Grăniţuire. Decizia nr. 709/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 709/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 15-04-2014 în dosarul nr. 16039/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 709/2014
Ședința publică de la 15 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. P.
Judecător: M. C.
Judecător: P. P.
Grefier: M. M.
x.x.x
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâtul I. M. și reclamantul T. C., împotriva deciziei civile nr.556/17.12.2013, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Civilă, în dosarul nr._, având ca obiect revendicare teren și grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul pârât I. M., asistat de avocat F. G., și recurentul reclamant T. C., asistat de avocat P. F..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că recursurile au fost declarate și motivate în termenul prevăzut de lege, precum și faptul că recursurile nu au fost timbrate, după care,
Avocat F. G., pentru recurentul pârât I. M., și avocat P. F., pentru recurentul reclamant T. C., depun în ședința publică dovezile achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 91 lei fiecare și timbre judiciare în valoare de 3 lei.
Curtea, constatând că nu sunt excepții de invocat și cereri de formulat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat F. G., pentru recurentul pârât, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în parte a deciziei civile nr.556/17.12.2013 și admiterea în totalitate a apelului declarat de pârât, în sensul admiterii capătului de cerere privind grănițuirea - în varianta stabilirii liniei de hotar dintre proprietăți, respectiv pe aliniamentul 4,5,6,7,8,9,10.
Cu privire la recursul reclamantului a pus concluzii de respingere.
A solicitat și cheltuieli de judecată.
Avocat P. F., pentru recurentul reclamant T. C., a expus oral motivele de recurs, solicitând admiterea recursului, în sensul de a se dispune cu privire la capătul de cerere având ca obiect revendicare imobiliară.
În ceea ce privește recursul pârâtului I. M. a solicitat respingerea, precizând că nu s-a arătat care este motivul de nelegalitate al deciziei recurate.
A solicitat cheltuieli de judecată, depunând chitanță în acest sens.
În replică, avocat F. G., pentru recurentul pârât, a arătat că motivul de nelegalitate al deciziei civile nr.556/17.12.2013 îl constituie aplicarea greșită a legii.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin cererea înregistrată la data de 25.06.2012 sub nr._, reclamantul T. C. a chemat în judecată pe pârâtul I. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâtul să fie obligat să –i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de aproximativ 7 mp situat pe latura de Est a proprietății sale, să se dispună grănițuirea proprietății acestuia limitrofe, respectiv stabilirea liniei de hotar care desparte proprietățile acestora, precum și obligarea pârâtului să-i permită reclamantului să edifice gardul despărțitor dintre cele două proprietăți pe linia de hotar stabilită potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză și să participe în mod egal la această operațiune, in caz contrar să – l despăgubească pe reclamant cu jumătate din valoarea gardului edificat.
În motivare, reclamantul a arătat că acesta este proprietarul terenului în suprafață de 291 mp, potrivit sentinței civile nr._ din data de 25.06.2010 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, cu următoarele vecinătăți: N – D. I., E - I. M., S - . I., iar pârâtul s-a extins ocupând o suprafață de aproximativ 7 mp din terenul proprietatea acestuia pe latura de Est. De asemenea, reclamantul a mai arătat că pârâtul a desființat gardul despărțitor dintre proprietățile acestora, gard ce a fost construit de reclamant și autorul cu titlu particular al pârâtului prin contribuție egală și a ocupat terenul dintre casa reclamantului și vechea linie de hotar, refuzând să-i permită reclamantului să folosească suprafața de teren ocupată de acesta și refuză montarea gardului despărțitor pe care acesta l-a desființat.
Cererea a fost întemeiată în drept pe prevederile art. 480, 584, 600 Cod civil.
În dovedirea cererii reclamantul a depus, în copie, Sentința civilă nr._ din data de 25.06.2010 pronunțată de Judecătoria C. în Dosarul nr._ .
