Revendicare imobiliară. Decizia nr. 704/2014. Curtea de Apel CRAIOVA

Curtea de Apel CRAIOVA - Sentințe și decizii civile / 2014

Decizia nr. 704/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-04-2014 în dosarul nr. 7711/318/2010*

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 704

Ședința publică de la 10 Aprilie 2014

Completul compus din:

Președinte: - O. C. G.

Judecător: - T. R.

Judecător: - M. P.

Grefier: - S. C.

Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul P. V. împotriva deciziei civile numărul 603/06.12.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții C. M., C. V., C. E., cu reclamanta P. E., având ca obiect revendicare imobiliară.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul reclamant P. V. personal și asistat de avocat A. A., intimatul pârât C. V. personal și asistat de avocat M. I., același avocat reprezentând și pe intimații pârâți C. M., C. E., lipsind intimata reclamantă P. E..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat depunerea la dosarul cauzei prin serviciul registratură din cadrul instanței, de către recurentul reclamant P. V. de înscrisuri și un raport de expertiză extrajudiciar, înregistrate sub nr._/17.03.2014.

Avocat A. A. a depus la dosarul cauzei împuternicirea avocațială nr ._, chitanță datată 09.04.2014 reprezentând onorariu avocat și precizare la motivele de recurs, o dezvoltare în limita motivelor invocate în cererea de recurs și o sintetizare a înscrisurilor depuse de-a lungul timpului și care se regăsesc la dosarul cauzei.

Avocat M. I. a depus la dosarul cauzei împuternicirea avocațială nr._/28.03.2014, chitanța nr.40/28.03.2014 reprezentând onorariu avocat și bon fiscal nr. 57/10.04.2014 reprezentând contravaloare combustibil pentru transport.

A învederat că nu solicită termen pentru a observa precizarea motivelor de recurs depuse în ședința publică însă în măsura în care prin acestea se invocă și motive noi, solicită aplicarea sancțiunii nulității.

Instanța a acordat cuvântul asupăra excepției tardivității formulării recursului și asupra nulității recursului invocate de intimații pârâți C. V., C. M., C. E. prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.

Avocat M. I. pentru intimații pârâți C. V., C. M., C. E. a învederat că nu mai susține excepția tardivității formulării recursului ci a nulității recursului fiind încălcate dispozițiile art. 304 lit. c Cod procedură civilă raportat la art. 306 Cod procedură civilă.

Avocat A. A. pentru recurentul reclamant P. V. a solicitat respingerea excepției susținând că tocmai a complinit această lipsă și consideră că acesta nu este motiv de nulitate.

Curtea a unit excepția cu fondul, potrivit art. 137 Cpod procedură civilă și, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.

Avocat A. A. pentru recurentul reclamant P. V. a susținut faptul că, sub aspectul nelegalității, în decizia recurată nu există nici măcar un argument motivat de instanța de apel conform propriei logici de gândire și exprimare, încălcându-se astfel obligația legală și obligatorie de motivare a hotărârii adoptate sub aspectul împrejurărilor de fapt cât și de drept care au format convingerea acestei instanțe precum și cele pentru care au fost înlăturate cererile părților, fiind încălcate dispozițiile art. 261 pct. 5 Cod procediră civilă.

Instanța a pus în discuție următoarea împrejurare: dacă motivul invocat este formulat în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă.

Avocat A. A. a lăsat la aprecierea instanței și a mai susținut faptul că, nici pe fond această soluție nu este corectă, nu este judecat până la urmă apelul. Arât instanța de fond cât și instanța de apel au reținut că nu există suprapunere și au făcut referire la o singură sentință pronunțată de Judecătorua Tg.J.. Recurentul susține că suprapunerea există, este reală și adevărată. În acest litigiu, per ansamblu, au fost efectuate un număr de cinci expertize de către cinci experți diferiți. Din care trei au stabilit că există suprapunere și alți doi nu s-au pronunțat asupra acestui aspect pentru că nu li s-a solicitat ca și obiectiv. Expertul care a efectuat expertiza extrajudiciară a constatat că există suprapunere.

Concluzionând a solicitat, într-o primă teză admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei la tribunal pentru completarea probatoriului, iar într-o a doua teză admiterea recursului, modificarea deciziei recurate și stabilirea de către instanța de recurs a liniei de hotar.

Interpelat fiind de instanță a invederat că litigiul privind anularea procesului verbal s-a soluționat, s-a respins.

A solicitat acordarea de cheltuieli de judecată.

Avocat M. I. pentru intimații pârâți C. V., C. M., C. E. a solicitat respingerea recursului, susținând că nu sunt indicate motive de nelegalitate dare să ducă la casarea deciziei, singura critică vizează expertiza iar această critică nu a fost adusă în apel. Titlurile de proprietate nu se suprapun, singurul care ocupă teren mai mult decât în acte este recurentul.

A solicitat acordarea de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat și cheltuieli de transport.

CURTEA:

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

1.Prin sentința civilă nr. 8600/2009 pronunțată în dosarul nr._ la care a fost conexat dosarul nr._/318/2009, au fost respinse în totalitate acțiunile reciproce ale părților.

2.Prin decizia nr.103/2010 a Tribunalului Gorj au fost admise apelurile tuturor părților, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare, cu îndrumarea de a se administra probatorii pentru stabilirea amplasamentului terenului în raport de situația de la momentul dobândirii dreptului de proprietate de către părți sau de autorii lor, cât și pentru a se stabili în ce măsură proprietățile părților au suferit modificări ulterior intrării în vigoare a Legii fondului funciar, fiind relevantă compararea titlurilor de proprietate, iar pentru acțiunea în revendicare s-a arătat că urmează a fi avute în vedere și gardurile vechi ce delimitează proprietățile învecinate.

Cauza a fost înregistrată sub nr._ , iar în rejudecare instanța a luat declarații părților cu privire la amplasamentul terenurilor și etapele evoluției litigiului, dispunând efectuarea unei expertize specialitatea topografie.

Raportul de expertiză a fost întocmit de expert V. N. pentru termenul din 22.06.2011, când s-au formulat obiecțiuni și s-a depus copia sentinței civile nr. 4125/2011 a Judecătoriei Tg-J. având ca obiect litigiu de fond funciar.

Prin încheierea din 06.07.2011, instanța a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 C.p.civilă, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._/318/2010, fiind formulată cerere de repunere pe rol de către reclamantul P. V., însoțită de copia hotărârii irevocabile pronunțată în litigiul de fond funciar.

Pe durata suspendării a intervenit decesul reclamantului C. V. I., conform certificatului de deces nr. 93/15.12.2011 eliberat de Primăria Bălești, instanța desemnând curator special pe C. E. – soție supraviețuitoare, ceilalți succesori fiind C. V. și C. M., conform declarației soției supraviețuitoare.

Cauza de față înregistrată sub nr._ .

3. Prin sentința nr. 2212/2012 a fost respinsă acțiunea în revendicare formulată de reclamanții P. V. și P. E. și a fost disjunsă acțiunea în revendicare și grănițuire formulată de reclamantul C. I. împotriva pârâților P. V. și P. E., această cerere fiind înregistrată sub nr._, dosar în care s-a dispus suspendarea judecății până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ .

Împotriva sentinței nr. 2212/2012 au declarat apel reclamanții P. V. și P. E..

4.Prin decizia nr.283/2012 în sensul admiterii, anulării sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Instanța de control judiciar a arătat în considerentele deciziei nr.283/2012 că instanța în mod corect în cursul primului ciclu procesual a dispus conexarea celor două cauze, ulterior, în rejudecare instanța nemaiputând reveni și dispune disjungerea celor două cauze.

