Partaj judiciar. Decizia nr. 422/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 422/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 27-02-2014 în dosarul nr. 5652/311/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 422
Ședința publică de la 27 Februarie 2014
Completul compus din:
Președinte: - Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Judecător: - C. R.
Judecător: - T. R.
Grefier: - S. C.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta S. ( Z.) M. împotriva deciziei numărul 988 din data de 23 octombrie 2013 și a încheierii de ședință din data de 02 octombrie 2013, pronunțate de Tribunalul O. – Secția I Civilă, în contradictoriu cu pârâtul Z. C., având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta reclamantă S. ( Z.) M. personal și asistată de avocat B. M. și intimatul pârât Z. C., personal și asistat de avocat J. E..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat împrejurarea că recursul apare declarat împotriva unei decizii pronunțată de Tribunalul O. ca fiind irevocabilă, după care:
Curtea a pus în discuție excepția inadmisibilității recursului, în raport de dispozițiile art.299 Cod procedură civilă, având în vedere că decizia atacată a fost pronunțată de Tribunalul O. ca instanță de recurs.
Avocat B. M. pentru recurenta reclamantă S. ( Z.) M. a susținut faptul că a formulat recurs împotriva hotărârii pronunțată de Tribunalul O. care prin decizia nr. 988/23.10.2013 și încheierea de ședință din 02.10.2013 a stabilit calea de atac ca fiind recurs. În opinia sa, instanța a greșit stabilind această cale de atac. A mai susținut că valoarea masei partajabile depășește suma de 100.000 lei și potrivit art. 2821 Cod procedură civilă nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală (..) în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv, atât în materie civilă cât și în materie comercială. Calea de atac a litigiului de față este determinată de valoarea masei partajabile. Părțile au înțeles să investească instanța cu o cerere al cărei obiect are o valoare de peste 100.000 lei și pe cale de consecință calea de atac pe care trebuia s-o stabilească instanța este cea a apelului.
Concluzionând, a solicitat în raport de motivele scrise de recurs pe care le-a susținut și oral, admiterea recursului, desființarea hotărârii și a și încheierii de ședință recurate și trimiterea cauzei spre soluționare ca instanță de apel.
A învederat că nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Avocat J. E. pentru intimatul pârât Z. C. a solicitat admiterea excepției inadmisibilității și să se dispună respingerea recursului ca inadmisibil având în vedere motivele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pe care le-a susținut și oral, arătând că în mod corect calea de atac a fost stabilită de instanța de fond și instanța de recurs raportat la valoarea masei partajabile din cererea de chemare în judecată. În raport de această cerere s-a determinat în primul ciclu procesual valoarea masei partajabile de sub 100.000 lei
A solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.
A solicitat acordarea de cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin Încheierea ședință din data de 02 octombrie 2013, pronunțate de Tribunalul O. – Secția I Civilă s-a dispus amânarea pronunțării cauzei la data de 09 octombrie 2013.
S-au reținut următoarele:
Avocat B. M., având cuvântul pentru recurenta reclamantă S. M. a arătat că prin cererea de recurs s-a criticat atât încheierea de admitere în principiu cât și sentința pronunțată de instanța de fond pentru nelegalitate și netemeinice.
În motivare, a aratat că în ceea ce privește pasivul comunității de bunuri instanța de fond eronat a reținut suma 22.859,03 lei din creditul de nevoi personale, fără să aibă în vedere și dobânda lunară plătită de reclamantă, care se ridică la suma de 5000,36 lei, conform graficului, sumă ce a fost reținută acesteia pe cardul de salarii. Se impune astfel majorarea lotului reclamantei cu ½ din această sumă.
De asemenea, instanța de fond nu a reținut la pasivul comunității de bunuri sumele achitate de reclamantă după despărțirea în fapt de pârât, respectiv din luna iunie 2008 până la evacuarea din apartament a acestuia, sume ce reprezintă plata facturilor de gaze, a energiei electrice, abonamente RCS, consum apă și întreținere, impozit apartament, pentru care se impune majorarea lotului reclamantei cu ½ din suma totală de 10.781,52 lei, calculată de la data despărțirii în fapt a părților.
S-a criticat sentința și pentru faptul că instanța a respins cererea reclamantei de majorare a lotului său cu suma de 6.930,67 Euro reprezentând uzura autoturismului, deși pârâtul a avut în permanență acest bun, de care s-a folosit făcând naveta către locul de muncă. Uzura se datorează folosinței exclusive a acestuia de către pârât și nu poate fi imputabilă soțului care nu a beneficiat de acest bun. Se impune astfel majorarea lotului reclamantei cu suma ce reprezintă coeficientul de 63,59% din valoarea de cumpărare a mașinii.
A arătat recurenta că valoarea bunurilor ce compun masa partajabilă și pe care instanța de fond trebuia să o aibă în vedere ca valoare de circulație, conform deciziei de casare, este aceea de la data pronunțării divorțului soților, având în vedere că la această dată s-a raportat și cu privire la stabilirea pasivului comunității de bunuri.
Hotărârea s-a criticat și cu privire la lotizare, atât pentru valoarea masei de împărțit cât și a modului de atribuire a bunurilor în loturi. Au fost atribuite în lotul reclamantei o . bunuri, ce nu au fost solicitate de aceasta, ci de pârât prin cererea reconvențională, astfel că se impune atribuirea acestora în lotul pârâtului, cu majorarea sultei față de reclamantă.
În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea încheierii de admitere în principiu și a sentinței în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată și precizată și admiterea în parte a cererii reconvenționale, restabilirea valorii masei partajabile și a pasivului comunitar, atribuirea loturilor după o nouă lotizare.
S-a luat act că s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Avocat J. E., având cuvântul pentru recurentul pârât Z. C., pe recursul reclamantei a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, cu motivarea din întâmpinarea depusă la dosar.
Asupra recursului formulat de pârâtul recurent, având cuvântul s-a solicitat admiterea acestuia așa cum a fost formulat.
Motivând, a aratat că instanța de fond greșit a reținut la masa de partaj apartamentul în suprafață de 72,29 mp și boxă, în mod corect trebuia să rețină doar contravaloarea ratelor achitate de părți de la data încheierii contractului și până la despărțirea prin divorț, întrucât imobilul era dobândit de pârât în baza actului de vânzare cumpărare încheiat de MApN și era un bun personal.
