Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 12/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Comentarii

0

Decizia nr. 12/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 12/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 12/2015

Ședința publică de la 15 Ianuarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE FLORICA DIACONESCU

Judecător I. V.

Judecător L. L. B.

Grefier N. D.

M. public reprezentat de C. C. – procuror la P. de pe lângă Curtea de Apel C.

Pe rol, judecarea recursului declarat de recurentul pârât S. R. P. M. FINANȚELOR P. - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRAȚIE FISCALĂ C. - D.G.F.P. G. în nume propriu și pentru M. FINANȚELOR P. P. D.G.F.P. G., împotriva sentinței civile nr.192/25.09.2014, pronunțată de Tribunalul G., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. E. A., având ca obiect Despăgubiri Legea nr.221/2009 .

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul pârât, reprezentat de consilier N. S. cu delegație de reprezentare la dosar și recurentul pârât, reprezentat de avocat L. C. cu împuternicire avocațială la dosar.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat următoarele: recursul a fost declarat și motivat în termen legal, iar prin serviciul registratură la data de 09.01.2015, a fost depusă întâmpinare din partea intimatului.

Reprezentantul recurentului pârât, nu a solicitat acordarea unui nou termen de judecată pentru observarea întâmpinării .

La interpelarea instanței care este rolul completărilor la motivele de recurs aflate la pagina 22, și dacă acestea au fost depuse în termen procedural sau nu, consilier juridic N. S., nu a putut da un răspuns dacă acestea au fost depuse în termen legal sau nu.

Avocat L. C. pentru intimat, cu privire la completărilor la motivele de recurs, a învederat instanței că acestea sunt lovite de nulitate, fiind depuse peste termenul legal.

Reprezentantul Ministerului Public, a considerat completarea motivelor de recurs ca fiind depuse peste termenul legal.

Instanța,deliberând asupra excepției invocate,constată nulă completarea la motivele de recurs,fiind depusă peste termenul legal procedural,urmând a nu fi luate în considerare.

Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constatând cauza în stare de judecată a acordat cuvântul părților pentru a pune concluzii asupra recursului de față.

Consilier N. S. pentru recurentul pârât, față de motivele invocate în scris pe care le-a dezvoltat oral, a pus concluzii de admiterea recursului, schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii.

Avocat L. C. pentru intimat, a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de tribunalul G., conform întâmpinării depusă la dosar. Nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public, a solicitat admiterea recursului,schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii. A învederat instanței că ANRP a emis un titlu de despăgubiri anterior pronunțării sentinței și, în 2011, titluri de conversie.

CURTEA

Asupra recursului civil de față:

P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului G. sub nr._, așa cum a fost precizată ulterior, reclamantul S. E. A. a chemat în judecată S. R. reprezentat prin M. Finanțelor P., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate caracterul politic al măsurii administrative luată împotriva autoarei sale, bunică maternă B. V., în anul 1949, constând în dislocarea sa din domiciliu din Bumbești-Pițic, județul G. și stabilirea domiciliului obligatoriu în Tg-J.. De asemenea a solicitat obligarea pârâtului la plata de despăgubiri constând în contravaloarea întregului patrimoniu mobil al moșiei Bumbești-Pițic, identificat în inventarul întocmit cu ocazia preluării averii ce i-a fost comunicat reclamantului de Arhivele Naționale sub nr._/27.05.2002.

În motivarea acțiunii a arătat că urmare a aplicării Decretului 83/1949 autoarei reclamantului i-a fost confiscată moșia din Bumbești-Pițic și s-a dispus dislocarea acesteia și stabilirea unui domiciliu obligatoriu în Tg-J. până în anul 1963.

A susținut reclamantul că măsura administrativă luată împotriva bunicii sale are un caracter politic, constând în interzicerea unor drepturi și confiscarea proprietății fără să existe vreo hotărâre judecătorească în acest sens sau vreo despăgubire prealabilă, singurul criteriu fiind statutul social al autoarei reclamantului, statut care în epoca respectivă constituia o crimă împotriva intereselor statului comunist. S-a arătat că până în prezent nu a primit despăgubiri pentru inventarul moșiei Bumbești-Pițic.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.4 alin. 2 și art.5 alin. 1, lit.b din Legea 221/2009.