Cu referire la fondul cauzei, instanța de apel a reținut că, prin sentința civilă nr.4125/06.05.2011 a Judecătoriei Tg.J., s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea, însă această nulitate absolută parțială a vizat o parte din teren și îndreptățirea reclamantei P. E. la reconstituire, fiind menținută HCJ 50/18.11.1991 pentru 0,72 ha numai cu privire la petentul P. V. și dispunându-se eliberarea unui alt titlu de proprietate doar în favoarea petentului P. V. pentru suprafața de 0,72 ha, din care face parte și suprafața de 894 mp, situată în T36, P 347/46 cu vecini N- B. M. E- rest proprietate S- N. D. V- rest proprietate.

În această situație, tribunalul a apreciat că nu s-a putut reține că nu mai există titlu de proprietate, întrucât titlul inițial a fost cenzurat numai cu privire la unul dintre moștenitori și cu privire la o parte din suprafața reconstituită, el rămânând valabil pentru reclamantul P. V. și pentru suprafața de 0,72 ha, ce se regăsește ca suprafețe componente, tarlale și parcele în titlul pentru care s-a constatat nulitatea absolută parțială, iar art. 584 C.civil prevede că orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa, textul legal netrebuind să fie interpretat în sensul că părțile implicate într-un proces de grănițuire trebuie să aibă calitate de proprietar, grănițuirea putându-se realiza și între persoane care, fără a avea calitatea de proprietari, sunt posesori ai terenurilor învecinate.

Și sub acest aspect, tribunalul a apreciat ca nefondată reținerea instanței de fond în sensul că nu a putut fi soluționat la momentul actual capătul de cerere pentru grănițuire datorită lipsei titlului de proprietate, hotarul putându-se stabili în funcție de titlul de proprietate al pârâtului și partea din titlul de proprietate rămasă valabilă pentru reclamant, iar la rejudecare, în urma conexării celor două dosare, instanța urmează ca în funcție de titlul de proprietate al pârâtului și suprafața de 0,72 ha pentru care titlul de proprietate al reclamantului P. V. a rămas valabil să procedeze la administrarea unei expertize tehnice de specialitate prin care să procedeze la stabilirea liniei de hotar dintre terenurile părților și, în situația în care cele două titluri se suprapun, expertul va stabili o linie de hotar în funcție de actele de proprietate ale reclamantului și o linie de hotar în funcție de actele de proprietate ale pârâtului, urmând ca instanța să compare titlurile părților și în urma acestei comparări (prin verificarea îndreptățirii părților la reconstituire prin respectarea Legii nr.18/1991) să aleagă varianta linei de hotar corespunzătoare titlului de proprietatea mai bine caracterizat.

Cu prilejul noii rejudecări dosarul a fost înregistrat sub nr._ și a fost conexată cererea înregistrată sub nr._ (după disjungerea dispusă prin sentința nr. 2212/2012), inițial cererea fiind înregistrată sub nr._/318/2008 (dosar ce a fost conexat inițial la cauza de față, conform încheierii pronunțată în ședința publică din 20.10.2008).

Totodată, instanța a dispus efectuarea unei noi expertize, precum și atașarea dosarului nr._/318/2010, dosar în care au fost comunicate actele avute în vedere la emiterea titlului de proprietate invocat de reclamanții P. V. și P. E., cu precizarea că actele avute în vedere la emiterea titlului de proprietate invocat de reclamantul C. I. se regăsesc în dosarele atașate anterior.

De asemenea, instanța a respins cererea reclamantului P. V. pentru suspendarea judecății, în temeiul art. 244 C.p.civilă, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._/318/2012 ce are ca obiect rectificarea procesului verbal de punere în posesie din data de 04.07.2012, raportat la prevederile art. 315 alin. 1 C.p.civilă și îndrumările instanței de control judiciar care a reținut că hotarul se poate stabili în funcție de titlul de proprietate al pârâtului și partea din titlul de proprietate rămasă valabilă pentru reclamant (decizia nr. 283/2012).

În plus, instanța a subliniat că părțile deja sunt în posesia actelor emise în temeiul Legii nr. 18/_, acte ce au fost menținute în litigiile ce au făcut obiectul dosarelor atașate, iar doar în caz de suprapunere se va proceda la compararea titlurilor părților.

5.Prin sentința civilă nr.3561/07.05.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul P. V. domiciliat în comuna BĂLEȘTI, . în contradictoriu cu pârâtul C. I., iar după decesul acestuia, în contradictoriu cu moștenitorii C. E., C. M. și C. V., cu domiciliul în comuna BĂLEȘTI, ..

A fost respins capătul de cerere privind revendicarea și obligația de a face formulat de reclamantul P. V. în contradictoriu cu pârâtul C. I..

A fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta P. E., domiciliată în . Gorj în contradictoriu cu pârâtul C. I..

A fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul C. I., în contradictoriu cu pârâtul P. V. înregistrată sub nr._/318/2008 (după disjungere fiind înregistrată sub nr._ ), cerere conexată la dosarul nr._ (la ultima rejudecare fiind înregistrat sub nr._ ).

A fost respinsă cererea formulată de reclamantul C. I., înregistrată sub nr._/318/2008 în contradictoriu cu pârâta P. E..

A fost stabilită linia de hotar între proprietatea reclamantului P. V., proprietate situată în intravilanul satului Stolojani, .. 40, P. 585/1, P585/2, P. 585/3 și P. 585/4 cât și extravilan în T. 36, P347/42, precum și proprietatea autorului C. I. (proprietate ce se învecinează la N. cu cea a reclamantului, descrisă anterior) pe aliniamentul reprezentat de pct. A-B-C-D-E-F-G din raportul de expertiză întocmit în cauză de inginer P. V., cu următoarele precizări:

- pct. A este colțul gardului actual al pârâtului;

- pct.- B se află la distanța de 4,37 m de pct. A și reprezintă stâlpul gardului de ciment, distanța între zidul casei pârâtului și stâlpul gardului de ciment fiind de 0,31 m., iar între pct. A-B există gard din plăci de ciment;

- pct. C se află la distanța de 11,54 m. față de pct. A și este un stâlp de lemn;

- pct. D este un stâlp de lemn și este situat la 1,4 m față de zidul gardului reclamantului ( în partea de vest), între pct. C-D fiind un gard din scândură și plasă de sârmă;

- pct. E se află pe latura de est a grajdului reclamantului, la 0,89 m de limita actuală; - pct. F se află la 25,86 m de pct. D și la 1,24 m de limita actuală, lățimea terenului pârâților în acest punct fiind de 15,8 m;

- pct. G este situat la 100,11 m spre est, în linie dreaptă de pct. F, acolo unde linia de hotar trasată întâlnește aliniamentul actual, de aici spre est, păstrând aliniamentul în linie dreaptă ( pct. E-F-G).

A fost obligat pârâtul P. V. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie moștenitorilor reclamantului C. I., suprafața de 27 m.p. situată în intravilan, în T40, P. 587 și suprafața de 49 m.p. situată în extravilan în T. 36, P. 347/43, conform raportului de expertiză întocmit în cauză, precum și la ridicarea construcției amplasată pe această suprafață, iar, în caz de refuz, au fost autorizați aceștia să efectueze operațiunea, pe cheltuiala pârâtului.

S-a compensat parțial cheltuielile de judecată și a fost obligat pârâtul P. V. să plătească moștenitorilor reclamantului C. I. cheltuieli de judecată în cuantum de1749 lei.