De asemenea, instanța de fond trebuia să inclusă în masa de împărțit numai o parte din valoarea apartamentului, proporțional cu suma plăților făcute de părți în timpul căsătoriei până la divorț, având în vedere că la data pronunțării divorțului apartamentul nu era achitat integral. Așa fiind, valoarea locuinței nu trebuia să includă și valoarea proporțională a ratelor ce se vor plăti în viitor.
Hotărârea a fost considerată nelegală și netemeinică și sub aspectul stabilirii cotelor de contribuție de ½ la dobândirea bunurilor comune, deși din probele administrate inclusiv raportul de expertiză contabilă rezultă că pârâtul a realizat venituri duble față de reclamantă, situație ce impune acordarea unei cote majorate pentru acesta.
Stabilind o cotă de contribuție egală pentru părți se încalcă dispozițiile art. 357 cod civil potrivit cărora se determină partea ce revine fiecărui soț pe baza contribuției la dobândirea bunurilor.
Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor din cererea reconvențională, respectiv cu privire la reținerea în favoarea pârâtului a unui drept de creanță, constând în ratele de preț ale apartamentului achitate de acesta după introducerea acțiunii de divorț. Relevante în acest sens sunt chitanțele atașate la dosar și menționate în centralizatoare. Așa fiind, instanța avea obligația să se pronunțe asupra acestui capăt de cerere, ținând seama și de faptul că a fost dovedit.
În mod eronat a apreciat instanța de fond că nu se justifică reținerea unui drept de creanță în favoarea pârâtului, deși din probatoriul administrat rezultă că acesta a achitat contravaloarea utilităților, chiar și când nu a locuit în apartament după divorț, relevantă în acest sens fiind și adeverința nr. 32/18.11.2011 emisă de asociația de proprietari.
Cu privire la dreptul de creanță reprezentat de contribuția proprie a pârâtului la dobândirea autoturismului instanța de fond trebuia să constate acest aspect a fost dovedit cu înscrisurile emis de unitatea bancară, conform cărora pârâtul a beneficiat de o linie de credit.
Cu chitanțe depuse la dosar pârâtul a dovedit și cererea privind reținerea unui drept de creanță, pentru acțiunile SIF dobândite de acesta înainte de căsătoriei și vândute în timpul acesteia .
În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat și obligarea reclamantei recurente la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat B. M., având cuvântul asupra recursului formulat de reclamantă a pus concluzii de respingere ca nefondat.
Prin sentința civilă nr. 4768 din 28.09.2010 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, s-a admis în parte și pe fond acțiunea principală așa cum a fost formulată și precizată de reclamanta-pârâtă S. (fosta Z.) M., împotriva pârâtului reclamant Z. C..
S-a admis în parte și pe fond cererea reconvențională, așa cum a fost formulată și precizată de pârâtul –reclamant Z. C. .
S-a dispus ieșirea din codevălmășie a părților, omologarea rapoartelor de expertiză și a completărilor la raporturile de expertiză, atribuirea bunurilor în loturi, după cum urmează:
LOTUL NR.1 în valoare de 49.044,3 lei s-a atribuit reclamantei-pârâte S. (fostă Z.) M. și se compune din: un apartament compus din trei camere și dependințe în suprafață de 72,29 mp situat în Slatina, .. 19bl. U ., în limita ratelor achitate până la data de 11.11.2008, conform contractului de vânzare cumpărare cu plata în rate nr. 259/30.11.2006 imobil la care s-au făcut și următoarele îmbunătățiri tâmplărie PVC ferestre de la cele trei camere, tâmplărie PVC balcon - bucătărie, tâmplărie cornier balcon dormitor, ușa PVC balcon dormitor, ușa aluminiu bucătărie, izolație termică podea astfel :sapa 80 mp expandat 2,5 mm – 80 mp, folie termică – 80 mp parchet laminat – 80 mp, ușă metalică la intrare,schimbat instalație electrică la bucătărie, schimbat instalație sanitară bucătărie, în valoare de 16.616 lei (incluse în valoarea apartamentului ), boxa nr. 21 situată la subsolul blocului, având suprafața utilă de 6,37 mp, bunuri în valoare totală de 59.183 lei.
Total bunuri atribuite ,59.183 lei. Va plăti sultă lotului nr. 2 suma de 10.138,7 lei.
LOTUL NR.2 în valoare de 49.044,3 lei s-a atribuit pârâtului-reclamant Z. C. și se compune din: un autoturism marca Daewo Nubira, în limita ratelor achitate până la data de 11.11.2008, în valoare de 27.218,55 lei, o mașină de spălat în valoare de 600 lei, un calculator –monitor și boxe în valoare de 1800 lei, o ladă frigorifică cu 7 sertare în valoare de 260 lei,un covor persan de aproximativ 4/5 în sufragerie în valoare de 300 lei ,un televizor color SONY D51 în valoare de 850 lei, două mochete în hol în valoare de 250 lei, un cuptor cu microunde (defect-fără valoare) ,o mobilă bucătărie compusă din:3 corpuri ,un corp cu două uși de vase ,o masă cu două scaune în valoare de 1250 lei, o canapea plus două fotolii în sufragerie în valoare de 2590 lei, un covor de 2/3m în bucătărie (degradat-fără valoare), un pat de mijloc în dormitor în valoare de 400 lei, trei mochete în valoare de 45 lei, două șifoniere în dormitoare, o centrală termică de apartament, jaluzele verticale la trei camere plus balcon în valoare de 450 lei, mobilă dormitor tip tineret, compusă din 2 șifoniere legate între ele, un birou calculator și o etajeră suport în valoare de 525 lei aragaz în valoare de 250 lei hota inox, în valoare de 300 lei, mixer (fără valoare), râșniță cafea în valoare de 10 lei, mașină de tocat carne manuală în valoare de 10 lei, un set de oale inox din sase piese cu capac din sticlă în valoare de 100 lei set masă porțelan în valoare de 90 lei, serviciu vin în valoare de 55 lei set cafea sticlă în valoare de 45 lei, un scaun ergonomic, în valoare de 90 lei televizor SAMSUNG,(fără valoare), 3 perdele P. de 3 m lungime și 7m lățime pe bucată, (fără valoare ) 6 mochete hol, în valoare de 120 lei, suport flori artizanal din nuiele ”ornament flori”în valoare de 100 lei, coș rufe PVC în valoare de 10 lei, 9 mileuri lanseta de diferite dimensiuni,în valoare de 10 lei lustre hol, -2 buc. corpuri iluminat tip aplică în valoare de 110 lei, -3 buc. obiecte decor de lemn în valoare de 15 lei, 14 bucăți bibelouri de porțelan, în valoare de 280 lei, set pahare șampanie în valoare de 30 lei, plăpumi mătase 2 bucăți în valoare de 300 lei, set lenjerii pat 1 buc. în valoare de 110 lei, aspirator Maxuel în valoare de 130 lei, fier de călcat în valoare de 15 lei, set ceai în valoare de 25 lei, masă balcon din nuiele și trei fotolii în valoare de 162 lei.
