Contestaţie la executare. Decizia nr. 486/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 486/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 09-07-2015 în dosarul nr. 486/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 486/2015
Ședința publică de la 09 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE FLORICA DIACONESCU
Judecător I. V.
Judecător E. S.
Grefier N. D.
x.x.x.
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea P. ( fostă A.) C., împotriva deciziei civile nr.1702/03.12.2014, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații B. A. I., B. T. S.A. - S. C., D. A. G., V. O., A. T., având ca obiect contestație în anulare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatoarea P. ( fostă A.) C. asistată de avocat P. E. cu împuternicire avocațială la dosar și intimata B. T. S.A. - S. C., reprezentată de consilier juridic D. I., lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat P. E., pentru contestatoare, face o precizare a contestației în anulare, în sensul că invocă art. 318 alin.1 teza I, că dezlegarea cauzei este rezultatul unei greșeli materiale.
Eroarea constă în faptul că s-a invocat tardivitatea recursului, iar instanța în mod greșit nu a observat și nu a soluționat recursul ca și cum ar fi fost declarat în termen.
Consilier juridic D. I., pentru intimata B. T. S.A. - S. C., solicită să nu se admită această nouă precizare deoarece e tardiv formulată, întrucât și la termenul trecut contestatoarea a formulat precizări pe care le –a depus la dosarul cauzei. Întrucât prezentul termen s-a acordat pentru a fi observate precizările anterioare, nu pot fi considerate precizări noi.
În replică avocat P. E., învederează că nu e o nouă precizare, și este o extindere a precizărilor anterioare, de la termenul trecut, în care se invocă această eroare cu privire la tardivitate.
Instanța deliberând va analiza precizarea făcută la termenul de astăzi, numai în limitele în care aceasta conține explicații ale precizărilor anterioare, dar nu în condițiile în care vine cu stări de fapt și drept diferite, acelea le consideră noi precizări și le consideră ca fiind tardive făcute peste termenul la care ar fi trebui să le facă, adică prima zi de înfățișare, cu părțile legal citate.
Având în vedere înscrisul de la fila 65, care a fost depus între termene, de către contestatoare, prin care aceasta invocă faptul că recursul înaintat și soluționat la Curtea de Apel C. a fost tardiv, iar comunicarea cu privire către Bancă, a fost modificată, aspect pe care apărătorul, printr-un înscris de mână depus la termenul de astăzi, îl lămurește.
Instanța apreciază că motivul tardivității recursului face parte din motivele contestației și este circumscris erorii materiale invocate potrivit art.318 alin.1 teza I.
Avocat P. E., pentru contestatoare, a solicitat să se constate că data dovezii de comunicare a deciziei recurate către B. T. S.A. - S. C., aflată la fila 115 în dosarul tribunalului, a fost modificată.
Curtea respinge solicitarea apărătorului contestatoarei, întrucât această mențiune de mână 7 scris peste 6 din dovada aflată la fila 115 din dosarul de apel nu este de natură a fi luată în considerare, deoarece ștampilele Poștei sunt vizibile și nu au suportat nicio modificare, respectiv data de 26 pentru plecare și data de 27 pentru primire.
Constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra contestației în anulare.
Avocat P. E., pentru contestatoare, a susținut oral motivele contestației formulate în scris, arătând că instanța de recurs în mod greșit a dat eficiență împrejurării că litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr._ * nu a fost notat în Cartea Funciară, fiind notat doar dosarul nr._, neobservând că practic este unul și același dosar, cel cu steluță fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel C. pentru rejudecarea recursului privind partajul de bunuri comune cu fostul soț. A pus concluzii de admitere a contestației, anularea deciziei și fixarea unui termen pentru rejudecarea recursului.
Consilier juridic D. I., pentru intimata B. T. S.A. - S. C., a solicitat respingerea contestației în anulare și menținerea deciziei civile.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față.
Curtea de Apel C. prin decizia civilă nr.1702 de la 03.12.2014 a admis recursul declarat de pârâta B. T. S.A. - S. C. împotriva deciziei civile nr. 387 din 11 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă P. C. (fostă A. ) precum și intimații B.E.J. A. I., D. A. G., D. I., V. O., A. T., a modificat decizia, în sensul că a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta contestatoare P. C. (fostă A.) împotriva sentinței civile nr._/12.12.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .
