Legea 10/2001. Sentința nr. 50/2015. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 50/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 02-07-2015 în dosarul nr. 3181/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 3181
Ședința publică de la 02 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. I.
Judecător E. B.
Grefier E. O.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul-reclamant G. I., domiciliat în C., ..83, fost 77, județul D., împotriva sentinței civile nr.50 din 30.01.2015, pronunțată de Tribunalul D., Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. Județean D., cu sediul în C., ., județul D., U. A. T. Județul D., cu sediul în C., ., județul D. și Președintele C. Județean D., cu sediul în C., ., județul D., având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul-reclamant G. I. și consilier juridic P. E., cu delegație la dosar, pentru intimații-pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Apelantul-reclamant G. I. a susținut oral cererea de apel și a solicitat admiterea apelului și trimiterea cauzei la tribunal, pentru evocarea fondului. A susținut că instanța de fond nu a pus în discuție excepția invocată, astfel încât nu a putut să pună concluzii asupra acesteia și în mod greșit a apreciat că în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 46 alin. 3 din Lg. 10/2001, deoarece precizarea de acțiune prin care a revendicat și terenul din . făcută în procesul respectiv după adoptarea legii speciale. Nu solicită plata cheltuielilor de judecată.
Consilier juridic P. E., pentru intimații-pârâți, a solicitat respingerea apelului ca nefondat, conform motivelor expuse prin întâmpinare, și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. A susținut că instanța de fond în mod corect a interpretat și aplicat dispozițiile legale, constatând că în cauză sunt aplicabile prevederile art.22 și art.46 din Lg. 10/2001.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
La data de 25 iulie 2014 reclamantul G. I. a formulat contestație împotriva dispoziției nr.242/14.07.2014 emisă de C. Județean D., prin care s-a respins ca tardivă notificarea înregistrată sub nr. 2715/07.2012 având ca obiect restituirea în natură sau sub forma de echivalent a terenului de 505 m.p. situat în C., . ( fostă 7 Noiembrie lot 3).
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin dispoziția contestată s-a apreciat că notificarea ar fi tardivă, în conformitate cu art. 22 din Legea nr.10/2001, deși a invocat în notificare, dar și în cererea din 30.05.2013 că termenul curge de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care a fost revendicat imobilul potrivit dreptului comun, în dosarul nr._ al Tribunalului D..
Pârâtul C. Județean D. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a C. Județean D.. Pe fond s-a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată și menținerea ca legală și temeinică a Dispoziției nr.242/14.07.2012.
La data de 21.10.2014 reclamantul a precizat contestația solicitând chemarea în judecată, alături de C. Județean D. a Județului D. și a Președintelui C. Județean D..
La data de 13.01.2015, U. A. T. Județul D. a depus întâmpinare prin care solicită respingerea contestației ca neîntemeiată și menținerea ca legală și temeinică a Dispoziției nr.242/14.07.2012 emisă de președintele C. Județean D..
Prin sentința civilă nr. 50 din 30 ianuarie 2015 a Tribunalului D. s-a respins contestația formulată.
Instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul C. Județean D. cu motivarea că în cadrul contestației întemeiate pe dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, decizia sau dispoziția motivata de respingere a notificării ori a cererii de restituire in natura poate fi atacata de persoana care se pretinde a fi îndreptățită la secția civila a tribunalului in a cărui circumscripție se afla sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității investite cu soluționarea notificării, in termen de 30 de zile de la comunicare.
Prin urmare, raportul juridic prevăzut în textul de lege invocat se naște prin transmiterea notificării și este stabilit între persoana îndreptățită care a transmis notificarea și entitatea juridica care, conform legii speciale, a soluționat notificarea sau avea obligația de a o soluționa. Întrucât notificarea a fost transmisă către C. Județean D. în considerarea calității sale de unitate deținătoare a terenului solicitat (art. 21 alin. 1 și 4), iar notificarea a fost soluționată de această entitate, tribunalul a apreciat că această parte are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Prima instanță areținut că prin notificarea12/N/2012 înregistrată la C. Județean D. sub nr. 2715/07.03.2012, contestatorul G. I., în calitate de moștenitor legal al mamei sale T. Rina, a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea terenului în suprafață de 505 mp, situat în C., ., fostă 7 Noiembrie, ce a constituit lotul nr. 3. Prin dispoziția nr. 242/14.07.2014 a C. Județean D. a fost respinsă notificarea ca fiind depusă peste termenul prevăzut de art. 22 Legea nr. 10/2001.