Total bunuri atribuite 38.905,55 lei.
Va primi sultă de la lotul nr. 1 suma de 10,138,7 lei.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 18.896,47 lei reprezentând ½ din pasivul comunității de bunuri .
S-au compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere că la data de 02.02.2010, instanța a pronunțat încheierea de admitere în principiu prin care s-a admis în parte și în principiu acțiunea principală așa cum a fost formulată și precizată de reclamanta-pârâtă S. (fosta Z.) M. împotriva pârâtului reclamant Z. C., s-a admis în parte și în principiu cererea reconvenționala, așa cum a fost formulată și precizată de pârâtul –reclamant Z. C..
S-a constatat ca părțile au dobândit in timpul căsătoriei următoarele bunuri: un apartament compus din trei camere și dependințe în suprafață de 72,29 mp situat în Slatina, ..19bl.U ., în limita ratelor achitate până la data de 11.11.2008, conform contractului de vânzare cumpărare cu plata în rate nr.259/30.11.2006, boxa nr. 21 situata la subsolul blocului, având suprafața utilă de 6,37 mp, un autoturism marca Daewo Nubira, în limita ratelor achitate până la data de 11.11.2008,o mașină de spălat, un calculator, o ladă frigorifică, un covor persan de aproximativ 4/5 în sufragerie, un televizor, două mochete în hol ,un cuptor cu microunde ,o masă ovală în bucătărie, o mobilă bucătărie, o canapea plus două fotolii în sufragerie, un covor de 2/3m în bucătărie ,un pat de mijloc în dormitor,trei mochete, două șifoniere în dormitoare, o centrală termică de apartament, jaluzele verticale la trei camere plus balcon;mobila bucătărie compusă din:3 corpuri ,un corp cu două uși de vase, o masă cu două scaune, mobilă dormitor tip tineret compusă din 2 șifoniere legate între ele, un birou calculator și o etajeră suport; mobilă dormitor compusă din: un șifonier cu 2 uși, 2 corpuri montate pe șifonier, o comodă, un pat cu 2 noptiere și etajeră, aragaz, hotă inox,4 scaune bucătărie, mixer, râșniță cafea, mașină de tocat carne, un set de oale inox din șase piese cu capac din sticlă, 4 platouri, 8 boluri ciorbă, 6 oale mâncare de diferite dimensiuni, 2 seturi pahare de vin, un serviciu masă compus din: 6 farfurii dulceață, 6 farfurii adânci, 6 farfurii întinse,2 boluri mari cu capac, o farfurie tort, 2 platouri, set cești cafea din sticlă fumurie, set pentru ceai, format din: o cana cu capac (ceainic), 6 cești cu farfuriuțe, o cană cu capac pentru zahar, o chiuvetă inox bucătărie, masă balcon, 3 scaune tip fotoliu din nuiele împletite, instalație de ventilat cu 2 ventilatoare pe bucătărie, monitor și tastatură cu 2 boxe, 1 scaun ergonomic, televizor SAMSUNG, 3 perdele P. de 3 m lungime și 7m lățime pe bucată, 6 mochete hol, un covor persan 3.5/1,5, suport flori artizanal din nuiele ”ornament flori”,cos rufe, 9 mileuri lanseta de diferite dimensiuni, lustre hol,-2 buc. corpuri iluminat tip aplica,-3 buc. obiecte decor de lemn, 14 bucăți bibelouri de porțelan, set pahare șampanie, plăpumi mătase 2 bucăți, set lenjerii pat 4 buc, aspirator, fier de călcat,2 vaze, ghivece flori naturale apartament – 19 buc, 2 perne mari, 2 perne mici.
S-a stabilit cota ideala de ½ pentru fiecare parte.
S-a constatat că părțile au făcut în timpul căsătoriei următoarele îmbunătățiri - la imobil: tâmplărie PVC ferestre de la cele trei camere, tâmplărie PVC balcon - bucătărie, tâmplărie cornier balcon dormitor, ușa PVC balcon dormitor ,ușă aluminiu bucătărie, izolație termică podea astfel :sapa 80mp expandat 2,5mm-80mp,folie termica -80mp parchet laminat -80mp, ușa metalica la intrare ,schimbat instalație electrică la bucătărie ,schimbat instalație sanitară bucătărie.
S-a constatat că următoarele bunuri au calitatea de bunuri proprii ale pârâtului – reclamant și anume: un frigider, un televizor color marca LG,combina audio marca Sony plapuma mătase, lenjerie pat, cuier hol, scaun tapițat, flori ornamentale artificiale 4 buc, flori naturale apartament 8 buc.
S-a reținut la masa de partaj și un pasiv al comunității de bunuri reprezentat de datoriile comune ,respectiv suma de 22.900 lei decurgând din creditul de nevoi personale pentru achiziționarea autoturismului marca DAEWOO NUBIRA – rate neachitate ,datoriile comune curente în sumă de_,95 lei.
S-au respins cererile formulate de pârâtul reclamant privind reținerea unei cote majoritare la dobândirea bunurilor, a c/v. utilităților efectuate de pârâtul reclamant, a unui drept de creanță în sumă de 3108,24 lei, reprezentând acțiuni SIF și a unui drept de creanță de 1400 lei asupra masei partajabile reprezentând bani ridicați din bancă din creditul acordat și utilizați de reclamantă in scop personal, ca fiind neîntemeiate.
Împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 02.02.2010 și a sentinței civile nr. 4768 din 28.09.2010, a declarat recurs pârâtul Z. C. considerându-le netemeinice și nelegale, întrucât cuprind motive contradictorii și străine de natura pricinii, instanța interpretând greșit actele deduse judecății.
