Revendicare imobiliară. Decizia nr. 8256/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8256/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-09-2013 în dosarul nr. 4872/317/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 8256/2013
Ședința publică de la 16 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE- A. M.
Judecător- S. P.
Judecător- R. M.
Grefier -F. I.
************
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul C. G., împotriva sentinței civile nr. 484 din 6.11.2012, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant O. V., având ca obiect revendicare imobiliară, grănițuire.
La apelul nominal s-au prezentat recurentul pârât C. G., asistat de avocat B. A. și intimatul reclamant O. V., asistat de avocat P. I..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, care a învederat că recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, după care:
Instanța, constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului:
Având cuvântul, avocat B. A., pentru recurentul pârât C. G., a solicitat admiterea recursului, modificarea doar în parte a acțiunii, respectiv doar capătul de cerere în grănițuire, urmând astfel a stabili linia de hotar ce desparte terenul proprietatea pârâtului de terenul reclamantului, conform aliniamentului stabilit de expertul M. M., în expertiza ce a întocmit-o în faza de judecată a apelului și respingerea capătului de cerere în revendicare.
În subsidiar, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, în vederea antamării fondului cauzei, întrucât hotărârea este nemotivată atât în fapt cât și în drept, fiind astfel imposibil de verificat legalitatea și temeinicia unei astfel de hotărîri.
A solicitat obligarea intimatului reclamant la plata cheltuielilor de judecată, efectuate în recurs, apel cât și la instanța de fond.
Avocat P. I., pentru intimatul reclamant O. V., a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței pronunțată de Judecătoria Tg.Cărbunești, arătând că motivele de recurs invocate de recurent nu vizează motive de nelegalitate a hotărârii astfel că nu se circumscriu în art.304 Cod procedură civilă, evocând doar fondul cauzei, care a fost cercetat amanunțit de cele două instanțe.
A mai susținut că atât instanța de apel cât și instanța de fond au motivat în fapt cât și în drept cele două hotărâri, aceasta fiind făcută chiar amănunțit.
A solicitat obligarea recurentului pârât la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Cărbunești la data de 22.11.2010, sub nr._, reclamantul O. V. a chemat în judecată pe pârâtul C. G. pentru revendicare și grănițuire teren arabil, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligat pârâtul să-i lase terenul ocupat.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în baza Legii 18/1991 i-a fost reconstituit terenul agricol în suprafață de 1,1657 ha în mai multe parcele, conform titlului de proprietate nr._ din 06.02.2001 și a procesului verbal de punere în posesie din 18.08.2000.
Că de patru ani pârâtul i-a ocupat terenul situat în T3a, P18, în suprafață de 0,1200 ha intravilan și din terenul situat în T16, P18/1, în suprafață de 0,4312 ha extravilan, o suprafață de 0,0816 ha cu lățimea de 2 m și lungimea de 408 m, cultivându-l cu lucernă.
A mai precizat că în nenumărate rânduri a discutat cu pârâtul și a adus și comisia locală la fața locului, dar acesta refuză să-și ocupe amplasamentul.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar în copie titlul de proprietate nr._/06.02.2001 și procesul verbal de punere în posesie din 18.08.2000.
Prin sentința civilă nr.481 din data de 16.02.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._, a fost respinsă excepția nulității absolute a titlului de proprietate nr._/06.02.2001 și a actelor premergătoare acestuia, excepție invocată de către pârât.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul O. V., domiciliat în comuna Bărbătești, ., în contradictoriu cu pârâtul C. G., domiciliat în comuna Bărbătești, ..
S-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților ca fiind linia ce unește punctele A-B-C și D, puncte aflate la 14,25 m, nord de latura comună dintre Ț. G. și V. G..
A fost obligat pârâtul să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantului suprafața de 509 mp, cu lățime variabilă pornind de la 2,19 m la DJ 661; 0,41 m după 100,91 m; 0,85 m după încă 115,08 m și 2,52 m la limita de est, având vecinătățile: N- teren reclamant, S- C. G., E- O.S. Tg.Cărbunești, V- DJ 661, terenul fiind situat pe teritoriul satului Bărbătești, ., în tarlaua 16, . și în tarlaua 3a, . categoria de folosință arabil.
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 595 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul C. G..
Prin decizia civilă nr. 484 din 6 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr._, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât C. G. împotriva sentinței civile nr.481/16.02.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești.
A fost obligat apelantul la 400 lei cheltuieli de judecată în apel către intimat.
