Obligaţie de a face. Decizia nr. 57/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 57/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-01-2014 în dosarul nr. 57/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 57
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Judecător C. S.
Judecător G. I.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul reclamant M. A. I. împotriva deciziei civile nr. 138 din 26 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul M. – Secția I Civilă în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Asociația De P. Nr. 22 T.- Dr. Tr. S.,, având ca obiect obligație de a face .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant M. A. I. reprezentat de avocat S. C. și intimata-pârâtă Asociația de proprietari Nr. 22 T.- Dr. Tr. S. prin președinte N. L. asistat de avocat C. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că recursul nu s-a timbrat și că a fost declarat și motivat în termen și că intimata pârâtă a depus întâmpinare ce a fost înregistrată sub nr. 196/07.01.2014, după care;
Apărătorul recurentului reclamant M. A. I. a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 105 lei consemnată prin chitanța nr._ din 15.01.2014 și timbru judiciar de 1,5 lei.
S-a comunicat un exemplar al întâmpinării formulate de intimata-pârâtă Asociația De P. Nr. 22 T.- Dr. Tr. S. apărătorului recurentului reclamant care nu a solicitat un termen pentru observare.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Avocat S. C., pentru recurentul reclamant M. A. I., a solicitat în principal admiterea recursului, modificarea deciziei și pe fond admiterea în totalitate a acțiunii. În subsidiar a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.
S-au solicitat cheltuieli de judecată.
S-a susținut că decizia atacată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 1206 din vechiul cod civil precum și a dispozițiilor art. 17 lit. r din HG nr. 1588/2007.
A arătat că decizia recurată este lipsită de temei legal, instanța de apel neținând cont de faptul că intimata pârâtă a recunoscut în parte că a calculat greșit anumite cheltuieli de întreținere, precizând că asociația nu a procedat la recalcularea acestor cheltuieli.
S-a mai arătat că reclamantul nu a solicitat pronunțarea unei hotărâri parțiale astfel că în mod nelegal instanța de apel a apreciat că în cauză ar fi aplicabile dispozițiile art. 270 Cod procedură civilă.
A precizat că reprezentanții asociației nu au calculat corect cota de contribuție, aceștia având obligația să-i calculeze contravaloarea costurilor părții comune, nu și pe număr de persoane, în perioada ianuarie 2009-iunie 2010.
Avocat C. C., pentru Asociația De P. Nr. 22 T.- Dr. Tr. S., a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere a sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
A susținut că au fost aplicate corect dispozițiile art. 1206 din vechiul cod civil și art. 270 din vechiul cod de procedură civilă.
S-a precizat că deși a fost trecută o persoană la întreținere, prezența acesteia nu a influențat modul de calcul, exceptând aspectul legat de contravaloarea serviciilor de salubritate și de energie electrică iar deducerea acestora a avut loc la judecata la primă instanță.
C U RT E A
Deliberând asupra a recursului, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Dr.Tr.S. la data de 28.06.2012 și înregistrată sub nr._ reclamantul M. A. I. în contradictoriu cu pârâta Asociația De P. Nr.22 T., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să-i recalculeze cotele de contribuție la cheltuielile asociației pe perioada iunie 2009 până la zi, și de a fi impus doar la cheltuielile privind costuri părți-comune, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii a arătat că este membru al Asociației de P. nr.22 T., fiind proprietarul apartamentului nr.41 din municipiul Drobeta Turnu Severin, .. 9, . și în această calitate s-a adresat asociației cu cererea înregistrată sub nr. 312/12.01.2009 prin care aducea la cunoștință conducerii asociației faptul că el și familia sa sunt stabiliți în Italia și a solicitat să fie scăzut de la plata cheltuielilor la întreținere pentru că nu se consumă apă rece, apă caldă și căldură.
Cu toate acestea a fost impus la plată începând cu luna ianuarie 2009, ajungând la un sold în cuantum de 2480,54 lei în luna ianuarie 2012, astfel cum reiese din lista de plată. Consideră că acest calcul s-a făcut în mod nelegal, cu încălcarea disp.art. 17 lit.r din HG nr.1588/2007, referitoare la normele de aplicare a Legii nr.230/2007.
Prin sentința civilă nr.2570/29.05.2013 Judecătoria Dr.Tr.S. a respins acțiunea.
Prima instanță a reținut că pârâta a recunoscut că solicitarea reclamantului este îndreptățită pentru perioada iunie 2009 – iunie 2010, și a ștornat suma aferentă acestei perioade reținute pe listele de plată incorect, respectiv 158,64 de lei.
