Conflict de competenţă. Sentința nr. 89/2014. Curtea de Apel CRAIOVA

Sentința nr. 89/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 1672/54/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ

SENTINȚA Nr. 89

Ședința din Cameră de Consiliu de la 23 Octombrie 2014

Completul constituit din:

Președinte: S. A. C.

Grefier: A. Golașu

Pe rol, soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria C. și Tribunalul D. – Secția Civilă cu privire la judecarea cauzei privind pe petentul R. C. M., domiciliat în C., ., nr. 36, jud. D., și intimații A. M., domiciliată în C., .. 8, ., A. I. A., domiciliat în C., ., ., ., A. M., domiciliată în C., ., ., ., și I. B., domiciliat în C., ., ., jud. D., având ca obiect rectificare carte funciară.

La apelul nominal făcut în ședință din Cameră de Consiliu lipsesc părțile.

Procedura, conform art. 135 alin. 4 Cod proc. civ, legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care

Curtea, socotindu-se lămurită, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.

CURTEA,

Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 12.11.2013, reclamantul R. C. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâții A. M., I. B., A. I. A. și A. M. să se dispună rectificarea cărții funciare nr._- C1- U4 a Mun. C., privind imobilul situat în C., ., ., . în sensul radierii mențiunilor din partea a II - a și a III- a privitoare la dreptul de proprietate al pârâtei A. M. și la ipotecă și interdicția de înstrăinare, închiriere, grevare notată în favoarea pârâtului I. B. I. și să se dispună intabularea în cartea funciară nr._- C1- U4 a dreptului de proprietate al numiților A. I. A. și A. M..

În motivarea cererii reclamantul a arătat că este creditorul pârâților A. I. A. si A. M., iar, creanța, în cuantum de 65.000 euro, a fost constatată prin hotărâre definitivă și irevocabilă a Curții de Apel C. (decizia civilă nr. 539/14.04.2010). Astfel, în cursul anului 2008, dată la care trebuia restituită suma împrumutată, debitorii pârâți erau proprietarii apartamentului situat în C., ., ., în același an reclamantul a promovat acțiune pentru obligarea acestora la plata sumei datorate, iar debitorii pentru a-și crea o stare de insolvabilitate au înstrăinat apartamentul prin două acte încheiate la interval scurt de timp, prin cel de-al doilea act de vânzare cumpărare proprietara în acte a apartamentului devenind pârâta A. M., motiv pentru care, la data de 12.01.2009 reclamantul a învederat că a promovat o acțiune prin care a solicitat nulitatea absoluta a celor două contracte de vânzare cumpărare, iar Curtea de Apei C., prin decizia nr._/15.11.2012, a constatat în mod irevocabil nulitatea absolută a celor două contracte de vânzare cumpărare, reținând că persoanele implicate în această succesiune de acte au fraudat interesele reclamantului, urmărind să-l împiedice pe reclamant sa-și realizeze dreptul de creanță prin valorificarea bunului imobil al debitorilor pârâți.

Reclamantul a mai arătat că la data de 22,01.2009, pârâta A. M., devenită proprietara în acte a apartamentului situat în C., ., ., ., a încheiat cu pârâtul I. B. I. contractul de împrumut garantat prin ipotecă instituită asupra apartamentului mai sus menționat. Acesta a apreciat că în condițiile în care actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4753/07.10.2008 care reprezenta titlul de proprietate al pârâtei A. M. si în temeiul căruia a fost constituită ipoteca a fost irevocabil desființat prin sentința civila nr. 7124/15.04.2011 a Curții de Apel C., parata a pierdut proprietatea imobilului și pe cale de consecință acest lucru a dus și la stingerea ipotecii pe cale principala.

Reclamantul a susținut că interesul său în promovarea prezentei acțiuni este legat valorificare creanței sale, iar rectificarea cărții funciare în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei A. M. și a ipotecii instituite în favoarea pârâtului I. B. I., îi este necesară în vederea executării silite pornite împotriva debitorilor săi, A. I. A. și A. M., debitori care refuză plata, deși creanța este constatată prin decizie irevocabila.

