Conflict de competenţă. Sentința nr. 12/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 12/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 12/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 12
Ședința publică de la 02 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.-P.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol, judecarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria C. și Judecătoria Slatina în soluționarea cauzei privind pe reclamantul N. C. și intimata B. L..
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită, în conformitate cu prevederile art. 135 alin. 4 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat că s-au depus concluzii scrise de către pârâta B. L., ce au fost înregistrate sub nr. 4104/02.02.2015, după care;
Instanța, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări asupra conflictului negativ de competență.
CURTEA:
Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 9282/07.10.2014, Judecătoria Slatina și-a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul N. C. în contradictoriu cu pârâta B. L., în favoarea Judecătoriei C., jud. D..
Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Slatina a reținut:
Conform art. 107 c.p.civ., care instituie regula generala de competență teritorială a soluționării cererilor de chemare în judecată, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, regula fiind că pricinile sunt de competența instanței de drept comun din punct de vedere teritorial.
De la această regulă există două excepții: competența teritorială alternativă sau facultativă și competența teritorială exclusivă sau excepțională.
Instanța de drept comun din punct de vedere teritorial este instanța de la domiciliul sau sediul pârâtului, ea fiind sesizată ori de câte ori prin lege nu se prevede competența unei alte instanțe.
În speță, așa cum a precizat reclamanta atât prin cererea de chemare în judecată, filele 4, prin răspunsul la întâmpinare, filele 28 și prin concluziile formulate în instanță cu ocazia dezbaterii excepției, obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie „obligația de a face”, respectiv obligarea pârâtei la remedierea deficiențelor existente la pardoseala blocului de la apart. 16 care este proprietatea acesteia.
Este adevărat că reclamantul a inserat în conținutul cererii faptul că pârâta ar fi responsabilă de deteriorarea imobilului reclamantului prin depozitarea anumitor substanțe pe balcon, fiind aplicabile în speță disp. art. 1357 C. civ., dar pretenția efectivă dedusă judecății prin cererea introductivă și susținută de reclamant constă în „obligația de a face”, pe care o dorește stabilită prin sentința care se va pronunța în cauză, nefiind aplicabile regulile de competență prev. de art. 113 pct. 9 din C.proc.civ., în lipsa unei cereri a reclamantului de obligare a pârâtei la respectarea obligațiilor izvorâte dintr-o asemenea faptă, procesul fiind guvernat de principiul fundamental al dreptului de dispoziție al părții privitor la obiectul și limitele sale, conf. art. 9 C.proc. civ.
În atare condiții nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.117 C.proc.civ. care vizează acțiunile imobiliare, art. 117 C.proc.civ. stabilind că cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se fac numai la instanța în circumscripția căruia se află imobilul, textul de lege fiind foarte clar, în sensul prevederii legale amintite înțelegându-se în mod clar numai acțiunile reale imobiliare, nu și cele personale, chiar dacă ele se referă la bunuri imobile.
Cum în speța supusă soluționării nu se dezleagă o cerere privitoare la un imobil, ci este o acțiune personală ce vizează un imobil, se vor aplica în determinarea competenței teritoriale, dispozițiile art.107 C.proc.civ. potrivit cu care „cererea se face la instanța în a cărei circumscripție domiciliază pârâtul”.
Prin sentința civilă nr._ din 21.11.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C..
S-a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul N. C., în contradictoriu cu pârâta B. L., în favoarea Judecătoriei Slatina.
A constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecății și a înaintat cauza Curții de Apel C. pentru soluționarea conflictului.
Analizând actele dosarului, instanța a reținut următoarele:
In fapt, potrivit cererii de chemare in judecata, reclamantul deține un imobil situat in Slatina, ., ., . este proprietarul apartamentului 16 din același .="NoSpacing"> Reclamantul susține ca parata nu are balconul închis, a avut depozitate de-a lungul timpului substanțe chimice, fiind afectata placa de beton armat a balconului, iar in situația in care sunt precipitații, apa se infiltrează in pardoseala balconului paratei iar din aceasta cauza se depreciază si plafonul balconului lui.
In aceste condiții solicita obligarea paratei la remedierea defecțiunilor de la pardoseala balconului apartamentului 16 invocând prevederile art. 1528 Cod civil.
Reclamantul a susținut ca cererea sa se întemeiază pe o răspundere pentru fapta proprie astfel cum prevede art. 1537 cod civil, prin fapta sa, de a nu remedia deficientele de la pardoseala balconului cauzează prejudicii si la balconul sau, iar potrivit art. 35 din legea 114/1996, in clădirile de locuit cu mai multe locuințe, proprietarul răspunde de asigurarea condițiilor de funcționare normala a locuinței ce se afla in proprietate exclusiva si a spatiilor ce se afla in proprietatea indiviza.
