Validare poprire. Decizia nr. 335/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 335/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 5913/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 335
Ședința publică de la 19 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. S.
Judecător M. P.
Judecător Tania Țapurin
Grefier C. C.
x.x.x.
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de intimata P. C.-DIRECȚIA DE TAXE ȘI IMPOZITE LOCALE PRIN PRIMAR și terțul poprit T. C. împotriva deciziei civile nr. 435 din 25 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul contestator T. T., având ca obiect validare poprire.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic N. G., reprezentând-o pe recurenta intimată P. C.-DIRECȚIA DE TAXE ȘI IMPOZITE LOCALE PRIN PRIMAR, și avocat B. M., reprezentându-l pe intimatul contestator T. T., lipsind recurenta terț poprit T. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că recursul declarat de intimata P. C.-DIRECȚIA DE TAXE ȘI IMPOZITE LOCALE PRIN PRIMAR nu a fost semnat și legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Consilier juridic N. G., pentru recurenta intimată, a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru, arătând că până la sfârșitul ședinței de judecată va depune un exemplar al cererii de recurs semnată de reprezentanții unității administrativ-teritoriale.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursurilor.
Consilier juridic N. G., pentru recurenta intimată, a solicitat admiterea recursului declarat de intimată, susținând că P. nu are calitate de debitor, nu are personalitate juridică, nu deține un cont propriu și nu poate fi executată silit.
A lăsat la aprecierea instanței recursul declarat de terțul poprit.
Avocat M. B., pentru intimatul contestator, a solicitat respingerea ambelor recursuri, pentru motivele expuse prin concluziile scrise, pe care le-a depus la dosar.
La sfârșitul ședinței de judecată, s-a prezentat reprezentanta recurentei pârâte și a depus cererea de recurs semnată.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 14.02.2013 sub nr. de dosar nr._, contestatorul T. T. a chemat în judecată pe intimata P. C. – Direcția de Taxe și Impozite Locale și terțul poprit T. C., solicitând ca prin sentința ce o va pronunța să dispună validarea popririi înființate prin adresa de poprire din data de 22.11.2012 emisă de B. B. T. în dosarul de executare nr. 180/E/2012 și obligarea terțului poprit să plătească creditorului suma de_,32 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, creditorul a arătat că, prin adresa nr. 180/E/2012 înregistrată la debitor sub nr._/09.10.2012 Biroul Executorului Judecătoresc B. T. a solicitat debitoarei P. C. – Direcția de Taxe și Impozite Locale să procedeze la achitarea către creditor a sumei de 9026,30 lei, reprezentând debit calculat la data respectivă conform Sentinței civile nr. 2008 din 15.05.2012, pronunțată în dosarul_/63/2011 al Tribunalului D., la care se adaugă cheltuielile de executare și onorariul avocatului.
A mai arătat că, debitoarea P. C. – Direcția de Taxe și Impozite Locale, a refuzat să se conformeze, iar prin adresa nr._/30.10.2012 a comunicat executorului acest lucru.
Ulterior, B. B. T. a emis adresă de poprire către T. C., cu suma datorată, actualizată, însă și terțul poprit T. C. a refuzat să se conformeze adresei de poprire emisă de executor, liberând sumele datorate debitorului poprit.
Ca urmare, a solicitat instanței ca în baza dispozițiilor art 460 C.Pr.Civ. să dispună validarea popririi asupra conturilor terțului poprit T. C. și obligarea acestuia să-i plătească suma datorată de debitor, respectiv_,32 lei, actualizată la data plății efective.
În drept, au fost invocate pe dispozițiile prevăzute de art. 373 și urm., art. 452-454, raportat la dispozițiile art. 460 alin 1 Cod procedură civilă.
În dovedirea cererii, a depus la dosar: titlul executoriu, somația de executare, cereri formulate către executor, debitor și Primarului Municipiului C., adresă de înființare poprire, fișă contabilă, taxa de timbru și timbru judiciar.
La data de 27.03.2013, la solicitarea instanței B. B. T. a înaintat copia conformă cu originalul a dosarului de executare nr. 180/E/2012.
Prin încheierea de ședință din data de 09.04.2013, instanța a dispus citarea terțului poprit cu mențiunea de a preciza dacă debitoarea are deschis cont la T. C., dacă s-a dat curs adresei emisă de B. B. T. de înființare a popririi nr. 180/E/2012 și dacă s-a reținut vreo sumă de bani care să fi fost plătită creditorului.