Pentru a se pronunța astfel Curtea a reținut următoarele:
La admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și admiterea contestației la executare precizată, cu consecința anulării procesului verbal de licitație din 06.03.2013 și întoarcerii executării silite, în sensul restituirii apartamentului către contestatoare, instanța de apel a avut în vedere împrejurarea că prin decizia civilă nr.9180/28.10.2013 a Curții de Apel C., pronunțată în dosarul nr._ * s-a reținut calitatea de bun comun a apartamentului, acesta fiind inclus în masa partajabilă și atribuit exclusiv reclamantei A. C.. Au fost reținute dispozițiile art.786 din vechiul cod civil, privind efectul declarativ al partajului, iar în raport de decizia civilă nr. 9180/28.10.2013 a Curții de Apel C., s-a reținut că întrucât apartamentul ce a format obiectul executării silite a fost atribuit exclusiv apelantei contestatoare, necăzând în lotul debitorului, nu putea fi supus executării silite.
De asemenea, s-a apreciat că se impunea a se urmări soarta juridică a procesului de partaj bunuri comune care fusese notat în cartea funciară, întrucât în ipoteza în care se constata regimul juridic de bun comun al imobilului supus urmăririi silite nu se putea trece la vânzarea la licitație publică a apartamentului, în contextul în care imobilul urmărit s-a dovedit a fi în proprietatea comună devălmașă.
Această apreciere a instanței de apel este eronată, întrucât în cadrul dosarului de executare a fost avută în vedere această notare a litigiului în cartea funciară.
Astfel, reclamanta a adus la cunoștința Băncii T. și executorului judecătoresc în cadrul dosarului de executare nr.314/E/2012, notarea în cartea funciară a litigiului privind apartamentul situat în C., cartier Sărarilor-Siloz, ..1, ., litigiu ce a făcut obiectul dosarului nr._ și notat în cartea funciară prin încheierea nr._ din 10.08.2012.
Acest dosar a fost finalizat prin decizia civilă nr.1956 din 05 martie 2013, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta A. C. împotriva deciziei civile nr.144/18.09.2012, pronunțată de Tribunalul D..
Or, licitația publică ce a fost contestată de către reclamantă, finalizată cu procesul verbal de licitație publică prin care imobilul a fost adjudecat de către V. O., a avut loc după soluționarea irevocabilă a respectivului dosar ce fusese notat în cartea funciară, respectiv la data de 06.03.2013.
Decizia civilă nr.9180 din 28.11.2012 prin care a fost admis recursul declarat de reclamanta A. C. împotriva deciziei civile nr.144 din 18.09.2012, a fost inclus apartamentul în masa partajabilă, iar imobilul i-a fost atribuit în exclusivitate reclamantei a fost pronunțată în cadrul dosarului nr._ *, dosar diferit de dosarul nr._, ce fusese notat la cartea funciară și adus la cunoștința Băncii T..
Nefiind notat noul litigiu în cartea funciară și nefiind adus la cunoștința recurentei pârâte B. T., instanța de apel a reținut în mod greșit că nu s-a avut în vedere notarea litigiului în cartea funciară; doar dacă noul litigiu ar fi fost adus la cunoștința recurentei pârâte, se putea analiza eventual conduita procesuală a acesteia, în raport de noul proces având ca obiect contestația în anulare și recurs.
La momentul vânzării la licitație al apartamentului prin procesul verbal de licitație publică din 06.03.2014, față de părți își producea pe deplin efectele sentința civilă nr._/13.11.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, irevocabilă prin respingerea ca nefondat a recursului conform deciziei civile nr.1956 din 05 martie 2012, prin care s-a constatat că reclamanta are doar un drept de creanță cu privire la îmbunătățirile efectuate la imobil, precum și faptul că acest imobil reprezintă un bun propriu al pârâtului.