Prin decizia nr.507 din 5 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul O., s-a admis recursul declarat de recurentul reclamant pârât Z. C., a fost casată sentința și încheierea de admitere în principiu din 02.02.2010 și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, cu motivarea că instanța de fond nu analizat fondul cauzei, respectiv ieșirea din indiviziune cu privire la bunurile comune dobândite în timpul căsătoriei, cât și celelalte cereri formulate de pârât.,
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 4127 din 10 aprilie 2013, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, s-a admis în parte și în fond cererea precizată formulata de reclamanta-pârâtă S. M., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant Z. C. și în parte și în fond cererea reconvențională precizată.
S-a dispus sistarea devălmășiei între părți și atribuirea loturilor conform variantei a II-a refăcută a raportului de expertiză construcții civile, variantei I a raportului de expertiză auto și variantei unice propuse de expertul evaluări bunuri mobile.
Lotul nr.1 s-a atribuit pârâtului-reclamant Z. C. și se compune din :- apartamentul compus din trei camere si dependințe situat în Slatina, ..19, ., jud. O., în starea în care acesta se regăsește în prezent, incluzând îmbunătățirile efectuate de soți în timpul căsătoriei pentru sporirea confortului, împreună cu boxa nr. 21 situată la subsolul blocului, având suprafața utilă de 6,37 mp., în valoare totală de 175.546 lei; autoturismul marca Daewoo Nubira II cu nr. de înmatriculare_ valoare totală de 3000 euro= 13.230 lei;- mașină de spălat automată Indesit = 530 lei, un calculator = 900 lei, un TV Samsung = 550 lei, două mochete hol tip persane = 160 lei, o mobilă bucătărie 3 corpuri + 4 corpuri suspendate = 1000 lei, mobilă de dormitor = 1400 lei (compusă din: șifonier cu două uși cu două corpuri montate pe șifonier, o comodă, un pat cu două noptiere și etajeră), aragaz Metalica cu 5 arzătoare și cuptor = 120 lei, mașina de tocat carne din aluminiu tip Republica M. = 20 lei, 4 platouri (2 buc. ovale și 2 buc. rotunde) = 48 lei, opt boluri ciorbă din porțelan cal. A III-a = 12 lei, un serviciu masă din porțelan, 12 pers. decor verde = 160 lei, trei perdele (neidentificate, înlocuite cu jaluzele verticale) = 30 lei, patru mochete hol = 80 lei (1 buc. 0,75mx1,50m, 1 buc.0,30mx0,30m, 1 buc. ovală 1,20mx0,70m, 1 buc. 0,70mx0,50m), coș rufe din PVC alb = 14 lei, corp iluminat tip sticlă identificat în sufragerie plafonieră = 30 lei, bibelouri din porțelan: 6 buc. balerine din porțelan email = 60 lei, set pahare șampanie (6 buc. pahare din sticlă pentru whisky) = 18 lei,
2 bucăți plăpumi de mătase (s-a identificat 1 buc. mătase roșu x 60 lei/buc) = 60 lei, 4 bucăți lenjerie pat (s-au identificat 2 buc.x20 lei/buc.) = 40 lei, fier de călcat Elco funcționabil = 30 lei, două perne mari (0,70mx0,70m, umplutura puf) = 28 lei, în valoare totală de 5290 lei.
Valoare totală masă partajabilă 199.356 lei, valoare totală lot atribuit 194.066 lei, valoare totală cotă cuvenită 99.678 lei.
Plătește sultă lotului nr. 2 în cuantum de 94.388 lei.
Lotul nr. 2 s-a atribuit pârâtei-reclamante S. M. și se compune din:
- o ladă frigorifică Arctic cu 7 sertare în stare de funcționare = 500 lei, un covor persan (sufragerie) 3mx4m motiv floral maron-bej = 260 lei, o masă ovală 1,50mx0,90m blat pal, furnir bej, picioare din inox = 260 lei, o canapea plus două fotolii în sufragerie cadrul din lemn, tapiserie pluș bej-maro tip Aca = 1800 lei, un pat de mijloc dormitor (s-a identificat un pat tip recamier în dormitorul copilului) = 300 lei, jaluzele verticale la trei camere plus balcon (identificat 4 buc. 1,50mx2,00m) = 600 lei, hota din inox trei trepte = 200 lei, patru scaune bucătărie fără spătar din pal furnir bej = 80 lei, mixer Sanusy nefuncționabil = 6 lei, râșniță de cafea „Oscar France” inox = 120 lei, un set oale din inox din șase piese cu capac de sticlă = 120 lei, 6 oale mâncare diferite dimensiuni = 100 lei, două seturi pahare vin din sticlă = 30 lei, set cești cafea din sticlă fumurie, identificat 6 buc. = 18 lei, set pentru ceai din porțelan Curtea de Argeș 6 buc.= 24 lei, masă balcon din răchită împletită = 120 lei, trei scaune tip fotolii din nuiele împletite = 180 lei, suport flori artizanal din nuiele formă conică = 12 lei, lustră hol cu un bec abajur tip țurțuri plastic = 16 lei, obiecte decor de lemn (s-au identificat 1 buc. casetă din lemn pentru bijuterii, un set suport pentru cești din lemn = 30 lei, bibelouri din porțelan (s-au identificat 3 buc. „Țărăncuțe” din porțelan mar x 12,00 lei/buc.) = 36 lei, set pahare șampanie (s-au identificat 8 buc. pahare din sticlă pentru șampanie x 3,00 lei/buc) = 24 lei, 2 bucăți plăpumi din mătase (1 buc. mătase roz-cremx60,00 lei/buc) = 60 lei, patru bucăți lenjerie pat (s-au identificat 4 buc., din care 2 buc x 20 lei/buc) = 40 lei, aspirator Maxwell funcționabil = 120 lei, două vaze = 26 lei, 19 bucăți ghivece flori naturale apartament = 200 lei, două perne mici 0,30mx0,30m, umplutura sintetică = 8 lei, în valoare totală de 5290 lei.
Valoare totală masă partajabilă 199.356 lei, valoare totală lot atribuit 5.290 lei, valoare totală cotă cuvenită 99.678 lei.
S-a dispus a primi sultă de la lotul nr. 1 în cuantum de 94.388 lei.