Cu adresele nr._/24.04.2013, emisă de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C. și nr._/23.04.2013 emisă de T. C. s-a răspuns solicitării instanței.
Prin sentința civilă nr. 7225/07.05.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă cererea de validare a popririi formulată de contestatorul T. T., în contradictoriu cu intimata P. C. - Direcția de Taxe și Impozite Locale și terțul poprit T. C..
Instanța a reținut următoarele:
Conform art. 460 C.p.c.:
"(1)Dacă terțul poprit nu-și îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.
(2)Instanța va cita creditorul urmăritor, debitorul și terțul poprit și, dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar în caz contrar, va hotărî desființarea popririi."
Prin sentința nr. 2008 din 15.05.2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2011 s-a admis cererea formulată de reclamantul T. T. în contradictoriu cu pârâta P. C. – Direcția de Impozite și Taxe, fiind obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 3470 lei reprezentând impozit pentru imobilele situate în C., ..55, nr.17A și 1292 lei reprezentând dobânda aferentă și 1250 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Prin adresa de înființare a popririi nr.180/E/2012 a B. B. T. s-a dispus înființarea popririi în mâinile terțului poprit T. C. asupra contului debitorului P. C. – Direcția de Impozite și Taxe pentru acoperirea sumei de_,32 lei reprezentând debit, dobânzi aferente, cheltuieli de judecată și cheltuieli de executare.
Prin adresa nr._/03.12.2012 P. Mun.C. a încunoștințat B. B. T. că este în imposibilitatea de a pune în executare sentința mai sus menționată deoarece aceasta a fost pronunțată în contradictoriu cu P. Mun.C., în condițiile în care art.77 din Legea nr.215/2001 prevede că este o structură funcțională fără personalitate juridică.
Prin adresa nr._ din 23.04.2013 ANAF – DGFP- D. a arătat că Direcția de taxe și impozite locale este un serviciu specializat în cadrul Primăriei Mun.C. și nu are cont deschis la T. Mun.C.. În dosarul de executare nr.180/E/2012 al B. B. T., T. C. a respectat prevederile Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr.2336/2011, în sensul că la fiecare deschidere de credite s-a transmis Primăriei Mun.C. anexa nr.1 cu disponibilitățile/creditele deschise și neutilizate, iar aceasta a transmis anexa 2, arătând că sumele care se pot indisponibiliza din disponibilitățile/creditele neutilizate sunt zero.
Prin urmare, având în vedere că debitorul P. C. – Direcția de Impozite și Taxe nu are cont deschis la T. Mun.C., instanța constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.460 C.p.c., a respins cererea de validare a popririi.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul T. T.,criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate .
Contestatorul a arătat că prin hotărârea judecătorească pronunțată la data de 15.05.2012, de către Tribunalul D., rămasă irevocabilă, s-a dispus obligarea Primăriei C.-Direcția de Impozite și Taxe să-i restituie sumele de bani ilegal încasate.
A mai arătat că debitorul nu a înțeles să dea curs titlului executoriu comunicat de către instanță și s-a adresat cu cerere către B. B. T..
După mai multe demersuri efectuate la P. C., cât și la B. B. T., B. B. T. a emis adresă de poprire de către T. C. cu suma datorată actualizată, însă terțul poprit a refuzat să se conformeze adresei de poprire emisă de executor, liberând sumele datorate debitorului poprit.
În mod greșit prima instanță a reținut că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 460 C.pr.civ și nu a respectat dispozițiile art. 1141 alin.2 raportat la dispozițiile art.116 C.pr.civ. în sensul că, primind adresa nr._/23.04._ de la intimatul terț poprit T. C. nu a dispus comunicarea unei copii de pe aceasta și creditorului-reclamant, pentru a-și exprima punctul de vedere cu privire la aceasta.
A considerat că instanța a încălcat dispozițiile art.129 alin.51 C.pr.civ., interpretând în mod vădit eronat probele din dosarul cauzei.
În drept, invocă art. 295, 296, art. 1141 și art. 115 C.pr.civ., art. 16 alin.2 din Constituția României, precum și art. 6 lin.1 din CEDO.
A solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii cererii și validării popririi înființate.
Prin decizia nr.435 din 25 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, s-a admis apelul formulat de contestatorul T. T., domiciliat în C., cart. Bariera Vâlcii, .. 55, județul D. împotriva sentinței civile nr. 7225/07.05.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata P. C.-DIRECȚIA DE TAXE ȘI IMPOZITE LOCALE,, cu sediul în C., ., nr. 7, județul D. și terțul poprit T. C. și terțul poprit T. C., cu sediul în C., ..2, județul D..
