Fond funciar. Decizia nr. 1674/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1674/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 28-11-2014 în dosarul nr. 4775/311/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1674/2014
Ședința publică de la 28 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. I.
Judecător E. B.
Judecător C. S.
Grefier N. A.
******
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 27 noiembrie 2014 privind judecarea recursului declarat de reclamanții M. G. și M. M., ambii cu domiciliul în comuna Valea M., ., împotriva deciziei civile nr. 218 din 04 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul O. - Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. JUDEȚEANĂ O., cu sediul în Slatina, jud. O. și C. LOCALĂ VALEA M., cu sediul în .. O., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal, părțile au lipsit.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față au fost consemnate în încheierea din data de 27 noiembrie 2014, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 30.04.2013 sub nr._ reclamanții M. G. și M. M., în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană O. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. Locală Valea M. pentru aplicarea legilor fondului funciar, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: scoaterea din domeniul privat al comunei Valea M. a terenului în suprafață de 600 mp situat în .: N-F. M., E – drum de exploatare, V – M. C-tina, V – drum exploatare; reconstituirea dreptului de proprietate reclamantului M. G. și eliberarea titlului de proprietate; în cazul în care se constată că acest teren a fost înscris în actele de proprietate ale socrului, respectiv tatălui reclamanților, numitul S. Ghe. T. M., să fie înscris în titlul de proprietate al acestuia, în prezent decedat; în cazul în care se constată că terenul a fost înscris în actele de proprietate pe numele bunicului reclamantei, numitul S. G., să fie înscris în titlul de proprietate al acestuia.
Prin sentința civilă nr. 9461 din data de 03 octombrie 2013, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții M. G. și M. M..
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanți M. G. și M. M., considerând-o netemeinică și nelegală și au solicitat casarea acesteia si pe fond, admiterea acțiunii, reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul identificat pe proiectul de parcelare si care este evidențiat in titlurile vecinilor M. C. si Firica M..
Prin decizia civilă nr. 218 din 4 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul O., s-a respins apelul ca nefondat.
La data de 6 octombrie 2014 reclamanții M. G. și M. M. au formulat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel.
În motivarea recursului s-a susținut că instanța a fost lipsită de rol activ, întrucât nu a stabilit dacă au personalitate juridică cele două comisii de fond funciar chemate în judecată, nu a luat act de cererea reclamanților privind nulitatea absolută a actelor emise cu privire la terenul în litigiu, în suprafață de 917 m.p.
Au susținut că instanța nu a stabilit competența sa și a considerat greșit că acțiunea este prematur formulată, nu s-a pronunțat asupra legalității trecerii terenului în domeniul privat al comunei. S-au făcut considerații cu privire la competența materială a instanței, s-au citat hotărâri date cu privire la acest aspect.
Dosarul a fost înaintat Curții de Apel C. la data de 16.10.2014, fiind aplicate dispozițiile art. 200 cu raportare la art. 494 cod procedură civilă. În procedura regularizării cererii de recurs, intimatele nu au formulat întâmpinare.
La data de 19 noiembrie 2014 intimata C. Locală Valea M. a formulat concluzii scrise, solicitând respingerea recursului ca inadmisibil și învederând că persoana care a declarat recurs în numele reclamanților nu are calitatea de avocat, fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de exercitare a profesiei fără drept.
Reprezentarea recurenților a fost pusă în discuție în ședința publică, în raport de prevederile art. 80, 83 cod procedură civilă și ale art. 1 alin. 2, art. 2 alin. 3 și art. 3 alin. 2 din Legea 51/1995 privind exercitarea profesiei de avocat.
La cererea recurenților, pentru a depune concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea asupra cauzei de față pentru 24 ore, date fiind dispozițiile art. 2 din Titlul XII al Legii 247/2005, potrivit cu care judecarea proceselor funciare se face de urgență și cu precădere, ale art. 3 alin. 2 și art. 5 alin. 2 din același act normativ.
Prin concluziile scrise recurenții au solicitat ca instanța să se abțină de la judecarea pricinii, au invocat excepția necompetenței Curții de Apel C. în judecarea recursului, au susținut că nu s-a aplicat procedura de filtrare a recursurilor, nu li s-a comunicat întâmpinare ( act procedural care nu există la dosar), au invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 483 cod procedură civilă.
Potrivit art. 43 și 44 cod procedură civilă, abținerea se solicită de judecător de îndată ce acesta a cunoscut existența motivului de incompatibilitate iar cererea de recuzare se poate formula de partea interesată doar înainte de începerea oricărei dezbateri.
Prin urmare, solicitarea de abținere și formularea cererii de recuzare nu sunt permise a fi făcute prin concluziile scrise, rolul acestora fiind doar acela de a expune punctul de vedere al părții cu privire la aspectele de fapt sau de drept dezbătute oral. Din acest motiv instanța nu poate să analizeze solicitarea recurenților de a fi formulată o cerere de abținere sau una de recuzare.
De asemenea, nu pot fi analizate excepțiile ridicate de recurenți prin concluziile scrise, depuse după închiderea dezbaterilor și orice alte susțineri în afara celor pentru care dosarul a rămas în pronunțare, respectiv excepția de inadmisibilitate a recursului.