Atât în cuprinsul notificării, cât și în motivarea constestației, contestatorul a invocat disp. art. 46 pct. 3 Legea 10/2001, arătând că a formulat notificarea în termenul legal, ce a început să curgă după soluționarea irevocabilă a litigiului întemeiat pe dreptul comun, prin care autoarea contestatorului a revendicat terenul ce face obiectul notificării, litigiu promovat anterior apariției Legii nr. 10/2001.
Prin cererea formulată la data de 05.10.2000, T. Rina, autoarea contestatorului, în nume propriu, dar și în calitate de moștenitoare a soțului său, T. A., a solicitat, în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor, Municipiul C. prin Primar, obligarea pârâților să îi lase în deplină proprietate imobilul din C., ., compus din 174 mp teren și casă de locuit și, în subsidiar, obligarea pârâților la plata contravalorii acestui imobil.
Prin cerere formulată la data de 08.04.2009 în aceiași cauză, în rejudecare, reclamanta și-a modificat cererea de chemare în judecată prin introducerea în cauză în calitate de pârâți a C. Județean D. și a . obligarea acestor pârâți să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 505 mp, situat în C., ., fostă 7 Noiembrie, ce a constituit lotul nr. 3.
Din considerentele deciziei nr. 1108/21.02.2012 a ICCJ, tribunalul a constatat că pentru imobilul din C., ., compus din 174 mp teren și casă de locuit, ce a fost expropriat prin Decretul nr. 397/1959, autoarea reclamantului a formulat notificările 76 și 77/N/2001, ce au fost soluționate prin dispoziția nr. 7126/23.02.2007. De asemenea, s-a reținut că pentru imobilul expropriat inițial din C., .(fostă . reclamantului au primit drept despăgubire terenul de 505 mp situat în . și terenul în suprafață de 287 mp din ., inclusiv materialele din demolarea construcției.
Tribunalul a constatat că pentru terenul în suprafață de 505 mp, situat în C., ., fostă 7 Noiembrie, ce a fost expropriat de la autorii reclamantului prin Dec. 102/1965 și a făcut obiectul notificării 12/N/2012, cererea de chemare în judecată întemeiată pe dispozițiile dreptului comun a fost formulată în anul 2009, după . Legii nr. 10/2001, astfel că s-a apreciat că nu sunt aplicabile în speță dispozițiile art. 46 pct. 3 ce prevăd că termenul prevăzut la art. 22 alin. 1 curge de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești prin care persoanei îndreptățite i s-a respins acțiunea în restituirea bunului notificat.
Tribunalul a apreciat că întrucât la data de 05.10.2000 reclamanta a formulat acțiune în revendicarea doar pentru imobilul din C., ., compus din 174 mp teren și casă de locuit, după . Legii 10/2001 ar fi trebuit să formuleze notificare pentru terenul în suprafață de 505 mp, situat în C., ., fostă 7 Noiembrie, în conformitate cu prevederile acestei legi și nu să completeze în anul 2009 acțiunea în revendicare promovată în anul 2000 cu un capăt de cerere având ca obiect acest teren.
Prin prisma celor expuse mai sus, apreciindu-se că notificarea 12/N/2012 este tardivă. tribunalul a constatat că dispoziția contestată este legală și temeinică, dispozițiile art. 46 alin. 3 Legea nr. 10/2001 nefiind aplicabile în speță.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul-reclamant G. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, anularea sentinței cu trimiterea cauzei la tribunal, pentru soluționarea fondului. A mai solicitat proba cu atașarea dosarului nr. 4489/2006 al Tribunalului D. - în care s-a judecat acțiunea în revendicare pe dreptul comun, proces pornit înainte de adoptarea Lg. 10/2001 și în care s-a dispus, irevocabil, să urmeze procedură legii speciale.
