Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 682/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 682/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 682/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 682
Ședința publică de la 06 Februarie 2015
Completul constituit din:
Președinte: M. M.
Judecător: S. A. C.
Grefier: A. Golașu
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul-debitor C. S. Olimpic Sport C., cu sediul în C., .. 9, județul D., împotriva sentinței civile nr. 460/31.10.2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-creditoare Agenția Națională A.-Doping, cu sediul în București, .-39, sector 2, având ca obiect încuviințare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele:
- apelul declarat și motivat în termen legal este timbrat corespunzător,
- în cadrul procedurii prealabile s-a formulat și depus întâmpinare și răspuns la aceasta;
- în cauză se cere judecarea potrivit art. 223 Cod proc. civ.
Față de circumstanțele cauzei, Curtea apreciază că nu se impune pronunțarea cu privire la estimarea duratei procesului, motiv pentru care, în baza art. 482 raportat la 244 și 394 Noul Cod de proc.civ., constată încheiată cercetarea judecătorească și, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, apreciază pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă atacată, Tribunalul D. a respins excepția lipsei calității procesuale active.
A admis cererea formulată de creditoarea Agenția Națională A.-Doping în contradictoriu cu debitorul C. S. Olimpic Sport C..
A încuviințat executarea silită a Hotărârii Curții de Arbitraj S. de la Lausanne nr.1764/A/2009.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului D. la data de 19 iunie 2014, creditoarea Agenția Națională A.-Doping a formulat cerere de încuviințare a executării hotărârii Curții de Arbitral S. de la Laussanne nr.1764/A/2009.
Deoarece debitorul a invocat doua excepții, instanța s-a pronunțat cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, asupra acestora, astfel:
Instanța a reținut că, la data de 03 10 2014, debitorul C. S. Olimpic S. C. a depus întâmpinare in care a învederat că, in cauza, competența de soluționare ar aparține Judecătorie C. conform decizie Curții Constituționale nr. 348/17 06 2014 și disp art 650 și 651 C., aceasta fiind judecătoria in circumscripția căreia debitorul își are sediul.
Instanța, in temeiul art 22 alin 4 C., a calificat susținerea debitorului ca fiind o invocare a excepției necompetenței materiale a tribunalului.
Instanța a apreciat că, potrivit disp. art. 130 alin 2 C. necompetența materiala de ordine publica trebuie invocata la primul termen de judecata la care părțile sunt legal citate in fața primei instanțe și a constatat ca primul termen de judecata la care părțile au fost legal citate a fost la data de 19 09 2014, iar debitorul a invocat excepția prin întâmpinarea depusa la data de 03 10 2014, deci după primul termen de judecat la care părțile au fost legal citat, fiind astfel decăzut din dreptul de a mai invoca excepția necompetenței materiale, motiv pentru care instanța nu s-a mai pronunțat asupra acestei excepții.
Oricum, instanța obligata din oficiu, potrivit art 131 C., să-și verifice competența, a constatat ca este competenta cu soluționarea cauzei în temeiul art. 1125 C..
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a creditoarei, instanța a respins aceasta excepție din considerentele ce succed:
Cererea creditoarei este întemeiata pe disp art 1123 și urm C., aceasta solicitând executarea unei hotărâri arbitrare străine, cererea urmând sa fie soluționată conform procedurii speciale și nu conform procedurii de drept comun invocata de debitor.
Astfel, potrivit disp art 1126 alin1 C. "cel care se prevalează de o hotărâre arbitrara străină poate solicita numai recunoașterea acesteia pentru a invoca autoritatea de lucru judecat sau, când nu este adusa la îndeplinire în mod voluntar, încuviințarea executării silite pe teritoriul României".
Or, cel care se prevalează de hotărâre este creditorul nu executorul judecătoresc, creditorul fiind cel care are calitate procesuala activa.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a constatat următoarele:
Din verificarea actelor dosarului nr_ * al Tribunalului D., atașat prezentei cauze, instanța a reținut că, prin sentința civila nr 220/ 14 09 2012 pronunțata in dosarul sus menționat, a fost admisa cererea creditoarei și a fost recunoscută Hotărârea Curții de Arbitraj S. de la Lausanne 1764/C/2009 de către instanță română.