Analizând apelul, tribunalul l-a apreciat ca nefondat pentru următoarele considerente:
Terenurile proprietatea reclamantului și pârâtului situate pe raza comunei Bărbătești județul Gorj sunt învecinate, reclamantul deținând titlul de proprietate nr._/06.02.2001, iar pârâții contractul de vânzare cumpărare nr.3923/27.10.2009, pentru terenul cumpărat de pârât prin acest contract vânzătorii deținând titlul de proprietate eliberat autorului lor S. R I. cu numărul_/05.04.2001.
Întrucât așa cum au menționat ambii experți atât la instanța de fond cât și în apel, la nivelul comunei Bărbătești nu există planuri parcelare, proprietățile părților au fost delimitate ca amplasament, dimensiuni și vecinătăți conform schițelor aferente proceselor verbale de punere în posesie și titlurilor de proprietate, cu luarea în considerare a caietelor de măsurători întocmite de comisia locală de fond funciar cu ocazia realizării documentațiilor necesare eliberării titlurilor de proprietate.
S-a arătat că, în aceste condiții neexistând planuri parcelare linia de hotar dintre proprietățile părților, care trebuie stabilită în baza disp.art.584 C.civ. nu se poate raporta decât la amplasamentul stabilit în prezent prin schițele aferente proceselor verbale de punere în posesie și titlurilor de proprietate, schițe care au fost avute în vedere la instanța de fond de expertul V. N., astfel că în mod corect instanța de fond a stabilit linia de hotar pe aliniamentul ce unește punctele A-B-C-D, puncte aflate la 14,25 m Nord de latura comună dintre Ț. G. și V. G..
Terenurile părților nu se suprapun, problema litigiului reducându-se la amplasamentul fiecăruia dintre ei, amplasament ce nu poate fi clarificat decât prin întocmirea planurilor parcelare.
Referitor la excepția invocată de pârât privind constatarea nulității absolute a titlului de proprietate și actelor premergătoare acestuia eliberate reclamantului, instanța de fond a soluționat-o în mod corect analizând actele originare de proprietate, precum și îndeplinirea condițiilor legale prevăzute de procedura specială de reconstituire, stabilind astfel că tatăl reclamantului O. V. a avut înscris în registrul agricol din perioada 1956-1958 în punctul „L. Ierului” suprafața de 0,62 ha care a fost solicitată spre reconstituire de moștenitoarea O. I. prin cererea nr.61/18.02.1991, aceasta fiind validată prin HCJ 19/27.09.1991 cu 1,46 ha pentru ca ulterior să fie pusă în posesie și să se elibereze titlul de proprietate pentru 1,1657 ha, astfel încât evident reclamantul în calitate de moștenitor legal acceptant era îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma autorilor săi.
Tot în mod corect instanța de fond a respins cererea pârâtului privind efectuarea unei noi expertize, întrucât față de probatoriul administrat și răspunsul expertului la obiectivele stabilite de instanță, precum și la obiecțiunile formulate, o astfel probă nu era pertinentă și utilă soluționării cauzei.
Față de această situație tribunalul a apreciat sentința instanței de fond ca temeinică și legală dat pe baza unui probatoriu complet și corect interpretat cu aplicarea corectă a disp.art.480 și art 584 C.civ., astfel încât în baza art.296 C.pr.civ. s-a respins apelul ca nefondat, iar în baza art.274 C.pr.civ. a fost obligat apelantul pârât aflat în culpă procesuală la plata cheltuielilor de judecată în apel către intimatul reclamant reprezentând onorariu avocat în cuantum de 400 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul C. G. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Motivele pentru care critică decizia atacată sunt următoarele. încadrându-se in cele prevăzute de art. 304 pct. 9 C.Proc.Civila "Cand hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea greșita a legii" si art. 304 pct.7 C.Proc.Civila "Cand hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cand cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii"
l).In primul rand, raportat la dispozițiile art. 244 alin. 1 pct. 1 C.Proc.Civila formuleză o cerere de suspendare a judecații acestei cauze, fiind evident ca soluția ce se va pronunța în cauza de față depinde hotărâtor de soluția ce se va pronunța in dosarul_ * al Judecătoriei TgCarbunesti, dosar ce are ca obiect o acțiune de nulitate a titlului de proprietate emis intimatului reclamant O. V., exact pentru terenul ce se învecinează cu terenul proprietatea recurentului in litigiul de față, arătându-se că in acel dosar existând chiar si o cerere de intervenție formulată de către primarul comunei Bărbătești in calitate de președinte al CLFF Bărbătești pentru nulitatea aceluiași titlu de proprietate invocat de intimatul reclamant ca si act de proprietate in dosarul de față astfel incit in mod cert pana la pronunțarea hotărârii in legătură cu legalitatea acestui titlu de proprietate, s-ar impune suspendarea dosarului de față existând astfel o legătură mai mult decât evidenta si soluția din acest dosar depinzând clar de soluția dosarului sus-arătat -
Trecând peste această cerere de suspendare a judecații, arată că este evident faptul că hotărârea pronunțată de Tribunalul Gorj este nelegala sub aspectul dispozițiilor art. 261 pct. 5 C.Proc.Civila, text de lege care instituie pentru instanța obligativitatea ca hotărârea ce o pronunța să cuprindă motivele de fapt si de drept ce au format convingerea instanței precum si cele pentru care au înlăturat cererile pârtilor, text de lege încălcat de instanța de apel, observandu-se ca practic hotărârea este total nemotivată atât in fapt cât si in drept fiind astfel imposibil de verificat legalitatea si temeinicia unei astfel de hotărâri, astfel cum este pronunțată această hotărâre, nefiind analizate motivele de apel invocate, si nici neantamând fondul cauzei deși chiar si in faza de apel fiind încuviințată si administrată proba cu expertiza tehnica, proba cu concluzii certe, clare in sensul ca recurentul nu ocupă nici o porțiune din terenul proprietatea intimatului -reclamant.
