Grăniţuire. Decizia nr. 90/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 90/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 90/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 90/2015
Ședința publică de la 12 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. V.
Judecător L. L. B.
Judecător F. D.
Grefier N. D.
x.x.x.x
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurenții pârâți P. M. și P. P. M., împotriva sentinței civile nr.950din data de 10.11.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți D. C. și D. D., având ca obiect grănițuire .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții pârâți, reprezentați de avocat Fîrță G. și intimații reclamanți D. C. și D. D., reprezentași de avocat P. E. cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat următoarele:recursul a fost declarat și motivat în termen legal, nu a fost timbrat, deși recurenții pârâți au fost citați cu mențiunea de a timbra.
Avocat Fîrță G. la interpelarea instanței a învederat că are împuternicire avocațială, urmând a o depune, iar cu privire la netimbrarea recursului se obligă sa achite până la sfârșitul ședinței.
Avocat P. E. pentru intimați s-a opus, considerând că trebuia timbrat recursul.
Instanța a lăsat dosarul la a doua strigare.
La a doua strigare a răspuns avocat P. E. pentru intimații reclamanți.
Avocat Fîrță G. pentru recurenții pârâți, nu a răspuns.
Instanța constatând cauza în stare de judecată a acordat cuvântul părții prezente asupra recursului de față.
Avocat P. E. pentru intimați a solicitat anularea recursului ca netimbrat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiași sub nr._ , reclamanții D. C. și D. D., au chemat în judecată pârâtul P. M., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să fie stabilită linia de hotar care desparte proprietățile părților, iar ca urmare a stabilirii liniei de hotar, pârâtul să fie obligat să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie o suprafață de teren de cca. 280 m.p., ce le-a fost acaparată, obligarea pârâtului să-și mute gardul edificat cu rea-credință pe terenul lor, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii unei suprafețe de teren intravilan de 600 m.p., situat în punctul „centrala termică”, respectiv în T 30 P 80, cu următoarele vecinătăți: N- P. M., E- De 1096 (. C. și V- F. P..
Au învederat reclamanții că dovada dreptului lor de proprietate o fac prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1954/12.08.2003 la BNP F. georgeta C., precum și prin planul de amplasament și delimitare a terenului avizat de OCPI iar acesta a fost obținut de vânzătoarea P. D. în baza sentinței civile nr. 134/2003 a Judecătoriei Filiași, rămasă definitivă și irevocabilă.
De asemenea, reclamanții au învederat că terenul lor nu a fost separat cu gard de terenul pârâtului până la sfârșitul anului 2009, când pârâtul a edificat actualul gard despărțitor, ocupându-le o suprafață de cca. 280 m.p. (cca, 6,80 m lățime pe toată lungimea hotarului de 40 m ).
Totodată, reclamanții au menționat că pârâtul este de rea-credință, deține cca. 280 m.p. teren mai mult decât cel la care este îndreptățit și nu vrea să mute gardul și să le lase liber terenul, motivând că el deține o suprafață de 600 m.p.
Reclamanții au menționat însă că ei dețin această suprafață întrucât au cumpărat de la moștenitorii defunctului D. C. suprafața de 300 m.p. (s-au înțeles cu aceștia, fără a perfecta actul de vânzare-cumpărare ), iar în partea de sud ( în parte opusă proprietății pârâtului ), terenul lor se învecinează cu terenul ce a aparținut defunctului D. C..
Reclamanții au mai arătat că s-au adresat Primăriei orașului Filiași pentru a măsura terenul din T 30 P 80, ce a făcut obiectul actului de vânzare-cumpărare, împrejurare în care reprezentanții Primăriei au constatat că pârâtul le ocupă o lățime a terenului de 6,81 m și le-au sugerat să formuleze o acțiune în revendicare.
Au susținut reclamanții că pârâtul nu a dorit să-și mute gardul nici după efectuarea măsurătorilor de către reprezentanții Comisiei Locale de Fond Funciar, fapt ce i-a determinat să promoveze prezenta acțiune.
Au evaluat terenul revendicat la suma de 3500 lei și au timbrat corespunzător acțiunea formulată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 341 lei și timbru judiciar mobil de 3 lei.
În drept, au fost invocate prevederile art. 480,494 și 584 C.pr.civilă.
În dovedirea acțiunii, au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, cu interogatoriul pârâtului și cu expertiza tehnică de specialitate.
Au depus la dosar în copie: contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1954/12.08.2003 de BNP F. G. C., încheierea nr._/2009 emisă de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară D., plan de amplasament și delimitare a imobilului, s.c. nr. 134/20.02.2003 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr. 2077/2002, adresa nr. 8039/05.08.2010 emisă de Primăria orașului Filiași, autorizația de construire/desființare nr. 32/14.06.2010, comunicarea privind începerea execuției lucrărilor, certificatul de urbanism nr. 18.06.2010.
La primul termen de judecată, instanța a dispus emiterea unei adrese către Biroul Notarului Public J. G. C. pentru a înainta la dosar în copie toate actele ce au stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1954/12.08.2003 și atașarea la prezenta cauză a dosarului nr. 2077/2002 al Judecătoriei Filiași.