S-a schimbat sentința civilă atacată, în sensul că s-a admis cererea.
S-a validat poprirea înființată prin adresa de poprire emisă la 07.12.2012 de BNP B. T. în dosarul nr. 180/E/2012 și a fost obligat terțul poprit T. C. să plătească direct creditorului T. T. sumele de bani datorate debitorului P. C. - Direcția de Impozite și Taxe, până la concurența sumei de_,32 lei.
A fost obligat terțul poprit să plătească creditorului și suma de 1215,45 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond și în apel.
S-a reținut că P. C. are calitatea de debitor, având în vedere că Direcția de taxe și impozite, în contradictoriu cu care s-a pronunțat hotărârea ce reprezintă titlu executoriu, este un serviciu specializat în cadrul Primăriei, făcând parte din structura acesteia.
Soluția instanței de fond ar avea drept consecință imposibilitatea executării silite a creanței stabilită prin hotărâre irevocabilă împotriva unei structuri a Statului Român, ceea ce reprezintă o încălcare a dreptului garantat de art.6 din Convenție.
Inadvertențele din legislația națională, care omite să lămurească aspectele legate de calitatea celui care trebuie să execute obligațiile născute din raporturile stabilite prin hotărâre judecătorească atunci când debitorul obligației este o entitate fără personalitate juridică și este o structură a statului, nu împiedică instanțele să aplice prioritar dispozițiile Convenției.
Tribunalul a concluzionat că prin sentința apelată cauza a fost soluționată cu greșita aplicare a normelor CEDO, și pe cale de consecință a apreciat întemeiat apelul, conform art.296 Cod pr.civilă.
Împotriva deciziei au declarat recursuri P. Municipiului C. și Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. pentru T. C..
P. Municipiului C. a criticat soluția arătând că instanța nu a analizat calitatea procesuală a debitorului, respectiv dacă este persoană juridică înființată potrivit legii, dacă are cont sau patrimoniu propriu.
Debitorul P. C. – Direcția de Impozite și Taxe nu are patrimoniu propriu și cont propriu pentru a fi îndeplinite condițiile legale prevăzute de art.372 și 379 Cod pr.civilă privind executarea silită și investirea cu formulă executorie.
Actul de înființare a popririi cuprinde sediul nereal al debitorului, care nu este persoană juridică distinctă, înregistrată cu sediu propriu, ci un „mixaj” între autoritatea executivă a administrație publice locale și Direcția Impozite și Taxe, care este o structură în aparatul de specialitate al Primăriei.
În esență, recurenta a susținut că nu sunt îndeplinite condițiile art.25, 187-200 cod civil și art.23 din Legea nr.215/2001, privind persoanele juridice, și nici cele referitoare la instituțiile publice, cuprinse în reglementările Legii nr.500/2002 privind finanțele publice și Legii nr.273/2006 privind finanțele publice locale.
Organele Municipiului C. – unitate administrativ teritorială constituită ca persoană juridică potrivit art.21 alin.1 din Legea nr.215/2001, sunt autorități ale administrației publice prin care se realizează autonomia locală în municipiu, respectiv Consiliul local municipal – ca unitate deliberativă și Primarul – ca autoritate executivă.
În raport de dispozițiile Legii nr.215/2001 și ale Legii nr.273/2006, asupra bugetului local nu poate fi dispusă o somație în vederea virării sumelor de bani, întrucât debitorul este P. C. –Direcția Impozite și Taxe, noțiune total diferită de Municipiul C., calitate reținută în formele de executare întocmite în dosarul de executare.
A.J.F.P. D. a invocat în recursul declarat, că T. C., prin comunicarea făcută instanței în sensul că Direcția Impozite și Taxe Locale este un serviciu specializat în cadrul Primăriei și nu are cont deschis, și-a îndeplinit obligațiile prevăzute în art.2 din OMFP nr.2336/2011, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile de validare a popririi prevăzute de art.460 Cod pr.civilă.
Examinând criticile invocate, se constată nefondate ambele recursuri, pentru următoarele considerente:
Criticile Primăriei C., amplu dezvoltate în motivele de recurs, vizează în esență calitatea recurentei de debitoare cu privire la creanța a cărei valorificare a solicitat-o creditorul prin cererea de poprire.