În motivare a arătat că instanța de fond a respins contestația declarată împotriva hotărârii emise de C. Județean D., prin care a fost respinsă cererea de restituire ca tardiv formulată; tribunalul a apreciat că în speță nu sunt aplicabile prev. art. 46, alin. 3 din Lg. 10/2001, deoarece precizarea de acțiune prin care a revendicat și terenul din . făcută în procesul respectiv după adoptarea legii speciale.
Apelantul a arătat că, dacă trebuie examinată și soluționată contestația doar în funcție de notificare și hotărâre, soluția este legală, dacă nu se are în vedere și hotărârea ICCJ, dar și Lg. 165/2013 - care dispune că cererile nesoluționate favorabil, dar și cazurile aflate pe rolul C.E.D.O, urmează să fie examinate.
Este corectă reținerea că, inițial, a fost revendicat doar imobilul situat în trecut pe ., expropriat; dar, în acțiunea respectivă a fost făcută mențiunea că, în schimbul acestuia, a fost oferit și acceptat și terenul ce face obiectul acestei notificări și au fost și depuse la dosar probe în sensul acestei susțineri.
I.C.C.J a reținut că în acel proces, pe dreptul comun, au fost revendicate două imobile, inclusiv acesta, din . mai târziu, prin precizarea ulterioară. Prin decizia irevocabilă a instanței supreme s-a dispus ca reclamanții să urmeze procedura din legea specială - fară a distinge cu privire la cele două imobile, deci inclusiv pentru terenul din .> Deoarece în considerentele deciziei irevocabile s-a reținut ca T. Rina, autoarea, a optat deja pentru procedura specială, prin notificarea făcută, a apreciat că ICCJ nu s-a pronunțat și asupra celui de-al doilea imobil (acesta, din acest proces) și a făcut contestație în anulare și cerere de revizuire - pe acest motiv; au fost respinse, cu motivarea că s-a dispus, s-au pronunțat deja pentru ambele imobile, în sensul urmării procedurii din legea specială.
În drept, a invocat prev. art. 480, pct.3, teza a doua Cod pr. civ., coroborate cu prev. art. 1 și următ. din Lg. 10/2001 și art. 46, pct. 3 și art. 20 din aceeași lege, dar și Lg.165/2013.
Intimații au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Apelantul-reclamant G. I. a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat admiterea apelului și trimiterea cauzei la tribunal, pentru evocarea fondului, așa cum a dispus ICCJ.
Apelul este fondat, urmând să fie admis pentru următoarele considerente.
Prin concluziile orale, apelantul a susținut că a fost respinsă acțiunea sa în temeiul excepției tardivității fără ca aceasta să fie pusă în discuția părților, fiind astfel încălcat dreptul la apărare, precum și principiul oralității și al contradictorialității.
Susținerea nu este fondată, deoarece obiectul litigiului îl constituia atacarea dispoziției emisă de autoritatea administrativă în temeiul Legii10/2001 pe considerentul că notificarea a fost tardiv formulată.
Prin urmare, chestiunea de drept legată de tardivitatea notificării a constituit chiar motivul pentru care acțiune a fost promovată și era singura a asupra căreia instanța era chemată să se pronunțe. Părților li s-a acordat cuvântul asupra acestei probleme, chiar reclamantul solicitând să i se acorde cuvântul asupra excepției tardivității, așa cum rezultă din încheierea de amânare a pronunțării de la 23 ianuarie 2015.
Prin urmare, drepturile procesuale ale părților nu au fost încălcate de tribunal.
Legea 10/2001 a instituit o procedură specială pentru restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele preluate de stat în perioada 1945-1989, procedură care debutează prin formularea unei notificări de către persoana interesată, adresată unității deținătoare a imobilului.
Art. 22 din Legea 10/2001, în forma modificată, a instituit pentru persoana îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii obligația de a notifica în termen de un an de la data intrării în vigoare a legii persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea imobilului.
