Expropriere. Decizia nr. 1735/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1735/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 04-12-2014 în dosarul nr. 1735/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1735/2014
Ședința publică de la 04 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. V.
Judecător M. C. Ț.
Judecător F. D.
Grefier N. D.
MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. a fost reprezentat de procuror C. Niculeanu
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurenta pârâtă C. N. DE A. ȘI D. NAȚIONALE P. DIRECȚIA REGIONALĂ DE D. ȘI PODURI, împotriva sentinței civile nr. 200/24 iunie 2014, pronunțată de T. D., în contradictoriu cu intimata reclamantă B. I., având ca obiect expropriere .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata reclamantă B. I., reprezentată de avocat P. B., lipsind recurenta pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că la dosarul cauzei la data de 26 noiembrie 2014, prin serviciul registratură recurenta reclamantă a depus răspuns la întâmpinare.
În ședință publică se comunică un exemplar al răspunsului la întâmpinare intimatei reclamate prin avocat P. B., care nu solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru observarea acesteia.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat instanța constatând cauza în stare de judecată a acordat cuvântul părți prezente pentru a pune concluzii asupra recursului de față.
Avocat P. B. pentru intimata reclamantă B. I., față de motivele invocate în scris pe care le a dezvoltat oral a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de T. D., conform motivelor invocate prin întâmpinare. A solicitat cheltuieli de Judecată.
Reprezentantul Ministerului P. a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
P. sentința civilă nr. 200 de la 24.06.2014 T. D. a admis acțiunea formulată de reclamanta B. I., cu domiciliul în C., Calea Unirii, nr.165, în contradictoriu cu pârâtul M. T., cu sediul în București, ..38, sector 1, P. C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, cu sediul în București, ..38, sector 1, și cu pârâtul DIRECȚIA REGIONALĂ DE D. ȘI PODURI C., cu sediul în C., ..7, județul D..
Au fost obligați pârâții la plata către reclamantă a sumei de_ euro echivalentul în lei la data plății efective reprezentând despăgubiri pentru terenul în suprafață de 660 mp supus exproprierii situat în T 16 P 6, pe raza comunei Malu M..
Au fost obligați pârâții la plata către reclamantă a sumei de 1300 lei cheltuieli de judecată (onorariu apărător și onorariu expert).
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat următoarele:
Exproprierea reprezintă un act de putere publică prin care se realizează dobândirea forțată a proprietăților private asupra imobilelor necesare executării lucrărilor de utilitate publică, în schimbul unei despăgubiri.
Reclamanta este proprietara unei suprafețe de teren de 8156 mp situate in T 16, P 6, pe raza comunei Malu M., conform TDP 1393-_/29.08.1999 coroborat cu certificatul de moștenitor aflat la fila 12 din dosar si cu contractul de donație nr. 1816/20.12.2002 .
La poziția nr. 53 din anexa la HG nr. 805/10.08.2011 pentru modificarea si completarea HG nr. 1234/2010 privind declanșarea procedurii de expropriere a imobilelor proprietate privata situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publica "Reabilitare DN 6 A.- C. km 90+190" a fost inclus si terenul reclamantei in suprafata de 660 mp situat in T 16, P 6 pe raza comunei Malu M., propunându-se cuantumul despagubirilor acordate la suma de 977,51 lei conform Legii 255/2010.
Până în prezent, însa, reclamanta nu a primit nicio suma cu titlu de despăgubiri, desi terenul sau este afectat deja de o parcare auto betonata, conform concluziilor raportului de expertiza întocmit in cauza de comisia de experți, parata CNADNR, prin DRDP C. învederând ca nu a putut notifica reclamanta in conformitate cu prevederile art. 8 din Legea 255/2010 întrucât adresa acesteia de domiciliu este necunoscuta.
Legea 33/1994 prevede ca exproprierea este o procedura care se desfasoara între expropriator (care, potrivit art. 12 este statul, prin organismele desemnate de Guvern, pentru lucrarile de interes national, si judetele, municipiile, orasele si comunele, pentru lucrarile de interes local) si proprietarul terenului ce urmeaza a fi expropriat.
Art. 2 din lege stabileste ca pot fi expropriate bunurile imobile proprietatea persoanelor fizice sau juridice.
