Legea 10/2001. Decizia nr. 115/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 115/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 23-01-2014 în dosarul nr. 115/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 115
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. I.
Judecător E. B.
Judecător C. S.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta reclamantă P. C. împotriva sentinței civile nr. 162 din 21 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte A. Națională pentru R. Proprietăților și C. C. pentru S. D., actual C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta reclamantă P. C., lipsind intimatele pârâte A. Națională pentru R. Proprietăților și C. C. pentru S. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că recursul a fost declarat în termen, că nu a fost motivat și că nu regăsește dovada comunicării hotărârii instanței de fond, că intimata pârâtă C. C. pentru S. D. a formulat cerere de introducere în cauză a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, cerere înregistrată sub nr. 2678/22.01.2014,nr. 2679/22.01.2014, nr. 2707/12.01.2014 din 12.01.2014, aceeași parte a formulat cerere prin care a solicitat comunicarea motivelor de recurs, cerere înregistrată sub nr. 2781/22.01.2014 și că intimata pârâtă a formulat cerere prin care a solicitat a i se comunica motivele de recurs, cerere înregistrată sub nr. 2686/22.01.2014, după care;
Instanța a pus în discuție cererea formulată de intimata pârâtă C. C. pentru S. D. prin care a solicitat introducerea în cauză a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor potrivit Legii 165/2013.
Recurenta reclamantă P. C. a arătat că nu este de acord cu cererea pusă în discuție.
Instanța constată că Legea 165/2013 a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 17.05.2013, anterior pronunțării hotărârii primei instanțe, astfel că introducerea în cauză a eventualilor succesori în drepturi a unor părți trebuia solicitată primei instanțe, în calea de atac a recursului nefiind posibilă introducerea unei noi părți.
În ipoteza în care denumirea unei instituții s-a modificat, citațiile, comunicarea actelor de procedură, chiar dacă au fost făcute pe vechea denumire sunt primite de instituția reorganizată .
Se constată de altfel că la fila 8 dosar recurs se află citația înaintată Comisiei Centrale pentru S. D. care a fost primită sub noua denumire de A. Națională pentru R. Proprietăților, așa că nu se impune acordarea unui nou termen.
Instanța a respins cererile formulate de cele două intimate pârâte, de amânare în vederea comunicării motivelor de recurs, astfel de motive nefiind depuse la dosar.
Instanța a învederat recurentei că, nefiindu-i comunicată sentința promei instanțe deoarece termenul de recurs curge de la pronunțare, se află în termenul de a motiva recursul, instanța având posibilitatea de a-i comunica hotărârea tribunalului. Se învederează părții și faptul că recursul trebuie motivat, sub sancțiunea nulității prevăzută de dispozițiile art. 306 Cod procedură civilă.
La interpelarea instanței recurenta a arătat că nu solicită comunicarea sentinței și insistă ca litigiul să fie soluționat la termenul de azi, pe baza actelor existente la dosar.
Instanța a procedat la consemnarea susținerilor recurentei într-o declarație.
Față de declarația dată de recurentă la interpelarea instanței, declarație ce se află la fila 15, s-a pus în discuție, din oficiu, nulitatea recursului potrivit dispozițiilor art. 306 Cod procedură civilă.
Recurenta reclamantă P. C. a lăsat la aprecierea instanței soluționarea recursului, solicitând să i se emită decizie de către A. Națională pentru R. Proprietăților, dosarul privind acordarea de despăgubiri potrivit Legii 10/2001.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea formulată la data de 07.12.2011 și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._/215/2011, reclamanta P. C. a chemat în judecată pârâtele A. Națională pentru R. Proprietăților și C. C. pentru S. D. în vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru nerespectarea termenului legal pentru emiterea deciziei de despăgubire.
A menționat că există dosarul nr._/CC în baza Legii nr. 10/2001 la A. Națională pentru R. Proprietăților care nu a fost soluționat nici pana în prezent.
Pârâta C. C. pentru S. D. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetentei materiale a Judecătoriei C..
Prin sentința civilă nr.252/11.01.2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2011, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C..
S-a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta P. C. în favoarea Tribunalului D..
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului D.-Secția I Civilă sub nr._ .
Prin încheierea de ședință de la 26 aprilie 2012 instanța a dispus suspendarea judecății în temeiul dispozițiilor art. 242 alin.1 pct.2 C.pr.civ., constatând lipsa nejustificată a părților.