În aceste condiții, la momentul vânzării la licitație a imobilului prin procesul verbal de licitație din 06.03.2013, imobilul aparținea în exclusivitate garantului ipotecar A. T., conform contractului de construire nr.1399/1981, încheiat cu OCLPP și procesului verbal de predare-recepție a locuinței din 13.12.1981, înscris în cartea funciară nr._/C. sub nr. cadastral 6714/19.
Nu exista nicio cauză de nulitate sau anulare a procesului verbal de licitație publică din 06.03.2013 la momentul vânzării imobilului la licitație publică, dreptul exclusiv de proprietate al intimatului A. T. fiind consfințit prin sentința civilă nr._/13.11.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, irevocabilă.
Decizia civilă nr.9180 din 28.10.2013 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ *, de care se prevalează instanța de apel,a fost pronunțată ulterior vânzării imobilului la licitație publică, iar actul de adjudecare încheiat la 09.04.2013 constituie titlu de proprietate pentru adjudecatar și titlu executoriu împotriva garantului ipotecar, dacă imobilul se afla în posesia acestuia din urmă.
Efectul declarativ al hotărârii de partaj, reprezentat de decizia civilă nr.9180 din 28.10.2013 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ *, reglementat de art.786 din vechiul cod civil și reținut de către instanța de apel, nu poate anula validitatea actelor de procedură întocmite în mod legal și finalizate prin procesul verbal de licitație din 06.03.2013, în condițiile în care la momentul respectiv intimatul A. T. era proprietar exclusiv al bunului în litigiu.
Această ultimă hotărâre nu rămâne însă lipsită de efecte juridice ,întrucât între părțile devenite ulterior copărtașe prin pronunțarea deciziei civile nr.9180 din 28.10.2013 există obligația de garanție contra evicțiunii, putându-se cere de la copărtașul vinovat de pierderea bunului contravaloarea bunului pierdut.
Au fost înlăturate susținerile intimatei contestatoare din întâmpinare privind incidența în cauză a dispozițiilor art.1747, 1769 și art.35 alin.2 codul familiei, întrucât în cauză, la momentul constituirii ipotecii și vânzării bunului la licitație publică acesta avea caracterul de bun propriu al intimatului A. T. și nu se impunea a se face aplicarea dispozițiilor art.493 alin.1 cod procedură civilă.
S-a constatat astfel că instanța de apel a reținut în mod greșit că decizia civilă nr. 9180 din 28.10.2013, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ *, corelată cu dispozițiile art.786 cod civil, produce efecte asupra vânzării la licitație publică a imobilului, ignorându-se însă că la data pronunțării acestei decizii imobilul nu se mai afla în proprietatea intimatului A. T., fiind vândut la licitație publică prin procesul verbal de licitație publică din 06.03.2013, încheiat după pronunțarea deciziei civile nr.1956 din 05 martie 2013, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, prin care s-a menținut sentința civilă nr._/13.11.2011, ce a constatat calitatea intimatului A. T. de proprietar exclusiv al apartamentului.
Având în vedere aceste considerente, în baza art.312 cod procedură civilă, raportat la art.304 pct.9 cod procedură civilă, Curtea a admis recursul, a modificat decizia, în sensul că a respins ca nefondat apelul declarat de contestatoarea A. C. împotriva sentinței civile nr._/12.12.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare P. C. arătând că potrivit dispozițiilor art.318 alin.1 Cod pr.civilă- hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul un ei greșeli materiale sau când instanța, respingând sau admițând recursul numai în parte a omis, din greșeală, să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Potrivit dispozițiilor art.261 alin.1 pct.5 Cod pr.civilă, hotărârea va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Arată că în speța de față, instanța de recurs, deși reformează hotărârea instanței de apel, în sensul că-i respinge apelul declarat împotriva hotărârii instanței de fond, nu răspunde la motivele invocate în promovarea apelului, astfel că se află în situația unei omisiuni a instanței de recurs și nu în fața unei greșeli de judecată, astfel că solicită admiterea contestației, anularea deciziei civile nr.1702/2014 a Curții de Apel C. și fixarea unui termen de judecată pentru rejudecarea recursului, în limita omisiunii invocate.