Legea-cadru care reglementează procedura exproprierii pentru utilitate publică este cea publicată în M. Of. Partea I nr. 853 din 20 decembrie 2010, respectiv Legea nr. 25 5/2010, ale cărei dispoziții se completează, în măsura în care nu contravin prezentei legi, cu cele ale Legii nr. 33/1994.
Față de etapele procedurii de expropriere prevăzute prin Capitolul II din Legea nr. 255/2010 (astfel cum au fost reglementate, după adoptarea actului normativ, prin Normele metodologice aprobate prin H.G. nr., publicată în M. Of. 84 din 01 februarie 2011), instanța a retinut că prin H.G. nr. 805/10.08.2011 s-a realizat doar prima fază, denumită „Aprobarea indicatorilor tehnico-economici" ai investiției, care cuprinde nu doar stabilirea coridorului de expropriere, ci și a listei proprietarilor - așa cum rezultă din evidențele Agenției Naționale de cadastru și Publicitate Imobiliară sau ale unităților administrativ-teritoriale - precum și sumele individuale aferente despăgubirilor estimate de către expropriator, pe baza unui raport de evaluare.
Problema contestării justeței despăgubirii evaluate este direct legată de momentul notificării intenției de expropriere a imobilului, în raport de dispozițiile art. 8 alin. (2) și ulterior, de momentul comunicării hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii conform art. 20 și 22 din Legea nr. 255/2010, așadar de etapa a II-a ,,Consemnarea sumei individuale și afișarea listei imobilelor ce urmează a fi expropriate".
S-a reținut astfel că actul normativ vizat (H.G. nr. 805/10.08.2011) asigură cel puțin formal îndeplinirea primei etape în procedura exproprierii, iar orice întârziere sau culpă a autorităților în derularea cu celeritate a tuturor celorlalte etape legale (inclusiv în ce privește formalitatea comunicării procedurale a actelor emise) poate fi sancționată de instanță.
Asadar, in cauză nu s-a facut dovada notificării proprietarului în condițiile art. 8 din lege și a parcurgerii procedurii care, prin împlinirea termenului statuat de art. 9, permite expropriatorului să emită decizia de expropriere. In aceste conditii, nu s-a putut retine că reclamanta nu avea încă recunoscută calitatea de persoana supusa măsurilor reglementate prin Legea nr. 255/2010, pentru că în acest mod ar fi fost golite de conținut dispozițiile prevăzute de legiuitor.
Nu se poate susține ca doar de la momentul comunicării hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii prevăzute de art. 20 din Legea nr. 255/2010 proprietarul dobândește calitatea de expropriat; dimpotrivă, plata prealabilă a despăgubirii constituie o cerință a preluării în această modalitate a bunului de către stat, consacrată atât prin art. 44 alin. (3) din Constituție și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Inexistența unei hotărâri de stabilire a cuantumului despăgubirii, a comisiei de verificare a dreptului de proprietate ori a altui drept real ce urma a fi desemnată de expropriator, care la rândul ei urma să constate conform art. 18 din lege acceptarea sau, după caz, neacceptarea cuantumului despăgubirii de către proprietar sau titularii altor drepturi reale asupra imobilului supus exproprierii nu poate constitui un impediment obiectiv în demersul jurisdicțional al reclamantei.
In aceste conditii, s-a retinut temeinicia actiunii reclamantei avand ca obiect obligarea paratei la plata de despagubiri pentru terenul in suprafață de 660 mp supus exproprierii.
În ceea ce privește despăgubirile cuvenite expropriaților, instanta a reținut că acestea se compun, potrivit art. 26 Legea 33/1994 din valoarea reală a imobilului expropriat cât și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite prin măsura exproprierii, iar la calcularea acestei despăgubiritrebuie să se țină seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele cu caracteristici similare amplasate în aceeași unitate administrativ-teritorială, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite.
La stabilirea cuantumului despăgubirii trebuie să se țină seama de criteriul „prețului cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele”, criteriu prevăzut de prevederile legale, iar sintagma „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele” are semnificația de preț plătit efectiv, respectiv prețul de tranzacționare a bunului, consemnat ca atare în contracte de vânzare-cumpărare, el neputând fi raportat la ofertele de preț ale agențiilor imobiliare sau ale rubricilor de vânzări din anunțurile de mică publicitate sau de pe internet.
