Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 1592/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1592/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-11-2014 în dosarul nr. 978/54/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1592
Ședința publică de la 18 Noiembrie 2014
Președinte: - L. M. L.
Judecător: - N. D.
Judecător: - Florența C. C.
Grefier: - A. P.
Pe rol, judecarea cererii de revizuire formulată de revizuentul B. N. împotriva deciziei civile nr. 6331/11.06.2013, pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a lipsit revizuentul B. N..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței următoarele:
- prin încheierea de ședință din data de 03.09.2013, judecarea cauzei a fost suspendată în baza dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților și că, potrivit referatului întocmit de grefă, la data de 03.11.2014 s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei pentru constatarea perimării;
- depunerea de note scrise de către revizuentul B. N., la data de 17.11.2014, după care;
Instanța a invocat din oficiu excepția perimării cererii de revizuire formulată în cauză, potrivit dispozițiilor art. 248 Cod procedură civilă, având în vedere că de la ultimul act de procedură îndeplinit în cauză a trecut mai mult de un an din vina exclusivă a părților, și a trecut la deliberări asupra excepției.
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față:
Prin decizia civilă nr. 6331/11.06.2013, pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă în dosarul nr._, s-a respins, ca nefondat, recursul formulat de petentul B. N. împotriva deciziei civile nr. 121/19.03.2013, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Civilă în dosarul nr._, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996).
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut următoarele:
În ceea ce privește uzucapiunea, trebuie precizat că reclamantul a invocat uzucapiunea de drept comun, prevăzută de art.1847 și următ. Cod civil, care constituie într-adevăr un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate, dar constatarea intervenirii acesteia nu poate avea loc în condițiile Lg. 7/1996, ci numai pe baza dispozițiilor Codului civil, prin introducerea unei acțiuni în realizarea dreptului, deoarece se tinde la recunoașterea redobândirii dreptului de proprietate în acest mod.
Numai în regimul de carte funciară, care nu era aplicabil în Regiunea Oltenia, dreptul de proprietate se putea dobândi prin uzucapiune în condițiile art.27 și 28 din Lg. 215/27.04.1938, fiind o prevedere specială, dar posesiunea cerută în vederea dobândirii dreptului de proprietate în acest mod trebuia să îndeplinească condițiile prevăzute de codul civil.
După . Lg. 7/1996, dreptul de proprietate nu s-a mai putut dobândi prin uzucapiune în regim de carte funciară, această lege nereglementând uzucapiunea ca mod de dobândire a dreptului de proprietate, permițându-se însă aplicarea art.1890 Cod civil, care constituie dreptul comun.
În atare situație, în mod legal, instanțele au constatat că într-o acțiune, respectiv cerere de reexaminare a încheierii de respingere a cererii de intabulare a dreptului de proprietate al petentului, nu se poate analiza dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, aceasta putând fi stabilită nu în cadrul Lg. 7/1996, ci pe calea dreptului comun.
Cu privire la aplicarea dispoz. art.20 (în numerotarea anterioară art.22) din Lg. 7/1996, republicată, în vigoare la momentul soluționării cererii de intabulare, dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil. A.. 3 al aceluiași text de lege prevede că hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă sau, în cazurile prevăzute de lege, actul autorității administrative va înlocui acordul de voință cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, dacă sunt opozabile titularilor.
Instanța s-a raportat la aceste dispoziții legale în vigoare la momentul formulării cererii de intabulare și a soluționării acesteia, niciuna din dispozițiile legale nefăcând trimitere la înscrisul autentic notarial sau certificatul de moștenitor, această modificare intervenind ulterior prin Lg.133/18.07.2012.
Trebuie precizat cu privire la aplicarea normelor de intabulare că cererile de înscriere, precum și acțiunile în justiție, întemeiate pe dispozițiile Lg. 7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de data introducerii lor, vor fi soluționate potrivit normelor materiale în vigoare la data încheierii sau, după caz, la data săvârșirii ori producerii faptului juridic generator al dreptului supus înscrierii, cu respectarea normelor procedurale în vigoare la momentul introducerii lor (art.80 din Lg. 71/2011 și art. I pct.22 subpct.9 din Lg.60/2012),
Reclamantul a prezentat în instanță atât certificatul de moștenitor, cât și un act de partaj voluntar încheiat în fața notarului, înregistrat sub nr.1101/4.08.1998, cu privire la imobilul proprietate în indiviziune cu B. M. A..
Aceste acte nu se încadrează în prevederile art.20 din Lg. 7/1996, atât timp cât la momentul respectiv certificatul de moștenitor, conform dispoz. art.83 alin.1 din Lg. 36/1995, nu constituia un titlu de proprietate, ci făcea dovada numai a masei succesorale, a numărului și calității moștenitorilor și a cotelor culese din patrimoniul defunctului.
