Legea 10/2001. Decizia nr. 2095/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2095/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 22-05-2014 în dosarul nr. 13232/54/2006*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2095
Ședința publică de la 22 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. M.
Judecător - E. S.
Grefier - V. R.
x.x.x
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 7 mai 2014, privind judecarea apelului declarat de reclamanții M. Ș., cu domiciliul în București, sector 2, .. 1, ., . M., cu domiciliul în București, sector 3, Calea V., nr.106, ., . A., cu domiciliul în București, sector 1, ., . M., cu domiciliul în București, sector 2, ., ., . T., cu domiciliul în București, sector 1, ..42-52, . M., cu domiciliul în C., ..14, J. D., C. I. A. M., cu domiciliul în București, sector 2, ., . și R. I. A., cu domiciliul în București, sector 2, ., . împotriva sentinței civile nr. 294 din 31 martie 2006, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Civilă, în dosarul nr. 7597/CIV/2003, în contradictoriu cu intimații pârâți C. L. al M. C. prin Primar, cu sediul în C., ., nr.7, J. D., P. M. C., cu sediul în C., ., nr.7, județ D., intimata reclamantă moștenitoare T. V., cu domiciliul în București, sector 2, ., ., .>intimații intervenienți G. A., cu domiciliul în C., ., nr. 9, ., ., G. V., cu domiciliul în C., ., nr.9, . OLJ, D. V., F. F., F. L., Hoțu C., M. F. și N. F., toți cu domiciliul în C., ..8, J. D., . SRL, cu sediul în C., ..8, J. D., ., cu sediul în C., ., J. D., D. E., cu domiciliul în C., ..8, ., intervenientul T. S., domiciliat în C., ..8, jud.D., având ca obiect legea 10/2001, în urma casării deciziei civile nr. 228 din 1 iulie 2010, pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă și Pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosar nr._, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia civilă nr. 6179 din 11 octombrie 2012, pronunțată în dosar nr._ .
La apelul nominal, au lipsit părtile.
Procedura legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor și concluziile părtilor au avut loc în ședința publică de la data de 7 mai 2014, au fost consemnate în încheierea inițială de amânare a pronunțării de la acea dată, când instanța, la cererea apărătorului intimatului intervenient D. E., a amânat pronunțarea pentru a fi depuse concluzii scrise, la data de 14 mai 2014, ulterior la data de 21 mai 2014 și apoi la data de 22 mai 2014, după care:
În urma deliberărilor, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
La data de 7 noiembrie 2003, reclamanții M. Ș., M. T. N., M. S. E., L. M., Pleșia A., D. M., Savapol T., G. Elenam, C. M., C. I.- A. M. și R. I. A. au formulat contestație împotriva dispoziției nr. 7696/01 oct. 2003, emisă de P. Mun. C., în baza Legii nr. 10/2001.
Reclamanții au arătat că prin dispoziția contestată le-a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului din C. .. 8, cu motivarea că nu au făcut dovada dreptului de proprietate și a calității de moștenitori ai autorului D. B. Ș..
Pârâtul C. L. C. a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației și arătând că actele depuse de reclamanți în susținerea notificării nu au fost în măsură să probeze calitatea lor de persoane îndreptățite.
În cauză, s-au formulat cereri de intervenție accesorie în sprijinul pârâților, ce au fost încuviințate în principiu de către instanță în temeiul art. 52, alin. 1 Cod pr. civ., de către intervenienții . C., titulară a unui contract de asociere nr. 219/2001 încheiat cu RAADPFL C., prin care aceasta din urmă a adus ca aport o parte din imobilul în litigiu; . SRL C., titulara contractului de asociere nr. 315/2003, încheiat cu RAADPFL C.; D. E., titularul contractului de vânzare-cumpărare nr. 657/16.08.2000, încheiat cu C. Județean D. – Sector Servicii Publice în baza Legii 112/2005; Hoțu C., titularul contractului de vânzare – cumpărare nr. 482/7.04.1998, F. L., F. F., titularii contractului de vânzare-cumpărare nr. 426/17.12.1997, D. V., titulara contractului de vânzare cumpărare 457/02.03.1998, N. F., titularul contractului de vânzare-cumpărare nr. 456/26.02.1998.
Prin sentința civilă nr. 294 din 31 martie 2006, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr. 7597/2003, s-a admis în parte contestația formulată de reclamanții M. Ș., M. T., M. S. E., L. M., Pleșia A., D. M., Savapol T., T. V., C. M., C. I. și R. I. A. împotriva dispoziției nr. 7696/1 oct. 2003, emisă de P. Mun. C., în contradictoriu cu pârâții C. L. al Mun. C. și primarul Mun. C..
A fost anulată dispoziția nr. 7696/01.10. 2003, emisă de P. Mun. C. și s-a dispus restituirea în natură de către reclamanți a următoarelor spații din imobilul din C., ..8: parterul imobilului deținut de intervenienta . și intervenienta . SRL, următoarele apartamente ce fac obiectul contractelor de închiriere: cu C. C. – suprafața utilă de 84,25 mp, cu T. S. – suprafața utilă de 49,32mp, cu C. C. – suprafața utilă de 62,47mp, precum și a cotei indivize aferente spațiilor ce se restituie în natură din subsolul clădirii și din terenul aferent în suprafață de 663,38mp.
S-a stabilit dreptul reclamanților la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv pentru apartamentele ce au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în baza Lg. 112/1995, ce nu se restituie în natură, precum și pentru cotele indivize aferente acestora din subsolul clădirii și din teren.
Au fost respinse cererile de intervenție accesorie formulate în sprijinul pârâților de către intervenientele . și intervenienta . SRL C..
S-au admis cererile de intervenție accesorie formulate în sprijinul pârâților de către intervenienții D. E., Hoțu C., F. L., F. F., D. V. și N. F..
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin dispoziția nr. 7696/01.oct. 2003, emisă de Primăria Mun. C. în baza Legii 10/2001, s-a respins cererea formulată de reclamanți privind restituirea în natură a imobilului situat în C. .. 8 cu motivarea că petenții nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite a solicita măsuri reparatorii, în sensul prevederilor art. 3 lit., a și art. 4 alin. 2 și Legea nr. 10/2001, respectiv nu au făcut dovada dreptului de proprietate și nici a calității de moștenitori ai lui D. B. Ș..
Reclamanții au făcut însă această dovadă prin probele administrate în instanță.
Dreptul de proprietate al autorului D. B. Ș. asupra imobilului din C. ..8 a fost dovedit prin cererea din 12 februarie 1942 (fila 77) privind eliberarea unei autorizații pentru adăugarea unui etaj și schimbarea fațadei imobilului; autorizația nr. 6209/28.03,.1942 eliberată de Primăria mun. C., referatul din 13.03.1942 (fila 79) întocmit pentru eliberarea acestei autorizații, buletinul clădirii privind imobilul din C., .. 14, declarații privind imobilul naționalizat, certificatul nr. 248/1996 eliberat de Arhivele Statului D., care atestă preluarea imobilului din C. .. 14 de la autorul D. B. Ș. în baza Decretului nr. 92/1950, schița fațadei imobilului din 1942 (fila 101) și alte înscrisuri care atestă preluarea imobilului de la același autor, în baza aceluiași decret de naționalizare.
Imobilul ce a aparținut autorului reclamanților a fost identificat și individualizat prin expertiza topometrică efectuată în cauză de expertul P. M., acesta situându-se în prezent în .. 8.