Pentru a pronunța această sentință a reținut instanța că, reclamanților-pârâți P. V. și P. E. li s-a eliberat un titlu de proprietate cu nr._/2006 pentru o suprafață de 1,4982 ha, iar pe de altă parte pârâtului reclamant C. I. i s-a eliberat titlu de proprietate nr._/2002 pentru o suprafață de teren de 1,2730 ha.

În dosarul 6805/2005, reclamanții pârâți au solicitat anularea titlului de proprietate nr._/2002 emis pârâtului reclamant C. I., iar prin sentința civilă nr.8222/2005, irevocabilă s-a respins acțiunea, reținându-se că nu sunt îndeplinite condițiile pentru constatarea nulității absolute a titlului de proprietate, că pârâtul C. I. este persoană îndreptățită, omologând și raportul de expertiză efectuat de expert tehnic Toacsen I.. Acest expert a arătat în raport că dimensiunile terenurilor părților au fost stabilite de comisia locală iar lățimea cumulată a terenurilor părților din proces, reconstituite în baza titlului de proprietate și a adeverinței și procesului verbal de punere în posesie este mai mare decât lățimea cumulată măsurată în teren astfel încât o suprafață de 153 mp teren se găsește inclusă în titlul de proprietate al pârâtului C. I. dar și în adeverința de proprietate și procesul verbal de punere în posesie al reclamantului P. V..

La rândul său, C. I. a formulat o cerere înregistrată sub nr._ prin care a solicitat anularea titlului de proprietate cu nr._/2006 emis beneficiarilor P. V. și P. E., însă, prin sentința civilă 2701/2008 irevocabilă, a fost respinsă acțiunea motivându-se că terenurile din titluri nu se suprapun (aspect confirmat și de expertiza întocmită de inginer P. V.), ci doar pârâtul ocupă în fapt 248 mp din terenul reclamantului C. I., nu poate face decât obiectul unei acțiuni în revendicare și nu de anulare titlu.

Prin cererea înregistrată sub nr._/318/2010, petentul P. N. V. a solicitat instanței în contradictoriu cu intimatele Comisia Locală Bălești, Comisia Județeană Gorj și detentoarea P. E., ca prin sentința ce va pronunța, să dispună rectificarea titlului de proprietate nr._/27.02.2006 și a procesului verbal de punere în posesie cu privire la moștenitorii autoarei C. Gh. E., în sensul menționării doar a moștenitorului P. N. V., obligarea pârâtelor de a emite un nou titlu de proprietate pentru suprafața de 894 m.p. teren, iar prin sentința nr.4125/2011 a fost soluționată această cerere, ulterior precizată, în parte, în sensul că s-a constat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/27.02.2006, eliberat în indiviziune în favoarea petentului P. V. și a intimatei P. E., a procesului verbal de punere în posesie nr._/04.10.2005 și a HCJ nr. 3790/15.07.2005, s-a constat nulitatea absolută parțială a HCJ 50/18.11.1991, cu privire la intimata P. E., a fost menținută parțial HCJ 50/18.11.1991, cu privire la suprafața de 0,72 ha., doar cu privire la petentul P. V. și s-a dispus eliberarea unui alt titlu de proprietate doar în favoarea petentului P. V., în calitate de moștenitor al autoarei C. Gh.E., pentru suprafața totală de 0,72 ha., din care face parte și suprafața de 894 mp, situată în tarlaua 36, . următoarele vecinătăți: N-B. C. M., E-rest proprietate, S-N. D., V-rest proprietate.

Raportat la soluția pronunțată în dosarul nr._/318/2010, instanța a reținut că reclamanta P. E. nu mai are calitatea de coproprietar al terenului revendicat în cauza de față, iar amplasamentul terenului (0,72 ha) la care este îndreptățit reclamantul P. V. este cel deja stabilit, în temeiul Legii !8/1991, în dosarul nr._/318/2010 nefiind modificate actele de reconstituire sub aspectul amplasamentului, ci doar l beneficiarului reconstituirii (doar P. V. pentru suprafața de 0,72 ha).

După pronunțarea sentinței din nr._/318/2010, Comisia Locală Bălești a întocmit procesul verbal de punere în posesie nr._ din data de 04.07.2012 (depus la fila 99 din dosarul nr._/318/2010) în favoarea reclamantului P. V. cu privire la suprafața de 0,72 ha în care sunt incluse și parcelele a căror grănițuire s-a solicitat în cauza de față, respectiv parcelele 585/1, 585/2, 585/3, 585/4 (din tarlaua 40) și . tarlaua 40, cu precizarea (reținută și în considerentele deciziei nr.283/2012) că titlul inițial a fost cenzurat numai cu privire la unul dintre moștenitori și cu privire la o parte din suprafața reconstituită, el rămânând valabil pentru reclamantul P. V. și pentru suprafața de 0,72 ha, ce se regăsește ca suprafețe componente, tarlale și parcele în titlul pentru care s-a constatat nulitatea absolută parțială.

Expertiza efectuată în cauză de inginer P. V. a identificat terenul reconstituit părților în temeiul Legii nr. 18/_, conform actelor de reconstituire menționate anterior (titlul de proprietate cu nr._/2006, procesul verbal de punere în posesie nr._ din data de 04.07.2012 și titlul de proprietate nr._/2002), cât și terenul deținut de reclamantul P. V. și pârâții, concluzionând că pârâții nu ocupă terenul reclamantului, însă acesta ocupă suprafața de 27 m.p. situată în intravilan, în T40, P. 587 și suprafața de 49 m.p. situată în extravilan în T. 36, P. 347/43, identificată prin raportul de expertiză.

Prin același raport, expertul a stabilit linia de hotar, în raport de actele de reconstituire, cât și de semnele vechi de hotar între proprietatea reclamantului P. V., situată în intravilanul satului Stolojani, .. 40, P. 585/1, P585/2, P. 585/3, P. 585/4 și extravilan în T. 36, P347/42, cât și proprietatea autorului C. I. (proprietate ce se învecinează la N. cu cea a reclamantului, descrisă anterior) pe aliniamentul reprezentat de pct. A-B-C-D-E-F-G din raportul de expertiză întocmit în cauză de inginer P. V., cu următoarele precizări: pct. A este colțul gardului actual al pârâtului; pct.- B se află la distanța de 4,37 m de pct. A și reprezintă stâlpul gardului de ciment, distanța între zidul casei pârâtului și stâlpul gardului de ciment fiind de 0,31 m, iar între pct. A-B există gard din plăci de ciment; pct. C se află la distanța de 11,54 m. față de pct. A și este un stâlp de lemn; pct. D este un stâlp de lemn și este situat la 1,4 m. față de zidul gardului reclamantului ( în partea de vest), între pct. C-D fiind un gard din scândură și plasă de sârmă; pct. E se află pe latura de E. a grajdului reclamantului, la 0,89 m de limita actuală; pct. F se află la 25 ,86 m. de pct. D și la 1,24 m. de limita actuală, lățimea terenului pârâților în acest punct fiind de 15,8 m; pct. G este situat la 100,11 m spre E, în linie dreaptă de pct. F, acolo unde linia de hotar trasată întâlnește aliniamentul actual, de aici spre E, păstrând aliniamentul în linie dreaptă ( pct. E-F-G).