Potrivit art. 113 alin. 1 pct. 9 (invocat de reclamant) in afara de instanța prev. de art. 107, mai este competenta instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicita sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea fapta.
Din conținutul textului rezulta ca sunt de competenta instanței în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta nu numai cererile prin care se solicita repararea prejudiciului săvârșit printr-o fapta ilicita ci orice acțiune prin care se tinde la executarea unei obligații si apărarea unui drept ce intră în conținutul unui raport juridic născut dintr-o faptă ilicită.
Legea folosește sintagma ”cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea fapta”, ce conferă normei un caracter general astfel ca nu-i limitează aplicarea doar la ipoteza reparării prejudiciului cauzat printr-o fapta ilicita ci si la executarea altor obligații ce se nasc dintr-o asemenea fapta.
In speța de fata obligația paratei de a remedia deficientele de la pardoseala balconului propriu izvorăște tot dintr-o fapta ilicita, aceea de a nu asigura condițiile de funcționare normala a locuinței ce se afla in proprietate exclusiva sa, motiv pentru care este competenta sa soluționeze litigiul instanța in a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta, întrucât cererea privește obligații născute tot dintr-o asemenea fapta
De asemenea, prin alegerea facuta de reclamant in temeiul art. 116 NCPC, instanta in circumscriptia careia s-a savarsit fapta a devenit exclusiv competenta sa solutioneze actiunea, motiv pentur care, in speta de fapta, exceptia se poate invoca din oficiu, instanta de la domiciliul paratului devenind necompetenta absolut.
Față de aceste considerente s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina.
Constatând ivit conflictul negativ de competență între aceste instanțe, în temeiul art. 133 alin. 2 NCPC, art. 132 alin. 3 NCPC și art. 135 alin. 1 NCPC a suspendat judecata iar cauza a fost înaintată Curții de Apel C. pentru soluționarea acestuia.
Cererea a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel C.-Secția I Civilă la data de 20.01.2015, sub nr._ .
Asupra conflictului negativ de competență, Curtea constată următoarele:
Pentru a analiza aplicabilitatea dispozițiilor legale cu privire la competența teritorială, este necesar a stabili obiectul cererii de chemare în judecată și temeiul juridic de drept material invocat de reclamant .
Dacă în cuprinsul cererii de chemare în judecată reclamantul a invocat ca temei al cererii exclusiv dispozițiile art. 1528 din Codul civil, care reglementează executarea unei obligații de a face, fără a indica în vreun fel izvorul obligației „ de a face”, prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul a clarificat cererea, precizând că își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 1357 din Codul civil privind răspunderea pentru fapta proprie.
În acest fel, cadrul procesual a fost deplin stabilit de către reclamant, obiectul cererii de chemare în judecată fiind angajarea răspunderii civile delictuale, în temeiul dispozițiilor art. 1357 din Codul civil.
În mod corect, Judecătoria C. a reținut faptul că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 113 alin. 1 pct. 9 din Codul de procedură civilă, text de altfel invocat expres de către reclamant la momentul precizării în drept a cererii în cuprinsul răspunsului la întâmpinare.
Rezultă deci că reclamantul a stabilit obiectul și limitele procesului atât prin cererea de chemare în judecată, cât și prin indicarea temeiurilor juridice de drept substanțial și procedural din răspunsul la întâmpinare. De aici rezultă că, în respectarea dispozițiilor art. 9 din Codul de procedură civilă, instanța de judecată este ținută să soluționeze cererea în limitele stabilite de reclamant.
Cum cererea de chemare în judecată are ca obiect angajarea răspunderii delictuale, rezultă că normele referitoare la competența teritorială de soluționare a cererii sunt cele care reglementează competența teritorială alternativă, mai precis cele de la art. 113 alin. 1 pct. 9 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112 mai sunt competente „instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapt a ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă”.
Câtă vreme cererea de chemare în judecată se întemeiază pe răspunderea pentru fapta ilicită, alegerea între instanțele deopotrivă competente îi aparține reclamantului, conform dispozițiilor art. 116 din Codul de procedură civilă.
De aceea, Curtea constată că este competentă să soluționeze cauza Judecătoria Slatina, instanța competentă teritorial aleasă de reclamant.
Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 135 raportat la art. 133 pct. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea stabilește că instanța competentă material să soluționeze cererea de chemare în judecată este Judecătoria Slatina.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul N. C. domiciliat în Slatina, ., ., ., în contradictoriu cu pârâta B. L., cu domiciliul în C., ., .. 8, jud. D.,în favoarea Judecătoriei Slatina.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 februarie 2015.
Președinte, M. P.-P. | ||
Grefier, A. C. |
Red. jud. M. P.- P.
Tehn. A.C.
4 ex/ 04.02.2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 58/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Conflict de competenţă. Hotărâre din 02-02-2015, Curtea de... → |
|---|