Instanța are în vedere dispozițiile art. 394 cod procedură civilă, aplicabile și în recurs în virtutea normei de trimitere cuprinsă în art. 494 cod procedură civilă, potrivit cărora orice alte cereri formulate după închiderea dezbaterilor nu mai pot fi luate în seamă.
Recursul este inadmisibil, urmând să fie respins pentru următoarele considerente.
Din interpretarea dispozițiilor art. 483 cod procedură civilă, rezultă că obiect al recursului sunt sentințele care au fost date fără drept de apel, hotărârile care au fost pronunțate în apel și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.
Textul stabilește prin alineatul 2 care sunt hotărârile nesupuse recursului, respectiv hotărârile pronunțate de instanțele de apel când apelul s-a exercitat împotriva hotărârilor date de judecătorii în cauze având ca obiect cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) Cod de Procedură Civilă, practic toate cererile soluționate în primă instanță de judecătorie.
În partea finală a art. 483 alin. 2 Cod procedură civilă civil se dispune că nu sunt supuse recursului toate hotărârile date de instanțele de apel, indiferent de valoarea acestuia, atunci când legea prevede că hotărârea primei instanțe este supusă numai apelului.
Art. 5 din Titlul XIII Legea 247/2005 stabilește că hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului. Potrivit art. 7 din Legea 76/2012, lege de punere în aplicare a noului cod de procedură civilă, atunci când printr-o lege specială se stabilește că o hotărâre judecătorească este supusă numai recursului, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară, dacă acțiunea este introdusă după data de 14 februarie 2013, când a intrat în vigoare noul cod de procedură civilă.
Prin urmare, litigiul de față fiind supus dispozițiilor noului cod de procedură civilă, întrucât a fost introdusă cererea de chemare în judecată la data de 30.04.2013, sunt aplicabile prevederile art. 7 din Legea 76/2012 iar sentința judecătoriei putea fi atacată doar cu apel, nu și cu recurs.
Art. 1 din Titlul XIII Legea 247/2005 definește procesele funciare ca fiind plângerile, contestațiile și alte litigii apărute în urma aplicării legii fondului funciar, republicată și modificată, în categoria acestora încadrându-se și acțiunile având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate emise în procedura specială a legii fondului funciar.
Ca urmare, Judecătoria Slatina a soluționat litigiul de fond funciar, tribunalul a calificat corect calea de atac împotriva sentinței ca fiind apelul, pronunțând decizia civilă împotriva căreia s-a promovat recursul de față.
Dreptul de acces la justiție, garantat de art. 21 din Constituție trebuie raportat la alte norme constituționale care prevăd că procedura de judecată este prevăzută de lege ( art. 126 alin 2) și că împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac, în condițiile legii ( art. 129). Aceste dispoziții duc la concluzia că instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege.
Numai astfel se poate respecta principiul preemininței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției Europene a Drepturilor Omului și, implicit, principiul securității raporturilor juridice, potrivit cu care o hotărâre irevocabilă nu mai poate fi pusă în discuție, în afara căilor extraordinare de atac stabilite de lege.
Este de remarcat în acest sens Hotărârea din 8 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea Europeană în cauza R. împotriva României (paragraf 34) în care instanța europeană reamintește că principiul siguranței raporturilor juridice impune ca soluția definitivă pronunțată de instanțe să nu mai fie rejudecată, astfel că nicio parte nu este autorizată să atace o hotărâre irevocabilă numai cu scopul de a obține reexaminarea cauzei și o nouă hotărâre. Curtea europeană citează în acest sens și cauza Brumărescu împotriva României( hotărârea din 30.09.1999) și cauza Riabylch împotriva Rusiei, arătând că nu trebuie analizat controlul judecătoresc ca un un apel mascat și simplul fapt că ar exista două puncte de vedere asupra unei probleme nu este un motiv suficient pentru a rejudeca o cauză .
În speță, recurenții au declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive pronunțată de tribunal în urma examinării apelului declarat împotriva hotărârii date de prima instanță în materia fondului funciar, căreia i se aplică dispozițiile art. 5 din Titlul XIII Legea 247/2005, cu raportare la dispozițiile art. 94 și 483 cod procedură civilă, potrivit cu care hotărârea prin care instanței de apel a soluționat cauza nu este supusă căii de atac a recursului.
Concluzia care se impune este aceea că recurenții au promovat recurs împotriva unei decizii definitive, cale de atac ce nu este prevăzută de lege, iar în temeiul art. 483 cod procedură civilă, recursul se va respinge ca inadmisibil. Criticile aduse asupra fondului cauzei nu pot fi analizate.
Potrivit art. 453 cod procedură civilă, recurenții vor fi obligați către intimata C. Locală Valea M. la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanții M. G. și M. M., ambii cu domiciliul în comuna Valea M., ., împotriva deciziei civile nr. 218 din 04 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul O. - Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. JUDEȚEANĂ O., cu sediul în Slatina, jud. O. și C. LOCALĂ VALEA M., cu sediul în .. O..
Obligă recurenții reclamanți la 1.000 lei cheltuieli de judecată către C. Locală Valea M..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Noiembrie 2014.
Președinte, G. I. | Judecător, E. B. | Judecător, C. S. |
Grefier, N. A. |
Red./tehnored. GI
6ex/02.12.2014
Jud. apel ACTițoiu, I.D.
J.f. N.C.Crînguși
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 98/2014. Curtea de Apel... | Strămutare. Sentința nr. 31/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