Prin adresa nr. 1346/27.09.2011, Biroul Notarului Public J. G. C. a înaintat înscrisurile solicitate.
La termenul din data de 28 Septembrie 2011, pârâtul a depus la dosar contractul de donație autentificat prin încheierea nr. 5223/_, titlul de proprietate nr. 3438/12.09.2003, dispoziția nr. 51/30.10.2008 emisă de Primăria Filiași, deviz general, certificat de urbanism, memoriu tehnic, documentație pentru obținerea autorizației de construire.
La termenul din data de 26 Octombrie 2011, instanța a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. M. și a unit această excepție cu fondul cauzei.
De asemenea, au fost încuviințate și administrate, proba cu interogatoriul părților, cu înscrisuri și proba testimonială, fiind audiați la propunerea reclamanților martorul D. Ș. ( declarație fila 68 dosar ), iar la propunerea pârâților martorii B. C. ( declarație fila 69 dosar ) și V. M. ( declarație fila 70 dosar ).
La termenul din data de 23 Noiembrie 2013, instanța a dispus efectuarea unei expertize specialitatea topografie, obiectivele acesteia fiind stabilite prin încheierea de ședință de la același termen iar pentru efectuarea lucrării a fost desemnat domnul expert D. A. C.
Raportul de expertiză întocmit în cauză a fost înaintat la dosar la data de 30.01.2012.
Cu privire la concluziile acestui raport a formulat obiecțiuni pârâtul.
La data de 03.04.2012, reclamanții au depus la dosar precizare la acțiune, în raport de concluziile raportului de expertiză, învederând să solicită stabilirea liniei de hotar care desparte terenul proprietatea lor de terenul proprietatea pârâtului pe aliniamentul 200-201, astfel cum rezultă din anexa 2 a raportului de expertiză, obligarea pârâtului să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața e 268 m.p. și să-și mute gardul dinspre stradă pe distanța de 7,33 m.p., construit cu rea-credință pe terenul lor,precum și la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul din data de 03 Aprilie 2012, instanța a dispus comunicarea obiecțiunilor formulate de pârât, domnului expert pentru a formula un răspuns cu privire la acestea, a dispus introducerea în cauză a numitului P. P. M., în calitate de pârât și citarea acestuia.
La termenul din data de 08 Mai 2012, pârâtul a depus la dosar în copie: chitanța nr. 2044/27.06.1990 emisă de CAP Filiași, înscrisul intitulat„chitanță” încheiat cu numitul M. M. la data de 05.03.1994 și o schiță a terenului deținut în T 30/79, pentru a face dovada că a deținut teren atât în P 78 dar și în P 79.
Expertul a înaintat la dosar la data de 30.05.2012 suplimentul la raportul de expertiză întocmit în cauză.
Cu privire la acest supliment au formulat obiecțiuni ambele părți, obiecțiuni ce au fost încuviințate prin încheierea de ședință din data de 26 Iunie 2012 și s-a dispus înaintarea acestora domnului expert D. A. C., pentru a formula un răspuns cu privire la acestea.
Noul supliment la raportul de expertiză a fost înaintat la dosar la data de 21.08.2012.
La termenul din data de 13 Noiembrie 2012, instanța a încuviințat cererea formulată de avocatul pârâtului privind efectuarea unei expertize extrajudiciare și a dispus administrarea acestei probe.
Raportul de expertiză întocmit în cauză de domnul expert D. D. a fost înaintat la dosar la data de 26 februarie 2013.
Cu privire la concluziile acestui raport au formulat obiecțiuni reclamanții.
La termenul din data de 05 Martie 2013, instanța a încuviințat efectuarea unei noi lucrări de către 3 experți, obiectivele acesteia fiind menținute și fiind desemnați pentru efectuarea lucrării domnii experți C. V., D. A. V. și F. N..
Raportul de expertiză întocmit de către cei 3 experți a fost înaintat la dosar la data de 14.05.2013, iar cu privire la concluziile acestuia a formulat obiecțiuni pârâtul.
La data de 11.06.2013, reclamanții au depus la dosar o nouă precizare la acțiune, în raport de concluziile noului raport de expertiză,solicitând să fie stabilită linia e hotar între proprietățile părților pe aliniamentul 30-85, astfel cum rezultă din anexa 3 a raportului de expertiză, să fie obligați pârâții să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 264 m.p., identificată prin punctele 85-30-84-69-85 din anexa 3 la raportul de expertiză, precum și să-și mute (demoleze) gardul dinspre . distanța de 7,20 m, punctele 30-84, construit cu rea-credință.
La același termen de judecată, instanța a dispus comunicarea obiecțiunilor formulate de pârâți, celor 3 experți pentru a formula un răspuns cu privire la acestea.
Răspunsul cu privire la obiecțiunile formulate de pârâta fost înaintat la dosar la data de 28 Iunie 2013.
