Conflict de competenţă. Decizia nr. 12/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 12/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 27-02-2014 în dosarul nr. 12/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 12/2014
Ședința din Camera de Consiliu de la 27 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. V.
Grefier N. D.
x.x.x.x.x
Pe rol, judecarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Tg.J. și Judecătoria Filiași, în soluționarea cauzei privind petenta . și intimații ., B. E. J. T. N., având ca obiect conflict de competență .
Procedura, conform dispozițiilor art.135 alin.4 Cod pr.civilă, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care;
Curtea, din oficiu, invocă dispozițiile prevăzute de art.132 alin 1 si.3, rap.la art.135 alin.1 Cod.pr.civilă, și apreciind cauza în stare de judecată a trecut la soluționarea cauzei.
CURTEA
Asupra conflictului negativ de competență de față.
Prin cererea înregistrată la data de 25.11.2013, pe rolul Judecătoriei Filiași, jud. D., reclamanta S.C. V. T. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții S.C. M. I. S.A. și B. EXECUTORIULUI JUDECĂTORESC T. NELUȚU, a solicitat instanței ca, pe cale de ordonanță președințială, să dispună ridicarea sechestrului cu ridicata și sigilii instituit de către executorul judecătoresc asupra bunului mobil microbuz marca Mercedes-Benz cu numărul de înmatriculare_, iar în subsidiar a solicitat menținerea sechestrului simplu cu custodia debitorului, în sensul menținerii dreptului de folosință a bunului în vederea producerii de beneficii care să permită achitarea debitului.
În motivarea cererii, a arătat că a formulat contestație la executare făcând obiectul dosarului nr._/318/2013 al Judecătoriei Târgu-J., împotriva actelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 494/E/2013 al B.E.J. T. Neluțu, solicitând totodată suspendarea executării silite.
A precizat că la 16.10.2013 executorul judecătoresc și administratorul sechestru au oprit microbuzul marca Mercedes-Benz cu numărul de înmatriculare_ în trafic și l-a ridicat în mod abuziv, deși nu acesta făcea obiectul contractului de leasing, ci unul marca Iveco Daily, a cărui contravaloare a fost achitată în proporție de 95% înainte de reziliere.
A susținut că microbuzul ridicat este proprietatea sa, ridicarea sechestrului fiind necesară pentru prezentarea în vederea prelungirii valabilității certificatului de clasificare pentru menținerea licenței de transport public de persoane, în caz contrar aducându-se prejudicii imposibil de recuperat în dauna patrimoniului societății, fiind îndeplinite condițiile legale pentru admisibilitatea ordonanței președințiale, și anume aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurii, existența unor cazuri grabnice și neprejudecarea fondului.
În cauză, pârâta S.C. M. I. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii, arătând că microbuzul marca Mercedes-Benz cu numărul de înmatriculare_ a fost declarat sechestrat prin procesul-verbal din data de 10.10.2013, că administratorul societății a refuzat predarea bunului, precum și că a suferit prejudicii prin neachitarea ratelor de leasing la termen.
În drept, a invocat dispozițiile art. 223, 451-453 Cod pr. civ.
În dovedirea cererii, a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 780/09.12.2013 pronunțată de Judecătoria Filiași instanța a admis excepția necompetenței materiale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu-J., pe rolul căreia cauza a fost înregistrată la dat de 16.12.2013.
Analizând ansamblul materialului probator, din perspectiva excepției invocate, instanța a reținut următoarele:
În conformitate cu art. 997 Cod pr. civilă, cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului.
În speță, față de obiectul prezentei cereri de ordonanță președințială vizând ridicarea sechestrului cu ridicata și sigilii instituit de către executorul judecătoresc, asupra fondului dreptului se pronunță instanța competentă a soluționa contestația la executare împotriva actelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 494/E/2013 al B.E.J. T. Neluțu.