Instanța a constatat că, dat fiind faptul ca se solicita încuviințarea executării silite a unei hotărâri arbitrare străine, in speța sunt aplicabile disp art 1123 C. și urm C proc civ și nu dispozițiile privind încuviințarea executării silite prevazute de art 650 și urm C. și nici Regulamentul (CE) nr 44/2001.
Totodata instanța a reținut ca la cerere au fost atașate documentele prevazute de art 1127 C., traduse in limba romana și certificate.
Potrivit disp art 1128 C., instanța poate refuza executarea hotărârii arbitrare numai daca debitorul ar proba existența unor împrejurări expres și limitativ prevăzute in acest text de lege. Debitorul nu a invocat și cu atât mai puțin nu a probat, nici in dosarul in care s-a dispus recunoașterea hotărârii arbitrare, nici in prezenta cauza, existența unor astfel de împrejurări.
Verificând îndeplinirea condițiilor prevăzute in art 1124 C., instanța a constatat, așa cum s-a statuat cu putere de lucru judecat și in dosarul nr_ * al Tribunalului D., ca hotărârea nu conține dispoziții contrare ordinii publice de drept internațional privat roman și ca diferendul ce a format obiectul dosarului in care s-a pronunțat hotărârea poate fi soluționat pe cale arbitrara in România.
În consecință, ca urmare a celor reținute, tribunalul a admis cererea și a dispus încuviințarea executării silite a Hotărârii Curții de Arbitraj S. de la Lausanne nr.1764/A/2009.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel debitorul C. S. Olimpic Sport C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului a arătat că la judecata în fond de la Tribunalul D. a fost încălcat dreptului debitoarei la apărare, în sensul că nu ni s-a comunicat cererea de executare și documentele anexe, în conformitate cu dispozițiile procedurale de drept comun.
In această situație necunoscând temeiul juridic pe care s-a întemeiat cererea a formulat o apărare eronată pornind de la alte premise, diferite de cele pe care le-a reținut Tribunalul D. în motivare.
In cauză nu se regăsesc documentele ce trebuie să însoțească cererea de executare, în sensul dispozițiilor art. 1127 C.p.c, respectiv hotărârea arbitrală în copie sau original supusă supralegalizării în condițiile art. 1092 C.p.c
În opinia apelantei dispozițiile art. 1123-1132 C.p.c nu sunt aplicabile în speță, întrucât hotărârea pronunțată nu a fost rezultatul unei convenții arbitrale, așa cum rezultă din textele enunțate, ci este o hotărâre pronunțată de un Tribunal din afara-teritoriului României.
Chiar dacă această instanță internațională include și mențiunea de Tribunal „Arbitral" al Sportului, aceasta nu echivalează cu o instanță de arbitraj în sensul Codului de Procedură Civilă
Apreciază că în speță este vorba de executarea unei hotărâri judecătorești străine, care a fost recunoscută pe cale judiciară, situație în care procedura de încuviințare a executării nu este cea reglementată de art. 1123-1132 C.p.c.
Intimata-creditoare a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat și învederând instanței că:
Potrivit art. 201 din codul de procedură civilă cererea a fost comunicată apelantei
aceasta a fost citată pentru termenul din 19.09.2014, procedura fiind legal îndeplinită cu
aceasta.
Faptul că debitoarea nu a formulat întâmpinare, în temeiul art, 201 alin. (1) din C.proc. civ. ci a depus pentru termenul din 03.10.2014 înscrisul denumit „întâmpinare", invocând excepții de ordine publică, singurele care mai puteau fi invocate, arată, evident că aceasta a luat cunoștință de cererea de executare și a formulat apărările care a considerat că se impun față de această cerere.
Consideră că apelantei nu i s-a încălcat dreptul la apărare, aceasta cunoscând obiectul dosarului, iar faptul că vine în apel să susțină că a formulat o apărare eronată față de obiectul cererii, invocând propria sa culpă, apreciază că acest motiv de apel nu poate conduce la modificarea sentinței atacate.