Prin sentința civilă nr. 520/09.07.2013 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă acțiunea civilă având ca obiect „grănițuire” și „obligația de a face” formulată și precizată ulterior de reclamanții D. C. și D. D., împotriva pârâților Pițogoi M., și P. P. M..
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive formulată de pârâtul P. M..
S-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților situate în Filiași, . punctelor 85-30 din planul de situație anexă nr. 3 la raportul de expertiză întocmit în cauză de experții C. V., F. N. și D. A. V., anexă aflată la fila 66 din volumul II al dosarului .
Au fost obligați pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților suprafața de 264 m.p., identificată în conturul punctelor 85-30-84-69-85, din același plan de situație.
Au fost compensate cheltuielile de judecată privind grănițuirea.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților suma de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată rezultate în urma compensării.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Acțiunea în revendicare este acțiunea proprietarilor neposesori împotriva posesorului neproprietar și tinde la realizarea unei corelații între starea de drept și starea de fapt, respectiv la obținerea de către titularul dreptului de proprietate a posesiei și folosinței obiectului dreptului său.
Potrivit art. 480 din cod civil „Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege”.
Dispozițiile art. 584 Cod civil prevăd că "Orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa; cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate".
Având în vedere dispozițiile legale anterior enunțate, în limita cărora se judecă acțiunea de față, instanța a constatat următoarele:
Reclamanții au devenit prin cumpărare proprietarii unui teren intravilan în suprafață de 600 m.p.( în acte ) situat în T 30 P 80
Unul dintre vecinii terenului menționat, în partea de nord ,este pârâtul P. P. M., care exercită posesia terenului, pârâtul fiind plecat în străinătate, prin tatăl său, copârâtul P. M., fiind astfel neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive formulată de acesta, întrucât acțiunea în revendicare se îndreaptă, nu atât împotriva posesorului care invocă un drept de proprietate ci împotriva oricărei persoane care prin acte de folosință încalcă dreptul de proprietate al reclamantului.
Revendicarea, ca și grănițuirea, sunt instituții de drept civil care apără dreptul de proprietate. Or, deși în principiu, conform înscrisurilor depuse la dosar și constatărilor expertizelor întocmite în cauză, teoretic cele două terenuri nu s-ar învecina, ca urmare a intercalării între acestea a terenului din P 79, în fapt lucrurile sunt că cele două terenuri se învecinează, iar privitor la terenul din P 79 se pare că acesta a existat doar în actele emise la nivelul Primăriei orașului Filiași.
Cert este, că cele două proprietăți, așa cum sunt evidențiate de actele pe care părțile le au în momentul de față, se învecinează iar acțiunea în grănițuire este admisibilă întrucât Codul civil apără drepturile concrete și efective, nu pe cele iluzorii, cum ar fi cel dedus în condițiile în care s-ar constata existența în mod teoretic a P 79 .
Sub aspectul limitelor de proprietate, relevant în cauză este raportul întocmit de ultimii 3 experți, aceasta întrucât are o mai mare greutate științifică, ca urmare a exprimării a 3 păreri, în loc de una, este fundamentat prin măsurătorile efectuate și relevă starea de fapt existentă, din care rezultă că linia de graniță, aflată pe aliniamentul punctelor 85-30 este o linie de graniță justă, ce respectă dreptul de proprietate al ambelor părți și din care rezultă că pârâții ocupă mai mult decât sunt îndreptățiți, inclusiv 264 m.,p. din terenul reclamanților
S-a observat că experții au ajuns la această concluzie prin măsurarea întregului teren existent în T 30 de pe .>
În raport de aceste considerente, instanța a admis acțiunea formulată și precizată ulterior de reclamanți și s-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților situate în Filiași, . punctelor 85-30 din planul de situație anexă nr. 3 la raportul de expertiză întocmit în cauză de experții C. V., F. N. și D. A. V., anexă aflată la fila 66 din volumul II al dosarului .
Au fost obligați pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților suprafața de 264 m.p., identificată în conturul punctelor 85-30-84-69-85, din același plan de situație.
Potrivit dispozițiilor art. 584 Cod civil, cheltuielile grănițuirii se suportă pe jumătate de proprietarii terenurilor învecinate, astfel că luând în considerare aceste prevederi legale, au fost compensate cheltuielile de judecată privind grănițuirea.
În temeiul dispozițiilor art. 274 C.pr.civ., pârâții au fost obligați să plătească reclamanților suma de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată rezultate în urma compensării.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții P. M. și P. P. M., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivare, s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a admis în totalitate cererea de chemare în judecată. Prin întâmpinarea formulată la fond, apelantul P. M. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, sens în care a depus contractul de donație prin care i-a donat fiului său P. P. M., imobilul situat în Filiași, punctul numit Centrala Termică, T30, P78. instanța a unit excepția cu fondul, apreciind că pentru justa soluționare a cauzei este nevoie de administrarea de probe, respectiv, după administrarea interogatoriilor, audiarea martorilor și depunerea raportului de expertiză, instanța din oficiu a dispus introducerea în cauză a apelantului P. P. M., potrivit art.560 Cod civil.