Drepturile reclamanților asupra imobilului în litigiu au fost recunoscute și în cadrul procedurii speciale reglementată de Legii nr.112/1995, dat fiind că prin Hotărârea Comisiei Județene D. de Aplicare a Legii nr.112/_ s-a dispus acordarea de despăgubiri reclamanților pentru acest imobil. Hotărârea nu a fost pusă efectiv în aplicare, respectiv nu s-au plătit despăgubirile stabilite în baza Lg. 112/1995 pentru imobilul din C., .. 8.
Autorul a avut mai multe proprietăți imobiliare supuse naționalizării, situate în C., București și Ocnele M., fără ca anexa la Decretul nr. 92/1950, să conțină o individualizare riguroasă a acestora și fără să se menționeze care reprezintă apartamente și care imobile complete. Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că D. B. Ș. a fost proprietarul întregului imobil preluat abuziv, situat în C., ..14, actual nr. 8.
Dovada drepturilor succesorale față de autorul D. Ș. Instanța a fost făcută prin actele depuse la dosar. Sub acest aspect instanța de fond a analizat în detaliu actele depuse de părți în raport de care a reținut calitatea de persoane îndreptățite la restituire în favoarea reclamanților, în calitate se succesori ai fostului proprietar deposedat abuziv.
Referitor la cele două contracte de cesiune de drepturi succesorale s-a arătat că au fost luate în considerare de deținătorul imobilului în faza administrativă de soluționare a notificării, iar valabilitatea lor nu se impune a fi analizată în cadrul contestației împotriva dispoziției Primarului.
În ceea ce privește modalitatea de preluare abuzivă a imobilului ce a aparținut autorului, instanța a constatat că acesta a fost preluat de către stat fără titlu valabil și că se încadrează în dispozițiile art. 2 alin.1 lit. a, teza I din Lg. 10/2001, așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr.247/2005, ale cărei norme sunt incidente în speță la data soluționării cauzei, conform regulii „tempus regit actum”. Imobilul din C., .. 14 a fost naționalizat greșit în baza Decretului nr. 92/1950, față de faptul că acesta a avut destinația de locuință, așa cum a rezultat din declarațiile tipizate întocmite cu ocazia naționalizării.
În ceea ce privește forma măsurilor reparatorii cuvenite reclamanților s-au constatat următoarele:
Imobilul situat actualmente în C., ..8, a fost individualizat prin expertiza efectuată de expert P. M., fiind compus din teren în suprafață de 663,38 mp și o construcție în formă de „U”, compusă din subsol, parter cu două corpuri de clădire separată de un gang și două etaje.
În aceeași expertiză precum și în expertiza în specialitatea construcții efectuată de expert I. I. s-a stabilit că parterul clădiri este ocupat de . (partea de vest), iar etajele sunt în prezent deținute de 11 familii, dintre care trei în baza unor contracte de închiriere cu RAADPFL C. și opt familii în baza unor contracte de vânzare-cumpărare.
Instanța a constatat că spațiile ce fac obiectul contractelor de închiriere între persoanele fizice și RAADPFL C., precum și spațiile ce fac obiectul contractelor de asociere între societățile comerciale interveniente în cauza de față și RAADPFL C. sunt susceptibile de restituire în natură, potrivit art.1, alin.1, art.7, alin.1 și art.9 din Legea nr.10/2001. Atât intervenientele cât și chiriașii persoane fizice sunt detentori precari ai spațiilor respective, astfel încât cu privire la aceste spații operează principiul general al restituirii în natură, ca măsură reparatorie principală, reglementată de Legea nr.10/2001.
Măsura reparatorie a restituirii în natură vizează, pe lângă aceste spații, și cota indiviză aferentă acestora din subsolul clădirii (care nu are o destinație și o utilitate de sine-stătătoare, fiind așadar un spațiu aflat în coproprietate forțată), precum și cota indiviză aferentă din terenul în suprafață de 663,38 mp; în privința terenului, instanța a avut în vedere atât configurația acestuia, evidențiată prin expertiza topometrică, ce îl face obiect al coproprietății forțate aferente spațiilor de la parter și etaje, precum și vocația legală virtuală a dobânditorilor apartamentelor în baza Lg. 112/1995 de a dobândi și cotele indivize aferente suprafețelor locative din terenul aferent întregii clădiri. În acest sens, s-a reținut că intervenienții au dobândit un drept de folosință asupra unei cote indivize din terenul aferent, prin contractele de vânzare-cumpărare, drept ce face parte din conținutul juridic al unui drept de superficie, față de această împrejurare impunându-se ca suprafețele indivize aferente spațiilor ce nu se restituie în natură să rămână în patrimoniul unității administrativ-teritoriale.
Faptul că nu este posibilă o disociere între soarta juridică a construcției și soarta juridică a terenului aferent în privința măsurii reparatorii acordate, s-a apreciat că rezultă chiar din reglementarea Lg. 10/2001, art. 19 alin., care statuează că „în cazul în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor Lg. 112/1995 (…), persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piață corespunzătoare a întregului imobil, teren și construcții, stabilită conform standardelor internaționale de evaluare”.
Așadar, în reglementarea legală citată, persoana îndreptățită primește măsuri reparatorii prin echivalent pentru teren, chiar dacă acesta nu a fost vândut, odată cu construcția, în baza Lg. 112/1995, ci doar transmis în folosință.
Instanța a mai constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent pentru apartamentele înstrăinate în baza contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Lg. nr.112/1995 cu C. Județean D. – Sector Servicii Publice, fiind incidente cu privire la acestea dispozițiile art. 19 alin.2 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții M. Ș., M. T., M. S. E., L. M., Pleșia A., D. M., S. T., C. M., R. I. A. și C. I., pârâtul C. L. C., intervenienții ., SC . și D. E..
Apelanții reclamanți au formulat următoarele critici:
- dispozitivul sentinței este ambiguu și nu poate fi executat întrucât nu s-au menționat suprafețele din subsolul clădirii care sunt aferente spațiilor ce se restituie în natură precum și terenul aferent care se restituie;
- greșit s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul aferent apartamentelor înstrăinate în loc de a se dispune restituirea în natură a acestui teren;
- nu s-au dispus măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent în ceea ce privește întreg subsolul ci doar pentru o parte a acestuia. Suprafața de 206 mp subsol deținută de RADPFL C. nu a fost individualizată;
- se impune restituirea în natură a suprafeței de 524 mp teren deținută de . unui titlu de proprietate dobândit nelegal.
C. L. C. a criticat sentința susținând că notificarea depusă de reclamanți a fost respinsă în mod just câtă vreme aceștia nu au dovedit calitatea de persoane îndreptățite, respectiv nu au depus acte doveditoare a calității de proprietar a autorului și nici a calității reclamanților de moștenitori. Notificarea a fost însoțită de unele acte care însă nu au fost suficiente pentru a dovedi calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la restituire. Termenul de depunere a actelor, prevăzut în art.22 din lege, are un caracter imperativ și a expirat la 1 iulie 2003. După această dată reclamanții erau decăzuți din dreptul de a mai depune înscrisuri doveditoare a pretențiilor din notificare. Față de acest aspect apelantul pârât a apreciat că soluția pronunțată la fond este greșită și a solicitat schimbarea acesteia în sensul respingerii acțiunii.