In ceea ce îl privește pe pârât, acesta, la termenul de judecată din data de 20.09.2012, a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea primului capăt de cerere privind revendicarea terenului în suprafață de 7 mp ca fiind neîntemeiat, precum și admiterea capetelor de cerere privind grănițuirea și obligarea acestuia să-i permită reclamantului să edifice gardul despărțitor, precum și să contribuie cu jumătate din costurile acestui gard, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată. Pârâtul a mai arătat că între proprietatea sa și cea a reclamantului există un gard despărțitor din scândură, foarte vechi, iar pentru că reclamantul și-a construit casa foarte aproape de linia de hotar, toată apa care s-a scurs de-a lungul timpului de pe casa acestuia a căzut pe gardul despărțitor, fapt ce a condus la degradarea acestuia și împreună cu reclamantul a procedat la demontarea acestuia pe lungimea casei reclamantului și au închis acest gard la colțurile casei acestuia. Astfel, pârâtul a arătat că terenul proprietatea reclamantului, situat în spatele casei sale, având o lățime de circa 40 cm și lungimea de circa 10 m este îngrădit cu sârmă încă din momentul desființării gardului, fiind liber și nefiind folosit niciodată de către pârât, motiv pentru care și înțelege să solicite respingerea capătului de cerere având ca obiect revendicare.
Pârâtul a mai arătat că în ceea ce privește grănițuirea proprietăților, această solicitare își are suportul în lege, motiv pentru care nu se poate opune la stabilirea hotarului dintre proprietățile acestora, cu atât mai mult cu cât fiecare dintre cei doi dețin documentație cadastrală. În ceea ce privește al treilea capăt de cerere, de asemenea, solicită admiterea acestuia, pârâtul fiind de acord să îi permită reclamantului să edifice gardul despărțitor, precum și să suporte jumătate din costuri.
La data de 25.04.2013 reclamantul a depus precizare la acțiune, prin care a arătat că înțelege să solicite obligarea pârâtului să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 6 mp, potrivit raportului de expertiză, iar ultima afirmație a expertului potrivit căruia pârâtul nu ar ocupa suprafața de teren în litigiu este contrazisă de variantele de grănițuire care vin să confirme că pârâtul ocupă terenul reclamantului. De asemenea, a mai arătat că grănițuirea proprietății limitrofe să se realizeze potrivit variantei a doua a raportului de expertiză, potrivit căreia aliniamentul trebuie să treacă prin punctele 8-9-30, variantă care corespunde cadastrului întocmit în urmă cu 10 ani și care se coroborează cu declarațiile martorilor audiați care au confirmat că pârâtul a mutat gardul despărțitor.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantului, proba testimonială în cadrul căreia au fost audiați martorii, M. C., L. P., pentru reclamant și martorul Chiorliu M. D., pentru pârât, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la prezenta cauză, precum și proba cu expertiză tehnică în specialitatea topografie, fiind astfel întocmit și depus la dosarul cauzei raportul de expertiză tehnică de către domnul expert G. M., iar părțile nu au formulat obiecțiuni.
Prin sentința civilă nr.6913/25.04.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea precizată privind pe reclamantul T. C., în contradictoriu cu pârâtul I. M..
A fost obligat pârâtul să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 6 mp, identificat în raportul de expertiză întocmit de expert G. M., determinat de conturul punctelor 16-7-8-17-16 din anexa 1.
A fost stabilită linia de hotar dintre proprietățile părților ca fiind cea stabilită de expert în anexa 1 între punctele: 4-5-6-7-8-9-30.
A fost obligat pârâtul să-i permită reclamantului să edifice gardul despărțitor pe linia de hotar menționată mai sus și să contribuie în mod egal la cheltuielile pentru construirea gardului, în caz contrar, să-l despăgubească pe reclamant cu jumătate din valoarea gardului edificat.
A fost obligat pârâtul către reclamant la plata sumei de 1475 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, 1/2 taxă de timbru și 1/2 onorariu expert.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea precizată, reclamantul a solicitat ca pârâtul să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 6 mp identificat în raportul de expertiză întocmit de expert G. M..În cauză, reclamantul a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului revendicat, fiind proprietar al terenului în suprafață totală de 291 mp, conform s.c.nr._/25.06.2010 pronunțată de Judecătoria C. și a făcut dovada că pârâtul ocupă în mod abuziv suprafața de teren de 600 mp identificată în raportul de expertiză.Astfel, reclamantul este proprietar neposesor, iar pârâtul posesor neproprietar, situație în care reclamantul este îndreptățit să solicite recunoașterea dreptului său de proprietate și obligarea pârâtului să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 6 mp, pe care o ocupă fără drept.