S-a dispus compensarea sumelor pe care părțile și le datorează reciproc, respectiv a sumei de 94.388 lei pe care pârâtul-reclamant o datorează reclamantei-pârâte cu titlu de sultă (194.066 valoare lot - 99.678 lei valoare cotă), cu suma de 14.047 lei pe care reclamanta-pârâta o datorează pârâtului-reclamant cu titlu de diferență cotă de 1/2 din pasiv (50.953 lei: 2 – 22.859,03 lei: 2), până la concurența celei mai mici dintre acestea, urmând ca în final pârâtul-reclamant să fie obligat la plata către reclamanta-pârâta a sumei de 80.341 lei, diferență sultă.
Au fost compensate în totalitate cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.6538/11.11.2008 pronunțată de Judecătoria Slatina, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părți la data de 16.05.1998.
La determinarea bunurilor incluse la masa de partaj, instanța a avut în vedere ansamblul probatoriului administrat în cursul ambelor cicluri procesuale parcurse, respectiv înscrisurile depuse la dosar, depozițiile martorilor audiați și răspunsurile părților la interogatoriu, reținându-se o cotă de 50% pentru reclamanta-pârâtă și de 50% pentru pârâtul-reclamant.
La formarea și compunerea loturilor, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 6739 Cod procedură civilă, ținând seama după caz de acordul parților, de mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăruia, de natura bunurilor, de domiciliul și ocupația părților, de îmbunătățirile făcute și de alte asemenea principii.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtul Z. C. și reclamanta Z. M. .
Recurentul pârât Z. C., a criticat soluția instanței de fond ca nelegală și netemeinică, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul motivelor invocate.
În motivare, s-a arătat că instanța de fond greșit a reținut la masa de partaj apartamentul în suprafață de 72,29 mp și boxă, în mod corect trebuia să rețină doar contravaloarea ratelor achitate de părți de la data încheierii contractului și până la despărțirea prin divorț, întrucât imobilul era dobândit de pârât în baza actului de vânzare cumpărare încheiat de MApN și era un bun personal.
De asemenea, în mod corect, instanța de fond trebuia să includă în masa de împărțit numai o parte din valoarea apartamentului, proporțională cu suma plăților făcute de părți în timpul căsătoriei până la divorț, având în vedere că la data pronunțării divorțului apartamentul nu era achitat integral.
În aceste condiții, valoarea locuinței nu trebuia să includă și valoarea proporțională a ratelor ce se vor plăti în viitor.
A considerat recurentul că hotărârea este nelegală și netemeinică și sub aspectul stabilirii cotelor de contribuție de ½ la dobândirea bunurilor comune, deoarece din probatoriul administrat în cauză, respectiv înscrisuri și expertiza contabilă rezultă că pârâtul a realizat venituri duble față de reclamantă, situație ce impune acordarea unei cote majorate pentru acesta.
Instanța de fond, stabilind o cotă de contribuție egală la dobândirea bunurilor pentru părți, au fost încălcate dispozițiile art. 357 Cod civil potrivit cărora în cadrul partajului bunurilor comune s-a determinat partea ce revine fiecărui soț pe baza contribuției sale la dobândirea bunurilor comune.
Un alt motiv face referire la faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor din cererea reconvențională, respectiv cu privire la reținerea în favoarea sa a unui drept de creanță, constând în ratele de preț ale apartamentului achitate de acesta după introducerea acțiunii de divorț, elocvente în acest sens fiind chitanțele atașate la dosar și menționate în centralizatoare.
A arătat recurentul că, deși din probatoriul administrat a rezultat că a achitat contravaloarea utilităților, chiar și când nu a locuit în apartament după divorț, relevantă în acest sens fiind și adeverința nr. 32/18.11.2011 emisă de asociația de proprietari, în mod eronat a apreciat instanța de fond că nu s-a justificat reținerea unui drept de creanță în favoarea pârâtului,.
Referitor la dreptul de creanță în sumă de 6.739,77 lei reprezentând contribuția proprie a pârâtului la dobândirea autoturismului Nubira, instanța de fond trebuia să constate că această contribuție a fost dovedită cu adeverința nr.573 din 14.03.2012 emisă de BRD și extrasul de cont, conform cărora pârâtul a beneficiat de o linie de credit la data de 19.05.2006.
În mod eronat instanța de fond a apreciat ca fiind nedovedită și cererea privind reținerea unui drept de creanță reprezentând acțiuni SIF, dobândite de recurent înainte de căsătorie și vândute în timpul căsătoriei, situație dovedită cu chitanțele depuse la dosar.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.9 și art. 304 cod procedură civilă.
În recursul declarat de reclamanta Z. M., a fost criticată sentința și încheierea de admitere în principiu din 01.10.2012 pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței instanței de fond, în sensul admiterii cererii, astfel cum a fost formulată și precizată, și admiterea în parte a cererii reconvenționale, restabilirea valorii masei partajabile și a pasivului comunitar și atribuirea bunurilor după o nouă lotizare, cu obligarea pârâtului reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, recurenta a arâtat că, în ceea ce privește pasivul comunității de bunuri, instanța de fond eronat a reținut din creditul de nevoi personale, doar soldul de 22.859,03 lei existent la 31.10.2008, fără să aibă în vedere și dobânda lunară plătită de reclamantă, care se ridică la suma de 5000,36 lei, conform graficului emis de bancă, sumă ce a fost reținută acesteia pe cardul de salarii, situație în care se impune astfel majorarea lotului reclamantei cu ½ din această sumă.
De asemenea, instanța de fond nu a reținut la pasivul comunității de bunuri sumele achitate de reclamantă după despărțirea în fapt de pârât, respectiv din luna iunie 2008 până la evacuarea din apartament a acestuia, sume ce reprezintă plata facturilor de gaze, a energiei electrice, abonamente RCS, consum apă și întreținere, impozit apartament, reprezentând un total de 10.781,52 lei pentru care se impune majorarea lotului reclamantei cu ½ din această sumă, respectiv cu suma de 5.390,76 lei.
S-a criticat sentința și pentru faptul că instanța de fond a respins în mod netemeinic și nelegal, cererea reclamantei de majorare a lotului său cu suma de 6.930,67 Euro reprezentând uzura autoturismului, deși pârâtul a avut în permanență acest bun, de care s-a folosit exclusiv, uzură care nu poate fi imputabilă soțului care nu a beneficiat de acest bun, impunându-se astfel majorarea lotului reclamantei cu suma ce reprezintă coeficientul de 63,59% .
