Fond funciar. Decizia nr. 1782/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1782/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 17-12-2014 în dosarul nr. 1695/54/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 2633/2006)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1782
Ședința publică de la 17 Decembrie 2014
Completul compus din:
Președinte: - T. R.
Judecător: - M. L. N. A.
Judecător: - C. R.
Grefier: - S. C.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică de la 04 decembrie 2014, privind judecarea cererii de revizuire formulată de revizuentul M. G. împotriva deciziei numărul 2922 din data de 12 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel C. –Secția Civilă în dosarul numărul_/54/2006 ( nr. în format vechi 2633/civ/2006) în contradictoriu cu intimații Ț. I., N. M., P. JUDEȚULUI D. - COMISIA JUDEȚEANĂ D. DE APLICARE A LEGII 18/1991, C. L. PODARI - COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII 18/1991, I. G., I. I., Hîrța I., M. N..
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.
Dezbaterile din ședința publică de la 04 decembrie 2014 au fost consemnate în încheierea de la acea dată. care, alături de încheierea de la 11 decembrie, face parte integtantă din prezenta decizie când, instanța a amânat pronunțarea în cauză.
CURTEA:
Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
1. Prin sentința civilă nr. 5835 din data de 01 iunie 2005 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/2004 s-a respins acțiunea precizată formulată de reclamanții M. G., I. G., I. I., Hirta I. și M. N. domiciliați în C., ., jud.D., împotriva pârâților Tana P. cu domiciliul în C., ., jud.D., C. L. Podari-Comisia de Aplicare a Legii 18 /1991 și P. D. – Comiai Județeană de Aplicare a Legii 18/1991. S-a dispus disjungerea cererii privind acțiunea în constatare, urmând a se acorda termen penztru soluționarea ei, la 06 iulie 2005.
Pentru a pronunța această sentință, analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat următoarele:
Prin TP 3185/30.09.2002 i s-a reconstituiot pârâtului Tana I.P., drept de proprietate asupra suprafeței de 1 ha teren extravilan situat în T 2, P 3, pe raza comunei Podari, jud.D., în baza cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, formulată la data de19.01.1998 și a actelor de vânzare cumpărare datate din 19 august 1939, respectiv 27 martie 1946, prin care atât pârâtul cât și autorul său, Tana I. V., au cumpărat suprafețele respective în fosta Comună Balta V., satul Popoveni, jud. D., pe care le-au stăpânit până la preluarea lor de cătrte fostul regim.
Din adresele depuse la dosar de către Comisia Locală Podari, a rezultat că reclamanții nu au formulat niciodată cerere de reconstituire pentru terenul în litigiu, nu dețin acte de proprietate asupra lui și nu au făcut dovada atribuirii suprafețelor respective, ca lot în folosință, pentru construcția de locuințe. Totodată, aceștia au edificat construcțiile respectivce, nefinisate, fără autorizație de construire și după cum au recunoscut în precizarea de acțiune, terenurile incluse în TP contestat, le-au ocupat în urma inundării terenurilor lor, în anul 1970.
Instanța a constatat că în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 23 și 24 din Legea nr. 18/1991 republicată, deoarece reclamanții nu au dovedit că ei sau autorii lor au avut calitatea de cooperatori sau că au construit în mod ilegal case, într-o zonă cooperativizată și nici că aceste terenuri au fost atribuite ca lot în folosință, pentru construcția de locuințe, ci dimpotrivă, ele au fost ocupate în mod abuziv, în urma calamitării suprafețelor deținute anterior anului 1970.