În raport de actele de proprietate ale părților, expertul a constatat la fața locului linia de hotar dintre proprietățile părților și a propus două variante de grănițuire, astfel hotarul să rămână pe aliniamentul punctelor 4-5-6-7, limită care nu este contestată de părți, iar în continuare către sud a propus să rămână pe aliniamentul între punctele 8-9-10 (aliniament stabilit prin s.c.nr._/2010), iar în altă variantă a propus ca hotarul să treacă în continuare prin punctele 8-9-30 (anexa 2) ca fiind rezultatul respectării lățimii terenului pârâtului așa cum este în cadastru.Instanța a constatat că această ultimă variantă se coroborează cu depozițiile martorilor, care au confirmat susținerile reclamantului, în sensul că pârâtul a mutat gardul dintre ei, intrând 10 – 15 cm în interiorul proprietății reclamantului și aceasta este varianta de grănițuire care corespunde cadastrului și actului de proprietate al pârâtului.
În raport de disp. art. 560 C.CIV, instanța a obligat pârâtul să-i permită reclamantului să edifice gardul despărțitor pe linia de hotar menționată mai sus și să contribuie în mod egal la cheltuielile pentru construirea gardului, în caz contrar, să-l despăgubească pe reclamant cu jumătate din valoarea gardului edificat.
În temeiul art. 274 C.P.CIV., a obligat pârâtul către reclamant la plata sumei de 1475 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, 1/2 taxă de timbru și 1/2 onorariu expert.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul I. M., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului, recurentul arată că soluția instanței de fond referitoare la petitul în revendicare este profund greșită și în total dezacord cu probele administrate in cauza. Prima instanță nu a făcut altceva decât să menționeze dispozițiile art.480 C.civ., iar . paragraf să arate că în cazul acțiunii în revendicare, reclamantului îi incuba obligativitatea dovedirii pretențiilor formulate, după care a concluzionat că în cauza s-a făcut „..dovada că pârâtul ocupa in mod abuziv suprafața de teren de 600 mp identificata în raportul de expertiză.""In afara de faptul că nu a menționat în concret care ar fi dovezile pe care și-a fundamentat soluția, instanța se afla într-o eroare profundă și cu privire la întinderea terenului în litigiu.De asemenea, probele administrate în cauză dovedesc că pârâtul nu ocupă suprafața de teren în litigiu, făcând trimitere la depozițiile martorilor, interogatoriul luat reclamantului și expertiza efectuată în cauză.
În motivele de recurs au fost aduse critici și soluției instanței referitoare la traseul liniei de hotar, care trebuie să treacă prin punctul 10, iar nu prin punctul 30.Ca argumente, se invocă încălcarea dispozitivului unei hotărâri definitive și irevocabile, respectiv sentința civilă nr._/2010, precum și acordarea reclamantului unei suprafețe mai mari decât cea prevăzută în actul de proprietate, în condițiile în care deține deja cu 5 m.p. în plus. S-a solicitat stabilirea liniei de hotar pe aliniamentul punctelor 4, 5,6, 7,8,9,10 (anexa 1 din raportul de expertiză).
În ședința publică de la 11 decembrie 2013 calea de atac a fost calificată drept apel, avându-ase în vedere caracterul neevaluabil al petitului principal în grănițuire care face inaplicabile dispozițiile art. 2821 C.pr.civ.
TribunaluL D., prin decizie civilă nr. 556/17 Decembrie 2013 pronunțată în Dosar nr._, a admis apelul declarat de pârât I. M. împotriva sentinței civile nr. 6913/25.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant T. C..
A schimbat în parte sentința în sensul că a admis în parte acțiunea și a respins capătul de cerere în revendicare imobiliară, menținând restul dispozițiilor sentinței.
A obligat intimatul, către apelant, la plata sumei de 545 lei ,cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Analizând criticile formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, se constată că sunt fondate motivele de apel ce vizează soluția dată petitului în revendicare și nefondate celelalte motive referitoare la cererea având ca obiect grănițuirea, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a revendicat de la pârât o suprafață de aproximativ 7 m.p. A susținut că pârâtul a desființat gardul despărțitor și a ocupat terenul dintre casa reclamantului și vechea linie de hotar.
Prin întâmpinare ( fila 11 dosar fond) pârâtul a confirmat că gardul despărțitor a fost demontat pe lungimea casei reclamantului (circa 10 m), susținând însă că în locul acestuia s-a montat sârmă, terenul reclamantului fiind astfel delimitat cu sârmă, încă din momentul desființării gardului.
Această apărare a pârâtului este susținută de probele administrate în cauză. Astfel, martorul L. P. ( fila 21 dosar fond) arată că gardul vechi, deteriorat în proporție de 50%, situat de-a lungul casei reclamantului, nu mai există, dar în locul acestuia au fost întinse două sârme, legate de vechii stâlpi și de partea de gard care a mai rămas. Și martorul M. C. ( fila 20 fond) susține că între proprietățile părților în prezent sunt două sârme întinse, neputând preciza dacă sunt sau nu situate pe vechiul hotar.