Linia de hotar propusă respectă lățimea la drum (Vest) de 7,40 m a terenului reclamantului P. V., cât și lățimile de câte 9 m pentru . care este amplasat grajdul (dimensiuni depășite începând cu pct. D spre est), precum și lățimea la drum de 17,80 m și de 15,80 m la vest parcelei 585 din tarlaua 40, situată în intravilan, pentru suprafața reconstituită autorului pârâților, așa cum reiese din actele de reconstituire, acte menținute cu privire la amplasament în litigiile anterioare, aspect reamintit de instanța de control judiciar în considerentele deciziei nr.283/2012.

Față de considerentele expuse, instanța a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta P. E. deoarece aceasta nu are calitatea de coproprietar al terenului revendicat, raportat la soluția pronunțată în dosarul nr._/318/2010, iar cererea înregistrată sub nr._/318/2008 formulată în contradictoriu cu pârâta P. E. de către pârâtul C. I. (decedat în timpul judecății) a fost respinsă ca nefondată deoarece această pârâtă nu ocupă terenul acestuia.

Totodată, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul P. V., în sensul că a respins capătul de cerere privind revendicarea formulat de reclamantul P. V. în contradictoriu cu pârâtul C. I. și, implicit cererea accesorie privind ridicarea construcțiilor, nefiind îndeplinite condițiile art. 480 C.civil din 1864, din probele administrate reieșind că pârâții nu ocupă suprafața reconstituită reclamantului P. V., iar cererea privind grănițuirea a fost admisă pe aliniamentul reprezentat pct. A-B-C-D-E-F-G din raportul de expertiză întocmit în cauză de inginer P. V., din următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 584-585 C.civil din 1864, orice proprietar are dreptul de a-și îngrădi proprietatea sa și de a obliga pe vecinul său de a contribui la efectuarea acestei operații.

Grănituirea, în sensul textului citat, constituie o operațiune de determinare, prin semne exterioare vizibile, a limitelor dintre două proprietăți limitrofe, pentru a se ști limitele fondului asupra căruia poartă dreptul de folosință al proprietarilor celor două fonduri.

În cadrul acțiunii de revendicare, reclamantul este obligat, pentru a-și legitima pretențiile sale și a avea câștig de cauză, să dovedească că este titularul dreptului de proprietate, dobândit în oricare din modurile prevăzute de lege și că bunul revendicat se află în posesia nelegitimă a pârâtului.

În speță s-a constatat că moștenitorii reclamantului C. I. au făcut dovada ambelor elemente: au dovedit că sunt titularii dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, precum și ocupațiunea pârâtului P. V., astfel că a fost obligat pârâtul P. V. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie moștenitorilor reclamantului C. I., suprafața de 27 m.p. situată în intravilan, în T40, P. 587 și suprafața de 49 m.p. situată în extravilan în T. 36, P. 347/43, conform raportului de expertiză întocmit în cauză.

Având în vedere dispozițiile art. 1074 și următoarele C.civil, instanța a obligat pârâtul P. V. la ridicarea construcției (o parte din grajd) amplasată pe suprafața descrisă anterior, iar, în caz de refuz, au fost autorizați moștenitorii reclamantului C. I. să efectueze operațiunea, pe cheltuiala pârâtului P. V..

În raport de soluția pronunțată prin care a fost admisă cererea de grănițuire din a ambelor părți, însă celelalte capete din cererea reclamantului P. V. au fost respinse, fiind admise însă celelalte cereri formulate de autorul pârâților (care are calitatea de reclamant în dosarul nr._/318/2008), văzând dispozițiile art.585 C.civi coroborate cu dispozițiile art.276 C.p.civilă, instanța a compensat parțial cheltuielile de judecată și a obligat pârâtul P. V. să plătească moștenitorilor reclamantului C. I. cheltuieli de judecată în cuantum de 1749 lei, cu precizarea că au fost compensate cheltuielile efectuate de fiecare parte cu expertiza (1600 lei), cât și suma de 19 lei achitată de fiecare parte pentru capătul de cerere privind grănițuirea, iar suma de 1749 lei acordată în plus moștenitorilor autorului C. I. reprezintă cheltuieli efectuate în plus (onorarii avocat și taxă judiciară de timbru aferentă celorlalte capete de cerere).

Împotriva sentinței a formulat apel reclamantul P. V. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

A susținut apelantul prin motivele de apel că instanța de fond în raport cu actele depuse la dosar trebuia să suspende cauza până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._/318/2012, iar situația de fapt reținută de fond este în neconcordanță cu situația de fapt reală, din rapoartele de expertiză efectuate rezultând că terenul pe care îl deține are o suprafață mai mică decât cea care rezultă din acte, iar familiile C. și C. dețin o suprafață mai mare decât cea rezultată din acte.

6.Prin decizia civilă numărul 603/06.12.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul nr._ s-a respins ca nefondat apelul civil formulat de apelantul reclamant P. V., cu domiciliul în satul Stolojani, ., împotriva sentinței civile nr.3561/07.05.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimata reclamantă P. E. și intimații pârâți C. M., C. V. și C. E. (în calitate de moștenitori ai pârâtului decedat-C. V. I.), toți cu domiciliul în satul Stolojani, ..

S-a dispus obligarea apelantului la 800 lei cheltuieli de judecată față de intimații pârâți C. M. și C. V.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._, reclamanții P. V. și P. E. au chemat în judecată pe pârâtul C. V. I., solicitând să fie obligat pârâtul să lase în deplină proprietate și liniștită posesie o suprafață de 56 mp situată pe raza comunei Bălești, . casei –țarină cu vecini la nord C. V.I., la vest P. V., la est C. I. și la sud Rușet C., să se procedeze la grănițuirea acestei suprafețe de teren, să fie obligat pârâtul să-și mute gardul, WC-ul, pătulul și niște copertine construite fără autorizație și în mod ilegal pe proprietatea inclusă titlul lor de proprietate.

Critica adusă sentinței instanței de fond de către apelantul P. V. prin care a arătat că la instanța de fond se impunea suspendarea cauzei până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._/318/2012, nu a fost considerată ca fiind întemeiată.

Prin sentința civilă nr.5416/2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._/318/2012 a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul P. V. prin care a solicitat în contradictoriu cu Comisia Locală de fond funciar Băleși și Comisia Județeană de fond funciar Gorj să pentru suprafața dec 0,7200 ha precum și a schiței aferente, teren situat pe teritoriului satului Stolojani, . în sensul de ase menționa în mod corect lățimea reală a terenului, respectiv 11 m conform hotărârii pronunțate în dosarul nr.1447/1942.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul P. V., iar prin decizia nr.2274/2013 a fost respins recursul declarat ca nefondat, reținându-se că la întocmirea procesului verbal de punere în posesie s-a respectat sentința civilă 4125/2011 a Judecătoriei Tg-jiu care a menținut HCJ nr.50/1991 cu privire la suprafața de 0,072 ha, iar prin rectificarea procesului verbal de punere în posesie și a schiței aferente în sensul modificării lățimii terenului se încearcă modificarea suprafeței validate prin HCJ nr.50/1991 și care a fost menținută prin sentința civilă nr.4125/2011.

Din probatoriile efectuate în cauză a rezultat că reclamantului i s-a eliberat titlul de proprietate nr._/2006 pentru o suprafață de 1,4982 ha, iar pe de altă parte, pârâtul reclamant C. I. i s-a eliberat titlul de proprietate nr._/2002 pentru o suprafață de teren de 1,2730 ha.

Prin acțiunea formulată în dosarul nr. 6805/2005 reclamanții au solicitat anularea titlului de proprietate eliberat pe numele pârâtului, iar prin sentința civilă nr. 8222/2005 i s-a respins acțiunea, reținându-se că nu sunt îndeplinite pentru constatarea nulității absolute a titlului de proprietate. iar pârâtul C. I. este persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate.