Mai arată că în motivarea apelului formulat împotriva sentinței civile nr._/2013 pronunțată de Judecătoria C. a criticat hotărârea pentru motive contradictorii și străine de natura pricinii, susținând ignorarea probelor administrate în cauză și a înscrisurilor ce se regăsesc în dosarul de executare; că executarea s-a făcut cu rea credință, că s-a ignorat faptul că în cauză s-a formulat contestație la executare cu caracter de partaj, prin care s-a invocat regimul juridic de bun comun; că la licitația din 06.03.2013 au fost încălcate dispozițiile legale ale art.493 alin.1 Cod pr.civilă, că deși legal sesizată B. T. nu a acceptat regimul juridic de bun comun al apartamentului, nu a așteptat lămurirea regimului juridic de bun comun al apartamentului, asumându-și astfel riscul generat de constatarea ulterioară a acestui regim juridic (decizia civilă nr.9180/2013 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ *; și că pârâtul V. O. a acceptat riscul cumpărării în cadrul licitației a unui apartament aflat în proprietate codevălmașă ignorând litigiile notate succesiv la Cartea Funciară.
A mai susținut în motivele de apel că hotărârea de partaj are efect declarativ de drepturi încât, cu efect retroactiv de la data căsătoriei sale cu A. T., apartamentul a devenit bun comun și că în consecință, vânzarea s-a făcut ilegal în paguba drepturilor sale, de vreme ce nu a semnat contractul de ipotecă-care nu-i este opozabil, el fiind un terț față de întreaga procedură de vânzare a apartamentului, că actele de vânzare la licitație și de adjudecare nu pot produce efecte asupra sa și asupra bunului său-apartamentul care i-a fost atribuit în lotul său material și valoric.
Instanța de apel-Tribunalul D., a recalificat calea de atac exercitată din recurs în apel, a dat eficiență dispoz.art.786 din vechiul Cod civil, art.493 alin.1 și art.4011 din Codul de procedură civilă, a admis apelul, a schimbat sentința apelată, a admis contestația la executare precizată, a anulat procesul verbal de licitație din 06.03.2013 și actul de adjudecare întocmite în dosarul de executare nr.314/E/2012, a dispus întoarcerea executării silite, în sensul restituirii apartamentului către subsemnata.
Deși prin precizarea contestației la instanța de fond, a invocat dispozițiile art.401 alin.2 Cod pr.civilă, contestația sa căpătând astfel caracterul unei veritabile revendicări, instanța de recurs nu a procedat la o comparare a titlurilor, respectiv a titlului său reprezentat de decizia civilă nr.9180/2013 pronunțată în dosarul nr._ *, prin care i-a fost recunoscut dreptul asupra apartamentului în litigiu considerat cu regim juridic de bun comun și prin care i s-a atribuit bunul în lotul material și valoric, cu titlul emis în favoarea pârâtului V. O., în cadrul executării silite contestate-proces-verbal de vânzare la licitație și actul de adjudecare din data de 06.03.2013.
Susține că în motivele de apel formulate a evidențiat împrejurările în care s-a trecut la executarea silită asupra apartamentului, ca efect al contractului de ipotecă încheiat de A. T. prin procurator D. A.-administrator al . C., societate beneficiară a contractului de credit 358/2007 pentru care s-a ipotecat apartamentul.
A evidențiat neregularități și ilegalități comise în cadrul executării, care evidențiază reaua credință a dobânditorului V. O., a creditorului, care au urmărit vânzarea și respectiv cumpărarea apartamentului, cu încălcarea dispozițiilor legale privitoare la regimul juridic al bunului supus vânzării; valoarea reală a bunului, valoare de la care trebuia să se plece în procedura de vânzare.
A mai arătat că are calitatea de terț față de toată această procedură care nu nu-i este opozabilă, nu a cunoscut de existența ei până la momentul la care a introdus partajul de bunuri comune ce a făcut obiectul dosarului nr._/215/2010 al Judecătoriei C., conexat ulterior la dosarul_/215/2010 din care s-a dispus și s-a format dosarul_, litigiul din dosarul nr._/215/2010 fiind notat la Cartea Funciară la 21.07.2010.