Numai în măsura în care informațiile culese în urma acestor verificări, indică neîncheierea de contracte de vânzare-cumpărare cu privire la terenurile din zonă, experții pot apela la alte elemente decât prețul de vânzare în determinarea despăgubirilor aferente exproprierii.
Aplicând aceste principii de ordin teoretic la speța dedusă judecății, instanța a constatat că cei trei experți au consemnat în cuprinsul raportului de expertiză întocmit că evaluarea terenului nu se poate face decat la valoarea de piata, pe baza anunturilor din publicatiile de specialitate pe care le-au si atasat, rezultand o valoare medie pe mp de 20 de euro in zona in care se află terenul in litigiu, astfel încât au apelat la aceste oferte culese de pe internet.
In aceste conditii, in vederea respectarii prevederilor art 26, al 2 din Legea 33/1994, instanta a dispus din oficiu efectuarea unor adrese catre Camera Notarilor Publici, catre OCPI D. si Primaria Comunei Malu M. pentru a se comunica pretul cu care se tranzactioneaza pe piată imobile avand aceeasi categorie ca cel al reclamantei, insa OCPI D. a invederat ca nu s-a aflat in posesia unor astfel de informatii, Camera Notarilor Publice a invederat ca nu a putut furniza decat informatii privind valoarea unitara estimate pe mp cuprinsa in grilele destinate uzului notarilor publici, iar Primaria Malu M. a invederat ca nu a detinut astfel de informatii, inaintand, in copie, doua contracte de vanzare cumparare pentru terenuri situate in Malu M., ambele fiind insa incheiate in anul 2007, asa incat in mod corect nu au putut fi luate in calcul de experti pentru evaluaarea terenului reclamantei supus exproprierii.
In aceste conditii, neputandu-se utiliza criteriile prevazute de art 26 din Legea 33/1994, instanta a avut in vedere la stabilirea despagubirilor datorate reclamantei valoarea de piata a terenului la care s-a ajuns in raportul de expertiza prin metoda comparatiei de piata, pe baza anunturilor de vanzare din publicatiile de specialitate care au si fost atasate la dosarul cauzei, respective 20 de euro pe mp, stabilind cuantumul despagubirilor cuvenite reclamantei la suma de 13 200 de euro.
Pe cale de consecință, acțiunea reclamantei a fost admisa, urmand a fi obligate paratele la plata către reclamanta a sumei de 13 200 de euro, echivalentul in lei la data plății efective, reprezentând despăgubiri pentru terenul in suprafața de 660 mp supus exproprierii.
Totodată, in baza art. 274 C., paratii au fost obligati la plata catre reclamanta a sumei de 1300 de lei cheltuieli de judecata constând in onorariu aparator si onorariu expert conform chitantelor aflate la dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE D. ȘI PODURI C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente:
Astfel, dispozițiile Legii nr. 255/2010 prevăd etapele exproprierii, anume:
a) aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai lucrărilor de interes național, județean și local;
b) consemnarea sumei individuale aferente reprezentând plata despăgubirii pentru imobilele care fac parte din coridorul de expropriere și afișarea listei proprietarilor imobilelor;
c) transferul dreptului de proprietate;
d) finalizarea formalităților aferente procedurii de expropriere.
În acest sens, după emiterea și publicarea în Monitorul Oficial a HG nr. 805/10.08.2011, unde figurează la poziția nr.53, tarlaua 16, . 660 mp, a fost emisă Decizia de expropriere nr. 1154/19.09.2012 care, conform art. 9 alin. 1, constituie titlu executoriu pentru predarea bunului, contestarea asupra acesteia nesuspendând transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile în cauză.
Având în vedere că sumele aferente despăgubirilor au fost consemnate, transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor cuprinse în Anexa nr. 2 la HG a operat de drept de la data emiterii Deciziei de expropriere.
Contravaloarea despăgubirilor a fost stabilită pe baza unui raport de evaluare întocmit de un evaluator și având în vedere expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, conform art. 5 alin. 1 din Legea nr.255/2010, în speță 2508,94lei pentru întreaga suprafață expropriată.
Plata despăgubirilor se face în baza cererilor adresate de către titularii drepturilor reale,conform art. 19 alin. 1 din legea nr. 255/2010, cereri care vor conține numele și prenumele titularilor drepturilor reale, adresa de domiciliu și actele doveditoare referitoare la existența drepturilor reale asupra bunului imobil expropriat.
Expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, conform art. 22 alin. 1 din Legea nr. 255/2010.
De asemenea, potrivit art. 11 alin.7 și 8 din Legea nr. 255/2010, înainte de data începerii activității comisiei, un expert evaluator specializat în evaluarea proprietăților imobiliare, membru al Uniunii Naționale a Evaluatorilor din România, va întocmi un raport de evaluare a imobilelor expropriate pentru fiecare unitate administrativ teritorială,pe fiecare categorie de folosință, raport de evaluare care se întocmește avându-se în vedere expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici.
În consecință, în mod eronat a respins instanța de fond excepția prematurității acțiunii, având în vedere că încă nu a fost emisă o hotărâre de stabilire a cuantumului despăgubirii pe numele reclamantei, care să poată fi contestată .
CNADR SA, prin DRDP C., a respectat procedura legală prevăzută de Legea nr. 255/2010, notificând intenția de expropriere a imobilelor, precum și lista imobilelor ce urmează a fi expropriate prin afișare atât pe site-ul oficial al expropriatorului, cât și la sediul unității administrativ teritoriale, având în vedere că majoritatea adreselor de domiciliu al proprietarilor terenurilor ce urmează a fi expropriate sunt necunoscute.
În continuare, a mai arătat recurenta că în cauza ă a fost efectuată o expertiză tehnică având ca obiective evaluarea terenului supus exproprierii raportat la prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ – teritorială . prețul efectiv plătit în sens de tranzacționare a bunurilor consemnat ca atare în contractele de vânzare – cumpărare.
Ori, din cuprinsul raportului de expertiză și al sentinței recurate rezultă că experții nu au făcut dovada valorii concrete cu care se tranzacționează imobilele categoria intravilan arabil în UAT Malu M., concluziile raportului de expertiză fiind formulate numai pe baza unor anunțuri de oferte de vânzare și nicidecum contracte de vânzare – cumpărare din care să rezulte prețul efectiv plătit.
În mod nelegal instanța de fond s-a limitat la a considera că prețul de tranzacționare a bunurilor imobile este cel cuprins în anunțurile de pe internet deși, fațăde dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, faptul că în momentul de față piața de tranzacționare a imobilelor din . aproape inexistentă reprezenta un motiv în plus de respingere a pretențiilor reclamantei.
Conform principiilor economiei de piață, în momentul în care crește cererea va crește implicit și prețul ofertei, ori în prezent cerere nu există, astfel că prețul avut în vedere, de 20 euro/mp este exagerat de mare și nejustificat.
Anunțurile de la mica publicitate nu au nici un fel de relevanță în stabilirea prețului real de tranzacționare a imobilelor, chiar în cuprinsul raportului de expertiză precizându-se că „valoarea estimată prin Metoda Comparațiilor de piață reprezintă un indicator al prețului probabil la care imobilul evaluat s-ar putea tranzacționa pe piață”.
În analiza și reconcilierea rezultatelor s-au avut în vedere următoarele principii: valoarea este o predicție; valoarea este subiectivă; evaluarea este o opinie asupra unei valori; datele primare au caracter de piață în continuă modificare.
Întreg raportul de expertiză pe care se bazează sentința primei instanțe este formulat la modul condițional optativ, care exprimă în general o acțiune, o întâmplare sau o stare ipotetică a cărei realizare în prezent sau în viitor depinde de realizarea altei acțiuni, întâmplări sau stări, sau o ipoteză nerealizată în trecut.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 299 – 316 C.pr.civ.
Intimata B. I. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
A arătat intimata că în mod corect a fost respinsă excepția prematurității, în condițiile în care pârâta nu a respectat procedura prevăzută de art. 7-8 din Legea nr. 255/2010.
Reclamanta nu a fost notificată conform art. 8 din Legea nr. 255/2010, astfel încât prin preluarea terenului fără plata unei despăgubiri i-a fost încălcat dreptul de proprietate, consacrat de art. 44 din Constituție și art.1 din Primul Protocol adițional la CEDO.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, prima instanță a dat dovadă de rol activ și a insistat pentru stabilirea prețului cu care se vând în mod obișnuit imobilele, a răspuns tuturor obiecțiunilor pârâtei cu privire la conținutul și concluziile raportului de expertiză, ordonând din oficiu probele pe care le-a considerat utile în stabilirea unui preț real și efectiv cu care circulă terenurile de aceeași categorie de folosință și din aceeași zonă.