La rândul său, pârâtul C. I. a formulat o cerere ce a făcut obiectul dosarului nr._ prin care a solicită anularea titlului de proprietate eliberat pe numele reclamantului P. V., iar prin sentința civilă nr. 2701/2008 rămasă irevocabilă, s-a respins acțiunea reclamantului, motivându-se că terenurile din titlurile de proprietate eliberate celor două părți nu se suprapun.

De asemenea, prin cererea înregistrată sub nr._/318/2010, petentul P. N. V. a solicitat instanței în contradictoriu cu intimatele Comisia Locală Bălești, Comisia Județeană Gorj și detentoarea P. E., ca prin sentința ce va pronunța, să dispună rectificarea titlului de proprietate nr._/27.02.2006 și a procesului verbal de punere în posesie cu privire la moștenitorii autoarei C. Gh. E., în sensul menționării doar a moștenitorului P. N. V., obligarea pârâtelor de a emite un nou titlu de proprietate pentru suprafața de 894 m.p. teren, iar prin sentința nr.4125/2011 a fost soluționată această cerere, ulterior precizată, în parte, în sensul că s-a constat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/27.02.2006, eliberat în indiviziune în favoarea petentului P. V. și a intimatei P. E., a procesului verbal de punere în posesie nr._/04.10.2005 și a HCJ nr. 3790/15.07.2005, s-a constat nulitatea absolută parțială a HCJ 50/18.11.1991, cu privire la intimata P. E., a fost menținută parțial HCJ 50/18.11.1991, cu privire la suprafața de 0,72 ha., doar cu privire la petentul P. V. și s-a dispus eliberarea unui alt titlu de proprietate doar în favoarea petentului P. V., în calitate de moștenitor al autoarei C. Gh.E., pentru suprafața totală de 0,72 ha., din care face parte și suprafața de 894 mp, situată în tarlaua 36, . următoarele vecinătăți: N-B. C. M., E-rest proprietate, S-N. D., V-rest proprietate.

S-a reținut că după pronunțarea sentinței civile nr.4125/2011 în dosarul nr. nr._/318/2010, Comisia Locală Bălești a întocmit procesului verbal de punere în posesie nr._ din data de 04.07.2012 (depus la fila 99 din dosarul nr._/318/2010) în favoarea reclamantului P. V. cu privire la suprafața de 0,72 ha în care sunt incluse și parcelele a căror grănițuire se solicită în cauza de față, respectiv parcelele 585/1, 585/2, 585/3, 585/4 (din tarlaua 40) și . tarlaua 40, cu precizarea (reținută și în considerentele deciziei nr.283/2012) că titlul inițial a fost cenzurat numai cu privire la unul dintre moștenitori și cu privire la o parte din suprafața reconstituită, el rămânând valabil pentru reclamantul P. V. și pentru suprafața de 0,72 ha, ce se regăsește ca suprafețe componente, tarlale și parcele în titlul pentru care s-a constatat nulitatea absolută parțială.

S-a avut în vedere dispozițiile art.584-585 C.civil în care se arată că orice proprietar are dreptul de a-și îngrădi proprietatea sa și de a obliga pe vecinul său de a contribui la efectuarea acestei operații.

În cadrul acțiunii în revendicare reclamantul trebuia să facă dovada atât a dreptului său de proprietate cât și dovada ocupațiunii terenului de către pârâtul de față.

În cauză s-a constatat că moștenitorii reclamantului C. I. au făcut dovada ambelor elemente: au dovedit că sunt titularii dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, precum și ocupațiunea pârâtului P. V., astfel că va obliga pârâtul P. V. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie moștenitorilor reclamantului C. I., suprafața de 27 m.p. situată în intravilan, în T40, P. 587 și suprafața de 49 m.p. situată în extravilan în T. 36, P. 347/43, conform raportului de expertiză întocmit în cauză, iar în baza art.1074 și următ. C.civil, instanța de fond a obligat în mod corect pârâtul P. V. la ridicarea construcției (o parte din grajd) amplasată suprafața descrisă anterior, iar, în caz de refuz, a autorizat pe moștenitorii reclamantului C. I. să efectueze operațiunea, pe cheltuiala pârâtului P. V..

Față de considerentele arătate mai sus, tribunalul apreciind ca temeinică și legală sentința instanței de fond, în baza art.296 Cprciv., a respins apelul ca nefondat și potrivit art. 274 Cprciv, apelantul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată către intimații pârâți C. M. și C. V..

7.Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul P. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Criticile sunt următoarele: deși s-a solicitat a se efectua o nouă expertiză pentru a demonstra că recurentul nu ocupă nici o suprafață de teren de la pârâți, instanța nu a admis această cerere respingându-i apelul, deși apreciază că sunt probe în dosar ce ar atesta faptul că recurentul trebuia să aibă o lățime de 11 m pentru terenul său, rămânând doar cu 7,40 m la drum și cu 9 m pe întreaga lățime.

Susține că pârâții au arătat expertului un alt punct de unde acesta să măsoare deplasându-se spre proprietatea recurentului, deși trebuiau făcute măsurători dinspre familia C.., aceasta recunoscând faptul că are peste un metru mai mult la lățime și că acest teren este al lui C., aspect ce nu a fost cercetat, experta în măsurătoarea efectuată neincluzând acel metru de la familia C., luând ca reper ce i-au arătat pârâții.

Se mai arată că din procesele verbale de punere în posesie ale pârâților a rezultat clar că pârâții ar fi trebuit să-și măsoare terenul cu peste un metru spre proprietatea lui C., experta simulând doar că măsoară, în realitate a copiat expertiza d-lui expert V., această stare de fapt fiind arătată și la tribunal, dar neluată în considerare.

În final arată că i-au fost comunicate actele de către tribunal pe data de 28 decembrie 2013.

Solicită casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recursul nu este motivat în drept.

La data de 10.04.2014 recurentul a depus la dosar precizare la motivele de recurs, critici ce vizează în principal atât aspecte de nelegalitate cât și de netemeinicie în raport de dispoz. art.304 pct.7 și 9 C.pr.civilă.

Se critică faptul că instanța de apel nu și-a motivat opinia, întrucât întreaga expunere de motive s-a copiat efectiv din considerentele instanței de fond.

Chiar dacă și-ar fi însușit considerentele primei instanțe, judecătorii investiți cu judecarea apelului trebuiau să facă referire la acest aspect într-o manieră succintă și clară fără a proceda la o veritabilă copiere ce nu mai corespunde imperativelor legi, în acest sens apreciind că nu există nici un argument motivat de instanța de apel conform propriei logici de gândire, invocându-se astfel, sub aspectul nelegalității încălcarea dispoz. art. 261 pct. 5 C.pr.civilă- motiv ce atrage desființarea sentinței și trimiterea spre rejudecare aceleiași instanțe.

Se mai susține că punerea în posesie nu a fost făcută efectiv prin deplasarea la fața locului, ci doar formal ( din birou), aspect intrat în puterea lucrului judecat conform s.c.5416/05.07.2013 pronunțată de Judecătoria Tg. J. în dosar nr._/318/2012 și că în acest litigiu, per ansamblu au fost efectuate 5 expertize de către 5 experți diferiți din care 3 au stabilit că există suprapunere și alți 2 nu s-au pronunțat asupra acestui aspect, întrucât nu li s-a solicitat ca și obiectiv.