Sub aspectul acestui motiv de recurs arată că se impune raportat la dispozițiile art. 2 pct. 5 C.Proc.Civila, casarea sentinței atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Gorj pentru a se pronunța efectiv asupra apelului declarat si a antama astfel fondul cauzei.
Un alt motiv de nelegalitate a deciziei atacate este faptul că raportat la probele administrate, atât declarațiile martorilor audiați in fata instanței de fond cat si actele de proprietate si raportul de expertiza in specialitatea topografie întocmit de către expertul Medintu M. A., instanța de apel a aplicat total eronat dispozițiile art. 480_ si următoarele din Vechiul Cod Civil, dispoziții ce lamentează instituția juridică a acțiunii in revendicare, acțiunea proprietarului neposesor formulată împotriva posesorului neproprietar, din definiția acesteia rezultând evident că pentru a fi admisă o astfel de acțiune trebuiesc demonstrate dubiu cele doua condiții cumulativ prevăzute de textul de lege respectiv faptul ca reclamantul este proprietarul bunului revendicat, in speța de fata teren, că din acest teren revendicat paratul ocupa o parte in mod abuziv, condiții ce in cazul de fata fiind evident ca nu au fost îndeplinite si demonstrate .
Arată că, așa cum a susținut permanent, in zona terenului in litigiu nu folosește si nu ocupă decât strict terenul de 2400 mp din T 3a, P 8 si T 16, P8/7 intravilan de 600 m si extravilan de 1800 m.p., teren ce l-a dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3921/27.10.2009, teren intabulat in favoarea lui, care, de la dobândirea prin cumpărare in anul 2009 cât si vânzătorii anterior acestui an folosind si posedând acest teren pe acelasi amplasament pe care au fost puși in posesie încă din anul 1991 .
Susține că, din raportul de expertiza întocmit de expert Medintu M. A. in apel, rezultă clar că față de terenul revendicat de către reclamantul O. in punctul in litigiu astfel cum îl are identificat in actele de proprietate respectiv titlul de proprietate_/6.02.2001 si procesul verbal de punere in posesie din 18.08.2000 si fata de Terenul pe care îl are in proprietate conform contractului de vânzare-cumpărare 3923/27.10.2009, contract ce a avut la baza titlul de proprietate emis lui S. R. I., acest teren fiind de altfel si posedat de recurent arătând că nu ocupă nici o porțiune din terenul revendicat de reclamant si care ar face parte din terenul proprietatea acestuia, concluzia acestui expert fiind clară . in acest sens fiind răspunsul la obiectivul nr. 2, obiectiv la care expertul răspunde tranșant in sensul că nu ocupă nici o porțiune din terenul proprietatea intimatului reclamant O. V. .
De altfel, aceeași concluzie, a faptului că nu ocupă din terenul acestuia, arată că se poate observa cu ușurința din studierea schiței anexă la acest raport de expertiza in care sunt individualizate topografic terenurile proprietatea lui O. V. si terenul proprietatea recurentului, din aceste schițe rezultând evident că cele doua terenuri nu se suprapun, ca sunt alăturate si ca astfel nu ocupă nici o porțiune din terenul revendicat de reclamant.
Arată că se poate observa clar că in apel expertul Medintu M. A. a avut la dispoziție si planul de măsurători al zonei in litigiu . acte de care expertul Vamesu N. nu a făcut vorbire, nu le-a avut in vedere si de lipsa cărora a si arătat in cuprinsul raportului faptul că ceea ce a concluzionat, expertul Vamesu N., având un grad ridicat de improbabilitate tocmai datorită lipsei acestor acte astfel incît fiind evident ca trebuiau avute in vedere concluziile expertizei întocmite de către expertul Medintu M. A. .