La termenul din data de 27.09.2012 reclamantul și-a precizat și completat acțiunea în sensul că a arătat în concret bunurile mobile pentru care solicită despăgubiri, solicitând totodată acordarea de despăgubiri și pentru bunurile imobile situate pe raza comunei Bumbești-Pițic și P..

S-au solicitat despăgubiri pentru o . bunuri mobile enumerate în cererea principală

Referitor la bunurile imobile a solicitat despăgubiri pentru următoarele bunuri: 31,5 ha teren pășune, plantații și viță de vie situată în satul Zorlești, 15,5 ha pădure în Bumbești-Pițic, 1,7 ha pășune și arabil în Bumbești-Pițic punctul „Măgura”, 0,446 ha arabil în punctul „La dispensar” în Bumbești-Pițic, 2 ha în punctul „Frăsinet” din Bumbești-Pițic și următoarele anexe gospodărești situate în Bumbești-Pițic: o locuință pentru lucrători, un grajd pentru animale mari, o cocină porci, un coteț de păsări, un saivan pentru oi, o magazie cereale, un pătul pentru porumb, 2 puțuri, un cuptor de uscat prune, o ghețărie, un șopron scânduri, un coteț de păsări, un pătul de porumb, un șopron și grajd pentru bovine, împrejmuire de 100 m.

Pârâtul S. R. reprezentat prin M. Finanțelor P. și D. G. a formulat întâmpinare, invocând în principal excepția inadmisibilității acțiunii, motivat de împrejurarea că primul capăt de cerere referitor la constatarea caracterului politic nu se încadrează pe dispozițiile art.4, alin. 2 din legea 221/2009 și art.2, alin. 1 din Ordonanța de Urgență nr.214/1999.

Privitor la acordarea de despăgubiri s-a susținut că dispozițiile Legii 221/2009 au caracter subsidiar, persoanele interesate putând să solicite despăgubiri pe legea 10/2001 așa cum a fost completată prin legea 247/2005.

În raport de dispozițiile art.137 C.pr.civ., tribunalul a pus în discuția părților excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârât, iar prin încheierea din 22.11.2012 a fost respinsă excepția în raport de actele și susținerile părților până la acea dată, instanța reținând că nu s-a făcut dovada că reclamantul a solicitat retrocedarea bunurilor imobile și mobile în temeiul Legii 10/2001 și a Legii 18/1991.

A fost încuviințată proba cu martori, fiind audiați în cauză P. I. (fila 84) și C. I. (fila 89).

La solicitarea reclamantului, în cauză au fost încuviințate proba cu expertiză tehnică specialitatea construcții civile și evaluări imobiliare fiind numit expert R. D. și proba cu expertiză tehnică specialitatea evaluări mobiliare, fiind numit în cauză expert Mitoi G..

Raportul de expertiză întocmit de expert R. D. a fost depus la dosarul cauzei la data de 19.12.2012, iar raportul de expertiză întocmit de expert Mitoi G. a fost depus la data de 16.01.2012.

Referitor la expertiza întocmită de expert R. D., reclamantul S. E. A. și D. G. pentru pârâtul S. R. au formulat obiecțiuni încuviințate de instanță, la care expertul a răspuns pentru termenul din 14.12.2013.

Din oficiu, instanța a emis adresă către Consiliul Local al comunei Bumbești-Pițic, solicitând să comunice regimul juridic al terenurilor solicitate de reclamant prin prezenta acțiune de pe raza comunei Bumbești-Pițic, urmând să precizeze dacă aceste terenuri au fost solicitate în temeiul legilor fondului funciar sau a Legii 10/2001 și care a fost modul de soluționare a acestor cereri.