Hotărârea Curții de arbitraj sportiv de la Lausanne nr. 1764/A/2009 a fost
recunoscută prin sentința nr. 220/2012, pronunțată în dosarul nr._ *, cadru
procesual în care s-a verificat îndeplinirea condițiilor cerute de lege pentru recunoașterea
hotărârii arbitrate străine, în temeiul dispozițiilor art 3701 din Codul de procedură civilă
raportat la dispozițiile art 167-172 din Legea nr. 105/1992, cu privire la reglementarea
raporturilor de drept internațional privat, existând sub acest aspect puterea de lucru
judecat.
În mod corect instanța a reținut că așa cum s-a statuat cu puterea lucrului judecat, hotărârea nu conține dispoziții contrare ordinii publice de drept internațional privat român și că diferendumul ce a format obiectul dosarului în care s-a pronunțat hotărârea poate fi soluționat pe cale arbitrară și în România.
România este semnatara Codului Mondial A.-Doping, adoptat de către Agenția
Mondială A.-Doping la Conferința Mondială de la Copenhaga din 5 martie 2003, act care
este apendice la Convenția internațională împotriva dopajului în sport acceptată de
România prin Legea nr. 367/2006.
Statul român a acceptat Convenția internațională împotriva dopajului în sport, prin Legea nr. 367/2006, document internațional, care în conformitate cu art. 11 din Constituție face parte din dreptul intern.
Articolul 4 din Convenție care reglementează relația dintre Codul Mondial A.-Doping și Convenția internațională împotriva dopajului în sport a condus la adoptarea în legislația română privind prevenirea și combaterea dopajului în sport a sistemului căilor de atac prevăzute în Codul mondial anti-doping,
Potrivit art. 13 din Codul Mondial A.-Doping se reglementează competența Curții de arbitraj sportiv de a soluționa căile de atac formulate împotriva deciziilor pronunțate în baza Codului Mondial A.-Doping, așadar a unei instanțe arbitrale.
Așadar, Curtea de arbitraj sportiv este competentă să soluționeze litigiile privind încălcările reglementărilor anti-doping, hotărârii arbitrale a acestei instanțe, fiindu-i aplicabile prevederile Convenției interernaționale pentru recunoașterea si executarea sentințelor arbitrale străine din 10.06.1958, publicată în Buletinul Oficial al României nr. 19 din 24 iulie 1961.
În ceea ce privește cererea prin care a solicitat aplicarea unei amenzi judiciare arată instanței de apel că, în mod vădit, cu rea credință, apelatul a formulat cererea de apel pentru a tergiversa plata sumei de 1000 franci elvețieni stabilită prin hotărârea Curții de arbitraj sportiv de la Lausanne nr. 1764/A/2009, deși în mod evident au fost realizate toate procedurile și îndeplinite condițiile pentru executarea hotărârii arbitrale străine în România.
Potrivit art. 187 alin. (1) pct 1 lit. a) din Codul de procedură civilă introducerea unei căi de atac vădit netemeinică, poate fi sancționată de instanță cu amendă între 100 și 1000 lei.
În drept, invocă dispozițiile art. 475 - 482 din Codul de proedură civilă, art. 187 alin. (1) pct. 1, lit. a) din Codul de procedură civilă.
Apelantul-debitor prin răspunsul la întâmpinare a arătat că la pct 1 din întâmpinare, intimata apreciază, ca de altfel și instanța de fond, că în mod corect s-a reținut că nu a formulat în termenul legal întâmpinare și pe cale de consecință a fost decăzut din dreptul de a invoca excepții, altele decât cele de ordine publică.
Întrucât această chestiune nu corespunde realității, solicită instanței de apel să examineze dosarul de fond pentru a se constata că în afară de citație nu i s-a comunicat niciun act de la dosarul cauzei.
De asemenea, debitorul nu a formulat vreo cerere de studiere a dosarului cauzei, neluând astfel la cunoștință de conținutul acestuia.
In această situație apărările pe care! le-a formulat la instanța de fond s-au bazat pe presupuneri privind situația juridică dedusă judecății.
Așa cum a arătat în motivele de apel i-a fost încălcat în mod fragrant dreptul la apărare.
La pct. 2 din întâmpinare au fost enunțate dispozițiile legale, ce reglementează desfășurarea litigiilor în materie de arbitraj sportiv și hotărârile judecătorești deja pronunțate pe care nu le contestă.