P. urmare, valoarea terenului expropriat este una reală și raportată la piața imobiliară efectivă și nu doar ipotetică, așa cum pretinde recurenta.
Recurenta a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale aplicabile în cauză, sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, Curtea constată că recursul este nefundat, față de următoarele considerente.
În ceea ce privește criticile referitoare a respingerea excepției prematurității acțiunii, va reține Curtea că într-adevăr, din punct de vedere formal, dreptul de contestare a cuantumului despăgubirilor se naște abia după emiterea unei hotărâri, în condițiile în care potrivit art. 22 din Legea nr.255/2010 expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 19 se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul legal de prescripție.
Însă, în raport de situația de fapt din prezenta cauză, aplicarea strictă a acestor dispoziții încalcă una dintre condițiile esențiale ale exproprierii, respectiv aceea a existenței unei drepte și prealabile despăgubiri, care să acopere întreaga pierdere suferită de persoana afectată de măsura exproprierii, consacrată inclusiv prin Constituția României care, la art. 44 alin. (3), prevede că nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire”, despăgubire se stabilește, potrivit art. 44 alin. (6) din Constituție "de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergență, prin justiție”.
Astfel, în prezenta cauză, prin HG nr. 805/10.08.2011 s-a stabilit doar lista bunurilor supuse exproprierii și sumele individuale cuvenite, urmată, potrivit susținerilor recurentei din cuprinsul cererii de recurs, de emiterea Deciziei de expropriere nr. 1154/19.09.2012.
În egală măsură, dispozițiile Legii nr. 255/2010 prevăd procedura care trebuia urmată de către recurentă după publicarea HG nr.805/2011 și anterior emiterii deciziei de expropriere, procedură care nu a fost respectată în cauză.
Astfel, potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 255/2010, notificarea intenției de expropriere a imobilelor, precum și lista imobilelor ce urmează a fi expropriate se transmit prin poștă către proprietari; lista imobilelor se face publică prin afișarea acesteia la sediul consiliului locali respectiv pe pagina proprie de internet a expropriatorului.
Potrivit alin 2 din același articol, în termen de 20 de zile calendaristice de la data notificării prevăzute la alin.1 proprietarii imobilelor cuprinse în listă au obligația prezentării la sediul expropriatorului, în vederea stabilirii unei juste despăgubiri.
Decizia de expropriere putea fi emisă, potrivit art. 9 alin. 1 din Legea nr. 255/2010, în termen de 5 zile lucrătoare de la data expirării termenelor prevăzute la art.8, urmând ca transferul dreptului de proprietate să opereze de drept la data emiterii actului administrativ de către expropriator, ulterior consemnării sumelor aferente, iar potrivit art. 9 alin. 3 decizia de expropriere se emite și își produce efectele și în situația în care proprietarii imobilelor cuprinse în listă nu se prezintă în termenele stabilite la art.8, nu prezintă un titlu valabil sau nu sunt cunoscuți proprietarii, precum și în situația succesiunilor nedeschise ori a succesorilor necunoscuți sau în care nu se ajunge la o înțelegere privind valoarea despăgubirii.
Ori, în prezenta cauză, o asemenea notificare prevăzută de art. 8 nu a fost comunicată niciodată intimatei, recurenta justificând această omisiune prin faptul necunoașterii domiciliului acesteia.
Aceste susțineri nu vor putea fi primite însă, în condițiile în care intimata figura ca și proprietar al terenului expropriat, nefiind așadar incidente dispozițiile art.9 alin. 3 din Legea nr. 255/2010 iar recurenta nu a făcut dovada unor efectuării unor demersuri minime pentru a afla domiciliul intimatei, ci a demarat începerea lucrărilor, prevalându-se de caracterul executoriu al decizie de expropriere.
De asemenea, dispozițiile art. 8 alin. 1 prevăd expres obligativitatea comunicării notificării intenției de expropriere și a listei imobilelor prin poștă către proprietari, astfel că nu se poate reține că afișarea listei la sediul consiliului local sau pe pagina de internet proprie ar reprezenta o procedură alternativă de comunicare, așa cum susține recurenta.