Apelanții intervenienți . și . SRL au susținut că reclamanții nu fac dovada dreptului de proprietate al autorului asupra bunului; că, față de conținutul înscrisurilor depuse la dosar, există erori în ce privește stabilirea calității de moștenitori a reclamanților în raport cu fostul proprietar. Referitor la contractul de cesiune a drepturilor succesorale dintre Sesceoreanu C. – M. Ș. și C. M. au susținut că nu este încheiat în formă autentică. Această formă era necesară întrucât în succesiune există și teren. Totodată s-a susținut că cedentul nu a beneficiat de reprezentare succesorală, fiind moștenitor testamentar.
Apelantul intervenient D. E. a susținut că reclamanții nu au depus la dosar acte care să facă dovada dreptului de proprietate al autorului D. Ș. asupra întregului imobil. Referitor la dovada calității de moștenitor apelantul intervenient a susținut că există dubii cu privire la calitatea de moștenitori a unora dintre reclamanți.
În vederea soluționării apelurilor, la cererea apelanților reclamanți, Curtea a încuviințat suplimentarea raportului de expertiză efectuat în cauză la instanța de fond, de către același expert P. M.. După depunerea suplimentului la raportul de expertiză (aflat la filele 130-134 din dosarul de apel) au fost formulate obiecțiuni care au fost încuviințate de instanță și la care expertul a răspuns, astfel cum rezultă din completarea la raportul de expertiză aflată la fila 198 și răspunsul aflat la filele 210-211.
Prin decizia civilă nr.228 din 01 iulie 2010, pronunțată de Curtea de Apel C., au fost admise apelurile declarate de reclamanții M. Ș., M. T. N., M. S., L. M. P. A., D. M., S. T., C. M., Corolian I. A. M., R. I. A., împotriva sentinței civile nr.294/2006, pronunțată de Tribunalul D., în contradictoriu cu intimata reclamantă moștenitoare T. V., intimatul pârât P. mun.C. și intimații intervenienți Hoțu C., F. L. și F. F., M. F., D. V. și N. F..
A fost schimbată în parte sentința, în sensul că s-a dispus restituirea apelanților reclamanți în natură, în indiviziune, suprafața de 428,90 mp situată în C., .. 8. Pentru diferența de 225,62mp teren, apelanții reclamanți au dreptul la măsuri reparatorii în echivalent.
S-a stabilit dreptul apelanților reclamanți la măsuri reparatorii în echivalent pentru 53,26 mp din subsolul imobilului.
S-a dispus restituirea în natură restul suprafeței subsolului.
S-a constatat îndreptățirea apelanților reclamanți la măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de 524mp teren, aferentă construcțiilor proprietatea ., situată în C., .. 8.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței civile.
S-au respins apelurile formulate de apelantul pârât C. L. C. PRIN PRIMAR, apelanții intervenienți . C., jud. D., S.C. CON C. 91 SRL C., jud. D. și D. E..
Pentru a decide astfel, instanța de apel a avut în vedere suplimentarea raportului de expertiză efectuată în acest ciclu procesual de către același expert P. M., precum și obiecțiunile la acest raport, încuviințate de instanță și la care expertul a răspuns, astfel cum rezultă din completarea la raportul de expertiză aflată la fila 198 și răspunsul la filele 210, 211.
Apelul declarat de reclamanți a fost apreciat ca întemeiat și admis pentru considerentele ce vor fi expuse.
Observându-se sentința apelată se constată că la fond nu a fost stabilită cu exactitate întinderea suprafeței de teren care se restituie în natură reclamanților și, respectiv, întinderea suprafeței de teren pentru care acestora li se cuvin măsuri reparatorii în echivalent.
Sub acest aspect în calea de atac a apelului expertul care a întocmit lucrarea la fond a făcut noi măsurători și determinări și a concluzionat că suprafața de teren de sub construcții și cea care constituie curtea interioară măsoară 654,52 mp. (mai puțin cu circa 8 m față de întinderea suprafeței de 663,38 mp. învederată la fond). Din înscrisurile depuse la dosar în apel (filele 476, 480, 484, 488, 492, 496, 500 și 504) rezultă că suprafața totală de teren atribuită în folosință apartamentelor vândute către numiții M. F., Hoțu C., D. E., M. P. și M. A., N. F. și N. I., L. P. și L. V., D. G. și D. V., F. F. G. și F. L. este de 225,62 mp. Pentru această suprafață de teren apelanților reclamanți li se cuvin măsuri reparatorii în echivalent. Restul suprafeței aferentă construcțiilor și curte interioară, până la 654,52 mp., respectiv 428,90 mp. reprezintă întinderea suprafeței de teren care se restituie în natură apelanților reclamanți.
Individualizarea fizică a suprafeței de teren care se restituie în natură nu este însă posibilă. Din totalul de 654,52 mp. teren, 501,16 mp. este aferentă construcțiilor iar diferența de 153,36 mp. teren este curte interioară afectată de diverse utilități și necesară pentru buna utilizare a construcțiilor de către toți coproprietarii apartamentelor și pentru accesul la calea publică. Astfel fiind, suprafața de teren care se restituie în natură nu poate fi individualizată fizic, aceasta urmând a fi stăpânită în indiviziune.
Cât privește terenul aferent apartamentelor din imobil care au fost înstrăinate, în suprafață totală de 225,62 mp., acesta este în proprietatea privată a M. C.. Proprietarilor apartamentelor le-a fost recunoscut un drept de folosință, astfel cum rezultă din contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar la filele menționate mai sus. Restituirea în natură a acestei suprafețe nu este posibilă întrucât, pe de o parte titularii dreptului de folosință au dreptul de a obține vânzarea-cumpărarea acestor suprafețe de teren; pe de altă parte, această suprafață nu constituie teren liber în sensul Legii nr.10/2001 deoarece este afectată utilizării apartamentelor care au fost înstrăinate în temeiul Legii nr.112/1995; un alt argument al restituirii în echivalent a suprafeței de 225,62 mp. teren către apelanții reclamanți este acela al evitării nașterii de noi litigii între apelanții reclamanți și titularii dreptului de folosință, apelanții reclamanți putând pretinde contravaloarea lipsei de folosință.
Referitor la subsolul clădirilor, deși atât la fond cât și în apel s-a învederat instanței că există impedimente în determinarea cu exactitate a suprafeței subsolului și a modalității în care acesta poate fi restituit (atât din cauza opoziției unora dintre proprietarii apartamentelor din imobil cât și din cauză că subsolul nu este bine întreținut), probele administrate permit, totuși, o mai bună concretizare a întinderii dreptului reclamanților la măsuri reparatorii în echivalent (pentru partea de subsol ce nu poate fi restituită în natură, urmând ca partea din subsol care nu face obiectul măsurilor reparatorii în echivalent să fie restituite în natură).
Astfel, din observarea înscrisurilor aflate la filele 475, 479, 483, 487, 491, 495, 499 și 503 din dosarul de apel rezultă că proprietarilor apartamentelor înstrăinate din imobil le-a fost înstrăinată și o suprafață totală de 53,26 mp. din subsolul imobilului. Pentru această suprafață apelanților reclamanți li se cuvin măsuri reparatorii în echivalent. Restul subsolului imobilului ce a aparținut autorului apelanților reclamanți, situat în C. . (actual), se restituie în natură apelanților reclamanți.