A arătat recurenta că valoarea bunurilor ce compun masa partajabilă, respectiv apartament, auto, bunuri mobile) și pe care instanța de fond trebuia să o aibă în vedere ca valoare de circulație, conform deciziei de casare, este aceea de la data pronunțării divorțului soților, având în vedere că la această dată s-a raportat și cu privire la stabilirea pasivului comunității de bunuri.
Referitor la lotizare a fost criticată hotărârea instanței de fond atât cu privire la valoarea masei partajabile cât și cu privire la atribuirea în loturi a bunurilor .
Astfel, au fost atribuite în lotul reclamantei o . bunuri cu o valoare de circulație redusă și care nu au fost solicitate de aceasta, ci de pârât prin cererea reconvențională, astfel că s-a impus atribuirea acestora în lotul pârâtului, cu majorarea sultei față de reclamantă.
Prin decizia numărul 988 din data de 23 octombrie 2013 și a încheierii de ședință din data de 02 octombrie 2013, pronunțate de Tribunalul O. – Secția I Civilă s-au admis recursurile declarate de recurenta reclamantă S. M., domiciliată în Slatina, .. 19, ., județul O. și de recurentul pârât Z. C., cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat J. E. în Slatina, .. 21, județul O., împotriva sentinței civile nr. 4127 din data de 10 aprilie 2013, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, casează sentința și încheierea de admitere în principiu din 01.10.2012 și reține cauza spre rejudecare.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut:
Prin decizia civilă 507/ 5 aprilie 2011, Tribunalul O. a admis recursul formulat de pârâtul reclamant Z. C. împotriva sentinței civile nr.4578 din 28.09.2010 și a încheierii de admitere în principiu din data de 2.02.2010 pe care le-a casat și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că instanța de fond a interpretat în mod greșit probele administrate în cauză, pronunțând o încheiere de admitere în principiu și o sentință care cuprind motive contradictorii, nu a analizat contribuția părților la dobândirea bunurilor, având în vedere faptul că legea prezumă doar că ambii soți au avut o contribuție la dobândirea acestor bunuri, fără ca aceasta să menționeze o cotă egală.
S-a mai reținut că nu au fost analizate cererile formulate de pârât cu privire la achitarea cheltuielilor efectuate pentru utilități după pronunțarea divorțului, nu a fost analizat fondul cauzei referitor la cererea privind constatarea unui drept de creanță, reprezentat de plata ratelor efectuate de pârât după introducerea acțiunii de divorț, perioadă în care părțile nu mai gospodăreau împreună, dreptul de creanță rezultat din contravaloarea acțiunilor SIF investite de pârât în comunitatea de bunuri comune.
S-a statuat ca, în rejudecare, instanța de fond să analizeze fondul cauzei, ținând seama de toate criticile constatate ca întemeiate de instanța de control judiciar și să analizeze toate cererile formulate de pârât asupra cărora aceasta nu s-a pronunțat.
Or, prin considerentele încheierii de admitere în principiu existentă la filele 581-587 dosar fond, (care este motivată nelegal pe dispozițiile art.343 și următoarele din noul cod civil în condițiile în care acțiunea este formulată la data de 21.11.2008, dată la care era în vigoare codul familiei) într-o singură frază, s-au respis trei din cererile formulate de pârât, cu motivarea că dreptul de creanță reprezentând acțiuni SIF dobândite de recurentul pârât înainte de căsătorie și valorificate în timpul conviețuirii cu soția reclamantă, reprezintă o simplă contribuție benevolă a soțului la cheltuielile căsătoriei, iar restul drepturilor de creanță sunt respinse ca nedovedite, în condițiile în care la filele 126-128 există depozițiile a patru martori pe care instanța nu le analizează.
Nici în rejudecare, instanța nu s-a pronunțat asupra cererii formulată de recurentul pârât la data de 2.10.2010 (fila 298 din dosar_ ) prin care solicită reținerea unui pasiv al comunității în sumă de 4.700 lei, reprezentând descoperire de cont din creditul contractat de recurent la BRD Sucursala O. și nerambursat, utilizată pentru plata avansului la plata autoturismului Daewoo Nubira și dovedită cu factura fiscală emisă la 19.05.2006 și cu chitanța nr._ din 19.05.2006 emisă de ., dar și cu extrasul de cont existentă la fila 300 din același dosar.
S-a mai reținut că instanța de fond nu se pronunță nici pe capătul de cerere privind dreptul de creanță solicitat de pârâtul reclamant,constând în îmbunătățirile efectuate de acesta la imobilul solicitat la partaj ( fila 23 dosar 9664/2008) anterior încheierii căsătoriei.
Tot nelegal instanța de fond a invocat dispozițiile art. 357 din noul cod civil pe care însă nu îl aplică, având în vedere dispozițiile finale din text care prevăd că doar până la proba contrară se prezumă că soții au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor.
Sub acest aspect, instanța de fond a reținut în motivarea cotelor egale că, deși strict financiar, recurentul pârât a realizat venituri substanțial mai mari decât soția sa, având în vedere perioadele îndelungate de timp în care acesta a fost departe de țară, soția s-a comportat ca o bună gospodină și a avut întotdeauna un loc de muncă bine remunerat.
Prin încheierea de admitere în principiu nu au fost analizate distinct înscrisurile depuse de ambele părți în dovedirea cererilor și a apărărilor formulate și nici motivul pentru care apărările acestora sunt înlăturate.
În plus, tribunalul a constatat că prin cererea introductivă existentă la fila 1 din dosar_, recurenta reclamantă Z. M. a solicitat reținerea și partajarea în cote de ½ a mai multor bunuri, printre care un apartament situat în Slatina, ..19, . limita ratelor achitate până la data de 11.11.2008.
Această cerere a recurentei reclamante nu a fost modificată ulterior, în sensul de a se constata calitatea de bun comun a întregului apartament, ci menținută chiar prin concluziile scrise formulate de aceasta (fila 281 dosar) iar recurentul pârât s-a apărat în permanență, susținând că apartamentul are calitatea de bun propriu, având în vedere pe de o parte faptul că i-a fost repartizat, ținându-se seama de calitatea sa de militar, iar în cei doi ani de la achiziționarea apartamentului, în timpul căsătoriei s-a achitat mai puțin de 1/10 din contravaloarea acestuia, potrivit contractului de vânzare cumpărare cu plata în rate existent la fila 6-9 dosar fond.