În consecință, având în vedere că pârâtului i s-a emis TP nr. 3185/30.09.2002 în condiții de legalitate, fiind îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate, conform actelor doveditoare, ca moștenitor al autorului său Tana V., care a cumpărat terenul prin contractele de vânzare cumpărare sus menționate, ținând cont și de faptul că reclamanții nu au dovedit vreun drept asupra acestui teren sau al vreunei construcții ce ar fi fost edificate pe acesta, instanța a respins acțiunea precizată, ca fiind neîntemeiată.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect acțiune în constatare a dreptului de proprietate al reclamanților, asupra terenului în litigiu, instanța, în temeiul prevederilor art. 165 c.p.c. a disjuns această cerere, deoarece necesită administrarea unor probatorii distincte și suplimentare, care ar duce la tergiversarea judecării prezentei acțiuni, acordându-se termen pentru soluționarea cererii, la data de 06 iulie 2005.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții M. G., I. G., I. I., M. N. și Hârța I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
2. Prin decizia civilă nr. 339 din data de 3 martie 2006, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Civilă în dosarul nr. 4595/CIV/2005 s-a respins apelul declarat de reclamanții M. G.-I., I. G., I. I., Hârța I. și M. N. împotriva sentinței civile nr. 5835 din 01.06. 2005, pronunțată de Judecătorie C. în dosarul nr._/2004, în contradictoriu cu pârâtul Tană Pantelir – decedat, pârâții moștenitori Tană I., N. M. și C. L. Podari – Comisia Locală de Aplicare a Legii 18/1991 și Prefecrura D. – Comisia Județeană de Aplicare a Legii 18/1991.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de actele și lucrările cauzei, a apreciat că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin întâmpinarea cu caracter reconvențional depusă la data de 24.03.2004, în dosarul nr. 1843/2003, al Judecătoriei C., reclamanții – pârâți au solicitat să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 3185/2002, emis pârâtului reclamant Tană I.P..
În motivare, a invocat faptul că pe acest teren au edificat construcții în urmă cu 32 ani și reclamantul nu a făcut dovada că a posedat vreodată teren pe amplasamentul pe care solicită să fie repus în drepturi. Cu aceeași ocazie, s-a solicitat constatarea dreptului de proprietate al pârâților asupra terenului în litigiu.
Fiind învestită cu această cerere, instanța de fond a solicitat în mod corect actele care au stat la baza emiterii titlului contestat, verificând dacă pârâtul Tană P. a fost îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului situat în T2, p3, pe raza localității Podari, jud.D..
Din examinarea acestor acte, respectiv cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată la 19.01.1998, a contractelor de vânzare cumpărare încheiate la 19.08.1920, și respectiv 27.03.1946, reiese că autorul pârâtului, numitul Tană V. a avut în proprietate suprafața de teren arabil, situat în extravilanul loc. Popoveni, jud.D.. Față de aceste înscrisuri, s-a constatat că, așa cum a apreciat instanța de fond, pârâtul era îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului extravilan, situat în T2, p3 înscris în titlul de proprietate.
Cum, pârâții reclamanți au cointestat amplasamentul acestui teren, fără a aduce vreo dovadă în acest sens, simpla afirmație că au primit în folosință terenul pentru construirea de locuințe, nu este de natură a conduce la constatarea nulității titlului de proprietate contestat. Cât privește actul de vânzare-cumpărare nr. 4243/1960, prezentat de aceștia (fila 71) acesta se referă la un teren situat în vatra com.B., . de 1300 mp. având alte vecinătăți decât cele ale terenului în litigiu.
Prin urmare, nefiind probată lipsa calității reclamantului pârât de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate în sensul art. II alin.1 lit. a din Legea 169/1997, modificată prin Legea 247/2005, în mod corect instanța de fond a apreciat că nu există motive pentru a se constata nulitatea titlului de proprietate contestat.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 296 C.pr.civ., instanța a respins ca nefondat apelul declartat de reclamanții-pârâți.
Împotriva ambelor hotărâri în termen legal au declarat recurs reclamanții susținând că sunt nelegale și netemeinice, criticile vizând respingerea greșită a cererii reconvenționale, omisiunea instanțelor de ase pronunța asupra prescripției achizitive de lungă durată.
În drept recursul vizând dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
3. Prin decizia nr. 2922 din 12 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția Civilă în dosarul nr._/54/2006 ( nr. în format vechi 2633/CIV/2006) s-a respins recursul declarat de reclamanții M. G. I., I. G., I. I., Hârța I. și M. N. împotriva deciziei civile nr. 339 din 3 martie 2006, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr. 4595/2005 și a sentinței civile nr. 5835 din 01 iunie 2005, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/2004, în contradictioriu cu intimații pârâți moștenitori Țnă I., N. M. și intimații pârâți C. L. PODARI – COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LG. 18/1991, P. JUDEȚULUI D. – COMISIA JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LG. 18/1991.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a avut în vedere următoarele considerente:
Instanțele au fost investite cu o acțiune având ca obiect constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 3185/2002, emis pârâtului reclamant Tană I.P. pentru suprafața de 1 ha teren extravilan situat în T.2 P.3 pe raza . temeiul juridic fiind art. III alin. 1 lit. a din LG. 169/1997 modificată prin Lg. Nr. 247/2005.