Apelanții au considerat că prin introducerea în cauză a pârâtului P. P. M., le-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, judecătorul ajutând decisiv partea adversă, cu atât mai mult cu cât în cauză fusese invocată excepția lipsei calității procesuale pasive. Motivarea instanței cu privire la acest aspect este absolut nefondată, în condițiile în care se știa încă de la înregistrarea cererii de chemare în judecată, că obiectul cererii este grănițuire și apelantul P. M. arătase că nu este proprietarul imobilului în litigiu, depunând în acest sens și copia contractului de donație. Reclamanții aveau posibilitatea modificării cadrului procesual la prima zi de înfățișare.
Apelantul P. P. M. a arătat că este proprietarul terenului în suprafață de 600 mp, situat în Filiași, . tarlaua 30, .-a obținut prin donație de la tatăl său, pârâtul P. M., și are ca vecini la N – D. N., la E - . S – A. M., la V – B. C. și că între terenul proprietatea reclamanților (. află la sud de terenul proprietatea apelanților (. . fond a reținut în mod greșit că . existat doar în actele emise la nivelul Primăriei orașului Filiași. . la momentul punerii în posesie a terenurilor respective, așa cum rezultă din planul parcelar și totodată există și în prezent în planul cadastral al orașului Filiași.
Astfel, . și există efectiv în teren și chiar dacă între timp pentru aceasta nu a fost emis nici un titlu de proprietate, ea este menționată în continuare în planul cadastral actul al orașului Filiași.
În prezent apelantul ocupă într-adevăr mai mult teren decât deține în actul de proprietate, însă acest teren face parte din . nu a fost atribuită nimănui și aparține orașului Filiași.
Intimații D. C. și D. D., au formulat întâmpinare prin care arată că fiul pârâtului P. M., P. P. M. nu a fost introdus din oficiu în cauză ci reclamanții au solicitat introducerea în cauză în calitate de pârât a acestuia.
. apelanți nu există în realitate așa cum aceasta apare în proiectul planului parcelar existent la Primăria Filiași, de altfel, chiar primăria recunoaște fictivitatea acestei parcele. Proiectul parcelar care include . intercalată între proprietățile celor două părți nu este corect emis, neavând corespondent în situația de fapt.
La termenul din data de 27.01.2014, instanța de apel a încuviințat cererea apelanților-pârâți de efectuare a unei adrese către Primăria Filiași, pentru a comunica planul cadastral (parcelar) al municipiului Filiași, valabil pentru anii 2012 și 2013, privind tarlaua 30; dacă pe terenul situat în T30, P79 din intravilanul municipiului Filiași a fost emis vreun titlu de proprietate sau dacă acest teren a fost atribuit vreunei persoane ca lot în folosință sau pentru construirea vreunei case, iar în caz afirmativ să se depună dovezi în acest sens; să se precizeze dacă tdp nr. 1654-_, anexa 3, poz. 4, vol. II, din data de 06.06.1997, emis pe numele lui R. V., pentru terenul situat în T30, P78, a fost rectificat sau anulat sau este încă valabil.
Răspunsul a fost comunicat cu adresa nr. 2666/19.02.2014, fiind anexate planuri cadastrale, contractul de donație autentificat sub nr. 3978/06.12.2004, plan situație la scara 1:500, titlurile de proprietate nr. 3438/2B/101/12.09.2003, 1654-_/ 06.06.1997, 619-9575/04.06.1996, 625-9575/04.06.1996, 1343-_/29.05.1997, 2660-1962/05.07.2002.
La termenul din data de 24.03.2014, au fost încuviințate cererile apelanților-pârâți și efectuate o adresă către O.C.P.I. D. pentru a depune, în fotocopie certificată, planul parcelar pentru tarlaua 30 Filiași și o adresă către Primăria Filiași pentru a înainta la dosar procesele-verbale de punere în posesie cu privire la titlurile de proprietate emise pe numele lui P. M. și R. V., precum și de a menționa cui aparține terenul individualizat pe planul cadastral sub denumirea "cadastru" și de a înainta procesul-verbal de punere în posesie și titlul de proprietate emis pe numele acelei persoane. La același termen, instanța, în baza art,. 129 C.pr.civ., a pus în discuția părților necesitatea completării adresei către Primăria Municipiului Filiași, pentru a preciza dacă suprafața de teren situată în T30P79 a aparținut numitului M. (M.) M., având în vedere că acesta figurează în titlul emis pe numele lui R. V. și este înscris și în contractul de donație înaintat de Primărie; de asemene, s-a pus în discuția părților efectuarea unei adrese către BNP J. G. C., pentru a înainta actele care au stat la baza emiterii contractului de donație nr._.12.2004, în special contractul de donație nr. 1035/1998 autentificat de BNP G. I.. Răspunsurile au fost comunicate și se află la filele 52-61, respectiv 67-68, 75-77 din dosarul de apel.