Cauza a rămas în nelucrare mai mult de un an și a fost repusă pe rol din oficiu pentru constatarea perimării .
Prin sentința civilă nr. 162 din 21 octombrie 2013 a Tribunalului D. – Secția I Civilă, s-a constatat perimată cererea formulată de reclamanta P. C..
Tribunalul a reținut că potrivit art.248 C.pr.civ. orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, mai mult de un an .
S-a constatat că termenul de perimare a început să curgă la data pronunțării încheierii de suspendare a judecății, din data de 26.04.2012, in temeiul disp.art.242 alin.1 pct.2 C.pr.civ., cauza rămânând în nelucrare mai mult de un an, din culpa reclamantei
Culpa părții reclamante s-a apreciat prin prisma faptului că în tot acest timp, nu a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta P. C., în termenul legal de 5 zile de la pronunțarea sentinței.
Recursul nu a fost motivat, urmând a fi constatată nulitatea acestuia, pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 303 alin. 1 cod procedură civilă, recursul trebuie motivat prin cererea de recurs, sau în termenul de declarare a recursului. Alineatul 2 al textului dispune că termenul pentru motivarea recursului se socotește de la comunicarea hotărârii care se atacă. Art. 306 cod procedură civilă instituie sancțiunea nulității recursului atunci când nu a fost motivat în termenul legal.
Art. 266 alin 3 cod procedură civilă impune comunicarea hotărârii către părți, în copie, atunci când termenul de exercitare a căii de atac curge de la comunicare.
Soluția stabilită de prima instanță în speță este aceea de a constata perimată cererea ed chemare în judecată, iar potrivit art. 253 alin. 2 cod procedură civilă, termenul de recurs împotriva unei astfel de hotărâri curge de la pronunțare. În atare situație, prima instanță nu avea obligația de a comunica sentința pentru a fi declarată calea de atac, nefiind în ipoteza prevăzută de art. 266 alin 3 cod procedură civilă .
Cu toate acestea, termenul de motivare a recursului fiind socotit de la comunicarea hotărârii, conform art. 303 alin 2 cod procedură civilă, având în vedere și dreptul părții la un proces echitabil, nu poate fi aplicată sancțiunea nulității recursului pentru că partea nu motivat calea de atac în termenul de 5 zile de la comunicarea sentinței. O astfel de sancțiune intervine doar dacă după comunicarea hotărârii ce se atacă partea nu își executa obligația legală de motiva cererea sa de recurs.
În speță, instanța de recurs a învederat recurentei reclamante că este în termenul de motivare a recursului, nefiindu-i comunicată sentința primei instanțe și că i se poate comunica această sentință.
Recurenta reclamantă a renunțat expres la dreptul său de a-i fi comunicată hotărârea, solicitând soluționarea litigiului pe baza actelor și cererilor depuse la dosar.
Cum dreptul părții de a-i fi comunicată hotărârea este un drept la care se poate renunța, fiind instituit de lege în favoarea exclusivă a recurentului, pe baza declarației date de parte, instanța de recurs a pus în discuție incidența dispozițiilor art. 306 cod procedură civilă.
Se constată că deși recurenta reclamantă se află în termenul de motivare a recursului, nu a dorit să motiveze calea de atac, iar dispozițiile art. 302 ind. 1 alin. 1 lit. c) cod procedură civilă impun recurentului de a indica motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și de a le dezvolta, sub sancțiunea nulității.
Recursul nefiind motivat, instanța nu poate să facă o analiză pe fond a acestuia, astfel că, potrivit art. 302 ind. 1 alin. 1 lit. c) cod procedură civilă, cu raportare și la art. 306 cod procedură civilă, se va constata nul recursul de față.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de recurenta reclamantă P. C. împotriva sentinței civile nr. 162 din 21 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul D. – Secția I Civilă în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte A. NAȚIONALĂ P. R. PROPRIETĂȚILOR și C. C. P. S. D., actual C. Națională pentru Compensarea Imobilelor.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Ianuarie 2014.
Președinte, G. I. | Judecător, E. B. | Judecător, C. S. |
Grefier, A. C. |
Red./tehnored. GI
2ex/28.01.2014
jud.fond M.O.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 57/2014. Curtea de Apel CRAIOVA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 786/2014. Curtea de... → |
|---|