În raportul de expertiză întocmit în cauză de ing.G. M. se arată însă că limita dintre proprietăți este marcată cu două sârme, puse în locul vechiului gard din scândură, care a fost demontat ( fila 20 dosar fond).
Prima instanță a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților pe limita marcată de cele două sârme ( punctele 7-8), acest aliniament nefiind contestat de către apelanți prin intermediul căii de atac formulate (aceștia constată doar linia de demarcație stabilită în continuarea limitei determinate de punctele 7-8, spre stradă, marcată de punctele 9-30).
Din fotografiile anexate motivelor de apel se observă cu ușurință că, cele două sârme întinse delimitează proprietatea pârâtului de cea a reclamantului, iar pe suprafața de aproximativ 40 cm dintre casa reclamantului și cele două sârme nu se află nimic depozitat. Chiar reclamantul a recunoscut la interogatoriu ( fila 10 dosar fond) că pârâtul nu a depozitat obiecte pe terenul revendicat ( cel din spatele casei).
În atare situație, se reține, contrar primei instanțe, care nu a indicat argumentele pentru care a apreciat întemeiată cererea privind revendicarea, că suprafața de teren revendicată de către reclamant, situată în spatele casei sale, nu este ocupată de către pârât, fiind delimitată de cele două sârme întinse, pe al căror traseu a fost stabilită linia de hotar dintre cele două proprietăți.
D. urmare, în temeiul dispozițiilor 296 din C.pr.civ. se va admite apelul declarat de apelantul I. M., se va schimba în parte sentința, în sensul respingerii capătului de cerere în revendicare. Celelalte dispoziții ale sentinței apelate vor fi menținute, întrucât criticile referitoare la stabilirea liniei de hotar nu sunt întemeiate.
Astfel, se are în vedere în primul rând faptul că linia de demarcație propusă de expert și stabilită de prima instanță pe aliniamentul punctelor 4-5-6-7-8 nu este contestată.
Ceea ce critică apelantul este aliniamentul liniei de hotar determinate de punctele 8-9-30, susținând că hotarul despărțitor corect ar fi cel determinat de punctele 8-9-10.
Se observă că linia de hotar contestată este cea care începe de la stradă și se termină în zona în care începe casa reclamantului.
Conform celor reținute de prima instanță, linia de demarcație ar trebuie să fie situată în continuarea celor două sârme întinse și să formeze o linie dreaptă pe aliniamentul punctelor 8-9-30 ( anexa 2 la raportul de expertiză), dat fiind că această variantă se coroborează cu declarațiile martorilor, care au susținut că pârâtul a mutat gardul despărțitor și corespunde cadastrului și actului de proprietate al pârâtului.
Conform apelantului, linia de hotar ar trebui stabilită pe aliniamentul determinat de punctele 8-9-10 ( anexa 1 la raportul de expertiză) pentru a se respecta delimitarea din hotărârea judecătorească invocată de reclamant și din documentația cadastrală ce-i vizează pe pârâți.
Tribunalul reține că titlul reclamantului îl constituie sentința civilă nr._/2010 a Judecătoriei C., prin care i s-a constatat dreptul de proprietate, în temeiul uzucapiunii, asupra unei suprafețe de 291 m.p., avându-l ca vecin, în partea de est, pe pârâtul I. M..
În ceea ce-l privește pe pârât, acesta a cumpărat, conform contractului de vânzare-cumpărare din 24.10.2000, o suprafață de 300 m.p. din actele de proprietate și 296 m.p. din măsurători, depunând la dosarul cauzei extrasul de carte funciară și planul de amplasament și delimitare a imobilului ( filele 47 și 48 dosar fond).
În prezent, gardul despărțitor montat de pârât se situează pe aliniamentul punctelor 8-9-10, formând o linie frântă.
Prin raportul de expertiză s-a arătat că, în actuala configurație a proprietăților, atât reclamantul cât și pârâtul dețin o suprafață cu 5 m.p. în plus față de actele lor de proprietate.
Punctele 10 și 30 sunt situate pe aliniamentul gardului stradal, constituind punctul de plecare al liniei de hotar dintre cele două proprietăți învecinate, între cele două puncte fiind o distanță foarte mică, de 13 cm, conform raportului de expertiză.