La solicitarea instanței Comisia Locală de aplicare a Legii 18/1991 Bumbești-Pițic prin adresa nr.339/24.01.2013 (fila 248) a comunicat că reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru fosta proprietate a autoarei B. V. deținută pe raza comunei Bumbești-Pițic prin cererile nr.12 din 07.01.1998, nr.16 din 07.01.1998, nr.12 din 25.02.2000, nr.43 și 44 din 2005, cereri soluționate prin HCJ nr.2801 din 11.08.2000, 3003 din 03.12.2001 și 3875 din 17.02.2006 în sensul validării dreptului de proprietate. S-a mai menționat că pentru suprafețele validate, reclamantului i s-a emis titlu de proprietate. Au fost înaintate în copie cererile de reconstituire, hotărârile de validare și titlurile de proprietate emise (filele 249-264). Răspunsul a fost completat prin adresa nr. 747/26.02.2013 ( fila 301) arătând că terenul de 0,50 ha ocupat de cimitirul biserici a făcut parte tot din proprietatea defunctei V. B., care l-a pierdut în baza decretului 83/1949, teren ce a fost solicitat de moștenitori în baza legii 247/2005.

Tribunalul a solicitat relații și de la Consiliul Local al comunei P. privitor la terenurile solicitate de pe raza acestei comune și prin adresa nr.742 din 30.01.2013 (fila 266) s-a comunicat instanței că s-a validat dreptul de proprietate pentru reclamant ca moștenitor al autoarei S. S. E. mama sa pentru suprafața de 27,1376 ha teren agricol și 4,3624 ha teren cu vegetație forestieră, suprafața totală validată fiind de 31,5 ha. S-a arătat că au fost eliberate reclamantului două titluri de proprietate nr._/12.01.2007 și nr._/30.01.2012.

Răspunsul inițial a fost completat prin adresa nr.1745/11.03.2003 (fila 323) Comisia Locală P. comunicând că în cele două titluri de proprietate eliberate reclamantului sunt cuprinse și terenurile solicitate în prezenta acțiune de reclamant pe raza comunei P. .

P. notele de ședință depuse la 14.02.2013 (fila 284), reclamantul prin apărător a menționat că în anul 1948 i-a fost preluată din proprietatea bunicii suprafața de 88 ha, din care i s-au retrocedat în temeiul Legii 18/1991 doar 29,3624 ha, diferența nefiindu-i restituită, deși a formulat cerere de reconstituire înregistrată sub nr.539/22.11.2005, cerere care încă nu a fost soluționată.

P. sentința civilă nr.42/14.03.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosar nr._, a fost admisă în parte acțiunea civilă cu precizarea ulterioară având ca obiect Legea 221/2009 formulată de reclamantul S. E. A. cu domiciliul în București, Calea Văcărești, nr.220-224, .. B, . în contradictoriu cu S. R. prin M. Finanțelor P. cu sediul în București, ., sector 5, cod_ și Direcția Generală a Finanțelor P. G. cu sediul în Tg-J., ., jud. G..

S-a constatat caracterul politic al măsurii administrative luată la 2.03.1949, împotriva autoarei reclamantului B. V. de dislocare din . stabilire domiciliu obligatoriu în Tg J..

A fost admisă în parte capătul de cerere privind plata despăgubirilor materiale .

A fost obligat pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. la plata către reclamant a 245.485 lei despăgubiri materiale reprezentând contravaloare bunuri mobile.

S-a respins în rest cererea privind despăgubirile materiale.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:

Potrivit adresei nr.5149/19.11.1991 emisă de M. Justiției –Direcția Instanțelor Militare împotriva numitei B. V. s-a luat măsura dislocării acesteia din domiciliul său din Bumbești-Pițic și fixarea domiciliului obligatoriu în Tg-J., măsură luată la data de 02.03.1949 ca urmare a decretului nr.83/1949.

La data de 15.08.1963 s-au ridicat restricțiile domiciliare impuse autoarei reclamantului.