La termenul din data de 03.11.2014, instanța a respins ca neutilă cererea apelanților-pârâți de efectuare a unei adrese către Primăria Filiași pentru a comunica persoana căreia îi aparține terenul cu denumirea "cadastru" și a înainta procesul-verbal de punere în posesie și titlul de proprietate, precum și cererea intimaților-reclamanți de efectuare a unei adrese către O.C.P.I. D., pentru a trimite în copie certificată schița parcelară pentru tarlaua 30.
De asemenea, instanța de apel a respins ca neutilă cererea apelanților-pârâți de efectuare a unei noi expertize.
Apelanții-pârâți au depus la dosar concluzii scrise.
Tribunalul D. prin decizia civilă nr.950 de la 10.11.2014 a respins apelul declarat de apelanții-pârâți P. M. și P. P. M., domiciliat în Franța, loc. Argenteuil, .. 14, cod poștal_, împotriva sentinței civile nr. 520 din data de 09.07.2013, pronunțată de Judecătoria Filiași, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți D. C. și D. D., domiciliați în loc. Filiași, ., jud. D., ca nefondat.
A obligat apelanții-pârâți la plata către intimații-reclamanți a sumei de 700 lei cheltuieli de judecată în apel (onorariu apărător).
Pentru a se pronunța astfel Tribunalul a reținut că, prin cererea de chemare în judecată, introdusă la data de 21.06.2011, reclamanții D. C. și D. D. au solicitat stabilirea liniei de hotar care desparte proprietățile părților, iar ca urmare a stabilirii liniei de hotar, pârâtul P. M. să fie obligat să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie o suprafață de teren de cca. 280 m.p., ce le-a fost acaparată, precum și obligarea pârâtului să-și mute gardul edificat cu rea-credință pe terenul lor.
Au fost invocate prevederile art. 480, 494 și 584 C.civ.
Prin motivele de apel, apelanții-pârâți au invocat dispozițiile art. 560 din Noul Cod Civil.
În privința legii aplicabile în cauză, tribunalul a reținut următoarele:
Este evident că prin norme tranzitorii legea de punere în aplicare NCC stabilește expres ca regulă, ultraactivitatea legii civile vechi pe perioadă de timp determinată, pentru procesele aflate pe rol, acesta fiind un caz de supraviețuire a legii civile vechi.
Ca și în cazul actelor juridice, efectele viitoare ale altor situații juridice sunt guvernate de legea în vigoare la data săvârșirii ori producerii lor, aspect ce rezultă din art. 6 alin. 2 NCC, art. 3 din Legea nr. 71/2011(de punere în aplicare a NCC), precum și din interpretare per a contrario a art. 6 alin. 6 NCC.
Art. 6 alin. 6 și art. 5 alin. 2 din Legea nr. 71/2011 instituie o derogare semnificativă de la ultraactivitatea legii vechi, stabilind aplicabilitatea legii noi în privința efectelor viitoare ale situațiilor juridice trecute, în măsura în care acestea derivă din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție, obligația legală de întreținere, raporturile de proprietate, raporturile de vecinătate, dacă aceste situații subzistă după . legii noi.
Legea nr. 71/2011 conține și norme speciale care se abat de la această ultimă regulă, inclusiv dispozițiile art. 59 potrivit cărora, dispozițiile referitoare la limitele legale ale dreptului de proprietate din noua reglementare nu se aplică situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia.
În același sens sunt și prevederile art. 61, 62 din Legea nr. 71/2011.
Așadar, din dispozițiile exprese ale art. 59 din Legea nr. 71/2011 rezultă că prevederile art. 560 NCC nu se aplică situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestui cod.
Prin urmare, în condițiile în care procesul de față a început sub incidența legii vechi, sunt aplicabile dispozițiile acestei legi.
În privința criticilor formulate de către apelanții-pârâți, tribunalul a reținut următoarele:
La termenul din data de 03 Aprilie 2012, instanța, la solicitarea reclamanților, a dispus introducerea în cauză a numitului P. P. M., în calitate de pârât și citarea acestuia.
La acest termen, pârâtul P. M. a fost prezent, fiind asistat de apărătorul ales și nu s-a opus la modificarea acțiunii în privința părților, instanța în mod corect luând act de această modificare și dispunând introducerea în cauză a unui nou pârât.
Procedând în acest mod, instanța a dat expresie principiului disponibilității, care constituie unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil și care presupune faptul că părțile pot determina nu numai existența procesului, prin declanșarea procedurii judiciare și prin libertatea de a pune capăt procesului înainte de a interveni o hotărâre asupra fondului pretenției supuse judecății, ci și conținutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual, în privința părților, obiectului și cauzei, precum și al etapelor pe care l-ar putea parcurge.
Ca regulă generală, procesul civil este un proces al intereselor private și de aceea rolul activ al judecătorului trebuie înțeles în contextul asigurării unui echilibru cu celelalte două principii ale procesului civil – principiul disponibilității și principiul contradictorialității.
Codul de procedură civilă, prin art. 132, distinge două categorii de cereri: de întregire și de modificare a cererii inițiale. Cererile de întregire au ca obiect completarea lipsurilor din cuprinsul cererii inițiale, pe când, din contră, cererile de modificare sunt acelea prin care reclamantul urmărește să schimbe unul dintre elementele importante ale cererii de chemare în judecată precum: părțile, obiectul cererii sau temeiul juridic al acesteia.