În ceea ce privește fondul, în raport de actele și lucrările dosarului - inclusiv cele ale dosarelor conexate - se apreciază că se pot reține unele aspecte recunoscute de părți și dovedite ca atare: Părțile sunt proprietari vecini de peste 40 de ani și în tot acest timp aceștia și-au edificat construcții și garduri despărțitoare, litigiul s-a ivit între părți odată cu emiterea titlurilor de proprietate; Reclamanților pârâți P. V. și P. E. li s-a eliberat un titlu de proprietate cu nr._ ) ulterior TP_/17.05.2013) pentru o suprafață de 1,4982 ha iar pe de altă parte pârâtului reclamant crețan I. i s-a eliberat titlu de proprietate nr._/2002 pentru o suprafață de teren de 1,2730 ha; La nivelul anului 2005 reclamanții pârâți au formulat două acțiuni ce au format obiectul dosarelor 6805/2005 și 752/2005 ale Judecătoriei Tg. J..

Se mai arată că prin sentința ciivlă 2109/2006 irevocabilă s-a respins acțiunea în anularea titlului de proprietate, reținându-se autoritatea de lucru judecat pentru acest capăt de cerere, iar pentru celelalte capete de cerere, acestea au fost anulate ca netimbrate și tot pe fondul unei nemulțumiri legată de suprapunerea ca urmare a greșitei puneri în posesie, C. I. a formulat o cerere ce formează obiectul dosarului_ prin care a solicitat anularea titlului de proprietate emis de P. V. și P. E. - acțiune respinsă cu motivarea că terenurile din aceste titluri nu se suprapun, ci doat pârâtul ocupă în fapt 248 m.p. din terenul reclamantului C..

Conform raportului de expertiză tehnică efectuat de expert G. M., expertiză ce se coroborează cu o altă expertiză efectuată de expert Toacsen I. într-o altă cauză, dimensiunile terenurilor au fost stabilite de Comisia Locală ce nu a efectuat o punere în posesie efectivă și din acest raport se poate observa că pe porțiunea unde este construită casa pârâtului reclamant C. I. există gard - aceeași situație găsindu-se și pe restul de teren ce pornește din punctul în care reclamanții pârâți au construit un grajd.

Se mai susține că părțile, în fapt nu dețin în totalitate terenurile pe care le-au avut în acte, motiv pentru care ambele părți, deși au efectuat construcții pe aceste terenuri – acestea nu se află pe terenurile lor - situație datorată Comisiei locale care, la reconstituirea dreptului de proprietate al părților nu s-a deplasat în teren pentru a identifica proprietățile, dimensiunile fiind trecute doar scriptic.

Se susține în final că din toate rapoartele de expertiză efectuate în cauză se reține că ambele părți au construcții mai vechi și mai noi ridicate nu în linie dreaptă și nu conform actelor de proprietate și că pârâtul reclamant C. I. a înscris în cartea funciară titlul de proprietate, întocmindu-se astfel, documentație cadastrală, însă această documentație nu este un act juridic ci se emite în baza altor acte de proprietate.

Terenul în litigiu este în punctul unde pârâtul reclamant are construită casa și unde nu există gard despărțitor și în punctul unde reclamanții pârâți au construit adăpostul de animale și unde, de asemenea nu există gard despărțitor, terenuri ce se suprapun în acte ( în titluri) și în consecință, atâta timp cât proprietățile părților sunt caracterizate astfel, grănițuirea se poate realiza în baza actelor de proprietate emise, dar ținându-se cont că sunt eliberate eronat și nu posesiei efective.

Solicită, în principal admiterea recursului, desființarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei la Tribunalul Gorj pentru o nouă judecată a apelului, avându-se în vedere toate criticile și apărările formulate de părți, iar în subsidiar admiterea recursului, casarea deciziei Tribunalului Gorj, cu trimiterea cauzei la instanța de apel pentru efectuarea unei noi expertize de către 3 experți de specialitate topo; admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul de a se respinge ambele acțiuni în revendicare formulate atât de reclamant cât și de pârât și a se admite acțiunea în grănițuire și a se stabili ca linia de hotar dintre cele două proprietăți să fie cea propusă de expertul G. M., adică cea corespunzătoare traseului marcat pe schițele din anexele nr. 1, 2 a și 2 b prin punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-15-16, acest traseu fiind materializat prin garduri între punctele 1-2 și 3-4-5-6-7-8-9-10-11-12 iar între punctele 2-3 și 12-13-14-15 și 16 nematerializate fizic și respectiv cererii de obligație de a face.

Solicită cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, taxa timbru și onorariu expert conform documentelor.

Intimații pârâții C. M., C. V., C. E., la data de 24.02.2014 au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat, iar pe cale de excepție se invocă, în conformitate cu prev. art. 301 C.pr.civilă, art.303 alin. 2 C.pr.civilă și art. 312 C.pr.civilă se solicită respingerea recursului ca fiind tardiv formulat.

Se mai invocă și excepția de nulitate a recursului declarat de recurent pentru neîndeplinirea obligației prev. de art. 302¹ alin. 1 lit. d C.pr.civilă rap. la art. 306 alin. 1 C.pr.civilă.

Solicită respingerea recursului ca nefondat, cu acordarea cheltuielilor de judecată în recurs.

Preliminar, se va analiza excepția invocată de către intimați.

Excepția nulității recursului este neîntemeiată.

Într-adevăr, potrivit disp. art. 302 ind. 1 Cod procedură civilă, cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, după caz și recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs în conformitate cu disp. art. 303 alin. 1 Cod procedură civilă..

În cauză Curtea constată că cererea de recurs este motivată, iar împrejurarea că recurentul nu a indicat în mod expres motivul/motivele de nelegalitate pe care și-a întemeiat recursul nu atrage nulitatea recursului, câtă vreme argumentele folosite de parte permit încadrarea susținerilor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.

Astfel, din argumentele aduse de parte, Curtea încadrează o parte din critici în cazul de recurs de casare prev. de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, în sensul că prin hotărârea dată instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, având în vedere faptul că recurentul invocă practic nelegalitatea deciziei, solicită casarea și reluarea judecății în fața aceleiași instanțe de la acel act de procedură al instanței, respectiv încheierea de dezbateri prin care s-a respins cererea de refacere a expertizei.

Dar, din argumentele părții, expuse fie și foarte succint, este identificat și cazul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în sensul că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, cu referire la dispozițiile legale care guvernează încuviințarea probelor în apel.

Deci, din această dublă perspectivă, instanța de recurs are de analizat dacă în speță instanța s-a pronunțat asupra cererii și dacă, având în vedere obiectul cererii, s-a motivat soluția dată în raport cu exigențele legale în materia încuviințării dovezilor privind utilitatea acestora.

Dar, recursul este nefondat și se va respinge ca atare pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, cele două motive fiind analizate comasat, având în vedere strânsa legătură între ele :

Părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât de cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare. Instanța de apel poate încuviința și administrarea probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri, potrivit disp. art. 292 alin. 1 cod procedură civilă.

Instanța va putea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea probelor noi propuse în condițiile art. 292, dacă se consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei, în conformitate cu art. 295 alin. 2 cod procedură civilă

În cauză reclamantul a motivat apelul în termen și a formulat explicit o cerere de probatorii în condițiile prescrise de lege, potrivit art. 287 cod procedură civilă, solicitând refacerea probei cu expertiza, cu argumentele prezentate pe scurt în cererea de apel.