P. Decretul nr.83/02.03.1949 au fost completate dispozițiile din Legea 187/1945 privind înfăptuirea reformei agrare, dispunându-se trecerea în proprietatea statului a o . exploatări agricole moșierești, instalații agricole și semi-industriale, bunuri și materiale destinate exploatării agricole, produse agricole destinate valorificării care aparțineau exploatării moșierești expropriate.

Potrivit articolului 3 din actul normativ nu intrau în prevederile decretului obiectele de uz personal și casnic aparținând proprietarilor exploatării expropriate, alimentele din depozitele acestor exploatări necesare consumului propriu.

Potrivit adresei_/27.05.2002 emisă de M. de Interne-Arhivele Naționale, autorii reclamantului V. și A. B. au intrat în categoria prevăzută de articolul 1 al Decretului 83/1949, proprietățile acestora din . expropriate.

Bunurile mobile și imobile ce făceau parte din proprietatea B. au fost inventariate și evaluate în formularul depus la filele 6-24 din dosar.

Privitor la primul capăt de cerere, respectiv constatarea caracterului politic a măsurii administrative de dislocare a autoarei reclamantului din domiciliul din Bumbești-Pițic și stabilirea domiciliului forțat în Tg-J., tribunalul apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art.1 alin 3 din Legea 221/2009 coroborat cu art.3, lit.d și art. 2lit e din OUG.214/1999, măsura administrativă luată împotriva autoarei reclamantului încadrându-se în dispozițiile legale amintite anterior, impunându-se așadar constatarea caracterului politic a măsurii luate.

Observând art. 1 din decretul 83/1949 acest act normativ a fost adoptat pentru a „ împiedica acțiunea de sabotare a planului de însămânțări și a producției agricole, pentru a asigura dezvoltarea agriculturii în Republica Populară Română „ .

A reținut tribunalul că măsura de dislocare a fost luată cu scopul de a o determina pe autoarea reclamantului să nu împiedice prin orice mijloace punerea în aplicare a obiectivului urmărit prin Decretul 83/1949, respectiv exproprierea averii lui B. V. și înființarea gospodăriilor prevăzute de Legea 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare . Măsurile luate împotriva autoarei reclamantului au avut caracter discriminatoriu bazat pe categoria socială din care aceasta făcea parte, respectiv acea de moșier .

Pentru aceste considerente, a apreciat instanța că se impune admiterea cererii și constatării caracterului politic a măsurii administrative luate împotriva autoarei reclamantului de dislocare din . stabilirea domiciliului forțat în Tg J., măsură dispusă în perioada 2.03._63 .

Privitor la despăgubirile solicitate, tribunalul a reținut cererea ca fiind fondată numai în ceea ce privește parte din bunurile mobile, având în vedere următoarele considerente:

P. precizarea la acțiune depusă la fila 38, reclamantul a solicitat despăgubiri pentru bunurile mobile enumerate în formularul de evaluare și inventariere patrimoniu, tabelul V, tabel anexă, tabelul VII, tabelul VIII, tabelul VII B, tabelul VI, tabelul VIII, tabelul VIII D.

A precizat reclamantul că nu deține înscrisuri din care să rezulte preluarea efectivă a acestor bunuri, însă din tabelul X al formularului, fila 24, rezultă că după inventarierea bunurilor s-au lăsat unității numai cele necesare, restul bunurilor mobile ridicându-se și dându-li-se în întrebuințarea lor pe care o au, susținând astfel că prin respectivul înscris se face dovada că bunurile au fost preluate efectiv.

Observându-se cererea precizatoare s-a constatat că reclamantul a solicitat contravaloarea tuturor bunurilor mobile și imobile descrise în formularul de inventariere, inclusiv cele menționate în tabelul anexă de la fila 9 -11 din dosar, bunuri enumerate în cererea precizatoare la poziția 93- 157, aceste din urmă bunuri, în opinia instanței, nefăcând parte din inventarul special ce au fost confiscate cu ocazia exproprierii.