Solicitarea apelanților reclamanți de efectuare a unei noi expertize (formulată la ultimul termen de judecată pentru a se delimita clar spațiile din construcție dobândite de fiecare cumpărător, întinderea suprafețelor din construcție stăpânite în proprietate forțată, suprafața subsolului care a fost înstrăinată, amplasamentul acesteia, precum și suprafața terenului aferent fiecărui contract de vânzare-cumpărare) a fost respinsă de către instanță. Lămurirea aspectelor menționate mai sus nu era necesară, față de obiectul litigiului dedus judecății; totodată, această lămurire, în cadrul procesual de față, nu este utilă apelanților reclamanți câtă vreme numai o parte dintre proprietarii apartamentelor înstrăinate din imobil sunt părți în litigiu. Astfel, M. P. și A., N. I., L. V. și P., D. G. și F. L. nu sunt părți în litigiu și acestora nu le-ar fi putut fi opuse constatările ce s-ar fi făcut dacă proba ar fi fost încuviințată.
Dintre criticile formulate de apelanții reclamanți este de asemenea întemeiată critica referitoare la suprafața de 524 mp teren deținută în aprilie 2005 (când a fost efectuată expertiza la fond) de . de expert cum că această suprafață de teren ar fi fost cumpărată de . de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 318/2002 este eronată. Potrivit actului de vânzare-cumpărare menționat, aflat în copie la filele 110-111 din dosarul de fond, vol.I, . de la . construcții (respectiv C1 în suprafață construită de 354 mp. și C2 cu suprafață construită de 69 mp.) pentru care s-a achitat un preț de 322 milioane lei. Referitor la teren s-a făcut mențiunea că acesta aparține domeniului public, conform unei adrese (nr._/18 dec.2001) emisă de Primăria C..
Din modul în care este amplasat acest teren, respectiv în spatele construcțiilor aflate în C. . precum și din înscrisurile ce au fost întocmite cu ocazia naționalizării imobilului de la autorul D. B., rezultă indiscutabil că această suprafață de teren a aparținut autorului și că apelanții reclamanți sunt îndreptățiți la restituirea sa.
Instanța de fond nu a contestat dreptul apelanților reclamanți la restituirea acestei suprafețe de teren însă a pornit, în analiza situației juridice a terenului, de la constatarea greșită a expertului cum că suprafața de teren în litigiu este cea de sub construcții și curtea interioară, excluzând terenul deținut de ..
Referitor la această suprafață de teren Curtea apreciază că apelanților reclamanți li se cuvin măsuri reparatorii în echivalent întrucât terenul nu este liber în sensul art.10 din Legea nr.10/2001; pe acesta se află edificate construcții despre care nu s-a susținut și dovedit că ar fi construcții provizorii și, de asemenea, nu s-a susținut și dovedit că ar fi fost edificate după 1990 fără autorizație de construcție.
Apelul declarat de C. local C. a fost apreciat ca nefondat.
Termenul reglementat în Legea nr.10/2001 pentru depunerea de acte în vederea soluționării notificării nu este un termen imperativ, reglementat sub sancțiunea decăderii. Persoanele îndreptățite la restituire în temeiul Legii nr.10/2001 pot face dovada susținerilor din notificare și prin depunerea de acte doveditoare ulterior termenului prevăzut în lege, inclusiv în faza judiciară de aplicare a Legii nr. 10/2001.
În ce privește apelul declarat de apelanții intervenienți, potrivit art.56 din Codul de procedură civilă, apelul sau recursul făcut de cel care intervine în interesul uneia dintre părți se socotește neavenit dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăși apel sau recurs.
În speță apelanții intervenienți au intervenit în proces în sprijinul pârâților respectiv în temeiul art.52 alin.1 din Codul de pr.civilă.
Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanții C. M., T. V., C. I. A. M., D. hanguri M., M. Ș., M. C., Pleșia . R. I. A. și S. T., pârâții C. L. icipiului C. prin primar și P. municipiului C. și intervenientul Dumitreseu E..
C. L. al municipiului C. prin primar și P. municipiului C., aucriticat soluția pronunțată în apel pentru următoarele motive:
Instanța de judecată a interpretat și aplicat greșit dispozițiile Legii 10/2001, decizia civilă pronunțată în apel nefiind în litera și spiritul acestui act normativ incident în cauză.
Sub acest aspect se arată că Legea nr. 10/2001 constituie un act normativ cu caracter special în materia acordării de măsuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv de către stat de la foștii proprietari. Această lege instituie o procedură specială, administrativă și judiciară, derogatorie de la dreptul comun, care circumstanțiază foarte clar procedura restituirii în natură, respectiv a acordării de măsuri reparatorii prin echivalent.
În speță, prin Dispoziția nr.7696/01.10.2003 emisă de P. municipiului C. a fost respinsă notificarea nr.394/1 formulată în temeiul Legii nr.10/2001 de către reclamanți, prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în C., ..8, cu motivarea că solicitanții nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite, în sensul prevederilor art.3 lit.a și art.4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, respectiv nu au tăcut dovada dreptului de proprietate și nici a calității de moștenitori după autorul D. B. Ș..
Prin probatoriul administrat în cauză nu s-a dovedit cu nici un act din categoria celor prevăzute de legea specială de retrocedare și de normelemetodologice de aplicare a acesteia dreptul de proprietate asupra imobilului și nici calitatea de moștenitori a reclamanților după autorul D. B. Ș..
Prin urmare, pentru a avea calitatea de persoană îndreptățită în sensul prevederilor art.2, art. 3 alin. (1) și art.23 din Legea nr.10/2001 republicată, nu este suficientă dovedirea calității de moștenitor, ci solicitantul trebuie să facă dovada prin orice acte juridice a deținerii proprietății la data preluării abuzive (extras carte funciară, istoric de rol fiscal, proces-verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o autoritate din perioada respectivă, care atestă direct sau indirect că bunul respectiv aparținea persoanei respective; în cazul în care construcția a fost demolată, orice act juridic care descrie construcția (demolată), dovadă impusă imperativ prin art. 23.1 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 aprobate prin HG nr. 250/2007, dispoziții legale ce se regăseau și în Legea nr. 10/2001în forma inițială și în H.G. nr. 498/2003, aplicabile la data emiterii dispoziției.
Față de aceste critici s-a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului formulat de către autoritatea locală și, pe cale de consecință, respingerea în totalitate a acțiunii.
In drept, s-au invocat prevederile art. 304 pct.7 și 9 din Codul de procedură civilă.
2. Principala critică formulată prin motivele de recurs de intervenientul D. E. vizează restituirea în natură către apelanții reclamanți a suprafeței de 428,90 m.p. teren.
Astfel, suprafața de 428,90 mp teren se compune din:
- 275, 54 m.p. teren aflat sub clădire,aferent spațiilor neînstrăinate care s-au restituit în natură apelanților reclamanți;
- 153,36 m.p. teren curte interioară, care, în conformitate cu răspunsul expertului la obiecțiile formulate de către instanță nu poate fi restituit în natură, deoarece, sub acest teren se găsesc utilitățile necesare imobilului și anume: canalizarea comună tuturor locatarilor din imobil, conducta de alimentare cu apă, care este paralelă cu canalizarea și este folosită de toți locatarii, precum și conductele de gaze, aliate pe părțile ale imobilului. De asemenea, prin gang și curtea interioară au acces la imobil toți locatarii acestuia, precum și locatarii imobilului din .. 2 (care nu au acces direct la stradă) și personalul ce deservește ., deținătoarea suprafeței de 524 mp., aliniată în spatele imobilului.