Potrivit art. 18 din Legea nr. 255/2010, în termen de 5 zile de la emiterea deciziei de expropriere expropriatorul trebuia să numească comisia de verificare a dreptului de proprietate ori a altui drept real în temeiul căruia cererea a fost formulată și să constate acceptarea sau, după caz, neacceptarea cuantumului despăgubirii de către proprietar sau titularii altor drepturi reale asupra imobilului supus exproprierii.
Ori, după demararea lucrărilor intimata a solicitat lămuriri recurentei, iar prin adresa nr. 276/07.01.2013 acesta i-a comunicat doar că terenul său urmează a fi expropriat.
Nici la acest moment așadar recurenta nu a încercat împlinirea procedurii prevăzute de lege și, chiar dacă, potrivit susținerilor sale din cererea de apel, decizia de expropriere fusese deja emisă (decizia nr. 1154/19.09.2012), aceasta nu i-a fost adusă la cunoștință intimatei.
De asemenea, nici în fața primei instanțe și nici în fața instanței de recurs nu s-au învederat aspecte referitoare la activitatea comisiei prevăzute de art. 18 din Legea nr. 255/2010 și la condițiile sau momentul în care aceasta urmează să emită o decizie de despăgubire, pe care intimata ar putea să o conteste.
P. nerespectarea procedurii prevăzute de lege intimata a fost practic pusă în imposibilitatea de a se conforma tocmai normelor legale invocate de către recurentă, în sensul că nu și-a putut exprima acordul sau dezacordul în stabilirea despăgubirilor.
În consecință, va reține Curtea că, deși prin Legea nr. 255/2010 au fost reglementate procedurile administrative prealabile exproprierii și posibilitatea atacării în justiție a măsurilor dispuse în cadrul acestei proceduri, respectiv stabilirea despăgubirilor, în realitate expropriatul nu poate formula contestație conform art. 22 din lege, decât dacă expropriatorul emite hotărâre în acest sens.
Față de situația de fapt expusă, aplicarea unei asemenea condiții în cauză încalcă accesul liber la justiție consacrat în art. 21 din Constituție, imperativul existenței hotărârii prealabile formulării contestației afectând substanța dreptului garantat atât constituțional, cât și prin art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, proprietarul fiind astfel lipsit de posibilitatea de a sesiza, în mod concret, instanța, în ceea ce privește caracterul just al despăgubirilor.
În condițiile în care Legea nr. 255/2010 prevede termene scurte pentru realizarea fazelor premergătoare stabilirii administrative a despăgubirilor în considerarea faptului că transferul dreptului de proprietate s-a produs, este evidentă atitudinea culpabilă a expropriatorului care nu a notificat intimatei intenția de expropriere, a emis decizia de expropriere și a continuat efectuarea lucrărilor pe durata a aproape 2 ani, fără a emite până în prezent hotărârea de stabilire a despăgubirilor.
Relevantă în acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, Curtea statuând în mai multe cauze că lipsirea de proprietate poate fi justificată numai dacă se demonstrează că a intervenit pentru o cauză de utilitate publică, a avut un temei legal și răspunde exigenței de proporționalitate între cerințele de interes general ale comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului.
În speță, deși lipsirea de proprietate a fost prevăzută de lege și justificată de o cauză de interes public, nu a fost respectat raportul de proporționalitate, intimata reclamantă suportând o sarcină exorbitantă, în sensul că a fost lipsită de teren timp de aproape 2 ani, fără a încasa o despăgubire al cărui caracter just să fie stabilit de o instanță.
În același sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia în interesul legii nr. XX/2007, care poate fi avută în vedere pentru identitate de rațiune, dar și prin alte decizii de speță (deciziile nr. 4861/19.10.2013 și nr. 5007/05.11.2013 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția II Civilă).
Referitor la criticile privind cuantumul despăgubirilor stabilite de către prima instanță, Curtea va reține că dispozițiile art. 5 alin. 1 și art. 11 din Legea nr. 255/2010, invocate de către recurentă, referitoare la evaluarea proprietăților imobiliare prin raportare la expertizele notarilor publici, au în vedere doar etapa administrativă a exproprierii, nefiind aplicabile în cadrul procedurii judiciare, când instanța are de analizat, prin raportare la un anumit imobil, dacă despăgubirile acordate reflectă valoarea de circulație a bunului și acoperă inclusiv prejudiciul produs prin expropriere.