Distincția este importantă, deoarece, potrivit art. 132 și art. 134, cererea de modificare a acțiunii nu poate fi primită, fără acordul celeilalte părți, decât la prima zi de înfățișare, care este aceea în care părțile, legal citate, pot pune concluzii.
Tribunalul a constatat că instanța de fond a luat în mod corect act de modificarea acțiunii sub aspectul părților, dispunând introducerea în cauză a pârâtului P. P. M., în condițiile în care pârâtul inițial nu s-a opus la o astfel de modificare, astfel că este neîntemeiată susținerea apelanților în sensul introducerii din oficiu în cauză a celui de-al doilea pârât, instanța de fond punând în discuție la termenul din data de 03.04.2012 stabilirea cadrului procesual, în virtutea rolului activ, potrivit art. 129 alin. 4 C.pr.civ., însă introducerea în cauză a acestui pârât a fost efectuată la cererea reclamanților, astfel cum s-a arătat anterior.
Neîntemeiată este și susținerea potrivit căreia instanța de fond nu a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive.
Astfel, s-a constatat că, prin întâmpinarea depusă la termenul din data de 28.09.2011 și aflată la fila 23 din dosarul de fond, pârâtul P. M. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, depunând contractul de donație autentificat sub nr. 5223/22.12.2008, prin care a transmis fiului său, P. P. M., dreptul de proprietate asupra terenului intravilan în suprafață de 600 mp din acte și 602 mp din măsurători, aflat în tarlaua 30, .: la N – D. N., la E – . – D. C., la V – B. Ctin; F. P..
La termenul din data de 26.10.2011, instanța a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul P. M., dispunând unirea excepției cu fondul, conform art. 137 alin. 2 C.pr.civ., întrucât a apreciat necesară administrarea de probe pentru soluționarea excepției.
Susținerea apelanților-pârâți conform căreia, la momentul rămânerii în pronunțare a dosarului, părțile nu au mai pus concluzii asupra excepției lipsei calității procesuale pasive este corectă, însă acest fapt nu este de natură a le încălca dreptul la apărare, câtă vreme excepția a fost pusă în discuție la termenul din data de 26.10.2011, iar părțile au propus probe pentru soluționarea acesteia, probe încuviințate tot la acest termen.
În privința modului de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive, s-a reținut că în mod corect aceasta a fost respinsă de către instanța de fond, întrucât, deși pârâtul P. M. a donat fiului său, respectiv pârâtului P. M. P., întreaga suprafață aflată în tarlaua 30, . de expertiză menționat anterior reiese că în fapt pârâtul P. M. ocupă suprafața de teren de 262 mp, proprietatea reclamanților, iar cele două proprietăți, deși nu se învecinează potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1954/12.08.2003 de BNP F. G. C. și titlului de proprietate nr. 3438/12.09.2003 emis pe numele apelantului-pârât P. M., în fapt acestea se învecinează. În privința pârâtului P. M. P., se reține că, în contractul de donație autentificat sub nr. 5223/22.12.2008 de BNP J. G. C., terenul situat în tarlaua 30, . în partea de sud cu reclamantul D. C..
Acțiunea in revendicare este acea acțiune reala prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar. Acțiunea in revendicare este o acțiune petitorie întrucât tinde sa stabilească direct existenta dreptului de proprietate al reclamantului. În privința condițiilor de exercitare a acțiunii in revendicare, aceasta poate fi intentata de către titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat.
Acțiunea in revendicare este așadar acea acțiune in justiție prin care reclamantul care este proprietarul unui bun individual determinat cu privire la care a pierdut posesia, solicita obligarea paratului, care stăpânește bunul respectiv, sa îi recunoască dreptul de proprietate și să îi restituie bunul .
Dreptul de proprietate este dreptul pe care îl are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, conform prevederilor art. 480 Cod civil, reprezentând un drept real, exclusiv și perpetuu. Atributele care intră în conținutul juridic al dreptului de proprietate constau în posesie, folosință și dispoziție. Caracterul absolut al dreptului de proprietate rezidă în existența acestuia în mod independent față de alte drepturi care să-i servească drept temei al constituirii. Caracterul exclusiv al dreptului de proprietate constă în faptul că acesta este singurul drept care îi conferă titularului său posibilitatea exercitării concomitente a tuturor atributelor sale.
Reclamantul este cel care trebuie să facă dovada pozitiva, în sensul ca el este titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat (actori incumbit probatio), precum si dovada posesiei de către parat a bunului revendicat.
În acțiunea în revendicare, pentru existența calității procesuale pasive, este necesară ocuparea terenului de către pârât, condiție îndeplinită în cauză.
De altfel, chiar apelantul-pârât P. M. a recunoscut prin motivele de apel că ocupă efectiv mai mult teren decât cel cuprins în titlul său de proprietate, susținând însă, e adevărat, că acest fapt s-ar datora ocupării și a parcelei nr. 79, pe care pretinde că ar fi dobândit-o în baza unui înscris sub semnătură privată încheiat cu numitul M. M..