Ca urmare, suprafața de 153,36 m.p., reprezentând curtea interioară a imobilului, nu poate fi restituită în natură către reclamanți. In consecință, se solicită modificarea, în parte, a deciziei recurate, în sensul atribuirii către reclamanți, în natură, a suprafeței de 275,54 m.p., aferent spațiilor retrocedate în natură din imobil și acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de 153,36 mp., reprezentând curtea interioară imobilului și gangul de acces, care, așa cum s-aarătat, nu este liberă, aceasta trebuind să rămână în proprietatea Primăriei municipiului C..
Recurențiireclamanți C. M., T. V., C. I. A. M., D. M., L. M., M. Ș., M. C., Pleșia A., R. loan A. și S.T., au criticat decizia recurată sub următoarele aspecte:
Respingerea cererii de restituire în natură a suprafeței de 225,62 mp. aferentă apartamentelor cumpărate în temeiul Legii nr. 112/1995 se sprijină pe argumente privind existența dreptului de folosință al titularilor contractelor de vânzare-cumpărare, cât și pe caracterul „neliber" al teren în accepțiunea Legii nr.10/2001. In privința acestui teren chiriașii cumpărători în temeiul Legii nr. 112/1995 au dobândit doar un drept de folosință pe durata existentei construcțiilor.
Între dreptul de proprietate al reclamanților recurenți asupra suprafeței de 225,62 m.p. și dreptul de folosință al cumpărătorilor de apartamente în temeiul Legii nr.112/1995 nu există nici un fel de o incompatibilitate de natură juridică, fiind cunoscut faptul că dreptul de proprietate asupra unui imobil deținut de o persoană poate coexista cu dreptul de folosință asupra aceluiași imobil deținut de cu totul altă persoană.
În ceea ce privește noțiunea de teren liber, respectiv terenul ocupat, în spiritul Legii nr.10/2001 se susține că în art.10 alin.(2) se definește noțiunea de teren liber ca fiind suprafața de teren rezultată în urma demolării totale sau parțiale a construcțiilor aparținând proprietarilor inițiali și care ulterior nu a fost ocupată prin edificarea altor construcții în mod legal.
In nici un fel nu poate fi considerat faptul că un teren ocupat de către construcția proprietarilor inițiali nu este un teren liber și pe cale de consecință, nu poate fi restituit în natură. Se schimbă, astfel, în mod nepermis intenția legiuitorului întrucât s-ar ajunge la situația în care să nuse mai restituie nici o suprafață de teren către proprietari, câtă vreme aceasta nu este liberă, fiind ocupată de construcțiile nedemolate.
Un alt motiv de recurs a vizat respingerea cererii de restituire în natură privind suprafața de 524 m.p. ocupată de . .
Prin contractul de vânzare cumpărare nr.318/2001, . a dobândit doar dreptul de proprietate supra construcțiilor în suprafață de 354 m.p. și C2, în suprafață de 69 m.p.. In privința terenului în suprafață de 524 m.p. nu s-a constituit decât un drept de folosință.
In mod corect s-a reținut de către Curtea de Apel C. că această suprafață de teren a aparținut autorului reclamanților la data naționalizării și că aceștia sunt îndreptățiți la restituirea în natură.
Poziția și argumentele invocate în acest sens, intră însă în contradicție atât cu dispozitivul, dar și cu considerentele (alin. 4 – pag.9 din decizia recurată, câtă vreme instanța de apel apreciază că nu se impune restituirea în natură, ci doar măsuri reparatorii prin echivalent.
Instanța de apel motivează că terenul nu este liber și că în privința construcțiilor edificate nu s-a făcut dovada momentului construirii și nici a faptului că nu ar fi avut autorizație de construire.
Nu în ultimul rând, s-a susținut că o eventuală prezentare a autorizației de către intimata . lămurea pe instanța și în privința momentului edificării construcțiilor.
Pe cale de consecință, nefiind nici un impediment legal la restituirea în natură și a acestei suprafețe de teren de 524 m.p. se impune admiterea recursului și sub acest aspect.
In drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 punctele 7,8 și 9 Cod procedură civilă.
Prin decizia nr.6179/11 octombrie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admis recursul declarat de reclamanți împotriva deciziei civile nr.228/01 iulie 2010 a Curții de Apel C..
A fost casată decizia și trimisă cauza aceleiași curți de apel pentru rejudecarea apelurilor.
Au fost respinse ca inadmisibile recursurile declarate de pârâții C. L. al mun.C., prin primar și P. mun.C., precum și de intervenientul accesoriu D. E..
Pentru a se pronunța astfel, Înalta Curte a reținut următoarele:,
1. In ceea ce privește recursul declarat de recurentul intimat C. L. al municipiului C. prin primars-au reținut următoarele considerente:
Referirea la art. 304 pct. 7 Cod proc. civilă, se constată că este lipsită de orice susținere în dezvoltarea motivelor de recurs, având în vederecă partea nu indică care anume ipoteză a textului de lege este incidentă în recurs. Hotărârea atacată ar putea fi modificată, pentru acest motiv de ordine publică, dacă: există contradicție între considerente și dispozitiv; există contradicție între considerente, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acțiunii, iar din altele faptul că este întemeiată; lipsește motivarea soluției sau instanța de control judiciar a copiat considerentele hotărârii atacate, fără să răspundă motivelor de critică.
Ca atare, motivul întemeiat pe art. 304 pct. 7 Cod proc. civilă nu este incident în recurs, urmând a fi respins în consecință.
Criticile relative la dovedirea dreptului de proprietate asupra imobilului litigios și la calitatea reclamanților de moștenitori după autorul D. B. Ș., respectiv de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în temeiul legii speciale se circumscriu, de principiu, motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
Se constată însă că, în apel, pârâtul a criticat sentința tribunalului, sub aspectul nedepunerii actelor necesare și suficiente în procedura administrativă pentru a dovedi calitatea de persoane îndreptățite a contestatorilor la restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului notificat, precum și sub aspectul calificării naturii termenului reglementat de Legea nr.10/2001 pentru depunerea înscrisurilor doveditoare, respectiv dacă este un termen de recomandare sau un termen de decădere), alte critici nemaifiind formulate împotriva sentinței de către acest pârât.
Curtea de apel a reținut, în concret, și în mod corect, de altfel, că termenul reglementat în Legea nr.10/2001 pentru depunerea de acte în vederea soluționării notificării nu este un termen imperativ, reglementat sub sancțiunea decăderii. Persoanele îndreptățite la restituire în temeiul Legii nr.10/2001 pot face dovada susținerilor din notificare și prin depunerea de acte doveditoare ulterior termenului prevăzut în lege, inclusiv în faza judiciară a procedurii de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Constatând că recurentul pârât critică în recurs, hotărârea pronunțată, sub alte aspecte decât a reținut în mod concret instanța de apel, în limitele criticilor formulate în apel, respectiv că „din probatoriul administratîn cauză nu s-a dovedit cu nici un act din categoria celor prevăzute de legea specială de retrocedare și de normele metodologice de aplicare a acesteia dreptul de proprietate asupra imobilului și nici calitatea de moștenitori după D. B. Ș.", Înalta Curte a constata că acesta este un recurs omisso medio, atâta timp cât nu s-au criticat asemenea aspecte și în apel, cu referire la considerentele sentinței primei instanțe.