Pe aliniamentul punctelor 10-9-8 există o porțiune de gard din lemn, de la stradă, până în partea de început a casei reclamantului. Martorii audiați în cauză susțin că pârâtul și-a înlocuit gardul de la stradă și, cu această ocazie, a intrat cu 10-15 cm în proprietatea reclamantului ( martorii L. P. și M. C., filele 21 și 20 dosar fond).
Prin mutarea gardului despărțitor de către pârât s-a ajuns la o linie frântă despărțitoare a celor două proprietăți, care nu corespunde cu demarcația în linie dreaptă din lucrarea cadastrală care-l vizează pe pârât. Astfel, propunerea expertului, însușită de instanță, ca linia de hotar să treacă prin punctele 8-9-30 (punctul 30 fiind situat la o distanță de 0,13 m către est față de punctul 10) are ca justificare respectarea lățimii terenului pârâtului, așa cum este evidențiată în lucrarea de cadastru ( plan situație anexă 2), fila 30, dosar fond.
Se reține totodată că și în situația trecerii liniei de hotar prin punctul 30, pârâtul deține o suprafață în plus de teren față de actele de proprietate cu circa 2 m.p.
Prin urmare, linia de hotar stabilită de judecătorul fondului este cea care respectă documentația cadastrală și înscrierea în cartea funciară a proprietății pârâtului, lățimea terenului pârâtului, așa cum este arătată în documentația cadastrală și totodată ea corespunde vechiului amplasament, situație în care devine lipsită de relevanță luarea în considerare a lucrării de expertiză pe baza căreia a fost pronunțată pentru reclamant hotărârea pentru constatarea dreptului de proprietate, lucrare care nu ar putea avea rigoarea unei documentații cadastrale.
Fiind în culpă procesuală, conform art.274 C.pr.civ., intimatul trebuie obligat, către apelant, la plata sumei de 545 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de către apelant-taxa de timbru 90 lei și 1000 lei onorariu de avocat, dat fiind caracterul parțial fondat al motivelor de apel și, corelativ, căderea în pretenții a intimatului numai în ceea ce privește capătul de cerere în revendicare imobiliară.
Împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel, în termen legal, au declarat recurs reclamantul T. C. și pârâtul I. M..
Recurentul reclamant T. C. nu a invocat în drept, nici un motiv de nelegalitate, însă, în fapt, a motivat următoarele:
In mod greșit instanța de apel a admis apelul paratului I. M. in ceea ce privește revendicarea. S-a făcut dovada faptului ca paratul ocupa suprafața de 6 mp, suprafața caro se afla in actele de proprietate ale reclamantului, Pe de o parte, s-a făcut dovada proprietății terenului revendicat, iar pe de alta, s-a făcut dovada ca paratul ocupa suprafața do 6 mp, suprafața care face parte din terenul proprietatea reclamantului.
Din conținutul raportului de expertiza efectuat in cauza coroborat cu declarațiile martorilor rezulta, fara îndoiala ca paratul a mutat gardul despărțitor intrând 10-15 cm in interiorul proprietății reclamantului. în acest mod, paratul ocupa in mod abuziv porțiunea de teren, respective 6mp, care face arte din terenul proprietatea reclamantului. Chiar si in situația in care pe aceasta suprafața de teren nu este nimic depozitat, asa cum retine instanța de apel, faptul ca paratul a mutat gardul spre interiorul proprietății reclamantului echivalează cu o ocupare abuziva a acestei suprafețe.
In raport de probele administrate, consideră ca reclamantul proprietar nepososor este îndreptățit sa solicite recunoașterea dreptului de proprietate si obligarea paratului posesor neproprietar sa îi lase in deplina proprietate si liniștita posesie suprafața ocupata fara drept,
Recurentul pârât I. M., de asemenea, nu a motivat în drept, recursul, însă, în fapt, a motivat următoarele:
Expertul desemnat în cauză a propus două variante, urmând ca instanța de judecată să aprecieze care dintre aceste două variante urmează a fi avută în vedere.
Cele doua aliniamente propuse sunt:
1-linia de hotar sa fie stabilita intre punctele 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10 (anexa 1)- care corespunde titlului de proprietate al reclamantului, respectiv acest aliniament a fost stabilit irevocabil prin sent. Nr._/2010 a Judecătoriei C., care reprezintă titlul de proprietate al reclamantului;
2-linia de hotar sa fie stabilita intre punctele 4, 5, 6, 7, 8, 9, 30 (anexa 2)- care ar respecta lățimea terenului mea, așa cum este acesta menționat în documentația mea cadastrala.