În drept reclamantul a invocat dispozițiile art. 33 Lg. nr. 7/1996.

La termenul de judecată din data de 19.03.2014, instanța a invocat excepția de necompetență materială a Judecătoriei C..

Prin sentinta civila nr. 3996/19.03.2014, Judecatoria C. a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C., invocată din oficiu, și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei in favoarea Tribunalului D.–Secția I Civilă.

Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 131 alin.(1) din NCpc " la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, sa verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina…".

Din formularea imperativă a normei, rezultă că verificarea din oficiu este primul act de procedură pe care instanța trebuie să-l îndeplinească la acel termen, iar rezultatul verificării se va transpune în soluția asupra excepției de necompetentă, după cum rezultă din art. 132 NCpc.

Potrivit art.248, alin.1 C.p.c. " Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei".

Făcând aplicarea acestor dispoziții și având in vedere că excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C. este o excepție de procedură absolută, instanța se va pronunța cu prioritate asupra acesteia.

Pentru determinarea competenței materiale a instanțelor judecătorești, legiuitorul folosește mai multe criterii referitoare la obiectul, natura sau valoarea cauzelor.

Criteriul obiectiv și determinant pentru stabilirea competenței materiale a instanțelor este dat de natura litigiului la care se adaugă și criteriul valoric, dar acesta operează exclusiv in cazul cererilor evaluabile in bani.

Astfel, art. 94 N.C.p.c. enumeră litigiile pe care judecătoria este competentă material să le soluționeze in primă instanță, conform criteriilor sus menționate, iar art.95, alin.1 N.C.p.c. prevede că tribunalul este competent, in primă instanță, cu "toate cererile" care nu sunt date prin lege in competența altor instanțe.

Astfel, din interpretarea coroborată a celor două texte de lege (art. 94 și art. 95 N.C.p.c.), rezultă concluzia că judecătoria este instanță de excepție pentru judecata in primă instanță deoarece soluționează numai litigiile date in mod expres in competența sa, conform a două criterii: obiectul litigiului, in cazul cererilor prevăzute la art. 94 pct.1 lit. a-i N.C.p.c. și, respectiv, valoarea obiectului litigiului, in cazul cererilor la care se referă art.94 pct. 1 lit. j N.C.p.c.. De asemenea, judecătoria judecă potrivit pct.4 al art. 94 N.C.p.c. orice alte cereri date în competența sa prin legi speciale.

Tribunalul devine astfel instanța de drept comun în ceea ce privește judecata în prima instanță, în sensul că, ori de câte ori legiuitorul nu prevede instanța competentă a soluționa o anumită cerere, aceasta va fi judecată în prima instanță de către tribunal. Această competență rezultă din atribuirea către tribunal, spre soluționare în prima instanță, a tuturor cererilor care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe, atribuire prevăzută de art.95 pct.1.NCpc.

Cererea formulată in prezenta cauza are ca obiect rectificare carte funciară, obiect care nu se încadrează nici la criteriul obiectului, limitativ enumerat la art. 94 pct. 1 lit. a-i, nici la criteriul valorii obiectului deoarece acesta este neevaluabil.

Conform art.907 alin. 1-3 N.C.civ., când o înscriere în cartea funciară nu corespunde cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea acesteia. Situația juridică reală trebuie să rezulte dintr-o recunoaștere făcută de titularul înscrierii a cărei rectificare se solicită, prin declarație dată în formă autentică notarială, ori dintr-o hotărâre judecătorească definitivă pronunțată împotriva acestuia, prin care s-a admis acțiunea pe fond. Acțiunea de fond poate fi, după caz, o acțiune în anulare, rezoluțiune, reducțiune sau orice altă acțiune întemeiată pe o cauză de ineficacitate a actului juridic.