Prin urmare, reținând că singura critică formulată în calea de atac aapelului a fost cea legată de nedepunerea actelor necesare în etapa administrativă a procedurii speciale și calificarea termenului în care solicitantul avea obligația depunerii acestora, astfel încât, în limitele investirii, instanța de apel a soluționat doar acest aspect, critici pe carerecurentul pârât nu le-a formulat în apel, la adresa sentinței primei instanțe, referitoare la dovedirea calității de persoană îndreptățită în sensul legii speciale, nu mai pot fi formulate pentru prima dată în recurs.
Totodată, recursul declarat de P. municipiului C. este un recurs omisso medio, atâta timp cât această parte în proces nu a declarat apel împotriva sentinței pronunțate de tribunal, la care a achiesat astfel, acest pârât nemaifiind în drept să o critice direct în recurs, alături de pârâtul C. local al municipiului C., fără ca în prealabil să o fi atacat cu apel.
In consecință, fundamentarea motivelor de recurs formulate de cei doi pârâți pe aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art.2, art.3 alin. (1) și art. 23 din Legea nr. 10/2001 republicată, este eronată și nu atrage aplicabilitatea motivului de nelegalitate reglementat de art. 5 -9 Cod proc. civilă, recursul declarat de aceștia fiind inadmisibil.
2. Examinând recursul declarat de recurentul intervenient D. E., Înalta Curte a constatat că acesta a intervenit în proces în sprijinul pârâților, respectiv în temeiul art. 52 alin. (1) Codul procedură civilă.
Având o poziție procesuală subsidiară, intervenientul accesoriu nu poate critica hotărârea atacată pentru alte motive decât partea în favoarea căreia s-a intervenit.
Constatând că recurenții pârâți nu au criticat hotărârea instanței
apel sub aspectele invocate în recursul intervenientului, în conformitate cu art. 56 Cod. proc. civilă, recursul intervenientului accesoriu se privește ca neavenit.
Pe de altă parte, recursul declarat de pârâți, în sprijinul cărora au intervenit în proces, a fost respins ca inadmisibil, situație în care recursul intervenientului accesoriu devine inadmisibil.
Având în vedere considerentele reținute în precedent, Înalta Cure a respins ca inadmisibil recursul declarat de intervenientul accesoriu D. E..
3. Examinând recursul declarat de recurenții reclamanți C. M., T. V., C. I. A. M., D. M., L. M., M. Ș., M. C., Pleșia A., R. I. A. și S. T., Înalta Curte a constatat că este fondat.
Recurenții reclamanți au criticat respingerea cererii de restituire în natură a suprafeței de 225.62 m.p. - aferentă apartamentelor vândute în temeiul Legii nr. 112/19^5. susținând că greșit se sprijină pe argumente privind existența dreptului de folosință al titularilor contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995 și pe caracterul ”neliber" al acestui teren în accepțiunea Legii nr.10/2001.
Nu se poate reține aplicarea greșită a legii cu privire la acest teren, deoarece se constată că instanța de apel nu a nesocotit dispozițiile legale incidente și anume art.7 din Legea nr.10/2001, republicată.
Potrivit art.7 alin.(5) din Legea nr.10/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin Legea nr. 1/2009, „Nu se restituieîn natură terenurile aferente imobilelor care au fost înstrăinate în temeiul dispozițiilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare".
Pentru aceste terenuri foștii proprietari beneficiază de măsuri reparatorii în echivalent acordate în condițiile legii, potrivit pct. 7.3. din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007.
Potrivit acelorași norme de explicitare și aplicare corectă a legii speciale, prin noțiunea de „teren aferent imobilelor care au fost înstrăinate conform dispozițiilor Legii nr.112/1995" se înțelege terenul pe care este amplasată construcția, respectiv amprenta construcției, cât și terenul din împrejurimile construcției necesar bunei utilizări a acesteia indiferent de categoria de folosință.
Stabilirea suprafeței de teren necesare bunei utilizări a construcției
se face, motivat, de către entitatea învestită cu soluționarea notificării, în speță, de către instanța de judecată în etapa judiciară a procedurii Legii nr.10/2001. Aceasta din urmă are obligația de a menționa în mod expres în conținutul hotărârii, pe lângă descrierea construcțiilor și imobilelor înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995) și situația juridică a acestora și suprafața de teren ce nu se restituie în natură și pentru care se dispune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
Același raționament este valabil și pentru critica din recursul reclamanților privind suprafața de 524 m.p. teren ocupată de ., reprezintă teren ocupat suprafața de 423 m.p. (pe care se află situate corpurile CI și C2 ce au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare nr. 318/2001), iar diferența până la 524 m.p suprafață de 104 m.p., este teren liber ce ar fi trebuit restituit în natură în opinia recurenților reclamanți.
Înalta Curte a apreciat că instanța de apel nu a lămurit pe deplin situația terenului în litigiu, respectiv a terenului ce nu se restituie în natură, în condițiile în care a reținut expres, în considerente, că „suprafața de teren care se restituie în natură nu poate fi individualizată fizic, aceasta urmând a fi stăpânită în indiviziune".
Reținând, prin urmare, că individualizarea fizică, respectiv identificarea suprafeței de teren care se restituie în natură nu este posibilă, instanța de apel a pronunțat o hotărâre judecătorească nesusceptibilă de executare, nefăcând posibilă nici îndeplinirea ulterioară a formalităților de publicitate imobiliară.
Pentru a se putea lămuri pe deplin situația terenului în litigiu este utilă cauzei efectuarea unei expertize de specialitate, care să aibă ca obiective clarificarea următoarelor aspecte: identificarea, individualizarea exactă a imobilelor (spațiilor) înstrăinate în baza unor contracte de vânzare - cumpărare, a spațiilor deținute pe bază de contracte de închiriere și a spațiilor comune (inclusiv subsolul imobilului, pivnița) ; identificarea și individualizarea exactă a suprafeței terenului fiecărui contract de vânzare - cumpărare, deci a terenului imobilelor înstrăinate, a terenului aferent spațiilor închiriate, dar și a terenului aferent curții interioare și dacă este afectat de diverse utilități, dacă este necesar pentru buna utilizare a construcțiilor de către toți coproprietarii apartamentelor și pentru accesul la calea publică, stabilirea regimului juridic al terenului aparținând curții interioare, respectiv dacă este teren liber sau neliber în accepțiunea legii speciale, pentru a se circumstanția cu exactitate dreptul recurenților reclamanți la măsuri reparatorii în sensul Legii nr. 10/2001; identificarea și individualizarea exactă a suprafeței de teren rămasă liberă, ce se poate restitui în natură solicitanților, astfel încât determinarea cât mai exactă a acestor aspecte să facă posibilă punerea în executare a hotărârii judecătorești și îndeplinirea ulterioară a formalităților de publicitate imobiliară.
Cum o asemenea probă nu se poate administra în recurs, în raport de dispozițiile art.305 Cod procedură civilă, Înalta Curte a admis recursul reclamanților, a casat hotărârea atacată în limitele mai sus menționate, a trimis cauza spre rejudecarea apelului reclamanților la aceeași Curte de apel, urmând ca în baza efectului devolutiv al apelului, să stabilească pe deplin care este situația de fapt și regimul juridic al terenului în litigiu, cu trimitere la probatoriile și la dispozițiile legale apreciate a fi relevante în cauză.
In acest sens s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 312 alin.(3) coroborat cu art.314 Cod procedură civilă cu privire la recursul declarat de recurenții reclamanți în cauză.