Critica pe care înțelege sa o formuleze cu privire la stabilirea liniei de hotar este aceea a greșitei aprecieri asupra variantei corecte, din punct de vedere al respectării întinderii dreptului de proprietate, atât al reclamantului - care este stabilit prin sent. civ.l1685/2010 (titlul reclamantului), precum si al pârâtului- care este prevăzut in actul de vânzare cumpărare ce reprezintă titlul său.
Pe de o parte, aliniamentul stabilit irevocabil cu privire la întinderea dreptului de proprietate al reclamantului, este cel dintre punctele 4, 5, 6, 7, 8, 9,10 (anexa 1).
Prin stabilirea unui alt aliniament se încalcă dispozitivul unei hotărâri definitive si irevocabile si totodată i se acorda reclamantului o suprafața mai mare decât cea prevăzuta in actul de proprietate.
In acest sens, arată ca si in situația respectarii acestui aliniament, respectiv A, 5, 6, 7, 8, 9, 10 (anexa 1), reclamantul are oricum un plus de teren de 5 mp fata-de titlu de proprietate.
Daca linia de hotar ar rămâne cea stabilita de instanța de fond, reclamantului i s-ar mari din nou proprietatea, peste cei 5 mp rezultați în plus în urma măsurătorilor.
Motivația instanței de apel potrivit căreia „ devine lipsită de relevanță luarea in considerare a lucrării de expertiza pe baza căreia a fost pronunțata pentru reclamant hotărârea pentru constatarea dreptului de proprietate, lucrare care nu ar putea avea rigoarea unei documentații cadastrale." subliniază faptul ca dimpotrivă, expertiza pe baza căreia a fost pronunțata sent.civ._/2010 (titlul reclamantului) de către Judecătoria C., a fost in mod evident mult mai riguroasa decât documentația cadastrala a pârâtului- efectuata in anul 2000. Este absolut ilogic sa apreciezi ca măsurătorile efectuate in anul 2000- pentru elaborarea documentației sale cadastrale, sunt mai exacte decât măsurătorile efectuate in anul 2010 de către expertul desemnat in dosarul in care s-a pronunțat sentința ce constituie titlul reclamantului (aparatura de ultima generație).
In continuare arată ca absolut eronata, falsa, este constatarea instanței de apel, potrivit căreia „prin mutarea gardului despărțitor de către parat s-a ajuns la o linie frânta despărțitoare a celor doua proprietăți, care nu corespunde cu demarcația in linie dreapta din lucrarea cadastrala care-l vizează pe parat. "
Această constatare arată superficialitatea analizării probelor administrate in cauza, superficialitate care a permis ulterior luarea unei soluții absolut greșite.
Niciodată, nici pârâtul si nici reclamantul nu au efectuat lucrări de reparare sau de mutare a celor două proprietăți.
Unul din capetele cererii de chemare in judecata, este tocmai acela al obligării sale de a-i permite reclamantului să edifice gardul despărțitor, să contribuie cu jumătate din sumă ce va fi investită în acest gard.
Din actele depuse la dosar și din cererea de chemare in judecată, întâmpinarea formulata, răspunsurile ia interogatorii, declarațiile martorilor, rezulta fara putința de tăgada ca gardul despărțitor nu a fost mutat niciodată. Acesta este foarte deteriorat si parțial dezafectat, insa nu a fost niciodată reparat sau mutat.
A efectuat . reparare la gardul si poarta dinspre .-se atât reclamantul, cat si martorii. Cu privire LA stâlpul care delimitează gardul său (de la . la .-a insinuat ca ar fi fost mutat cu cea 13 cm înspre proprietatea reclamantului, insa gardul despărțitor nu a fost niciodată mutat. In aceasta situație, deși susține in continuare ca stâlpul respectiv nu a fost mutat către proprietatea reclamantului, chiar si in ipoteza în care acesta ar fi fost mutat, nu are absolut nici o relevanta asupra liniei de hotar, întrucât gardul despărțitor nu a niciodată mutat.
Or, in anul 2010, in cauza in care s-a pronunțat hotărârea prin care s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenului in suprafața de 291 mp, expertul a efectuat măsurători ținând cont de gardul despărțitor - care nu a fost modificat niciodată.