S-au invocat dispozițiile art. 32 alin.1 și alin. 1 din HG 1588/2007, ale art. 47 din Lg. 230/2007, din analiza din analiza cărora a reținut că, raportat la cheltuielile asociației de proprietari, acestea pot fi atât cheltuieli pe consumurile individuale ale proprietarilor care compun asociația, cât și cheltuieli pe cota parte indiviză, în funcție de suprafața utilă a proprietății individuale, care reprezintă, conform art. 43 din HG 1588/2007, cheltuielile efectuate pentru administrarea, întreținerea, repararea, exploatarea și, după caz, consolidarea părților de construcții și instalații din condominiu aflate în proprietate comună, cheltuieli față de care, așa cum prevede art. 32 alin.1 din HG 1588/2007, niciun proprietar nu va fi exceptat, indiferent dacă acesta locuiește sau nu în apartamentul-parte a condominiului administrat prin asociația de proprietari.
Așa cum rezultă din pct. 5 din regulamentul pentru repartizarea consumurilor de apă rece și caldă aprobat în ședința comitetului executiv al Asociației de P. nr. 22 T., fila 39 din dosar, diferența dintre consumul înregistrat și suma citirilor individuale din apartamente, se repartizează pe apartamente.
Instanța a constatat că pârâta a fost îndreptățită să calculeze și să rețină debite în sarcina reclamantului reprezentând cheltuieli pe cota parte indiviză, în funcție de suprafața utilă a proprietății individuale a petentului, care reprezintă cheltuielile efectuate pentru administrarea, întreținerea, repararea, exploatarea sau consolidarea părților de construcții și instalații din condominiu aflate în proprietate comună.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Calea de atac a fost recalificată drept apel.
Prin decizia civilă nr. 138 din 26 septembrie 2013 a Tribunalului M. s-a respins apelul ca nefondat.
Tribunalul a reținut că deși intimata a recunoscut parțial pretențiile reclamantului în cadrul unei mărturisiri judiciare instanța nu putea pronunța o hotărâre parțială decât ca urmare a cererii formulate de reclamant. Mai mult cum există o astfel de recunoaștere iar pârâta a procedat la punerea în practică a recunoașterii ar fi lipsită de finalitate o mențiune în dispozitivul sentinței în sensul obligării la recalculare pe perioada recunoscută.
S-au reținut dispozițiile art.17 alin.1 lit.r și art. 32 din HG nr.1588/2007, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 și a apreciat că nu se impune recalcularea față de datele speței.
S-a arătat că deși în perioada ianuarie 2009-iunie 2010 a fost trecut în mod greșit o persoană la întreținere, datorită recunoașterii pârâtei cheltuielile stabilite pe număr de persoane au fost deduse din totalul cheltuielilor. Chiar dacă a fost trecută o persoană la întreținere prezența acesteia nu a influențat modul de clacul,exceptând aspectul legat de contravaloarea serviciilor de salubritate în sumă de 111,20 lei și energia electrică în sumă de 47,44 lei.
Tribunalul, observând înscrisul de la f.5, a constatat că deși în această perioadă este menționată o persoană la întreținere, consumurile de apă caldă și rece sunt zero cu excepția regularizărilor și care în conformitate cu dispoziția de la pct.5 din regulamentul pentru repartizarea consumurilor de apă rece și caldă aprobat în ședința comitetului executiv al Asociației de P. nr. 22 T., se repartizează pe apartamente.
Împotriva deciziei din apel a fost declarat recurs de către reclamant.
În motivarea recursului s-a susținut că decizia a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 1206 din vechiul cod civil, precum și a dispozițiilor art. 17 lit. r din H.G. nr. 1588/2007.
Recurentul a prezentat pe scurt care au fost criticile sale din apel și a arătat că decizia pronunțată este lipsită de temei legal deoarece nu s-a avut în vedere recunoașterea pârâtei în sensul că a calculat greșit anumite cheltuieli de întreținere.
A susținut că nu s-au avut în vedere toate criticile sale cu privire la modul de calcul al costurilor părți comune, că reprezentanții asociației aveau obligația să îi impună doar contravaloarea costurilor părți comune, nu și impunerea pe număr de persoane în perioada ianuarie 2009- iunie 2010.
La data de 7 ianuarie 2014 intimata pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Recursul nu este fondat, urmând să fie respins pentru următoarele considerente.
Modul în care tribunalul a aplicat dispozițiile art. 1206 cod civil și ale art. 270 cod procedură civilă referitoare la mărturisirea judiciară nu atrage nelegalitatea deciziei din apel, chiar dacă motivarea instanței este în parte deficitară.
Astfel, prin înscrisurile depuse la dosar la 30.01.2013, și 27.02.2013, asociația de proprietari pârâtă a arătat că în perioada ianuarie 2009- iunie 2009 au fost calculate greșit cheltuielile comune pe care le datora reclamantul privind consumul de energie electrică și contravaloarea serviciilor de salubritate, recunoașterea parțială a pârâtei constituind, în principiu, motiv pentru admiterea acțiunii în limita pretențiilor recunoscute. Suma totală recunoscută de pârâtă ca fiind greșit impusă reclamantului este de 158,64 lei.