Curtea constată fără nici o îndoială că, investită în termen cu o asemenea cerere, instanța de apel a pus-o în dezbaterea părților prezente, oral si in sedinta publica de la data de 6 decembrie 2013 și s-a pronunțat asupra acesteia prin prisma pertinenței și concludenței, neputând trece la verificarea legalității și temeiniciei hotărârii primei instanțe, potrivit art. 295 alin. 1 cod procedură civilă, numai pe baza celor administrate la prima instanță, mai înainte de a se pronunța asupra utilității probei solicitate în calea de atac.

Sintagma „instanța va putea” din partea introductivă a disp. art. 295 alin. 2 cod procedură civilă are astfel, semnificația libertății de apreciere asupra temeiniciei cererii raportat la utilitatea probei asupra căreia este ținută să se pronunțe, astfel ca instanta de apel ca si prima instanta, nu au obligatia sa administreze automat o proba solicitata, utilitatea probei fiind lasata la aprecierea instantei, față de disp. art. 167 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit cărora dovezile se pot încuviința numai dacă instanța socotește că ele pot să ducă la dezlegarea pricinii.

De asemenea, potrivit art. 201 alin. 1 Cod procedură civilă, când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt instanța consideră necesar să cunoască părerea unor specialiști, instanța va administra proba cu expertiza.

În aceeași ordine de idei, exercitarea dreptului prevăzut de art. 212 Cod procedură civilă, de a formula obiecțiuni la un raport sau de a cere o expertiză contrarie este strâns legat de aspecte care țin fie de neregularități formale privind modul de administrare a probei, care au fost de natură să producă vătămări unei părți în sensul art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, fie de fond, în sensul că raportul depus nu reflectă realitatea.

Dar, in toate situatiile instantele sunt obligate sa se pronunte asupra cererii formulate, fie prin admitere, fie prin respingere mai înainte de închiderea dezbaterilor, pentru ca părțile să poată pună concluzii în cunoștință de cauză.

Mai mult, chiar și în situația în care o cerere este inadmisibilă, instanța este ținută să se pronunțe asupra acesteia, mai înainte de a da cuvântul părților pe fond.

In speta, Curtea constată că instanta de apel s-a pronuntat motivat asupra cererii de realizare a unei noi expertize, a analizat cererea prin prisma utilitatii probei, potrivit exigențelor legale și a raspuns motivat la cerere.

Procedând în modul arătat mai sus, instanța de apel a respectat formele legale care prescriu regulile privind obligația de a se pronunța asupra unei cereri și dispozițiile legale privind încuviințarea dovezilor în raport cu utilitatea acestora, astfel că a pronunțat o hotărâre legala din această perspectivă, nefiind susceptibilă de casare și nici de modificare.

- Celelalte aspecte vizând efectiv soluția dată asupra cererii de refacere a expertizei, respectiv aprecierea asupra utilității și necesității probei, cu argumentele care țin exclusiv de stabilirea stării de fapt de către tribunal, nu se vor primi întrucât sunt exclusiv critici de netemeinicie, iar nu de nelegalitate.

Astfel, recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare.

În calea extraordinară de atac a recursului, nu mai este posibilă analizarea unor motive ce vizează netemeinicia unei hotărâri judecătorești, controlul judiciar urmând a se exercita numai din perspectiva motivelor de nelegalitate, care corespund situațiilor expres și limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1 – 9 cod procedură civilă.

Astfel, prin OUG 138/2000 art. I pct. 112, s-au abrogat dispozițiile art. 304 pct. 11 cod procedură civilă, potrivit cărora era posibilă reformarea unei hotărâri judecătorești atunci când aceasta se întemeia pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate.

De asemenea, disp. art. 304 pct. 10 cod procedură civilă, potrivit cărora era supusă recursului hotărârea pronunțată în condițiile în care instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, au fost abrogate prin art. I pct. 49 din Legea 219/2005 privind aprobarea OUG 138/2000 de modificare a codului de procedură civilă.

În aceiași ordine de idei, se impune a se sublinia și modificarea legislativă operată prin art. I pct. 7 al Legii 195/2004 de aprobare a OUG 58/2003 de modificare a codului de procedură civilă, la nivelul aceluiași articol, în partea introductivă.

Potrivit noului text de lege, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere în situațiile enumerate (pct. 1 – 9), numai pentru motive de nelegalitate, spre deosebire de dispozițiile anterioare care, deși făceau distincția între motivele de casare și cele de modificare, nu distingeau între motivele de nelegalitate și cele de netemeinicie.

Având în vedere toate aceste considerente preliminare, conținutul cererii de recurs și celelalte argumente aduse, Curtea constată că toate aspectele privind lățimea terenurilor părților, punctul de la care trebuiau efectuate măsurătorile, neluarea în considerare și/sau modul de transpunere a proceselor verbale de punere în posesie de către expert - vizeaza exclusiv netemeinicia hotararii atacate, iar nu nelegalitatea acesteia.

Astfel, identificarea terenurilor în litigiu, stabilirea amplasamentului, determinarea suprafețelor de teren ale părților, a dimensiunilor și vecinătăților, transpunerea actelor de proprietate și a proceselor verbale de punere în posesie, după caz, stabilirea unei eventuale suprapuneri a titlurilor de proprietate, stabilirea liniei de hotar sau ocupațiunea unui teren sau a unei părți de teren, identificarea construcțiilor existente și modul de distribuire a acestora pe teren - reprezintă rezultatul exclusiv al evaluarii probelor administrate in cauza.

Singura chestiune ce s-ar incadra . nelegalitate ar fi aceea referitoare la categoria de probe administrate, admisibilitatea acestora, la regulile de administrare sau interpretare a acestora.

Dar, în cauză nu sunt aduse critici de nerespectare a unor dispoziții legale de drept material sau procesual, cu privire la modul de administrare a probelor sau cu privire la nerespectarea unor reguli ce guvernează interpretarea și stabilirea puterii probatorii a acestora.

Criticile vizează exclusiv evaluarea propriu-zisă a probelor administrate, operațiune care ar fi stat la baza stabilirii unei stări de fapt neconforme cu realitatea.

Or, o reevaluare a probelor de către instanța de recurs și stabilirea unei alte stări de fapt în această cale de atac, nu este posibilă. Evaluarea probelor, respectiv verificarea stabilirii stării de fapt de către prima instanță, reprezinta atributul exclusiv al instantei de fond, respectiv al tribunalului, în condițiile art. 295 alin. 1 teza I Cod procedură civilă..

În concluzie, in fața instanței de apel, care are posibilitatea suplimentării sau refacerii probatoriilor, potrivit art. 295 alin. 2 cod procedură civilă, se stabilește definitiv starea de fapt, cu excepția cazului în care în recurs se depun înscrisuri noi potrivit art. 305 cod procedură civilă, iar aceste înscrisuri ar fi de natură să modifice această stare de fapt, cu toate consecințele juridice ce decurg de aici.

Dar, în recurs reclamantul nu a depus înscrisuri noi din cele la care se referă disp. legale enunțate și care să pună instanța de recurs în situația configurării unei alte situații de fapt

Raportul de expertiză extrajudiciară realizat pentru Dosar_/318/2013 expert Cavaloiu D., depus în recursul de față, nu reprezintă un înscris în sensul la care se referă dispozițiile legale enunțate în precedent, raportat la disp. art. 172 și urm. Cod procedură civilă, chiar dacă este consemnat într-un înscris.

Astfel, un raport de expertiză consemnat bineînțeles pe un suport de hârtie, reprezintă lucrarea întocmită de specialist cu ocazia efectuării expertizei, aceasta din urmă fiind o probă de sine stătătoare ce se administrează în condițiile art. 201 și urm. Cod procedură civilă.