Cenzurând documentația înaintată de comisia locală de fond funciar ce a stat la baza emiterii titlului, respectiv cerere de reconstituire, actele de vânzare – cumpărare privind terenul din titlu, încheiate anterior regimului comunist coroborate cu adresa 1076/2005 a Primăriei Podari, din care rezultă că recurenții nu au formulat cerere de reconstituire, instanțele au apreciat corect că reclamantul pârât Tană V. este persoana îndreptățită la reconstituire.
În atare situație, titlul contestat este legal emis urmând a fi menținut.
Pentru considerentele mai sus expuse, s-a înlăturat critica privind aplicarea greșită a legii fondului funciar.
Critica privind incidența uzucapiunii de lungă durată nu a putut fi analizată în prezenta cauză aceasta urmând a fi pusă în discuție în cadrul acțiunii în constatare disjunsă de prezenta cauză supusă recursului.
Față de cele ce preced, întrucât în cauză nu subzistă motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. în baza art. 312 alin. 1 s-a respins recursul ca nefondat.
4. Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire reclamantul M. G..
Motivele sunt în esență următoarele: solicită să se rețină faptul că așa cum rezultă răspunsul Primăriei C. – Secția Administrație Publică și Asistență Socială înregistrat sub nr._/15.09.2014, numitul M. G. figura la adresa Șoseaua Popoveni, nr. 2 (2L) figura în Registrul Agricol cu suprafața de 200 m2categoria curți – construcții, fiind agricultor în cadrul CAP B.. Opiniază faptuil că lipsa acestui înscris de la dosarul cauzei a condus, în ceea cde-l privește pe revizuent la respingerea recursului și pe cale de consecință la admiterea acțiunii având ca obiect revendicare formulată de Ț. P., autorul numiților Ț. I. și N. M. de către Judecătoria C. prin sentința civilă nr.6860/2007 în dosar nr._ (formatvechi_/2003). Precizează faptul că, la această dată numitul Ț. I. a investit Judecătoria C. ca instanță de fond cu o acțiune ceare ca obiect demolarea construcțiilor situate pe terenul acestuia, dosar nr._/215/2013.
Arată că, motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 alin. 1 pct. 2 CPCIV, în speță înscrisul invocat este reprezentat de RA pe anii 1971-1972 ce evidențiază atât suprafața de teren, având categorie de folosință curți-construcții, deținută de către revizuent, cât și suprafața construcțiilor.. Examinând îndeplinire condițiilor cumulative cerute de lege pentru admiterea cererii de revizuire pentru motivul prevăzut la art. 322 pct. 5 teza I Cod procedură civilă, solicită să se constate îndeplinirea condițiilor de la pct. 1-3 în sensul că înscrisul invocat de revizuent nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat decizia instanței de recurs atacată, are o forță probantă prin el însuși și a existat la data pronunțării hotărârii ce se cere a fi revizuită.
În ceea ce priviște îndeplinirea condiției de la pct. 4, apreciază că în cauză se poate susține imposibilitatea invocării înscrisului în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată datorită unor împrejurări mai presus de voința părților, câtă vreme instanțele de judecată ce s-au pronunțat anterior în cauză nu au manifestat rol activ în suplimentarea și completarea probatoriului prin emiterea de adrese atât către Primăria C., cât și Primăriei Podari. De asemenea, în opinia revizuentului, cerința de la pct. 5, respectiv aceea că înscrisul provenit din arhivele Primăriei C. să fie determninat pentru soluționarea recursului, este îndeplinită, întrucât demonstrează faptul că ar fi determinat o altă soluție decât cea pronunțată dacă ar fi fost cunoscut cu ocazia judecării recursului, având în vedere considerentele care au dus la respingerea lui ca nefondat.
Raportat la considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 326 Cod procedură civilă raportat la prevederile art. 322 pct. 5 teza 1 Cod procedură civilă, revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, fundamentată pe motive limitativ și expres prevăzute de lege, respectiv dispozițiile art. 322 Cod procedură civilă.
Motivul prevăzut de pct. 5 se întemeiază pe împrejurări ce ar fi fost în măsură să altereze procesul de stabilire a adevărului de către instanța de judecată. Ipoteza aleasă derevizuent vizează „descoperirea de însvcrisuri doveditoare, după pronunțarea hotărârii, reținute de partea potrivnică, sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părții”.
Solicită admiterea cererii de revizuire și reținând cauza spre rejudecare să se dispună schimbarea în totalitate a deciziei pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._/54/2006 pentru motivul prevăzut de art. 322 alin. 1 pct. 5 C.P.Civ. în sensul admiterii acțiunii reclamantului, astfel cum a fost formulată.