Prima instanță și apoi cea de apel au dat corect soluția de respingere a acțiunii deoarece principiul enunțat mai sus nu se mai impunea a fi aplicat cât timp, cu actele depuse la dosar la filele 48 și 49 pârâta a făcut dovada că a reglat cheltuielile datorate de reclamant, prin ștornarea sumei de 158,64 lei în data de 1 martie 2013, adică înainte de pronunțarea sentinței în fond.
Așadar, din fișa de clacul actualizată de pârâtă rezultă că la data de 26 februarie 2013 reclamantul datora pârâtei cheltuieli de întreținere totale de 3030,44 lei, iar după reglarea cheltuielilor prin scăderea sumei calculate eronat, la data de 26 martie 2013 reclamantul mai datora doar 2959,73 lei.
Este evident, așadar, din actele depuse la dosar, că pe parcursul cercetării judecătorești pârâta a executat în parte obligația ce era solicitată de reclamant, recalculând cheltuielile de întreținere datorate de acesta prin scăderea consumului de energie electrică și a contravalorii serviciilor de salubritate care au fost greșit impuse în perioada ianuarie 2009- iunie 2009 pentru o persoană, deși în apartament n u locuia nimeni.
Obligația fiind deja executată, admiterea acțiunii și impunerea aceleiași obligații ar fi dus la o dublă executare și, implicit, la o îmbogățire fără justă cauză a reclamantului, ceea ce este inadmisibil.
Reclamantul avea posibilitatea să solicite obligarea pârâtei al plata unei părți din cheltuielile de judecată, corespunzătoare sumei ce a fost recunoscută și, implicit, obligației ce a fost executată, dar în căile de atac partea nu a formulat critici vizând acest aspect.
Concluzia care se impune este aceea că recunoașterea parțială a pârâtei nu putea duce la admiterea acțiunii, fie și în parte, cât timp obligația recunoscută a și fost executată de pârâtă, așa încât nu mai avea obiect acțiunea reclamantului referitoare la recalcularea sumei de 158,64 lei.
Este nefondată și critica privind greșita aplicare a dispozițiilor din HG 1588/2007 și Legea 230/2007.
Potrivit art. 32 și 43 din HG 1588/2007, reclamantul avea obligația de a plăti cota de contribuție la cheltuielile asociației, această obligație fiind instituită prin art. 37 lit, c) chiar în ipoteza în care apartamentul este nelocuit, abandonat sau dacă locatarul renunță la folosirea unei părți din proprietatea comună.
Repartizarea cheltuielilor comune se face pe număr de persoane și pe suprafața utilă a apartamentelor, în funcție de natura cheltuielilor. Astfel, se calculează pe număr de persoane cheltuielile pentru energia electrică și pentru salubritate iar celelalte cheltuieli se repartizează în raport de suprafața apartamentelor, intrând în această categorie căldura pe spații comune, cheltuieli cu salarii, întrețineri administrative, întreținere ascensor, întreținere interfon, pierderile de apă.
Din listele de plată depuse la dosar rezultă că începând cu luna iulie 2010 pentru apartamentul reclamantului s-au trecut o persoane la cheltuielile comune, și nu s-au mai calculat cheltuielile pentru salubritate și energie electrică, iar anterior acestei perioade, așa cum s-a arătat, s-a făcut deja reglarea datoriilor comune ale părților, prin scăderea sumei ce a fost greșit impusă.
Se constată, așadar, că au fost respectate dispozițiile legale de către comitetul executiv al asociației de proprietari, care a avut în vedere cererea formulată de reclamant prin care aducea la cunoștință că în apartamentul său nu locuiește nicio persoană iar impunerea pentru anumite cheltuieli comune nu s-a făcut pe număr de persoane, cum susține reclamantul, ci pe suprafața locuinței.
Cum eroarea de calcul din perioada anterioară lunii iulie 2010 a fost deja corectată, soluția adoptată de instanțele anterioare este legală și dată în conformitate cu dispozițiile legale.
Nefiind incidente motive de nelegalitate în sensul art. 304 cod procedură civilă, potrivit art. 312 cod procedură civilă se va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art. 274 cod procedură civilă, recurentul va fi obligat către asociația pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în recurs, constând în onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant M. A. I. împotriva deciziei civile nr. 138 din 26 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul M. – Secția I Civilă în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Asociația De P. Nr. 22 T.- Dr. Tr. S..
Obligă recurentul reclamant M. A. I. către intimata-pârâtă Asociația De P. Nr. 22 T. la 1 000 lei cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Ianuarie 2014.
Președinte, E. B. | Judecător, C. S. | Judecător, G. I. |
Grefier, A. C. |
Redactat /tehnored. GI
2ex/21.01.2014
Jud. apel C.M., V.R.
jud.fond A. F.-G.
| ← Conflict de competenţă. Decizia nr. 12/2014. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Decizia nr. 115/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