În situația persoanei căreia i s-a respins, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, acțiunea privind restituirea în natură a bunului solicitat, termenul de un an prevăzut de acest text a început curgă de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești, în acest sens fiind dispozițiile art. 46 alin. 3 din Legea 10/2001.
Analizând dispozițiile întregului articol 46 din lege, rezultă că situația premisă a aplicării alineatului 3 este ca persoana îndreptățită să fi promovat anterior intrării în vigoare a legii de restituire o acțiune în revendicare având ca obiect imobilul preluat de stat. Pentru același imobil este posibilă formularea notificării prevăzute de art. 22 din Legea 10/2001 abia după ce a devenit irevocabilă hotărârea dată asupra cererii în revendicare, cerere promovată potrivit dreptului comun.
Apelantul a arătat prin motivele de apel că asupra incidenței acestor dispoziții legale și modului lor de interpretare nu are obiecții, însă a susținut că a promovat în anul 2000 și acțiune pentru revendicarea imobilului situat în C., ..13 (fostă 7 Noiembrie lot 3).
Din observarea dosarului_/2000 se constată că prin acțiunea promovată la data de 5 octombrie 2000 reclamanta T. Rina a revendicat imobilul din ., fosta .. 14, format din teren în suprafață de 174 m.p. și casa de locuit.
În motivarea acțiunii nu s-a făcut referire la vreun alt imobil al autorilor reclamantului, ci doar s-a relatat modul în care a fost expropriat imobilul și care era compunerea acestuia.
În dovedirea acțiunii, la fila 2 a dosarului, reclamanta a depus certificatul 2014/11.07.1997 emis de Arhivele Statului D. în care se precizează că imobilul revendicat situat în .. 14 a trecut în proprietatea statului și că s-au acordat proprietarului ca despăgubire două terenuri în . 3 și ..
Prin cererea depusă la 14.02.2002( fila 32 dosar) reclamanta a precizat că obiectul cauzei îl constituie pretenții- despăgubiri pentru preluarea în fapt a imobilului. Nu s-a indicat adresa imobilului, însă din modul de formulare a cererii rezultă că reclamanta a avut în vedere imobilul care a fost individualizat prin cererea inițială de chemare în judecată.
La data de 2.07.2004 ( fila 52 dosar) reclamanta a făcut o nouă precizare, arătând că a revendicat prin acțiune imobilul din .. 14.
Prima referire incidentală la terenul din . fost făcută de reclamantă prin cererea depusă la data de 2.10.2007, în dosarul 4498/_ al Tribunalului D., dosar având ca obiect rejudecarea acțiunii în acordare despăgubiri(revendicare) după anularea cu reținere a sentinței pronunțate de judecătorie în dosarul_/2000.
Prin respectiva cerere ( fila 65 dosar) reclamanta a indicat obiectivele pe care le propunea pentru expertiza încuviințată de instanță, iar la punctul 10 din aceste obiective solicita ca expertul să verifice dacă propunerea de despăgubiri cu teren în schimb la data preluării imobilului din . fost efectivă, în sensul ca parcelele de teren, din care una situată în curtea fostului hotel al partidului, actual hotel F., au fost vândute reclamantei. Din modul în care imobilul din . fost ulterior individualizat rezultă că acesta este situat în curtea fostului hotel al partidului.
Prin încheierea de ședință de la 27 februarie 2008 ( fila 99 dosar) tribunalul a stabilit obiectivele pentru expert și a dispus să se verifice dacă reclamantei i s-a oferit în schimb la exproprierea imobilului din . alt teren, în .. 3, dacă a folosit acest teren și care este situația lui juridică.
Prin raportul de expertiză depus la 9.03.2009 ( fila 140) s-a răspuns acestui obiectiv, arătându-se că imobilul din C., . fost schimbat cu imobilul din . 3 și cu cel din ., că imobilul din . ca fiind expropriat conform Decretului 102/1965 și acesta este înglobat în imobilul din ., unde se află complexul hotelier Park.
