, ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât P. A. împotriva sentinței civile nr. 21/08.01.2013 pronunțată de Judecătoria Tg – Cărbunești în dosarul nr._ și a obligat apelantul pârât la 600 lei cheltuieli de judecată în apel față de intimații reclamanți.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul reanalizând actele și lucrările dosarului în limitele cererii de apel a constatat că instanța de fond a stabilit corect starea de fapt ca fiind cea rezultată din probe și a aplicat corect legea respectiv dispozițiile art. 1357 Cod civil, art. 274 Cod procedură civilă.
Martorii audiați în cauză au învederat instanței că a fost afectată copertina parțial din cauza căderilor masive de zăpadă de pe casa pârâtului în iarna anului 2011-2012. Niciunul din martori însă nu a putut să evalueze prejudiciul produs reclamanților prin degradarea parțială a copertinei. Rezultă însă din concluziile raportului de expertiză întocmită de expert Măruța Sevastița împotriva căruia pârâtul nu a formulat obiecțiuni în termenul prevăzut de lege fiind decăzut de către instanță așa cum rezultă din încheierea din 09.11.2012, că există degradări la copertina respectivă constând în deteriorarea parțială a plăcilor din policarbonat care a condus la deformarea în majoritate a suprafeței învelitorii din policarbonat fiind necesară refacerea învelitorii copertinei iar suprafața învelitorii din policarbonat este de 14,50 mp, valoarea de repararea a acesteia fiind 1079 lei.
S-a constatat de către tribunal că raportul de expertiză a fost depus la dosar la data de 31.08.2012 iar obiecțiunile la acesta au fost formulate de pârât la data de 02.11.2012 astfel că apelantul pârât nu mai poate invoca propria-i culpă în neformularea obiecțiunilor la raportul de expertiză în termen.
Nici criticile privitoare la cheltuielile de judecată nu au fost fondate, cuantumul acestora fiind dovedit cu chitanțele de la dosar și reprezintă taxă de timbru, onorariile experților și onorariu avocatului.
Față de aceste considerente constatând că sentința apelată este temeinică și legală in temeiul art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul a respins, ca nefondat, apelul și a obligat pe apelantul pârât potrivit art. 274 Cod procedură civilă la 600 lei cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu avocat față de intimații reclamanți.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul P. A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, având în vedere motivarea apelului declarat referitor la reclamanții S. D. și S. G..
Impotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul P. A.. In esență, recurentul a susținut că decizia este nelegală, întrucât omite că s-au formulat obiecțiuni în fața primei instanțe cu privire la contravaloarea copertinei, probele nu au fost apreciate si interpretate în mod just. Mai susține că nu este corectă obligarea sa la plata sumei de 1000 lei, copertina fiind afectată doar pe o porțiune de 1-2 metri, în perioada invocată nu au fost zăpezi abundente care să justifice imputarea unui astfel de prejudiciu.
In drept, invocă prevederile art. 304 pct. 7, 8 si 9 C.proc.civ.
Intimații reclamanți nu au formulat apărări în cauză. Recursul a fost legal timbrat.
Recursul va fi respins ca nefondat pentru considerentele ce succed.
Prin primul motiv de recurs, pârâtul critică reținerile instanței de apel privitoare la decăderea sa din dreptul de a formula obiecțiuni la expertiză. Motivul de recurs invocat întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C.proc.civ. este nefondat, dispozițiile art. 212 alin. 2 rap. la art. 108 alin. 3 C.proc.civ fiind corect interpretate si aplicate, în sensul că obiecțiunile privitoare la raportul de expertiză pot fi făcute până la termenul care urmează depunerii lucrării tehnice, în etapa procesuală în care s-a administrat proba, iar nu în calea de atac. In cauză, raportul de expertiză a fost depus cu respectarea termenului procedural, la data de 31.08.2012, primul termen de judecată după depunerea acestei lucrări fiind 21.09.2012. Având în vedere că, apărătorul pârâtului a ridicat obiecțiuni la expertiză după împlinirea termenului legal, respectiv la 02.11.2012, în mod corect s-a constatat decăderea pârâtului din dreptul de a formula obiecțiuni, acestea neputând fi valorificate direct în calea de atac.