Or, în recurs, așa cum s-a arătat în precedent, nu poate fi administrată decât proba cu înscrisuri noi, deci nu se poate administra proba cu expertiza nici direct, nici indirect prin luarea în considerare a unui raport de expertiză extrajudiciar.

În aceeași ordine de idei, având în vedere că evaluarea probelor și stabilirea definitivă a stării de fapt sunt atributul instanței de apel – instanță superioară de fond, instanța de recurs nu poate reevalua probele judiciare administrate în cauză și cu atât mai puțin, nu poate nici compara expertiza judiciară din cauză cu rapoartele de expertiză depuse în recurs și realizate în cadrul mai multor procese care s-au derulat între părți vizând contestarea reciprocă a titlurilor de proprietate sau alte aspecte ce vizau stabilirea dreptului de proprietate potrivit legilor speciale ale fondului funciar.

În concluzie, instanța de recurs constată că în cauză nu s-a invocat încălcarea sau aplicarea greșită a legii, cu referire la dispozițiile legale privind revendicarea, grănițuirea și obligația de a face, care ar fi permis verificarea legalității deciziei în raport cu starea de fapt stabilită de instanța de apel, ci se critică tocmai greșita stabilire a stării de fapt decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor sau ca urmare a insuficienței probelor administrate – aspecte ce exced controlului judiciar în calea de atac extraordinară a recursului, așa cum s-a arătat în precedent.

- Susținerea privind comunicarea actului de procedură al instanței, este neîntemeiată.

În finalul cererii de recurs, reclamantul P. V. arată că i-au fost comunicate actele trimise de tribunal pe data de 28 decembrie 2013.

În cauză, decizia din apel s-a pronunțat la data de 6 decembrie 2013, cu alte cuvinte ulterior acestei date, singurul act de procedură al instanței care se impunea a fi comunicat este decizia civilă nr. 603 din 6 decembrie 2013.

Or, această decizie a fost comunicată tuturor părților la data de 24 decembrie 2013. așa cum rezultă din dovezile de comunicare atașate la dosar, filele 63-67 dosar tribunal.

Nici un act de procedură al instanței nu a fost comunicat la data de 28 decembrie, așa cum susține recurentul.

În aceste condiții, în măsura în care acesta se referă de fapt, dincolo de termenii folosiți și de data precizată, la comunicarea hotărârii judecătorești pronunțată în apel, Curtea constată că decizia apare comunicată apelantului reclamant la aceeași dată, respectiv 24 decembrie 2013 – fila 64 dosar tribunal.

Este adevărat că procedura de comunicare s-a realizat prin afișare, dar o asemenea procedură este prevăzută de lege, potrivit disp. art. 92 alin. 4 Cod procedură civilă raportat la art. 92 alin. 3 Cod procedură civilă, potrivit cărora este posibilă afișarea dacă destinatarul și persoanele care pot primi actul de procedură, lipsesc.

De asemenea, potrivit art. 100 alin. 4 Cod procedură civilă, procesul verbal face dovada până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de către cel care l-a încheiat.

În aceste condiții, instanța de recurs nu poate reține ca fiind reală susținerea recurentului reclamant privind comunicarea deciziei la o altă dată decât cea consemnată în procesul verbal de predare.

Pe de altă parte, recurentul nu invocă suplimentar și în mod punctual vreun motiv de nulitate a procesului verbal încheiat de cel însărcinat cu predarea actului de procedură raportat la exigențele art. 100 Cod procedură civilă, iar instanța nu se poate substitui părții și nu poate face din oficiu o asemenea verificare, câtă vreme nulitatea unui act de procedură se invocă de partea care are interes.

Așadar, verificarea instanței de recurs s-a limitat la comunicarea actului, nefiind investită cu verificarea nulității acestuia.

Pe cale de consecință, termenul pentru declararea și motivarea recursului potrivit disp. art. 301 și art. 303 Cod procedură civilă, se calculează în condițiile art. 101 alin. 1 Cod procedură civilă, de la data de 24 dec. 2013, ultima zi pentru declarare și motivare fiind 9 ianuarie 2014.

Or, Curtea constată faptul că recursul a fost declarat și motivat pe scurt în termen, respectiv la data de 8 ianuarie 2014, dar toate criticile noi formulate prin Precizarea la motivele de recurs, depuse la data de 10 aprilie 2014, sunt depuse tardiv, deci nu înăuntrul termenului de recurs potrivit art. 303 alin. 1 teza II Cod procedură civilă.

În conformitate cu art. 103 cod procedură civilă - neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.

Având în vedere că legea nu dispune altfel, dar și faptul că partea nu a invocat și dovedit depășirea termenului ca urmare a vreunei împiedicări în sensul legii, Curtea constată că operează sancțiunea decăderii, astfel că motivele noi de recurs formulate cu depășirea termenului legal nu vor fi luate în seamă.

Dar, chiar și în situația în care termenul pentru motivarea recursului s-ar calcula de la data de 28 dec. 2013, precizarea formulată la data de 10 aprilie 2014, este tot tardivă.

În orice caz, printre aceste motive, redate în prezenta decizie înainte de expunerea considerentelor, Curtea nu a identificat nici un motiv de ordine publică în sensul disp. art. 306 alin. 2, din cele care pot fi ridicate în orice stare a pricinii, inclusiv din oficiu de către instanță și puse în dezbaterea părților.

De altfel, se impune a se preciza faptul că primul aspect invocat în precizarea la motivele de recurs privind nemotivarea hotărârii apelate, se constituie într-un motiv nou, de sine-stătător și care nu a putut fi analizat, fiind tardiv depus. Celelalte aspecte, sunt critici exclusiv de netemeinicie a hotărârii în completarea susținerilor din însăși cererea de recurs vizând greșita stabilire a stării de fapt de către tribunal.

Acestea sunt considerentele potrivit carora se va respinge recursul de fata ca nefondat, in baza art. 312 alin. 1 teza II Cod procedura civila, nefiind incident cazul de recurs de casare prev. de art. 304 pct. 5 și de modificare prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila si neexistand nici motive de recurs de ordine publica ce se invoca si din oficiu si se pun in dezbaterea partilor potrivit art. 306 alin. 2 Cod procedura civila.

Vazand solutia pronuntata, culpa procesuala a recurentului si disp. art. 274 Cod procedura civila, va fi obligat catre intimații pârâți la cheltuieli de judecata in recurs – 899,52 lei, reprezentand onorariu de avocat și de transport, in limita a ceea ce s-a cerut si dovedit.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamantul P. V. împotriva deciziei civile numărul 603/06.12.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții C. M., C. V., C. E., cu reclamanta P. E., ca nefondat.

Obligă recurentul reclamant P. V. la 899,52 lei cheltuieli de judecată către intimații pârâți C. M., C. V. și C. E..

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 10 aprilie 2014.

Președinte,

O. C. G.

Judecător,

T. R.

Judecător,

M. P.

Grefier,

S. C.

Red. T.R.

Tehn.I.C./Ex.2/

10.05.14

Jud.Apel/ V. B. și N. B.

Jud. Fond/G. S.

← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1191/2014. Curtea de Apel...		Anulare act. Decizia nr. 887/2014. Curtea de Apel CRAIOVA →

Revendicare imobiliară. Decizia nr. 704/2014. Curtea de Apel CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Revendicare imobiliară. Decizia nr. 704/2014. Curtea de Apel CRAIOVA