În condițiile în care B. T. a fost sesizată de ea cu privire la regimul juridic de bun comun al apartamentului, bun aflat în litigiu, iar litigiile notate la Cartea Funciară, insistența acestei creditoare în executarea silită asupra apartamentului, fără a aștepta lămurirea regimului juridic în mod irevocabil, evidențiază reaua credință a creditoarei. Astfel, chiar a doua zi după pronunțarea soluției în recursul ce a făcut obiectul dosarului nr._, ora 10, când încă nu se afișase rezultatul pronunțării, s-a procedat la vânzarea la licitație a apartamentului.
Consideră ca și proprietar al apartamentului care nu a fost parte în contractul de ipotecă ce nu-i este opozabil, poate invoca toate neregulile comise la executarea silită pornită în baza contractului de ipotecă asupra apartamentului, nereguli care imprimă caracterul fraudulos al actului de adjudecare, așa cum a fost emis încât în compararea titlului său de proprietate cu actul de adjudecare, instanța să fi constatat că titlul său este mai bine caracterizat și în consecință să fi apreciat că actul s-a emis cu rea credință.
Apreciază că aceste aspecte nu au fost analizate de instanța de recurs, cum de altfel nu a fost analizată nici reaua credință a adjudecatarului V. O., care a cunoscut despre disputa privitoare la regimul juridic al apartamentului și care, la data licitației din 06.03.2013, a acceptat riscul generat de constatarea ulterioară a regimului juridic de bun comun.
Solicită să constate, în condițiile în care în speță se impunea ca instanța de recurs să analizeze și să răspundă la toate aceste apărări ale sale, ceea ce nu a făcut, contestația în anulare ca fiind fondată și întemeiată, astfel cum a precizat în partea introductivă.
Analizând contestația în anulare se constată că este fondată pentru următoarele considerente:
În raport de prevederile art.318 alin.1 Cod pr.civilă- hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând sau admițând recursul numai în parte a omis, din greșeală, să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare, iar potrivit dispozițiilor art.261 alin.1 pct.5 Cod pr.civilă, hotărârea va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Revenind la speța de față, Curtea reține că susținerile contestatoarei sunt întemeiate, întrucât instanța de recurs, deși reformează hotărârea instanței de apel, în sensul că respinge apelul declarat împotriva hotărârii instanței de fond, nu răspunde la criticile formulate în calea de atac, a ignorat susținerile făcute în scris de contestatoarea de față, cu calitatea de intimată în faza procesuală soluționată prin hotărârea ce face obiectul prezentei contestații, astfel că pe acest aspect ne aflăm în situația unei omisiuni a instanței de recurs, respectiv aceea de a analiza apărările formulate prin întâmpinare, deși se reține formularea acesteia, din analiza făcută de instanță nu se regăsește nici un argument cu privire la susținerile din întâmpinare, ceea ce echivalează cu o încălcare dreptului la un proces echitabil, a garanțiilor procesuale de care trebuie să se bucure orice cetățean care apelează la justiție, principiile instituite de art 6 CEDO fiind astfel, înfrânte.
Acestea sunt argumentele pentru care, în vederea respectării garanțiilor procesuale ale tuturor părților litigante, se va admite contestația, va fi anulată decizia nr 1702/2014 cu consecința rejudecării recursului, urmând a fi citate părțile pentru un termen ce va fi fixat potrivit condicii de ședință, respectiv, 24 septembrie 2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestația în anulare formulată de reclamanta P. (fostă A.) C., împotriva deciziei civile nr. 1702 de la 03.12.2014, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații B. A. I., B. T. S.A. - S. C., D. A. G., D. I., V. O., A. T..
Anulează decizia nr.1702/03. decembrie 2014 pronunțată în dosar nr._ .
Fixează termen pentru rejudecarea recursului la 24 septembrie 2015.
Citează părțile.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Iulie 2015
Președinte, F. D. | Judecător, I. V. | Judecător, E. S. |
Grefier, N. D. |
Red.jud.Fl:D.
2 ex/AS
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 50/2015. Curtea de Apel CRAIOVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 472/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