S-a menționat în preambulul tabelului amintit anterior că aceste bunuri nu au fost trecute în inventarul special și în raport de bunurile enumerate în tabel, tribunalul reține că acestea se încadrează în categoria prevăzută de art.3 din Decretul 83/1949, fiind bunuri de uz personal și casnic care aparțineau proprietarilor exploatării expropriate și familiei acestora, care au fost exceptate de la expropriere .

Reclamantul nu a susținut că aceste bunuri au fost abandonate ca urmare a strămutării autoarei sale pentru a se putea reține că și aceste bunuri pot forma obiectul reparării prin echivalent, ca efect mediat al măsurii administrative luate împotriva autoarei reclamantului .

Pentru aceste considerente, tribunalul nu a acordat despăgubiri pentru aceste bunuri, bunuri ce se regăsesc evaluate în raportul de expertiză întocmit de expert Mitoi Gabiela începând cu poziția 93 până la poziția 157.

În ceea ce privește bunurile mobile evaluate la pozițiile 1-92, acestea se regăsesc în formularul de evaluare și inventariere ce au făcut obiectul exproprierii, respectiv tabelul V, tabelul VII A, tabelul VII b, tabelul VIII, tabelul VI a, tabelul VI B, tabelul VIII și tabelul VII d. Astfel, cerealele se regăsesc descrise în tabelul VII a fila 19, mașinile agricole descrise în tabelul VIII fila 20, animale descrise în tabelul VI a fila 21,aparatură pentru stropit descrisă în tabelul VIII d fila 22, butoaie și alte recipiente pentru depozitat descrise în tabelul VIIId fila 22 .

Valoarea acestor bunuri se ridică la suma de 245.485 lei, sumă ce a fost acordată reclamantului și reprezintă contravaloarea următoarelor bunuri: 4 cabaline de muncă, rasă românească, 4 bovine de muncă, rasă românească, 12 bovine de prăsilă și rentă, rasă Sviț, 4 porcine de prăsilă, rasă Mangalița, un porc, 28 oi rasă, rasă Karakul, 66 oi rasă Țurcană, 9 oi rasă Merinos, 11 găini, 26 rațe, 10 gâște, 6 curci, 12 colonii de albine, un măgar, 990 kg grâu, 400 kg secară, 1030 kg porumb, 2500 kg porumb, 25 kg fasole, 130 kg tulpini in, 235 kg tulpini cânepă, 10 sculuri de bumbac, 1200 kg cartofi, 300 kg alte legume, 31 kg semințe legume, 7000 kg paie,_ kg fân, 90 kg fructe proaspete, 250 kg fructe uscate, 5651 litri vin, 1885 litri țuică, 95 kg marmeladă, 62 kg conserve, 30 kg bulion, 10 kg ouă, 11 kg miere,_ kg lână, 3 bucăți pielicele, 60 kg produse lactate, 9300 kg lână trasă, 7 bucăți piei oaie, 2100 kg piele tăbăcită, o piele porc, 30 kg mere uscate, 4 pluguri cu tracțiune animală, 2 pluguri vie, o semănătoare pentru porumb, două prășitoare, o batoză de porumb manuală, un trior, un tocător de fân și paie, 30 butoaie, 9 aparate de stropit vie, un zdrobitor, un teasc presă, două pompe vin, un alambic, un lanț măsurat, un butoi de zinc, 3 sănii, 5 sacale de apă, o trăsură, 2 hamuri, 2 șei, un căpăstru, 6 găleți de muls, un răcitor, 15 bidoane, un separator, o putină, un dulap veselă, 10 mese, 38 scaune, 4 birouri, 3 dulapuri arhivă, 11 linguri, 11 furculițe, 13 cuțite, 8 căni, 67 pahare, 35 farfurii, 3 castroane, 14 cratițe, 12 oale, un ceaun, 7 pături, 13 saltele de lână, 21 cearceafuri, 7 pături, 7 perne, 27 fețe pernă, 16 prosoape .