Actul de împărțeală voluntară s-a întocmit pe baza compunerii masei succesorale din certificatul de moștenitor și are caracter declarativ, partajul având efect declarativ indiferent de cauza indiviziunii, deci nu translativ sau constitutiv de drepturi pentru a putea fi înscris în CF la momentul formulării cererii de înscriere, potrivit dispozițiilor legale în vigoare la acel moment.
În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art.581 din Lg. 7/1996, privind prima înregistrare în sistemul integrat de cadastru și CF, s-a constatat că la momentul formulării cererii legea nu conținea dispozițiile la care face referire reclamantul recurent, respectiv posibilitatea înscrierii în CF, în baza certificatului de moștenitor sau a actului de partaj voluntar încheiat în formă autentică, a partajului judiciar și a documentației cadastrale, dispoziție intrată în vigoare ulterior pronunțării încheierii de respingere a cererii de reexaminare, prin Lg.133/2012.
La momentul formulării cererii și pronunțării încheierii de respingere a cererii de reexaminare dispozițiile art.581 din Lg. 7/1996, introduse prin OUG 64/2010 precizau că prima înregistrare a imobilelor în cadastru și cartea funciară se realizează la cerere în baza actelor de proprietate și a unei documentații cadastrale, or, aceste dispoziții trebuie coroborate cu dispoz. art.20 din Lg. 7/1996, în vigoare la acel moment, potrivit cărora drepturile de proprietate se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului în care s-au constituit ori sau transmis în mod valabil.
Prin urmare, la momentul soluționării cauzei, legea nu prevedea posibilitatea înregistrării imobilului în baza certificatului de moștenitor sau a actului de partaj voluntar, astfel încât instanțele de fond și de apel nu puteau soluționa decât în cadrul legal de aplicare a Lg. 7/1996 la acel moment.
În ceea ce privește critica legată de îndreptarea unor erori sau omisiuni în condițiile art.281, 2811 și 2812 Cod pr. civ. formulate în apel cu privire la greșelile din sentința civilă, se constată că instanța de apel a pronunțat o soluție legală, având în vedere că aceste erori nu constituie critici care pot fi formulate prin cererea de apel sau prin cererea de recurs.
Dispozițiile art.281 Cod pr. civ. au în vedere erori materiale privind numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâre, prin urmare sunt erori ce pot fi rectificate de instanță fără a se aduce atingere modului de soluționare a cauzei.
Art. 2811 și 2812 Cod pr. civ. privesc lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori de a înlătura anumite dispoziții potrivnice sau de a pronunța o hotărâre de completare în cazul omisiunii instanței de a se pronunța asupra unor capete de cerere sau unor alte cereri.
Norma procesuală, prin art.2812a Cod pr. civ. a stabilit în mod imperativ și expres că îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului au recursului, ci numai în condițiile art.281-2812 Cod pr. civ.
Instanța de apel a făcut aplicarea acestor ultime dispoziții procesuale, neputând să se pronunțe asupra respectivelor cereri ținând cont de interdicția legii.
Față de aceste considerente, în baza art.312 alin.1 Cod pr. civ., s-a respins recursul, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire revizuentul B. N., motivând că instanța de recurs a pronunțat o hotărâre netemeinică posibil bazată pe o documentație incompletă.
De asemenea, a arătat că, în situația în care Curtea va considera că judecata revizuirii este de competența tribunalului, împotriva deciziei pronunțate de acesta, se impune ca dosarul să fie înaintat instanței competente, respectiv Tribunalul.
În vederea soluționării cererii de revizuire, s-a dispus atașarea, spre consultare, a dosarului nr._ în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită.
Curtea, analizând actele și lucrările, constată că cererea de revizuire s-a perimat.
Din verificarea actelor de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 03.09.2013, când cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 242 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților.
În conformitate cu dispozițiile art. 248 Cod pr. civ., orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar și împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, iar potrivit dispozițiilor art. 252 Cod pr. civ., perimarea se poate constata și din oficiu.
Constatând că, de la data încheierii de suspendare, prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părților, nemaiîndeplinindu-se nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, instanța, în baza art.248 și urm. Cod procedură civilă, Curtea urmează a constata perimată cererea de revizuire formulată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul B. N. împotriva deciziei civile nr. 6331/11.06.2013, pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Noiembrie 2014.
Președinte, L. M. L. | Judecător, N. D. | Judecător, Florența C. C. |
Grefier, A. P. |
Red.jud.Fl.C.C.
Tehn.MC/2 ex.
Data red.25.11.2014
j.rec. Fl.C.C.
L.M. L.
N.D.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 49/2014. Curtea de Apel... | Conflict de competenţă. Decizia nr. 14/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