Instanța de apel a avut în vedere și răspunsurile acestui pârât la interogatoriul administrat de instanța de fond (fila 64 vol I dosar fond), la întrebările nr. 3 și 4 arătând că se află în posesia terenului pentru care părțile se judecă și că ambii pârâți au grija, paza și folosința terenului. De asemenea, din răspunsul la întrebarea nr. 8, a reieșit că pârâtul P. M. a recunoscut că ocupă din terenul reclamanților.
Și apelantul-pârât P. M. P. are calitate procesuală în cauză, fiind vecinul proprietății reclamanților, iar în privința grănițuirii, dispozițiile art. 584 c.civ. stabilesc că "Orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa; cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate".
În privința acestor dispoziții legale tribunalul a reținut că, deși în practică se apreciază că grănițuirea trebuie dispusă între două proprietăți, în realitate textul legal menționat nu impune condiția ca pârâtul să fie proprietarul imobilului învecinat, ci doar ca acesta să fie vecin cu proprietatea reclamantului, prin urmare au calitate procesuală pasivă ambii pârâți, pârâtul P. M. ocupând în fapt . suprafața de teren de 262 mp aparținând reclamanților, iar celălalt pârât învecinându-se potrivit titlului său cu imobilul proprietatea reclamanților.
Tribunalul a mai avut în vedere și faptul că, potrivit răspunsurilor pârâtului P. M. la interogatoriu, ambii pârâți au grija, paza și folosința terenului, deci ambii pârâți au calitate procesuală pasivă în privința tuturor petitelor formulate de reclamanți.
În privința criticilor care vizează fondul cauzei, tribunalul a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1954/12.08.2003 de BNP F. G. C., intimații-reclamanți au dobândit terenul intravilan în suprafață de 600 mp, aflat în punctul Centrala termică, în municipiul Filiași, tarlaua 30, . fiind menționați vecinii terenului: la N – Almăjenu M.; la E – DE 1096; la S – D. C-tin; la V – F. P..
Vânzătoarea P. D. dobândise terenul în baza sentinței civile nr. 134/2003 pronunțată de Judecătoria Filiași în dosarul nr. 2077/2002, sentință prin care s-a dispus constituirea dreptului de proprietate în favoarea acesteia asupra terenului în suprafață de 0,06 ha situat în intravilanul orașului Filiași, în punctul "Lângă Centrala termică", în T30,P80, fiind întocmit ulterior procesul-verbal de punere în posesie (fila 20 fond), în care apar aceiași vecini.
Prin titlul de proprietate nr. 3438/12.09.2003, s-a reconstituit dreptul de proprietate apelantului-pârât P. M. asupra terenului în suprafață de 600 mp, situat în municipiul Filiași, tarlaua 30, .: la N – D. N.; la E – . – A. M.; la V – B. C-tin.
Prin contractul de donație autentificat sub nr. 5223/22.12.2008 de BNP J. G. C., terenul situat în tarlaua 30, . donat de pârâtul P. M. celuilalt pârât, ca vecinătate în partea de sud fiind menționat reclamantul D. C..
Potrivit raportului de expertiză efectuat la fond de d-nii experți D. A. V., C. V. și F. N., reclamanții D. C. și D. D. ocupă în fapt suprafața de 590 mp, identificată pe planul de situație anexa 1 la raport prin punctele: 69,70,83,59,58, 82,69, iar pârâtul P. M. ocupă suprafața de 1018 mp, materializată între punctele: 71,72,73,70,69,74,75,71. Din același raport, reiese că, potrivit planului cadastral pus la dispoziție de Primăria Filiași, Comisia locală a întocmit un proiect parcelar pentru zona în litigiu din care rezultă un număr de 9 parcele, numerotate de la nr. 77 la nr. 85, fiecare cu lățimea de 15 m și având o suprafață de 600 mp, fiind emis un număr de 7 titluri de proprietate, respectiv pentru parcelele 85, 84, 83, 82, 81, 78 și 77. Pentru . cum s-a arătat anterior, numita P. D. a obținut sentința civilă nr. 134/20.02.2003 a Judecătoriei Filiași.
Din concluziile aceluiași raport de expertiză, avut în vedere în mod corect de instanța de fond, întrucât are o mai mare greutate științifică, ca urmare a exprimării a 3 păreri, în loc de una, fiind și fundamentat prin măsurătorile efectuate asupra întregii tarlale 30, tribunalul reține că, deși intimații reclamanți ocupă suprafața 590 mp, din aceasta suprafața de 266 mp aparține vecinului din partea de sud, D., proprietarul parcelei nr. 81, deținând din terenul proprietatea lor numai suprafața de 324 mp delimitată de punctele 69,70,83,27,82,69.
Sub aspectul ocupării de către pârâți a terenului proprietatea reclamanților este de subliniat și faptul că toate rapoartele de expertiză efectuate la fond au concluzionat în acest sens, diferența dintre acestea privind doar suprafața ocupată în fapt.