În următorul alt motiv de recurs, critică hotărârea instanței din apel si sub aspectul soluționării motivelor de apel ce priveau rezolvarea de către instanța de fond a capătului de cerere in grănițuire, fiind evident ca hotărârea atacată este nelegală și sub aspectul dispozițiilor art. 584 din Vechiul Cod Civil, text de lege ce arată si definește grănițuire ca fiind o acțiune de delimitare a proprietăților vecine in funcție de actele de proprietate, in mod legal si corect raportat la textele de lege sus-arătate si la probele administrate până in prezent, fiind evident ca linia de hotar ce trebuie să despartă proprietatea intimatului-reclamant de proprietatea recurentului trebuia stabilita ca fiind linia arătată de către expertul Medintu M. A. după transpunerea in teren a actelor de proprietate invocate .
În ce privea soluționarea excepției nulității titlului de proprietate_/6.02.2001 si a actelor premergătoare emiterii acestuia, emise autoarei intimatului-reclamant O. I., arată că această excepție trebuia admisă motivat de următoarele argumente:
În primul rând arată că, fiind vorba de o nulitate a unui act de reconstituire a spațiului de proprietate este evident ca pentru soluționarea acesteia se impunea față de dispozițiile art. 52 alin. 2 din Leg. 18/1991 introducerea in cauză a Comisiei Locale Bărbătești de Fond Funciar si a Comisiei Județene Gorj de Fond Funciar, lucru ce nu s-a făcut, astfel incât sub acest aspect se impune anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a fi citate si cele doua comisii de fond funciar si astfel judecata sa se facă in contradictoriu si cu acestea.
In al doilea rând, arată că instanța a rezolvat total superficial această excepție .
Arată că, instanța a susținut că autorii reclamantului ar fi dovedit îndreptățirea la terenul in litigiu cu fila de rol 1956/1962 in care apare suprafața de 0,62 ha in pct. „Valea Ierului", insa această susținere fiind nereala intrucât pct. „Valea Ierului" este cu totul altul decât decât punctul unde se afla terenul in litigiu, terenul in litigiu avînd denumirea de „L. Ierului" observandu-se ca chiar si in fila de rol invocată de instanța si de reclamant se precizează ca este vorba de un teren neproductiv de 0,62 ha in pct. „Valea Iederului", terenul in litigiu fiind teren arabil, productiv din totdeauna si situat in alt punct.
Mai arată că, instanța susține că din caietul de măsurători s-ar fi făcut dovada îndreptățirii reclamantului la o latime de 12 m in pct in litigiu, ignorând total adresa 415/6.05.1994 trimisa de CLFF Bărbătești lui O. I. din care rezulta cert ca in pct. in litigiu O. I. este îndreptățită la o suprafață de 0,49 ha cu o latime de de 8 m si o lungime de 616 m .
Ori, prin titlul de proprietate si procesul verbal emise lui O. V. V., total ilegal, deși este vorba de un teren intravilan, teren pentru care la reconstituire trebuie sa respecte vechiul amplasament, deși intimatului -reclamant i se respecta oarecum suprafața (1200 mp in intravilan si 4312 mp in extravilan ) i s-a mărit nejustificativ lățimea terenului ce i se cuvine cu 4 m (i se atribuia 12 m latime) si s-a micșorat lungimea, afectând toate terenurile din zona.
c).Precizeaza instanța ca titlul de proprietate si procesul verbal de punere in posesie emise reclamantului corespund intocmai cu caietul de măsurători. fapt contrazis chiar de expertul desemnat in cauza de față ce a relatat fără dubi ca parcelele din titlul reclamantului in titlul de proprietate sunt 18 si 18/1 timp ce in caietul de măsurători apar 8 fiind evidenta neconcordanta .
Concluzionând, susține că desi in mod repetat a solicitat a se comunica planul parcelar avut in vedere la emiterea actelor de reconstituire pentru terenurile din zona in litigiu, fapt solicitat expres si de expert ce a precizat clar că in lipsa acestui plan, identificările făcute sunt improbabile, inexacte, acest înscris cum a fost trimis instanța de CLFF Bărbătești, îngrijindu-se in mod evident ca ranspunerea in teren si identificarea terenului din zona in litigiu sa se facă numai după depunerea acestui plan parcelar .
In drept, a invocat dispozițiile art. 299-316 C.Proc.Civila .