Cu privire la al doilea motiv de recurs invocat, încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 7 C.proc.civ., respectiv examinarea superficială și chiar printr-o motivare omisivă, a mijloacelor de probă administrate în cauză, Curtea a constat că si acesta este nefondat, întrucât instanța de apel a respectat prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ. care impun judecătorului sã arate în hotãrârea pronunțatã motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanþei, cum și cele pentru care s-au înlãturat cererile pãrților. Astfel, în cauzã, instanța de apel a concluzionat cã sunt aplicabile prevederile art. 1357 C.civ, care impun obligația pârâtului de a răspunde pentru prejudiciul cauzat pentru fapta sa, arãtând în considerentele deciziei recurate, motivele pentru care a considerat necesar sã facã aplicarea acestui text, relevanta probei testimoniale si a expertizei de specialitate administrate în cauză, sub aspectul stabilirii elementelor necesare angajării răspunderii pârâtului si cuantificării prejudiciului cauzat prin fapta pârâtului.
Curtea va înlătura și criticile recurentului care se referă la situația de fapt, reținând că acestea privesc netemeinicia și nu nelegalitatea hotărârii, iar schimbarea situației de fapt în recurs ca urmare a reevaluării probatoriilor nu se mai poate produce odată cu abrogarea dispozițiilor art. 304 pct. 10 și 11 C. proc. civ.
În ceea ce privește aplicarea prevederilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se constatã faptul cã a fost invocate doar formal de cãtre recurent, întrucât nu a dezvoltat nicio criticã care sã se circumscrie acestui motiv de modificare.
Referitor la motivul de modificare prevãzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că ceea ce contestă pârâtul este întinderea obligației sale de plată, din perspectiva dispozițiilor art. 1357 C.civ. Acest motiv de recurs va fi înlăturat ca fiind nefondat pentru considerentele ce succed.
Efectul răspunderii civile delictuale constă în nașterea unui raport juridic obligațional între autorul faptei si victimă, autorul faptei fiind obligat în cadrul acestui raport la repararea integrală a prejudiciului cauzat.
Expertiza de specialitate, singura proba cu adevărat concludentă în dezlegarea pricinii sub aspectul întinderii pagubei create reclamantului prin fapta pârâtului, a stabilit atât contravaloarea copertinei -1953 lei cât si valoarea de reparare a copertinei-1079 lei. Instanțele anterioare au ales, în mod judicios, între cele două modalități de dezdăunare propuse de expert, pe cea mai puțin împovărătoare pentru pârât, respectiv obligarea acestuia la plata contravalorii reparațiilor copertinei, în condițiile în care copertina a fost parțial deteriorată, existând posibilitatea refacerii copertinei.
Cât privește valoare de reparare a copertinei, în expertiză au fost indicate toate etapele ce trebuie parcurse si costurile aferente în vederea refacerii copertinei. Întrucât nu s-au formulat obiecțiuni cu privire la valoarea despăgubirilor în condiții de regularitate procedurală si nu s-au oferit instanțelor alte probe concludente cu privire la evaluarea prejudiciului, corect s-a concluzionat că valoarea reală a despăgubirilor este cea stabilită prin hotărârea apelată.
În consecințã, fațã de cele arătate, se constatã cã nu subzistã motivele de modificare invocate de recurent, respectiv dispozițiile art. 304 pct. 5, 7, 8 si 9 C. proc. civ., astfel încât, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul pârât P. A. împotriva deciziei civile nr. 105 din 04.03.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți S. D. ȘI S. G..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Mai 2013.
Președinte, C. S. | Judecător, G. I. | Judecător, E. B. |
Grefier, A. C. |
Red.jud.E.B.
2 ex/AS/21.06.2013
j.a.M.T.
M.B.
j.f.L.M.P.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1782/2013. Curtea de... | Fond funciar. Decizia nr. 4397/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