În ce privește legislația aplicabilă, conform art.76 din Legea nr.71/2011, dispozițiile art. 907-908 din Noul cod civil sunt aplicabile doar pentru acte sau fapte juridice încheiate sau, după caz, săvârșite ori produse după . Codului Civil.

Întrucât hotărârea judecătorească pe care își întemeiază cererea reclamantul și care constituie actul juridic generator al situației juridice invocate de acesta ca temei al cererii sale, este irevocabilă ca urmare a respingerii recursului conform deciziei nr._/15.11.2012 a Curții de Apei C., deci ulterior intrării în vigoare a N.C.civ., având în vedere și dispozițiile art. 222 din Legea nr.71/2011 potrivit cărora "până la . legii 134/2010, referirea din cuprinsul Codului civil sau al prezentei legi la hotărârea definitivă se va înțelege ca fiind făcută la hotărârea irevocabilă", instanța constată aplicabilitatea dispozițiilor de drept material din noul Cod civil aflate în Capitolul IV al Titlului VII–Cartea funciară.

Analizând dispozițiile de drept material aplicabile, instanța a reținut că acestea nu stabilesc vreo competență specială în favoarea judecătoriei, pentru soluționarea cererii de rectificare a cărții funciare, pentru a fi incident cazul prevăzut de art.94, pct.4 N.C.p.c., motiv pentru care judecătoria nu este competentă cu soluționarea unei cereri având ca obiect rectificare carte funciară.

Primind cauza, Tribunalul D. – Sectia I Civila a înregistrat-o la nr._ si a dispus citarea partilor.

La 17.06.2014, reclamantul a depus precizare la actiune prin care a aratat ca intelege sa completeze temeiul de drept cu dispoz. art. 907,908 N.C.Civ. si art. 28 alin. 7 din Legea nr. 7/1996, R.

Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale prin încheierea de ședință din data de 26.09.2014 a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului D. – Secția I Civilă, în soluționarea cauzei, a declinat competența de soluționare de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C..

Constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul la Curtea de Apel C. pentru soluționarea conflictului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:

In ședința publică din 26.09.2014, Tribunalul a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Tribunalului D. – Secția I civilă de a soluționa cauza, în raport de art. 33 raportat la art. 31 din Lg. nr. 7/1996, apreciind ca în speță, Judecatoria C. este competenta sa solutioneze cauza in prima instanta.

Astfel, analizând actele si lucrarile dosarului, având in vedere obiectul actiunii deduse judecății – rectificare de carte funciara prin radierea unor mentiuni si înscrierea în cartea funciară nr._- C1- U4 a dreptului de proprietate al numiților A. I. A. și A. M. - si temeiul juridic invocat de reclamant – art. 33 din Legea 7/1996, art. 28 alin. 7 din Legea 7/1996 si art. 907,908 NCCiv, tribunalul a constatat ca nu este competent sa soluționeze cauza in prima instanta, pentru următoarele considerente:

Este adevărat că, potrivit disp. art. 95 pct. 1 Noul Cod procedură civilă, tribunalele judecă în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.

Pe de altă parte, analizând și disp. art. 94 pct. 1 Noul Cod procedură civilă, într-adevăr se constată faptul că cererile privind cartea funciară nu sunt enumerate printre cererile date în competența materială de soluționare în primă instanță a judecătoriilor.

Dar, potrivit disp. art. 94 pct. 4 Noul Cod procedură civilă, judecătoriile judecă și orice alte cereri date prin lege în competența lor.

Așadar, analizând dispozițiile legii speciale, respectiv ale Legii nr. 7/1996, Rep., a cadastrului și publicității imobiliare, s-a constatat faptul că acest act normativ conține norme de procedură, inclusiv norme de competență a instanțelor judecătorești.

Astfel, prin dispozițiile art. 31 alin. 3, se stabilește competența materială în primă instanță a judecătoriei în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul, pentru soluționarea plângerilor împotriva încheierii registratorului șef, privind înscrierile în cartea funciară.