Cererea de revizuire este inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare care se îndreaptă, ca regulă, la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă potrivit art. 323 alin. 1 Cod procedură civilă și se promovează numai în cazurile prevăzute expres și limitativ de art. 322 pct. 1-10 Cod procedură civilă.
Deci, interesul legiuitorului legat de stabilitatea hotărârilor judecătorești definitive, precum și a raporturilor juridice la care se referă, a impus ca legea să stabilească riguros și limitativ cazurile și motivele pentru care se poate exercita calea de atac a revizuirii.
În speță s-a invocat cazul de revizuire prevăzut de disp. art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, respectiv faptul că după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Dar, potrivit disp. art. 322 partea introductivă Cod procedură civilă - norme de procedură de strictă interpretare, se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.
Rezultă, din conținutul textului legal mai sus citat, că pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri pronunțate de instanța de recurs, indiferent care este cazul de revizuire invocat, legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul, adică să fi pronunțat o hotărâre prin care fondul cauzei a fost soluționat chiar de instanța de recurs prin reformare, sau chiar prin păstrarea hotărârii dar prin schimbarea motivării, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății.
Astfel, nu pot forma obiectul revizuirii - întrucât nu evocă fondul - hotărârile instanțelor de recurs prin care s-a respins recursul și s-a păstrat motivarea ori, deși a fost admis, s-a dispus casarea cu trimitere, și nici hotărârile instanțelor de recurs prin care s-a soluționat doar o excepție, cu caracter absolut, fără a se evoca fondul.
Cu alte cuvinte, în concret, nu pot forma obiectul revizuirii, neevocând fondul, hotărârile instanțelor de recurs prin care s-a respins recursul și nu s-a stabilit o altă stare de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, nu s-au aplicat alte dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, deci nu s-a dat o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății, așa cum este cazul în speță.
Astfel, în cauză acțiunea a avut ca obiect constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 3185/2002, emis pârâtului reclamant Tană I.P. pentru suprafața de 1 ha teren extravilan situat în T.2 P.3 pe raza ., temeiul juridic fiind art. III alin. 1 lit. a din LG. 169/1997 modificată prin Lg. Nr. 247/2005.
Prima instanță a respins acțiunea, sentința fiind păstrată în apel, iar recursul declarat împotriva deciziei tribunalului a fost respins prin decizia a cărei revizuire se solicită, deci nu s-a admis recursul și nu s-a dispus modificarea hotărârii în sensul disp. art. 312 alin alin. 1 teza I, alin. 3 Cod procedură civilă, nu s-a dispus casarea și rejudecarea pricinii în fond în sensul disp. art. 312 alin. 1 teza I, alin. 3 teza I Cod procedură civilă..
Analizând decizia pronunțată în recurs, se constată faptul că prin această hotărâre s-a menținut ca legală decizia pronunțată în apel (soluția și motivarea), decizie care la rândul ei păstrase ca legală și temeinică sentința primei instanțe și nu s-a stabilit o altă stare de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, nu s-au aplicat alte dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, deci în oricare dintre aceste ipoteze, nu s-a dat o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății.
În raport cu cele mai sus arătate, precum și de dispozițiile art. 326 alin. (3) din codul de procedură civilă care prevăd că la judecarea cererii de revizuire dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea acestei căi de atac și la faptele pe care se întemeiază, se reține că decizia atacată de revizuent - prin care s-a respins recursul - nu poate forma obiectul acestei căi extraordinare de atac, neevocând fondul și va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul M. G. împotriva deciziei numărul 2922 din data de 12 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel C. –Secția Civilă în dosarul numărul_/54/2006 ( nr. în format vechi 2633/civ/2006) în contradictoriu cu intimații Ț. I., N. M., P. JUDEȚULUI D. - COMISIA JUDEȚEANĂ D. DE APLICARE A LEGII 18/1991, C. L. PODARI - COMISIA LOCALĂ DE APLICARE A LEGII 18/1991, I. G., I. I., Hîrța I., M. N., ca inadmisibilă.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 decembrie 2014.
Președinte, T. R. | Judecător, M. L. N. A. | Judecător, C. R. |
Grefier, S. C. |
Red.jud. T.R.
06.01.2014
Tehn.S.C. 2 ex.
Jud. recurs: C.S.
S.L.
M.M.
| ← Strămutare. Sentința nr. 44/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 545/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