In aceste condiții, altele decât cele reținute de către instanța de apel, rezulta fara echivoc faptul că la stabilirea liniei de proprietate al reclamantului, precum si la stabilirea limitei de proprietate a acestuia - înspre proprietatea pârâtului, s-a avut in vedere un aliniament care a respectat gardul despărțitor.
Pe de alte parte, daca hotarul rămâne pe aliniamentul stabilit de instanța de fond, respectiv cea de apel, atunci instanța acorda reclamantului o suprafața de teren în plus, decât are acesta in actul de proprietate.
Astfel, potrivit raportului de expertiza întocmit la judecarea cauzei pe fond, reclamantul ar ocupa în prezent suprafața de 296 mp, deci cu 5 mp mai mult decât in actele de proprietate.
Prin soluția aleasa de instanța de fond,cât și de cea de apel, i-ar mai reveni inca cca 4-5 mp din terenul proprietatea sa.
In mod greșit instanța de apel a apreciat ca linia de hotar stabilita pe aliniamentul 4, 5, 6, 7, 8, 9, 30 nu i-ar afecta întinderea dreptului de proprietate,întrucât și pârâtul ar ocupa mai mult decât este menționat în actul de vânzare cumpărare.
Precizează faptul ca a cumpărat un teren in suprafața de 300 mp, măsurătorile cadastrale la nivelul anului 2000 stabilind ca in fapt ar fi fost doar 296 mp. Având in vedere ca de la momentul cumpărării a respectivei proprietăți si pana in prezent, nu au fost modificate in niciun fel limitele acesteia, rezulta ca diferența dintre suprafața din acte si cea din măsurători, se datorează instrumentelor de măsurare folosite de catre specialiști. Potrivit raportului de expertiza, ocupă suprafața de 300 mp, ceea ce releva ca ocupă exact terenul menționat in actele de proprietate (contract de vânzare cumpărare).
Consideră ca instanța de apel s-a raportat in mod greșit la documentația cadastrală - întrucât aceasta nu reprezintă titlu de proprietate, in loc sa se raporteze la actul de proprietate - unde este menționata suprafața de 300 mp „ din acte".
Așadar orice schimbare a liniei de hotar ar conduce la o diminuare a suprafeței sale de teren- sub limita prevăzuta de actul de vânzare cumpărare (300 mp) si la majorarea suprafeței de teren a reclamantului-peste suprafața prevăzută de sent.civ. l1685/2010 (titlul reclamantului).
Concluzionând, linia de hotar care respecta actele de proprietate ale pârtilor, este cea stabilita irevocabil prin sent.civ.l1685/2010, respectiv aliniamentul punctelor 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10 (anexa 1). Raportarea la lățimea proprietății sale - rezultata din documentația cadastrala, contrar mențiunilor din titlul de proprietate,este o abordare total greșită, care trebuie corectata de instanța de control judiciar-Curtea de Apel C..
Recursurile se vor respinge, pentru următoarele considerente:
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate de recurenți Curtea constată că în cauză nu subzistă motive de casare sau modificare a hotărârilor, din cele expres și limitativ prevăzute de art. 304 pct.1-9 C.pr.civ.
Astfel, potrivit art.304 pct.1-9 c.pr.civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, motive prevăzute expres și limitativ, pentru promovarea recursului.
Prin urmare, eventualele motive de netemeinicie a hotărârilor – care vizează stabilirea unei anume situații de fapt, ca rezultat al modului de apreciere și interpretare a probelor administrate în cauză sau alte aprecieri ale instanței, lăsate la îndemâna judecătorului, de către legiuitor – nu constituie motive de recurs, în sensul prevăzut de art.304 c.pr.civ., nu pot face obiectul cererii de recurs, raportat la cerințele art.3021 alin.1 pct.c C.pr.civ., și, ca atare, nici nu pot fi supuse examinării în recurs.
Aceasta înseamnă că instanța de recurs este competentă numai să verifice în ce măsură au fost corect aplicate dispozițiile de drept material, la situația de fapt stabilită prin hotărârile supuse recursului, și, de asemenea, respectarea dispozițiilor cu caracter procedural invocate de părți, precum și, din oficiu, motivele de nelegalitate de ordine publică, în condițiile prevăzute de art.306 alin.2 c.pr.civ.
În speță, urmare a reaprecierii probatoriului administrat de instanța de fond - raport de expertiză, fotografii, depoziții de martori - Tribunalul a reținut, în parte, o altă situație de fapt decât cea reținută de instanța de fond, respectiv că suprafața de teren revendicată de către reclamant, situată în spatele casei sale, nu este ocupată de către pârât, fiind delimitată de cele două sârme întinse, pe al căror traseu a fost stabilită linia de hotar dintre cele două proprietăți.