Astfel, potrivit art. 33 alin. 1 din Legea 7/1996R, înscrierile și radierile efectuate în cărțile funciare nu pot fi rectificate decât pe baza hotărârii instanței judecătorești definitive și irevocabile sau pe cale amiabilă, în baza unei declarații date în formă autentică, de titularul tabular, respectiv de titular, în baza unei documentații cadastrale.

Dar, prin art. 33 alin. 2 se face trimitere la art. 31, ale cărui prevederi se vor aplica în mod corespunzător.

Or, așa cum s-a arătat în precedent, prin disp. art. 31 se stabilește competența materială în primă instanță, a judecătoriei în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul.

În cauză, imobilul se află în raza de competență teritorială a Judecătoriei C..

Prin urmare, acestei instanțe îi revine competența materială de soluționare a cererii având ca obiect rectificarea CF nr._-C1-U4 a Mun. C., privind imobilul situat în C., ., ..

P. a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel C. în data de 15.10.2014, sub nr. de dosar_, fiind fixat termen pentru dezlegarea regulatorului de competență în data de 23 octombrie 2014.

Curtea, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 Cod procedură civilă, va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu, pentru următoarele considerente:

Judecătoria C. a constatat în mod corect care sunt dispozițiile legale de drept material ori substanțial aplicabile speței, respectiv cele prevăzute de Noul C. Civil, dar nu a identificat la fel de corect incidența celor de drept procesual.

Astfel, potrivit disp. Art. 24 din Legea nr. 7/1996, republicată, înscrierile în cartea funciară sunt întabularea, înscrierea provizorie și notarea. Cazurile, condițiile și regimul juridic al acestor înscrieri sunt stabilite de Codul civil, iar procedura de înscriere în cartea funciară, de Legea nr. 7/1996R.

Prin urmare, Noul C. Civil a adus modificări sau completări legii nr. 7/1996 pe aspecte de care țin îndeosebi de dreptul material, dar procedura de înscriere în cartea funciară, inclusiv cu privire la competența de soluționare a cererilor au rămas reglementate de Legea nr. 7/1996 republicată.

Potrivit disp. Art. 31 din Legea nr. 7/1996, republicată, plângerea împotriva încheierii de soluționare a cererii de înscriere în cartea funciară se poate depune de cei interesați direct la judecătoria în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul.

În conformitate cu disp. Art. 33 din Legea nr. 7/1996 republicată, înscrierile și radierile efectuate în cărțile funciare nu pot fi rectificate decât pe baza hotărârii instanței judecătorești definitive și irevocabile sau pe cale amiabilă, în baza unei declarații date în formă autentică, de titularul tabular, respectiv de titular, în baza unei documentații cadastrale, iar prevederile art. 31 se vor aplica în mod corespunzător.

Prin urmare, dispozițiile legale care atrag competența de soluționare a cererilor întemeiate pe legea nr. 7/1996 în favoarea judecătoriei rămân incidente și în privința cererilor întemeiate în drept pe disp. art. 907-908 din Noul C. Civil, de vreme ce Noul cod de procedură civilă nu reglementează o altă teză de stabilire a competenței materiale, iar normele sale cu caracter general sunt înlăturate de la aplicare de normele de excepție statuate de legea nr. 7/1996.

În concluzie, având în vedere disp. art. 135 NCPC, va fi stabilită competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petentul R. C. M., domiciliat în C., ., nr. 36, jud. D., și intimații A. M., domiciliată în C., .. 8, ., jud. D., A. I. A., domiciliat în C., ., ., jud. D., A. M., domiciliată în C., ., ., ., și I. B., domiciliat în C., ., ., jud. D., având ca obiect rectificare carte funciară, în favoarea Judecătoriei C..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 23 Octombrie 2014.

Președinte,

S. A. C.

Grefier,

A. Golașu

Red.jud.S.A.C.

Teh.red. A.G./7 ex

Data: 27 10 2014

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Conflict de competenţă. Sentința nr. 89/2014. Curtea de Apel CRAIOVA