După administrarea acestei probe reclamanta a precizat acțiunea prin cererea depusă la 7.04.2009 ( fila 174), chemând în judecată și alte persoane juridice și arătând că revendică în continuare terenul din . titlu subsidiar, în situația în care acesta nu poate fi restituit, solicită să i se restituie în natură terenul în suprafață de 505 m.p. din . ( fost 7 Noiembrie, nr. 3. Într-o altă teză subsidiară reclamanta a solicitat să i se plătească valoarea celor două construcții demolate și a terenului de 505 m.p., în cazul în care acesta nu mai poate fi restituit în natură.
Prima instanță și instanța de apel s-au considerat investite cu această cerere precizată și s-au pronunțat pe fondul cererii acordând reclamantei despăgubiri pentru terenul din . alte imobile( casa din . din .> Din motivarea deciziei 1108 din 21 februarie 2012 a ÎCCJ rezultă că instanța supremă a avut în vedere acțiunea pentru revendicarea imobilului din . pentru acest imobil reclamanta a formulat notificările nr. 76/N/2001 și nr. 77/N/2001, cu privire la care s-a emis Dispoziția 7126/23.02.2007, care nu a fost contestată.
Instanța supremă nu a analizat sub nicio formă îndreptățirea reclamantei la restituirea imobilului din . . nu a precizat că ar avea în vedere acțiunea doar în forma sa inițială, nefiind făcute considerații în legătură cu cadrul procesual sub aspectul obiectului cererii.
Prin urmare, a intrat în puterea lucrului judecat faptul că reclamantul a investit legal instanțele cu o acțiune în revendicare întemeiată pe dreptul comun, prin care s-a solicitat fie restituirea în natură fie acordarea de despăgubiri pentru toate imobilele arătate, care au fost în proprietatea familiei anterior anului 1989 și pe care statul le-a preluat prin expropriere.
În condițiile art. 132 cod procedură civilă de la 1865, sub imperiul căruia s-a soluționat acțiunea în revendicare -dosar_ - instanța analiza cererea de precizare a acțiunii formulată după prima zi de înfățișare doar dacă aprecia că nu a constituit o modificare a obiectului inițial dedus judecății, ci o mărire a câtimii obiectului litigiului . faptul că instanțele au analizat și îndreptățirea reclamantei la imobilul din ., așadar, cu putere de lucru judecat, concluzia la care se ajunge fiind aceea că anterior apariției Legii10/2001 reclamanta a revendicat imobilul și termenul de depunere a notificării a început să curgă după ce a rămas irevocabilă hotărârea prin care instanța a soluționat în sensul respingerii acțiunea în revendicare.
Având în vedere data la care a fost soluționată în mod irevocabil cauza anterioară, 21 februarie 2012, apare ca evident faptul că, în situația dată, art. 46 alin 3 din Legea nr. 10/2001 a deschis reclamantului calea legală a formulării unei noi notificări pentru imobilul preluat abuziv, situat în C., ., fost . 3.
Dispozițiile legale fiind greșit aplicate de tribunal, care a apreciat că notificarea este depusă tardiv, se va admite apelul potrivit art. 480 cod procedură civilă și, dată fiind cererea expresă a apelantului, se va anula sentința fiind trimisă cauza spre rejudecare la prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul-reclamant G. I., domiciliat în C., ..83, fost 77, județul D., împotriva sentinței civile nr.50 din 30.01.2015, pronunțată de Tribunalul D., Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. Județean D., cu sediul în C., ., județul D., U. A. T. Județul D., cu sediul în C., ., județul D. și Președintele C. Județean D., cu sediul în C., ., județul D., având ca obiect Legea 10/2001.
Anulează sentința civilă nr. 50 din 30.01.2015, pronunțată de Tribunalul D., Secția I Civilă, în dosarul nr._ și trimite cauza pentru rejudecare la Tribunalul D..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iulie 2015.
Președinte, G. I. | Judecător, E. B. | |
Grefier, E. O. |
Red. jud. G. I.
Tehn. E.O.
6 ex./06.07.2015
Jud. fond G. C. F.
| ← Expropriere. Decizia nr. 1735/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 486/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