Relevantă este și adresa nr. 8039/05.08.2010 a Primăriei Filiași, prin care se aduce la cunoștință reclamantului că pârâtul P. M. deține terenul aestuia pe o lățime de 6,81 m.
În privința parcelei nr. 79 s-a reținut că, așa cum reiese din adresa nr. 5381/30.04.2014 emisă de Primăria Filiași la solicitarea instanței de apel și aflată la fila 56, numitul M. M. figura în evidențele cadastrale în T30 P79, însă acesta, neformulând cerere în baza legilor fondului funciar, nu a fost validat de Comisia Județeană.
Prin urmare, tribunalul a reținut coroborând recunoașterea apelantului-pârât P. M. cu concluziile raportului de expertiză efectuat la fond de d-nii experți D. A. V., C. V. și F. N., că acest apelant ocupă o suprafață mai mare decât cea la care ar fi îndrituit potrivit titlului de proprietate nr. 3438/12.09.2003, respectiv la care ar fi îndrituit celălalt apelant potrivit titlului său, însă suprafața ocupată în plus nu poate fi numai cea corespunzătoare parcelei 79, întrucât aceasta din urmă nu ar putea măsura mai mult de 222 mp (fila 4 din raportul menționat, aflată la fila 62 din vol. II al dosarului de fond), iar din raport reiese că în fapt pârâtul P. M. ocupă . nu a fost emis titlu de proprietate, precum și că acesta ocupă mai mult decât suprafața corespunzătoare a parcelelor 78 și 79, diferența fiind suprafața de teren de 262 mp aparținând reclamanților.
Acesta este și considerentul pentru care instanța de apel a respins ca neutilă cererea apelanților-pârâți de efectuare a unei noi expertize prin care să se stabilească "unde a dispărut . efectuat la fond de către cei experți explicând foarte clar ce s-a întâmplat cu această parcelă, respectiv că aceasta este ocupată în fapt de către apelantul-pârât P. M..
Din cuprinsul raportului a reieșit și că experții au avut în vedere actele de proprietate ale părților, raportul reliefând diferențele existente între acestea și posesia exercitată de părți la momentul efectuării acestuia, și neluând în calcul pentru niciuna dintre părți înscrisurile sub semnătură privată invocate de acestea.
De altfel, nu are relevanță pentru temeinicia acțiunii aspectul că intimații-reclamanți ocupă în fapt o suprafață de teren de la vecinul din partea de sud, numitul D., și nici dacă există sau nu o convenție în acest sens între acest vecin și reclamanți, relevant fiind că măsurătorile efectuate de către experți au dovedit ocuparea de către apelantul-pârât P. M. a suprafeței de teren de 262 mp proprietatea intimaților-reclamanți.
De asemenea, deși potrivit actelor inițiale de proprietate, cele două proprietăți nu se învecinau, în titlul apelantului-pârât P. M. P. reclamantul apare ca vecin în partea de sud.
Având în vedere considerentele expuse, tribunalul a constatat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, astfel că, în baza art. 296 C.pr.civ., a respins apelul ca nefondat.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.civ., aflându-se în culpă procesuală, au fost obligați apelanții-pârâți la plata către intimații-reclamanți a sumei de 700 lei cheltuieli de judecată în apel (onorariu apărător).
Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâții P. M. și P. P. M..
Curtea, luând în examinare cu prioritate, excepția timbrajului, reține că, potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, cu referire la art. 20 alin. 1 și 2 din aceeași lege, taxele de timbru se depun anticipat sau până la termenul de judecată stabilit de instanță.
Potrivit prevederilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a legii, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea va fi anulată, ca netimbrată.
În speță, recurenții au fost citați cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit dovezilor aflate la dosarul cauzei (filele 17, 18).
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat și nici până la termenul stabilit de Curte, 12 februarie 2015, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală de obligația timbrării, Curtea urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. 1 și 5 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, cu referire la art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 32/1995 și să dispună anularea, ca netimbrat, a recursului declarat de pârâții P. M. și P. P. M..
Cererea privind cheltuielile de judecată se va admite în parte pentru următoarele considerente:
Având în vedere dispozițiile art. 274 C. pr. civilă, instanța va acorda cheltuieli de judecată intimatului, însă având în vedere excepția anulării recursului ca netimbrat, cererea de cheltuieli va fi admisă în parte, recurentul urmând a fi obligat către intimați la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurenții pârâți P. M. și P. P. M., împotriva sentinței civile nr.950 din data de 10.11.2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți D. C. și D. D..
Admite în parte cererea de cheltuieli de judecată formulată de către intimați.
Obligă la 400 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Februarie 2015.
Președinte, I. V. | Judecător, L. L. B. | Judecător, F. D. |
Grefier, N. D. |
Red.jud.Fl.D.
2 ex/AS
j.a.D.G.
V.P.
j.f.C.C.G.
| ← Conflict de competenţă. Hotărâre din 02-02-2015, Curtea de... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 682/2015. Curtea... → |
|---|