Or, instanța de fond, în condițiile în care a reținut imobilul în integralitatea lui la masa partajabilă, era obligată în același timp să constate dreptul de creanță al pârâtului recurent pentru diferența neachitată pe care să o impute asupra activului.
Pentru toate cele ce preced, ținând seama de faptul că încheierea de admitere în principiu a fost apreciată ca fiind nelegală pe de o parte, iar pe de alta că nu a cuprins motivele pe care se sprijină și care au dus la soluția pronunțată, ceea ce echivalează în fapt cu o necercetare a fondului pricinii, tribunalul a constatat că se impune casarea încheierii de admitere în principiu, precum și a hotărârii.
Având însă în vedere dispozițiile art. 312 alin.6 ind.1 cod procedură civilă, ce prevăd că poate fi dispusă casarea cu trimitere o singură dată în cursul procesului, iar pricina a fost deja casată cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond, tribunalul a admis recursurile, a casat încheierea de admitere în principiu din 01.10.2012, precum și sentința civilă 4127 din 10.04.2013 și s-a dispus reținerea cauzei spre rejduecare.
În rejudecare s-a dispus a fi avute în vedere și criticile invocate în recursul reclamantei pârâte, dar și celelalte critici ale pârâtului reclamant, care nu au mai fost analizate, dată fiind soluția de casare a încheierii de admitere în principiu.
Totodată s-a dispus a se pune în discuția părților necesitatea suplimentarii probatoriului, referitor la capetele de cerere nesoluționate la fond, urmând ca părțile să propună orice alte probe utile pentru aflarea adevărului, iar pârâtul reclamant să depună la dosar înscrisuri privind data achiziționării autoturismului Dacia.
Împotriva deciziei numărul 988 din data de 23 octombrie 2013 dar și a încheierii de ședință din data de 02 octombrie 2013, pronunțate de Tribunalul O. – Secția I Civilă a formulat recurs reclamanta S. ( Z.) M..
În motivele de recurs formulate de recurenta reclamantă S. ( Z.) M., aceasta arată că decizia atacată este nelegală, întrucât calificarea căii de atac declarate împotriva încheierii de admitere în principiu pronunțată de Judecătoria Slatina la 01.10.2012 și împotriva sentinței civile 4127/10.04.2013 este aceea de apel.
Recurenta arată că obiectul litigiului este un partaj de bunuri comune, iar valoarea masei partajabile este de 199.356 lei constând într-un apartament cu 3 camere și dependințe și un autoturism Daewoo Nubira II. Se arată că în primul ciclu procesual valoarea masei partajabile a fost stabilită prin sentința civilă 4768/28.09.2010 pronunțată în dosarul_ ca fiind în sumă de 98.088,6 lei. Prin urmare, raportat la valoarea masei partajabile, calea de atac a fost calificată ca fiind recursul.
După casarea cu trimitere recurenta arată că au fost întocmite noi rapoarte de expertiză cu privire la bunurile supuse partajului, iar valoarea masei partajabile a fost stabilită ca fiind în sumă de 199.356 lei. Se precizează că în cauza de față calea de atac este determinată de valoarea masei partajabile. Se invocă dispozițiile dec. 32/09.06.2008 a ÎCCJ, arătându-se că la stabilirea criteriului valoric legiuitorul a avut în vedere valoarea obiectului litigiului în m materialitatea sa.
S-a apreciat că pentru determinarea competenței materiale și a căilor de atac nu se are în vedere denumirea generică a cererii, ci valoarea obiectului acesteia, indiferent dacă ea este în constatarea sau realizarea dreptului, astfel că se solicită să se califice calea de atac împotriva sentinței pronunțată de Judecătoria Slatina ca fiind apelul și nu recursul și trimiterea cauzei spre competentă soluționare unui complet legal constituit.
Intimatul pârâtul Z. C. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca inadmisibil, cu obligarea recurentei reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare intimatul arată că atât instanța de fond cât și Tribunalul O. au calificat în mod corect calea de atac ca fiind recurs, întrucât în primul ciclu procesual valoarea masei partajabile a fost stabilită la suma de 98.088,6 lei și în raport de această valoare a fost calificată calea de atac ca fiind recursul .
Se mai arată că în al doilea ciclu procesual s-a stabilit o valoare mai mare a masei partajabile de 199.356 lei ca urmare a faptului că în rejudecare instanța a reținut la partaj valoarea integrală a apartamentului, deși în mod corect trebuia să rețină locuința la valoarea proporțională cu suma plăților efectiv făcute în timpul căsătoriei până la despărțirea prin divorț, având în vedere că apartamentul nu era achitat integral.
Intimatul precizează că nu este admisibil ca în primul ciclu procesual calea de atac să fie recursul, iar în al doilea ciclu procesual să fie apelul, întrucât numai o instanță de recurs poate verifica dacă, în rejudecare au fost respectate dispozițiile date de instanța de recurs privind decizia de casare.
Recursul este inadmisibil și se va respinge ca atare, atât împotriva încheierii din 02.10.2013, cât și împotriva dec. 988/23.10.2013.
Procedura civilă se caracterizează prin reguli precise și imperative, iar exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalității, potrivit căruia căile de atac sunt instituite prin lege. Legalitatea căilor de atac este și o regulă cu valoare de principiu constituțional consacrată în art.128 din Legea fundamentală. În afara căilor de atac prevăzute de lege nu pot fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a obține modificarea unei hotărâri judecătorești.
Un alt principiu care guvernează materia căilor de atac este acela al unicității dreptului de e exercita o cale de atac și care presupune că părțile au dreptul de exercita calea de atac o singură dată împotriva unei hotărâri judecătorești.
Pe de altă parte, dispozițiile procesuale care instituie într-un sistem de drept căile de atac care pot fi exercitate trebuie să fie nu doar accesibile, dar și previzibile. Calitatea legii de a fi accesibilă și previzibilă este o garanție a procesului echitabil în materie civilă, astfel cum este acesta protejat prin art. 6 din Convenția Europeană de Drepturilor Omului.
Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, sunt supuse recursului, potrivit art. 299 Cod procedură civilă .