Judecătoria Tg.J. prin sentința civilă nr.455 de la 27 ianuarie 2014 a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Târgu-J., invocată din oficiu de către instanță, a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect ordonanță președințială, formulată de către reclamanta S.C. V. T. S.R.L., cu sediul în comuna Bălești, ., în contradictoriu cu pârâții S.C. M. I. S.A., cu sediul în București, Șoseaua Fabrica de Glucoză nr. 5, Complex Novo Park, Clădirea F, . și B.E.J. T. Neluțu, cu sediul în Filiași, ., județul D., în favoarea Judecătoriei Filiași, județul D., a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul către Curtea de Apel C..
Pentru a se pronunța astfel Judecătoria Tg.J. a reținut că potrivit art. 650 Cod pr. civilă, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, așa încât în speță aceasta este Judecătoria Filiași, în circumscripția căreia se află B.E.J. T. Neluțu, sens în care arată instanța că prin sentința nr. 9432/17.12.2013 pronunțată în dosarul nr._/318/2013 al Judecătoriei Târgu-J., instanța a admis excepția necompetenței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Filiași.
Așa fiind, văzând și disp. art. 132 Cod pr. civilă, a fost admisă excepția invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Filiași, iar în baza art. 134 Cod pr. civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul cauzei către Curtea de Apel C., instanța competentă să soluționeze conflictul.
În soluționarea prezentului conflict de competență, Curtea are în vedere următoarele aspecte:
Potrivit dispozițiilor art.3 - (1) din Legea nr.76/2012 dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ..
(2) Procesele începute prin cereri depuse, în condițiile legii, la poștă, unități militare sau locuri de deținere înainte de data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă rămân supuse legii vechi, chiar dacă sunt înregistrate la instanță după această dată.
Pentru interpretarea și aplicarea corectă a art. 3 si urm. din Legea nr.76/2012 trebuie să pornească de la principiul diferit instituit în materia dreptului intertemporal de art. 24 NCPC potrivit căruia „dispozițiile legii noi de procedura se aplica numai proceselor si executărilor silite începute după .”.
Scopul acestei norme generale de drept tranzitoriu – reluată în cuprinsul art.3 din Legea nr.76/2012, norma special edictată pentru conflictele de legi rezultate din . NCPC – este acela de a fixa legea aplicabilă întregii proceduri, în funcție de data începerii procesului, respectiv de data începerii executării silite.
Astfel, normele de competență și de procedură propriu-zisă sunt pe deplin previzibile pentru toți participanții la proces, care pot estima, de la bun început, coordonatele esențiale înăuntrul cărora se va desfășura procesul.
Stabilirea legii aplicabile se va face pentru fiecare fază a procesului civil în parte, însă, odată stabilită, va guverna respectiva fază, în integralitatea sa.
În cazul judecății, va fi aplicabilă (exclusiv) legea în vigoare la data înregistrării cererii la instanță (art. 192 alin. 2 NCPC), ori, după caz, la data depunerii cererii la posta, unități militare sau locuri de deținere (art. 3 alin. 2 din Legea nr. 76/2012). În cazul executării silite, va fi aplicabila (exclusiv) legea in vigoare la data depunerii cererii de executare silită la executorul judecătoresc, concluzie care se impune, prin raportare la dispozițiile art.622 alin.2 NCPC, din care rezulta ca executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare. Așadar, art.3 alin.2 din Legea nr.76/2012 trebuie aplicat, pentru identitate de rațiune, si cererilor depuse la executorul judecătoresc, chiar daca textul se referă doar la ipoteza înregistrării cererii la instanță.
In măsura în care executarea silită a început sub imperiul legii vechi, aceasta va fi aplicabilă tuturor chestiunilor privitoare la acea executare silită, inclusiv tuturor procedurilor judiciare incidente, ocazionate de respectiva executare silită, precum contestațiile la executare.
Aceasta calificare, de incident apărut în cursul executării silite, se întemeiază pe dispozițiile exprese ale art.650 alin.2 NCPC potrivit cărora „instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competenta altor instanțe sau organe”.