In altă ordine de idei, în ceea ce privește chestiunea nesemnării recursului de către toți recurenții reclamanți, instanța de recurs având vedere dispozițiile art.48 alin. (2) Cod procedură civilă, consideră că efectele favorabile ale hotărârii de admitere a recursului reclamanților se vor extinde și asupra coparticipanților (codebitori solidari) al căror recursnu a fost regulat introdus.
Cu ocazia rejudecării în apel, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate evaluare proprietăți imobiliare, stabilindu-se următoarele obiective:
- Identificarea și individualizarea exactă a imobilelor (spațiilor) înstrăinate în baza unor contracte de vânzare-cumpărare, a spațiilor deținute pe bază de contracte de închiriere și a spațiilor comune (inclusiv subsolul imobilului, pivnița);
- identificarea și individualizarea exactă a suprafeței terenului aferent fiecărui contract de vânzare-cumpărare, deci a terenului aferent imobilelor înstrăinate, a terenului aferent spațiilor închiriate dar și a terenului aferent curții interioare și dacă este afectat de diverse utilități, dacă este necesar pentru buna utilizare a construcțiilor de către toți coproprietarii apartamentelor și pentru accesul la calea publică, stabilirea regimului juridic al terenului aparținând curții interioare respectiv dacă este teren liber sau neliber în accepțiunea legii speciale, pentru a se putea circumstanția cu exactitate dreptul reclamanților la măsuri reparatorii în sensul Lg. 10/2001;
- identificarea și individualizarea exactă a suprafeței de teren rămasă liberă, ce se poate restitui în natură solicitanților.
Față de faptul că expertul desemnat inițial, respectiv Daici G. era parte într-un proces penal aflat pe rolul ICCJ, prin încheierea din 13 noiembrie 2013, s-a dispus înlocuirea acestuia cu exp.O. I.E., desemnat prin tragere la sorți, care la rândul său a fost înlocuit din motive medicale, cu expertul D. M..
Raportul de expertiză a fost depus la 11 februarie 2014, la acest raport au formulat obiecțiuni intervenienții D. E., M. F. și Hoțu C., apreciate ca neîntemeiate și respinse prin încheierea din 05 martie 2014.
În aceeași ședință, instanța din oficiu a pus în discuție necesitatea efectuării unei cercetări locale cu convocarea expertului la fața locului, probă ce s-a administrat la 25 martie 2014, astfel cum rezultă din procesul verbal depus la dosar la fila 329.
Examinând actele și lucrările dosarului, coroborate cu concluziile expertizei ordonate în cauză și cu mențiunile din procesul verbal de cercetare la fața locului, Curtea constată întemeiat apelul formulat de reclamanți și urmează a-l admite cu următoarea motivare:
Critica reclamanților privind respingerea cererii de restituire în natură a suprafeței de 225,62 mp. aferentă apartamentelor vândute în temeiul Legii nr.112/1995, este neîntemeiată.
Potrivit art.7 alin.5 din legea nr.10/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare de prin Legea nr.1/2009, „Nu se restituie în natură terenurile aferente imobilelor care au fost înstrăinate în temeiul Legii nr.112/1995 cu modificările ulterioare”.
Pentru aceste terenuri, foștii proprietari beneficiază de măsuri reparatorii în echivalent, acordate în condițiile legii potrivit art.7 pct.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, aprobate prin HG 250/2007.
Potrivit acelorași norme de explicitare și aplicare corectă a legii speciale, prin noțiunea de teren aferent imobilelor care au fost înstrăinate în temeiul Legii nr.112/1995, se înțelege terenul pe care este amplasată construcția, respectiv amprenta construcției cât și împrejurimile construcției necesare bunei utilizări a acesteia, indiferent de categoria de folosință.
Astfel, în expertiza efectuată de ing.D. M., dispusă în rejudecare, sunt identificate și individualizate apartamentele înstrăinate în baza contractelor de vânzare-cumpărare, spațiile comune din subsolul imobilului și suprafețele de teren aferente suprafețelor apartamentelor ocupate, față de suprafața construită a corpurilor de clădire A și B, conform tabelului anexă, după cum urmează:
- intimatul intervenient D. E. deține în corpul A conform contractului de vânzare cumpărare 657/16.08.2000, o suprafață utilă de 107,83 mp., și 46,73 mp. teren în folosință, aferent construcției;
- intimata intervenientă F. L. deține în corpul B conform contractului de vânzare cumpărare 426/6.12.1997, o suprafață utilă de 76,14 mp. și 35,17 mp. teren în folosință aferent construcției:
- intimatul intervenient N. F. deține în corpul B, conform contractului de vânzare 456/26.02.1998 o suprafață utilă de 58,85 mp. și 24,96 mp. teren în folosință aferent construcției ;
- intimatul intervenient D. G. deține în corpul B conform contractului de vânzare cumpărare nr.457/02.03.1998, o suprafață utilă de 59,33 mp. și 26,33 mp. teren în folosință, aferent construcției;
- intimatul intervenient Hoțu C., deține în corpul A conform contractului de vânzare-cumpărare n4.482/07-.04.1988, o suprafață utilă de 51,88 mp. și 15,61 mp. teren în folosință aferent construcției ;
- intimata intervenientă M. P., deține în corpul B conform contractului de vânzare-cumpărare nr.493/30.03.1998, o suprafață utilă de 83,54 mp. și 23,21 mp. teren aferent construcției.
- intimatul intervenient M. F. deține în corpul A conform contractului de vânzare-cumpărare 494/15.04.1998, o suprafață utilă de 60,98 mp. și 24,24 mp. teren aferent construcției ;
- intimata intervenientă L. V. deține în corpul A, conform contractului de vânzare-cumpărare nr.525/22.07.1998 o suprafață utilă de 74,35 mp. și 29,37 mp. teren aferent construcției.
Însumând suprafețele de teren avute în folosință apartamentelor înstrăinate, conform contractelor de vânzare-cumpărare menționate, acestea totalizează suprafața de 225,62 mp. ce nu poate fi restituită, pentru această suprafață reclamanții urmând să beneficieze de măsuri reparatorii.
Este întemeiată critica reclamanților referitoare la restituirea subsolului cu destinație de pivniță și urmează a fi reținută.
Coroborând concluziile expertizei efectuată în caută în rejudecare, de către ing.D. M., cu planșele foto depuse la dosar, cu concluziile cercetării locale efectuate Curtea constată că imobilul din litigiu, situat în C. ..8 are 3 spații cu destinație de pivniță, respectiv: pivnița evidențiată cu culoarea roșie în schița anexă la raportul de expertiză, situată în partea din fața imobilului, aflată sub spațiile cu destinație comercială ce au fost restituite reclamanților, urmează a fi restituită în integralitate reclamanților, fiindcă această pivniță în care a funcționat discoteca A. nu a deservit spațiile cu destinație de locuință.
Pivnițele evidențiate de expert cu culoarea verde și albastră sunt zone de subsol aferente spațiilor cu destinație de locuință reprezentând corpurile A și B.
Aceste pivnițe se află în indiviziune cu pivnițele cumpărate de chiriași în temeiul Legii 112/1995, proprietari ai apartamentelor conform contractelor de vânzare-cumpărare, urmând a fi restituite sub acest regim.