În acest sens, dispozițiile art. 22 alin. 3 din Legea nr. 255/2010 fac trimitere la art. 21 – art. 27 din Legea nr. 33/1994, inclusiv așadar la criteriile reglementate de art. 26 și art.27 din Legea nr. 33/1994 pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor: prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de același fel, precum și daunele aduse proprietarului.
În aplicarea acestor dispoziții legale, instanța a pus în vedere celor trei experți să se conformeze dispozițiilor art. 26 alin. 2 din Legea nr.33/1994 și să evalueze întregul teren supus exproprierii raportat la prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel în . care va rezulta din verificările pe care experții au îndatorirea de a le face la agenții imobiliare, notari, publicații de specialitate din zonă.
De altfel, aceste aspecte au fost învederate din nou experților în urma obiecțiunilor formulate de recurentă la raportul de expertiză depus la dosar la data de 04.11.2013.
P. răspunsul la obiecțiuni depus la dosar la data de 23.01.2014, cei trei experți s-au conformat dispoziției instanței, atașând adresele agențiilor imobiliare prin cale li s-a comunicat valoarea de vânzare pe piața imobiliară a terenurilor din zona în care se află terenul expropriat, rezultatul demersurilor efectuate la ANCPI, dar și fotografii în susținerea concluziilor că terenul este situat într-o zonă deopotrivă rezidențială, comercială și de agrement.
De asemenea, relații cu privire la prețul mediu cu care se realizează tranzacții pe piața imobiliară au fost solicitate și OCPI D., Camerei Notarilor Publici D. și Primăriei Comunei Malu M., iar contractele de vânzare – cumpărare înaintate de Primăria Comunei Malu M. au fost înaintate celor trei experți, care le-au avut în vedere prin răspunsul 2 la obiecțiuni, depus la dosar la data de 03.06.2014.
Recurenta, deși a criticat concluziile raportului de expertiză, nu a contestat conținutul relațiilor înaintate de aceste instituții, nu a solicitat revenirea pentru relații noi, nu a solicitat efectuarea unei contraexpertize și nici nu a depus la dosar înscrisuri (contracte de vânzare-cumpărare autentice aferente perioadei în care a fost întocmit raportul de expertiză), care să contrazică aceste concluzii, pentru ca instanța să poată înlătura valoarea probatorie a raportului de expertiză întocmit de cei trei experți, din care unul desemnat chiar de către recurentă.
Susținerile recurentei în sensul că în absența încheierii contractelor de vânzare-cumpărare pentru terenuri similare în zonă, în perioada întocmirii raportului de expertiză, acțiunea intimatei reclamante trebuia respinsă, contravine dispozițiilor imperative ale art. 26 33/1994, potrivit cărora stabilirea despăgubirilor se face în funcție de prețul de vânzare, care și care în prezenta cauză a fost apreciat de experți în funcție de ofertele comparabile identificate, credibile și recente.
P. prisma acestor considerente, va reține Curtea că hotărârea primei instanțe este legală, astfel încât, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., recursul va fi respins ca nefondat.
Urmare a respingerii recursului, în baza art. 274 C.pr.civ. va fi obligată recurenta la plata către intimată a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată, anume onorariu apărător ales, conform chitanței nr. 24 din 03.11.2014.
Decizia va avea caracter irevocabil, în condițiile în care prezenta acțiune privește un drept patrimonial, este evaluabilă în bani, iar valoarea despăgubirii contestate este inferioară pragului legal prevăzut de art. 282 ind. 1 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE D. ȘI PODURI C. împotriva sentinței nr. 200/24.06.2014 a Tribunalului D. – Secția I Civilă, dată în dosarul nr._ .
Obligă recurenta să achite intimatei suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 04 Decembrie 2014.
Președinte, I. V. | Judecător, M. C. Ț. | Judecător, F. D. |
Grefier, N. D. |
17.12.2014 Red. Jud. M.C.Ț.
Jud. fond. L.L.B.
| ← Strămutare. Sentința nr. 118/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Legea 10/2001. Sentința nr. 50/2015. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