În examinarea condițiilor cerute de lege prin prevederile art.372-379 Cod pr.civilă, tribunalul a făcut o corectă aplicare și interpretare a normelor de drept procesual civil care reglementează procedura popririi, acordând prevalență dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Art.6 din Convenție garantează dreptul la justiție, drept care așa cum a statuat în mod constant Curtea Europeană a Drepturilor Omului ( cauzele Saffi contra Italiei, Hornsby împotriva Greciei, Ruianu contra României, Ignaccolo-Zenide împotriva României), protejează în egală măsură și punerea în executare a hotărârilor definitive și executorii, care într-un stat ce respectă preeminența dreptului nu pot rămâne fără efect în defavoarea uneia dintre părți.
Lacunele sistemului juridic intern nu trebuie să prejudicieze persoana care deține un titlu executoriu, cu atât mai mult cu cât acesta stabilește o creanță în sarcina unei autorități administrative, fiind responsabilitatea Statului de a crea arsenalul juridic adecvat și suficient pentru a asigura respectarea obligațiilor pozitive ce îi revin.
În speță, prin sentința nr.2008/15.05.2012 a Tribunalului D., care reprezintă titlu executoriu, creanța de 3470 lei cu dobânzile aferente, a fost stabilită în sarcina Primăriei C. – Direcția de Impozite și Taxe, același debitor figurând și în dosarul de poprire.
Din modul în care creditorul a redactat atât acțiunea în pretenții ce a făcut obiectul dosarului nr._/63/2011 în care s-a pronunțat sentința menționată, cât și cererea de poprire, rezultă neîndoielnic că a înțeles să cheme în judecată autoritatea publică locală –P. C., pentru și în numele unui serviciu de specialitate aflat în structura sa, și anume Direcția de Impozite și Taxe, astfel încât dizertația din cuprinsul motivelor de recurs privitoare la lipsa personalității juridice, a sediului și contului propriu al acestui serviciu, nu își găsesc utilitatea.
Potrivit prevederilor Legii administrației publice locale nr.215/2001 republicată, unitățile administrativ teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale, sunt comunele, orașele, municipiile și județele (art.20 alin.(1) ).
Conform art.21 alin.(1) din acest act normativ unitățile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, având calitatea de subiecte juridice de drept fiscal (cum este cazul în speță), titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare.
Totodată, art.21 alin. 2 și 21 prevăd că în justiție, unitățile administrativ teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean, care stau în judecată nu în nume personal, ci în calitate de reprezentanți legali.
Față de prevederile menționate, și ținând seama că P. C. a avut calitatea de debitor atât în cauza în care s-a judecat fondul litigiului, finalizată prin hotărârea irevocabilă ce reprezintă titlu executoriu, cât și în procedura executării prin poprire, criticile recurentei referitoare la lipsa calității de debitor a Primăriei C. – Direcția de Impozite și Taxe, sunt nefondate.
În contextul considerentelor expuse nu pot fi reținute nici motivele de recurs invocate de terțul poprit, privitoare la neîndeplinirea cerințelor impuse de art.460 Cod pr.civilă, pentru validarea poprii.
Terțul poprit a adoptat aceeași poziție procesuală ca debitoarea, invocând lipsa contului propriu al Direcției Impozite și Taxe la T. C., dar a omis în mod vădit și voit faptul că s-a indicat explicit de către creditor, că are calitate de debitor în cauză P. C., entitate care a stat în proces pentru unul din serviciile de specialitate ce fac parte din structura proprie.
Față de cele expuse, se apreciază nefondate ambele recursuri, urmând să fie respinse, conform art.312 alin.(1) Cod pr.civilă.
Potrivit art.274 Cod pr.civilă recurenții vor fi obligați la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată către intimatul T. T..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de intimata P. C.-DIRECȚIA DE TAXE ȘI IMPOZITE LOCALE PRIN PRIMAR și terțul poprit T. C. împotriva deciziei civile nr. 435 din 25 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul contestator T. T..
Obligă recurenții la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată către intimatul contestator T. T..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Februarie 2014
Președinte, D. S. | Judecător, M. P. | Judecător, T. Ț. |
Grefier, C. C. |
Red.jud.T.Ț.
Tehn.M.D.2 ex
J.f.A.C.B.
J.a.R.L.Z.
M.E.N.
26.02.2014
| ← Anulare act. Decizia nr. 887/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Partaj judiciar. Decizia nr. 739/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