În tabelul anexă întocmit de expert se consemnează că intervenientului intimat D. E. îi revine cota de 17,47 mp. din pivnița situată în corpul A, intervenientului intimat Hoțu C. îi revine cota de 8,24 mp., din pivnița situată în corpul A, intervenientului intimat M. F. îi revine un cota 8,95 mp. din pivnița situată în corpul A,. deci din pivnița situată în corpul A, intervenienții dețin o cotă de 34,66 mp., iar din corpul B intervenientei intimate M. P. îi revine o cotă de 18,60 mp. din pivniță, deci intervenienții dețin o cotă de 53,26 mp., din pivnițele situate sub cele două corpuri, iar diferența de 46,74 mp. urmează să fie atribuită în natură reclamanților, pentru cota de 53,26 mp. atribuită intimaților intervenienți în natură, reclamanții urmând să beneficieze de măsuri reparatorii.
Este întemeiată critica reclamanților privind cererea de restituite în natură a terenului ce reprezintă gangul de acces și curtea interioară, precum și terenul ocupat de ..
Prevederile art..9 din legea nr.10/2001 consacră regula instituită de acest act normativ și care se regăsește și în cuprinsul art.1 și 7 din lege, constând în prevalența restituirii în natură.
Potrivit art.10 pct.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, aprobate prin HG 250/2007, înainte de a aprecia asupra posibilității de restituire în natură, Curtea a administrat proba cu expertiză și cercetare locală pentru a identifica cu exactitate terenul supus restituirii, vecinătățile, destinația actuală, pentru ca acordarea acestei măsuri cu caracter reparatoriu să nu afecteze existența și utilizarea unor investiții sau amenajări de utilitate publică.
Astfel, terenul aferent imobilului din ..8 are suprafața totală de 1178,50 mp., din care suprafața construită ocupă 208,16 mp aripa de vest a clădirii 293 mp. suprafața construită a aripii de est, 153,36 mp. are destinația de gang de acces și curte interioară, iar suprafața de 524 mp. este ocupată de .> În ceea ce privește suprafața de 153,36 mp. cu destinație de gang de acces și curte interioară identificată cu culoarea verde pe schița anexă nr.1 la raportul de expertiză, este subtraversată de conductele de canalizare, conducta de alimentare cu apă potabilă iar conducta de gaze exterioară este fixată pe zidul de est al aripii construite, din care se ramifică branșamentele tuturor locatarilor, astfel că aceste utilități pot fi utilizate normal și nu împiedică restituirea în natură a acestei suprafețe.
Prin această curte interioară au acces la . locatarii proprietari ai apartamentelor cumpărate și închiriate, acces care nu va fi restricționat nici în situația restituirii acestui teren.
Este întemeiată și cererea de restituire a suprafeței de 524 mp. ocupată de ., din care 354 mp. sunt ocupați de construcția C1, 69 mp. sunt ocupați de construcția C 2 iar suprafața de 101 mp. este teren liber. Această societate a cumpărat doar construcțiile, astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare nr.318/2002, aflat în copie la filele 110, 111 din dosarul de fond vol.I, în contract menționându-se că această societate dobândește un drept de folosință asupra terenului, deoarece la data vânzării terenul aparținea domeniului public conform a dresei nr._/18 dec.2001, emisă de Primăria C..
Din modul cum este amplasat terenul în suprafață de 524 mp., respectiv în spatele construcțiilor aflate în ..8, precum și din înscrisurile ce au fost întocmite cu ocazia naționalizării, rezultă că acest teren a aparținut autorului D. Ș., iar reclamanții sunt îndreptățiți la restituirea în natură.
Față de cele ce preced, urmează să se admită apelul, să se schimbe în parte sentința.
Să se dispună restituirea în natură și în indiviziune apelanților reclamanți a următoarelor suprafețe de teren aferente imobilului situat în C., ..8:
- Suprafața de 153,6 m.p. cu destinația de gang de acces și curte interioară astfel cum este evidențiată în raportul de expertiză și schița la raport întocmită de expert D. M., situat în C., ..8;
- Suprafața de 524 m.p. ocupată de . din care 354 mp. ocupați de construcția C., 1, 69 mp ocupați de construcția C.2, restul de 101 mp fiind teren liber, situată la aceeași adresă.
Să se dispună restituirea în natură și în integralitate a pivniței amplasată sub spațiile cu destinație comercială ce au fost restituite apelanților reclamanți precum și a cotei de 46,74 mp din celelalte pivnițe. Pentru suprafața de 225,62 mp. aferentă apartamentelor vândute în temeiul Lg. 112/1995 și pentru cota de 53,26 mp aferentă subsolului înstrăinat acelorași proprietari, instanța constată că reclamanților li se cuvin măsuri reparatorii.
Urmează să se mențină restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanții M. Ș., cu domiciliul în București, sector 2, .. 1, . M., cu domiciliul în București, sector 3, Calea V., nr.106, . A., cu domiciliul în București, sector 1, ., . M., cu domiciliul în București, sector 2, ., ., . T., cu domiciliul în București, sector 1, ..42-52, ., . M., cu domiciliul în C., ..14, J. D., C. I. A. M., cu domiciliul în București, sector 2, ., .>R. I. A., cu domiciliul în București, sector 2, ., . împotriva sentinței civile nr. 294 din 31 martie 2006, pronunțată de Tribunalul D. – Secția Civilă, în dosarul nr. 7597/CIV/2003, în contradictoriu cu intimații pârâți C. L. al M. C. prin Primar, cu sediul în C., ., nr.7, J. D., P. M. C., cu sediul în C., ., nr.7, județ D., intimata reclamantă moștenitoare T. V., cu domiciliul în București, sector 2, ., .>intimații intervenienți G. A., cu domiciliul în C., ., nr. 9, ., ., G. V., cu domiciliul în C., ., nr.9, ., . OLJ, D. V., F. F., F. L., Hoțu C., M. F. și N. F., toți cu domiciliul în C., ..8, J. D., . SRL, cu sediul în C., ..8, J. D., ., cu sediul în C., ., J. D., D. E., cu domiciliul în C., ..8, ., intervenientul T. S., domiciliat în C., ..8, jud.D., având ca obiect legea 10/2001, în urma casării deciziei civile nr. 228 din 1 iulie 2010, pronunțată de Curtea de Apel C. – Secția I Civilă și Pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosar nr._, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia civilă nr. 6179 din 11 octombrie 2012, pronunțată în dosar nr._ .
Schimbă parțial sentința.
Dispune restituirea în natură și în indiviziune apelanților reclamanți a următoarelor suprafețe de teren aferente imobilului situat în C., ..8:
- Suprafața de 153,6 m.p. cu destinația de garaj de acces și curte interioară astfel cum este evidențiată în raportul de expertiză și schița la raport întocmită de expert D. M., situat în C., ..8;
- Suprafața de 524 m.p. ocupată de . din care 354 mp. ocupați de construcția C., 1, 69 mp ocupați de construcția C.2, restul de 101 mp fiind teren liber, situată la aceeași adresă.
Dispune restituirea în natură și în integralitate a pivniței amplasată sub spațiile cu destinație comercială ce au fost restituite apelanților reclamanți precum și a cotei de 46,74 mp din celelalte pivnițe.
Constată că apelanții reclamanți sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de 225,62 mp. aferentă apartamentelor vândute în temeiul Lg. 112/1995 și pentru cota de 53,26 mp aferentă subsolului înstrăinat acelorași proprietari.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Mai 2014.
Președinte, M. M. | Judecător, E. S. | |
Grefier, V. R. |
Red.jud.M.M.
Tehn.MC/
Data red.
j.rec. P.B.
P.P.
| ← Strămutare. Sentința nr. 2/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Partaj judiciar. Decizia nr. 422/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