În conformitate cu disp. art. 377alin. 2 pct. 4 și 5 Cod procedură civilă sunt hotărâri irevocabile, hotărârile date în recurs chiar dacă prin aceasta s-a soluționat fondul pricinii și orice alte hotărâri, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.
În ceea ce privește încheierea din 02.10.2013
În ședința publică de la data de 02 .10. 2013 apărătorul recurentei reclamante a solicitat recalificarea căii de atac, ca fiind apel. Prin încheierea din 02.10.2013 atacată cu recurs în fața Curții, Tribunalul O., verificând actele și lucrările dosarului a constatat că în mod corect cauza a fost înregistrată ca fiind recurs și a apreciat calea de atac ca fiind recursul, față de obiectul cererii de chemare în judecată, arătând că a aspectul care contează la calificarea căii de atac este valoarea bunurilor stabilită prin cererea de chemare în judecată și nu valoarea stabilită prin raportul de expertiză.
Potrivit Codului de procedură civilă, toate încheierile care preced hotărârea și au ca scop să pregătească soluționarea pricinii sunt încheieri premergătoare( art. 147 și 268 C.pr.civilă). Unele dintre acestea pot conține dispoziții pur premergătoare ( încheieri preparatorii) care nu leagă instanța ( art. 268 alin.2 C.pr.civilă) sau dimpotrivă pot conține soluționări parțiale ale unor aspecte ale litigiului care leagă instanța, în sensul că ea nu mai poate reveni asupra celor hotărâte ( încheieri interlocutrorii – art. 268 alin. 3 C.pr.civilă).
Consecința practică a unei astfel de reglementări constă, printre altele în aceea că încheierile premergătoare, indiferent de felul lor ( încheieri preparatorii sau interlocutorii) nu pot fi atacate cu recurs decât odată cu fondul. Recursul declarat împotriva hotărârii se socotește că a fost făcut și împotriva încheierilor premergătoare( art. 299 C.pr.civilă). Rezultă că în sistemului Codului de procedură civilă încheierile premergătoare fac corp comun cu hotărârea finală și prin urmare vor fi supuse recursului numai odată cu aceasta.
În cauza de față Încheierea din 02.10.2013 a Tribunalului D. în dosarul_ împotriva căreia recurentul a formulat recurs reprezintă o astfel de încheiere premergătoare, care nu poate fi atacată separat cu recurs, conform dispozițiilor mai sus menționate, astfel că acest recursul împotriva acestei încheieri este inadmisibil.
În ceea ce privește recursul împotriva deciziei
Hotărârea supusă recursului de față a fost pronunțată de Tribunal ca instanță de recurs, în baza art. 2 pct. 3 Cod procedură civilă, având în vedere art.2 pct. 3 C.pr.civilă, prin care se prevede că Tribunalul judecă ca instanță de recurs recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului.
Potrivit art. 2821 alin.1 C.pr.civilă nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere și în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv.
Prin decizia nr. 32/09 iunie 2008 a ÎCCJ s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că dispozițiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1, lit. a și b și art. 2821 alin. 1 C.pr.civilă se interpretează în sensul că în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și în căile de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare. Această decizie este obligatorie pentru instanțe potrivit art. 329 alin. 3 C.pr.civilă.
În cauza de față, Tribunalul a avut în vedere faptul că, față de obiectul cererii de chemare în judecată, aspectul care contează la calificarea căii de atac este valoarea bunurilor stabilită prin cererea de chemare în judecată și nu valoarea stabilită prin raportul de expertiză.
Criticile recurentei reclamante vizează tocmai acest aspect și anume, faptul că pentru calificarea căii de atac trebuia avută în vedere valoarea bunurilor stabilită prin raportul de expertiză, care era de 199.356 lei, deci o valoare a masei partajabile mai mare, fapt ce ar fi determinat recalificarea căii de atac ca fiind apel și nu recurs.
Curtea apreciază că nu sunt întemeiate criticile recurentei întrucât prin decizia 507/05.04.2011 s-a statuat irevocabil calea de atac ca fiind recursul, casându-se sentința 4678/28.09.2010 și Încheierea de admitere în principiu din data de 02.02.2010, trimițându-se cauza spre rejudecare la aceeași instanță. În ceea ce privește însă calea de atac prin încheierea din 29.03.2011 Tribunalul O., ca instanță de recurs a constatat că recursul este calea legală de atac în prezenta cauză, având în vedere că valoarea masei partajabile stabilită prin rapoartele de expertiză la acel moment se situează sub 100.000 lei. Prin decizia 507/05.04.2011 s-a statuat irevocabil calea de atac ca fiind recursul.
Prin urmare, nu se mai poate repune în discuție la acest moment o recalificare a căii de atac în prezenta cauză. Cum, prin decizia 988/23.10.2013 din al doilea ciclu procesual a fost soluționat recursul împotriva sentinței 4127/10.04.2013, rezultă că prezentul recurs reprezintă un recurs la recurs.
Împotriva unei hotărâri judecătorești se pot exercita numai căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.
Recunoașterea unor căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalității și al celui constituțional al egalității în fața legii și autorităților.
Față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs. Această concluzie derivă și din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac. Cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac, iar recursul la recurs este inadmisibil.
Acestea sunt considerentele pentru care se va respinge recursul de față ca inadmisibil, atât împotriva sentinței nr. 988 din data de 23 octombrie 2013 cât și împotriva încheierii din 02.10.2013 în baza art. 312 alin. 1 teza II Cod procedură civilă .
Conform art. 274 C.pr.civilă va fi obligă reclamanta S. ( Z.) M. la 500 lei cheltuieli de judecată către pârâtul Z. C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta S. ( Z.) M. împotriva deciziei numărul 988 din data de 23 octombrie 2013 și a încheierii de ședință din data de 02 octombrie 2013, pronunțate de Tribunalul O. – Secția I Civilă, în contradictoriu cu pârâtul Z. C..
Obligă reclamanta S. ( Z.) M. la 500 lei cheltuieli de judecată către pârâtul Z. C..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 februarie 2014.
Președinte, M. L. N. A. | Judecător, C. R. | Judecător, T. R. |
Grefier, S. C. |
Red.Jud.C.R.
Tehn.I.C./Ex.2/26.03.2014
Jud.rec. fond/A.C.Tițoiu,
I.D. și
Și M.I.S.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 2095/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1602/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