Prin intermediul cererilor formulate în faza executării silite, de regulă, nu este dedus pentru prima oara judecații un conflict de drept substanțial, pentru a obține o rezolvare cu privire la fondul raporturilor juridice dintre părți și, eventual, constituirea unui titlu executoriu. Dimpotrivă, aceste cereri se formulează cu privire la o executare silită deja începută și au ca obiect verificarea regularității executării silite sau a actelor de executare, precum si soluționarea altor situații litigioase în legătură cu executarea silită în curs.
În cazul contestației la executare, se discută regularitatea executării silite ori a actelor de executare raportate la legea în vigoare la data pornirii executării silite ori, după caz, la data săvârșirii actului de executare silită.
Executarea silită este un proces de sine stătător, cu incidente procedurale, căi de atac etc.
In raport de dispozițiile art.3 din Legea nr.76/2012, legea veche este incidentă, în ansamblul său, asupra tuturor actelor de procedură, incidentelor și cailor de atac aferente procedurii de executare silită.
Ca urmare, din perspectiva dreptului intertemporal și a intenției legiuitorului, de a permite stabilirea certă a legii aplicabile întregii faze a procesului civil (în cazul de față, întregii executări silite), cererile formulate în legătură cu o executare silită în curs constituie incidente procedurale, care păstrează un anumit caracter “accesoriu” sau numai ,,incidental” față de executarea silită și care trebuie supuse aceleiași legi ca și executarea silită însăși.
Concluzia de mai sus nu este schimbată cu nimic de împrejurarea că acestor proceduri speciale din faza executării silite li se aplică în mod corespunzător regulile de procedura prevăzute pentru judecata în primă instanță. Aceasta soluție impusă de rațiuni de tehnică legislativă nu justifică soluția considerării unei contestații la executare ca fiind un proces nou, în sensul art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, fără a ține seama că ea intervine în legătură cu o executare silită, așadar, că este un remediu judiciar specific celei de-a doua faze a procesului civil.
În speță, prin contestația la executare formulată sunt contestate actele de executare emise în dosarul de executare nr.494/E/2013, dosar în care au fost emise anterior și alte acte de executare ce au fost contestate în dosarul nr._/318/2013 al Judecătoriei Tg.J., instanță de executare care, prin Încheierea din data de 13.09.2013, pronunțată în dosarul nr_ al Judecătoriei Filiași, a încuviințat executarea silită a sentinței civile nr8599/08.06.2012 pronunțată de Judecătoria Tg.-J. și rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr.260/03.12.2012 a Tribunalului Gorj în Dosar nr._/318/2011.
Așadar, în contextul în care executarea silită a început sub imperiul legii vechi, această lege de procedură va fi aplicabilă tuturor chestiunilor privitoare la acea executare silită, tuturor procedurilor judiciare incidente, ocazionate de respectiva executare silită, precum contestațiile la executare. Această calificare, de incident apărut în cursul executării silite, se întemeiază pe dispozițiile exprese ale art.650 alin.2 NCPC potrivit cărora „instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competenta altor instanțe sau organe”.
Corect a reținut Judecătoria Tg-J. că, potrivit art. 650 Cod pr. civilă, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, așa încât în speță aceasta este Judecătoria Filiași, în circumscripția căreia se află B.E.J. T. Neluțu, sens în care arată instanța că prin sentința nr. 9432/17.12.2013 pronunțată în dosarul nr._/318/2013 al Judecătoriei Târgu-J., instanța a admis excepția necompetenței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Filiași.
În raport de considerentele expuse, Curtea, în conformitate cu art.135 alin.4 din Noul Cod de procedură civilă, va stabili competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Filiași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabilește competența de soluționare a conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Tg.J. și Judecătoria Filiași, în soluționarea cauzei privind pe petenta . și intimații ., B. E. J. T. N., în favoarea Judecătoriei Filiași, județul O..
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Februarie 2014.
Președinte, I. V. | ||
Grefier, N. D. |
Red.jud.I.V.
3 ex/AS
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 93/2014. Curtea de Apel... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 57/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