Or, față de situația de fapt reținută de Tribunal – care, după cum s-a arătat, nu mai poate fi pusă în discuție, în recurs – soluția pronunțată pe fond de instanța de apel, de respingere a capătului de cerere în revendicare teren, este legală, așa încât, sub acest aspect, în cauză nu sunt incidente motive de nelegalitate care să vizeze lipsa de temei legal ori încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Prin urmare, față de considerentele expuse, criticile recurentului reclamant, care vizează schimbarea sentinței în sensul respingerii capătului de cerere în revendicare teren, cu trimitere la probele dosarului, din care, în opinia reclamantului, ar rezulta situația de fapt reținută prin sentință, și nu prin decizia recurată, nu vor fi primite de Curte, acestea constituind eventuale motive de netemeinicie a hotărârilor, și nu de nelegalitate, cum impune art.304 c.pr.civ., pentru promovarea recursului.
De asemenea, pentru aceleași considerente, nu vor fi primite nici criticile recurentului pârât, care vizează modul de soluționare al capătului de cerere privind stabilirea liniei de hotar, pârâtul nefiind de acord cu aliniamentul stabilit de instanța de fond și menținut de instanța de apel.
Astfel, în motivarea recursului, pârâtul precizează expres că hotărârea este criticabilă sub aspectul greșitei aprecieri a instanței asupra variantei liniei de hotar care să despartă proprietățile părților, arătând că, în opina sa, linia de hotar trebuie stabilită în cealaltă variantă propusă de expert, respectiv, cum este în prezent, pe aliniamentul punctelor 4, 5, 6, 7, 8, 9,10 ( anexa 1).
Or, fiind în discuție o apreciere a instanței, între cele două variante propuse de expert, sub acest aspect, față de considerentele expuse anterior, criticile recurentului pârât se privesc a fi de netemeinicie, și nu de nelegalitate.
Numai în măsura în care aprecierea instanței asupra variantei de grănițuire, ar afecta dreptul pârâtului asupra terenului proprietatea sa, acesta ar constitui un motiv de nelegalitate a hotărârii, întrucât, grănițuirea se face între proprietățile părților, ceea ce impune respectarea dreptului de proprietate al părților cu privire la suprafețele de teren supuse grănițuirii.
Însă, în speță, aprecierea instanței, între cele două variante propuse prin raportul de expertiză întocmit în cauză – respectiv, către sud, în prima variantă, să rămână pe aliniamentul între punctele 8-9-10 (aliniament stabilit prin s.c. nr._/2010) sau, în a doua variantă, hotarul să treacă în continuare prin punctele 8-9-30 (ca fiind rezultatul respectării lățimii terenului pârâtului, așa cum este în cadastru) - nu încalcă în nici un fel dreptul de proprietate al pârâtului, întrucât, după cum s-a reținut de către prima instanță - și s-a confirmat prin decizia recurată, prin menținerea sentinței sub acest aspect - această ultimă variantă se coroborează cu depozițiile martorilor, care au confirmat susținerile reclamantului, în sensul că pârâtul a mutat gardul dintre ei, intrând 10–15 cm în interiorul proprietății reclamantului( aspect ce nu mai poate fi pus în discuție în recurs) și, de asemenea, această varianta de grănițuire corespunde cadastrului, ca și actului de proprietate al pârâtului.
Prin urmare, și în ceea ce privește modul de soluționare al capătul de cerere referitor la grănițuire, nu există motive de nelegalitate a deciziei recurate.
Față de considerentele expuse, constatând că, în raport de criticile formulate de recurenți, în cauză nu există motive de nelegalitate a deciziei atacate, în baza art. 312 Cod de Procedură Civilă, ambele recursuri urmează să fie respinse, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâtul I. M. și reclamantul T. C., împotriva deciziei civile nr.556/17.12.2013, pronunțată de Tribunalul D. - Secția Civilă, în dosarul nr._, având ca obiect revendicare teren și grănițuire
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Aprilie 2014
Președinte, M. P. | Judecător, M. C. | Judecător, P. P. |
Grefier, M. M. |
Red.Jud.P.P.
Tehnored.M.M.
2ex./30.04.2014
j.a.M.N.
j.f.F.D.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 1498/2014. Curtea de... → |
|---|