Însă nu s-a răspuns în mod concret argumentelor pe care le-a enunțat la pct. 2 și 3 din motivele de apel.
In ce privește amenda judiciară solicitată, apreciază solicitarea ca fiind neîntemeiată, fiind practic o cerere ce vizează îngrădirea accesului la justiție.
Criticile aduse prin motivele de apel nu reprezintă un abuz de drept, ci enunță, cu indicarea textelor de lege, încălcarea normelor de drept de către Tribunalul D..
Examinând sentința prin prisma criticilor aduse și a dispozițiilor legale incidente, Curtea apreciază a fi nefondat apelul, urmând a-l respinge ca atare pentru considerentele ce succed.
Primul motiv de apel invocat care se referă la încălcarea dreptului debitoarei la apărare, în sensul că nu i s-a comunicat cererea de executare și documentele anexe, în conformitate cu dispozițiile procedurale de drept comun este nefondat.
Dreptul la apărare invocat de apelantă este consacrat de art.13 alin.3 Cod proc.civ. care dezvoltă conținutul dreptului părții la apărare în cadrul procesului civil.
În conformitate cu aceste dispoziții,apelanta fiind legal citată,dacă nu i s-au comunicat cererile, putea fie să solicite expres comunicarea acestora,fie avea posibilitatea să ia la cunoștință despre conținutul dosarului consultându-l în arhivă sau în sala de ședință și apoi să-și facă apărările.
Apelanta are posibilitatea și în faza apelului să formuleze toate apărările având în vedere caracterul devolutiv al apelului care antrenează o judecată în fond a pricinii,în întregul ei ,fără restricții în privința administrării probelor.
Cel de al doilea motiv de apel care se referă la faptul că în cauză nu se regăsesc documentele ce trebuie să însoțească cererea de executare, în sensul dispozițiilor art. 1127 C.p.c, respectiv hotărârea arbitrală în copie sau original supusă supralegalizării în condițiile art. 1092 C. p.c este nefondat,aceste acte existând la dosarul cauzei, instanța de fond dispunând atașarea dosarului nr._ *al Tribunalului D. prin care s-a recunoscut sentința arbitrală a TAS,Lausanne,Elveția și a cărei executare se solicită în prezenta cauză.
Și cel de al treilea motiv de apel care se referă la faptul că dispozițiile art. 1123-1132 C.p.c nu sunt aplicabile în speță, întrucât hotărârea pronunțată nu a fost rezultatul unei convenții arbitrale, așa cum rezultă din textele enunțate, ci este o hotărâre pronunțată de un Tribunal din afara-teritoriului României este nefondat.
Curtea constată că prin sentința nr.220/14 septembrie 2012 a Tribunalului D. ,prin care s-a recunoscut sentința arbitrală s-a tranșat acest aspect atâta timp cât în motivare se face trimitere la dispozițiile din vechiul Cod de procedură civilă care reglementau procedura recunoașterii hotărârii arbitrale.
D. urmare,s-a statuat cu putere de lucru judecat de către instanța de judecată că sentința dată de Tribunalul Arbitral al Sportului ,Lausanne ,în dosarul nr.2009/A/1764 este hotărâre arbitrală ,iar în această speță nu se mai poate analiza acest aspect urmând ca executarea să fie supusă dispozițiilor din Codul de proc. civilă care reglementează executarea hotărârilor arbitrale,art.1123-1132 Cod.
Față de aceste argumente,Curtea consideră că sentința este temeinică și legală și urmează ca în baza art.480 Cod proc.civ.să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-debitor C. S. Olimpic Sport C., cu sediul în C., .. 9, județul D., împotriva sentinței civile nr. 460/31.10.2014, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-creditoare Agenția Națională A.-Doping, cu sediul în București, .-39, sector 2, având ca obiect încuviințare executare silită.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06 Februarie 2015.
Președinte, M. M. | Judecător, S. A. C. | |
Grefier, A. Golașu |
Red. MM
Tehnored. A.G. 11 Februarie 2015
Jud. fond: V.F.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 90/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Anulare act. Decizia nr. 100/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