Intimatul nu a depus intampinare.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în recurs, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză și în conformitate cu dispozițiile art.3041 din Cod procedură civilă, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 304 pct. 1 – 9 din Codul de procedură civilă, modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, motive prevăzute expres și limitativ de lege, pentru promovarea recursului.
Prin urmare, eventualele motive de netemeinicie a hotărârilor, care vizează stabilirea unei anumite situații de fapt, ca rezultat a modului de apreciere și interpretare a probelor administrate în cauză, sau alte aprecieri ale instanței, lăsate la îndemâna judecătorului, de către legiuitor, nu constituie motive de recurs, în sensul prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, și, ca atare, nu pot fi suspuse examinării de către instanța de recurs.
Aceasta înseamnă că instanța de recurs este competentă să verifice numai în ce măsură au fost corect aplicate dispozițiile de drept material, la situația de fapt stabilită prin hotărârile supuse recursului, și, de asemenea, respectarea dispozițiilor cu caracter procedural invocate de părți, precum și, din oficiu, motivele de nelegalitate de ordine publică, în condițiile prevăzute de art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă.
În cauză, urmare aprecierii și interpretării probatoriului administrat în dosar, prima instanță a reținut o anumită situație de fapt, ce a fost apreciată ca fiind corect stabilită, de către instanța de apel.
Față de această situație de fapt, care, conform considerentelor expuse, nu mai poate face obiectul examinării în recurs, Curtea apreciază că dispozițiile de drept material au fost corect aplicate de către prima instanță și, respectiv, de către instanța de apel, așa încât, toate criticile recurentei, ce vizează probele dosarului, sub aspectul evaluării lor prin decizia atacată, nu vor fi primite, iar motivul de modificare a hotărârilor prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, care vizează lipsa de temei legal, încălcarea sau aplicarea greșită a legii, nu este incident în cauză.
Astfel, instanța de fond a reținut, în raport de probele administrate, ca terenurile parților nu se suprapun, fiind învecinate, iar in raport de inexistenta planurilor parcelare, linia de hotar nu se poate raporta decât la amplasamentul stabilit in prezent prin schițele aferente proceselor verbale de punere in posesie si titlurilor de proprietate, in considerarea dispozițiilor art. 584 C.civ.
Acest raționament este corect, mai ales in condițiile in care instanța de apel nici nu putea da eficienta dorita de către recurent raportului de expertiza întocmit in apel întrucât, conform mențiunilor din raport, expertul nu a putut stabili nicio linie de hotar.
Astfel fiind, sunt nefondate atât criticile ce privesc aplicarea art. 480 C.civ. cat si cele care privesc soluționarea capătului de cerere privind grănițuirea, instanța de apel procedând la stabilirea unei situații de fapt ce, in considerarea celor mai sus arătate, nu poate fi supusa controlului instanței de recurs cu aplicarea corecta a dispozițiilor legale incidente in cauza.
De altfel, nici critica vizând încălcarea disp. art. 261 pct. 5 C.proc. Civ., nu poate fi primita, analiza considerentelor deciziei recurate determinând concluzia potrivit căreia instanța de fond a analizat susținerile părților, argumentând soluția pronunțata atât in fapt, cat si in drept, prin indicarea situației juridice si faptice a terenurilor ce fac obiectul litigiului, raportat la probele administrate in cauza.
Nefondata este si critica referitoare la procedura si modul de soluționare a excepției nulității titlului de proprietate nr._/06.02.2001 si a actelor premergătoare emiterii sale, reținându-se ca, de altfel, litigiul cu acest obiect a fost soluționat in mod irevocabil prin s.c. nr. 1042/26.03.2013 pronunțata de Judecătoria Targu-Carbunesti, rămasa irevocabila prin respingerea recursului, judecarea prezentei cauze fiind suspendata pana la soluționarea litigiului sus menționat ce a făcut obiectul dosarului nr._ *.
Pentru considerentele ce preced, in temeiul art. 312 C.Proc. Civ., recursul va fi respins ca nefondat, urmând a fi obligat recurentul, in temeiul art. 274 C.Proc. Civ., la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâtul C. G., împotriva sentinței civile nr. 484 din 6.11.2012, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant O. V., având ca obiect revendicare imobiliară, grănițuire.
Obligă recurentul pârât la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul reclamant.
Decizie Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Septembrie 2013.
Președinte, A. M. | Judecător, S. P. | Judecător, R. M. |
Grefier, F. I. |
Red.jud. R.M./25.09.2013
Teh.F.I./2 ex.
Jud. fond A.A.
Jud. apel.D.F.T..
| ← Validare poprire. Decizia nr. 316/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 7365/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