În ceea ce privește bunurile imobile terenuri situate pe raza comunei Bumbești-Pițic și P., . anexă, tribunalul a apreciat cererea ca fiind nefondată, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art.5, lit.b din Legea 221/2009, pot fi acordate despăgubiri reprezentând echivalentul valorilor bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu au fost restituite sau nu s-au obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii 10/2001 și Legii 247/2005.

Din dispozițiile amintite anterior, rezultă că acțiunea în despăgubiri întemeiată pe art.5 lit.b din Legea 221/2009 are caracter subsidiar, ea putând fi formulată numai în măsura în care partea interesată nu a fost despăgubită în natură sau prin echivalent în temeiul Legii 10/2001 sau Legii 247/2005.

Privitor la terenurile solicitate de reclamant prin prezenta acțiune, tribunalul a reținut că reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar, validându-i-se dreptul de proprietate și eliberându-i-se titluri de proprietate inclusiv pentru terenurile solicitate în prezenta acțiune.

Susține reclamantul că suprafața totală a proprietății deținute de bunica sa pe raza comunei P. a fost de 88 ha din care i s-a restituit doar suprafața de 29,3824 ha, diferența solicitând-o la reconstituire prin cererea de reconstituire nr.539/22.11.2005, cerere ce nu a fost încă soluționată.

Raportat la însăși susținerea reclamantului, tribunalul a reținut că reclamantul a făcut demersuri pentru obținerea proprietăților în baza legilor fondului funciar, astfel că nu mai poate pretinde despăgubiri și în temeiul Legii 221/2009, urmând ca în situația în care mai este îndreptățit la reconstituire și pentru alte terenuri ce au făcut obiectul exproprierii să-și valorifice aceste drepturi pretinse în procedura legilor fondului funciar, procedură pe care a început-o prin formularea cererii de reconstituire.

În ceea ce privește construcțiile anexe gospodărești de pe raza comunei Bumbești-Pițic s-a constatat că în formularul de inventariere și evaluare a proprietății nu se precizează elemente care să permită evaluarea acestor construcții, precizându-se doar suprafața acestora și starea ( ex. bună, medie ), martorii audiați în cauză nu au putut da informații în raport de care să se permită evaluarea acestor construcții, respectiv din ce materiale de construcție erau efectuate aceste construcții, vechimea acestora pentru a se putea aprecia gradul de uzură.

Expertul R. D. a procedat la evaluarea acestor construcții doar în baza descrierilor realizate de procuratorul reclamantului, numitul D. A. ( fila 103), ajungând la valori greu de acceptat în raport de construcțiile în discuție, respectiv locuință pentru lucrători în suprafață de 40 mp- 52.618 lei, grajdi pentru animale 108.096 lei, coteț de porci 19.563 lei, coteț de păsări 27.906 etc. Observându-se anexa 1 la expertiză ( fila 106-111) expertul aplică un grad de uzură de 20% pentru toate bunurile, deși în tabelul V din formularul de inventariere starea bunurilor este descrisă ca bună sau medie, expertul are în vedere o . caracteristici, exemplu pardoseli, învelitoare din tablă, pereți din scândură etc . caracteristici care nu rezultă din actele prezentate de reclamant.

A apreciat tribunalul că reclamantul nu a prezentat probe care să permită o evaluare corectă a acestor construcții, valoarea stabilită de expert R. fiind supraevaluată și cum sarcina probei îi incumba reclamantului, despăgubirile solicitate pentru construcțiile de pe raza comunei Bumbești J. nu pot fi acordate .

Concluzionând, tribunalul a admis în parte acțiunea civilă cu precizarea ulterioară, a constatat caracterul politic al măsurii administrative luată la data de 02.03.1949 împotriva autoarei reclamantului de dislocare din . stabilire domiciliu obligatoriu în Tg-J., a admis în parte capătul de cerere privind plata despăgubirilor materiale, în sensul că a obligat pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. la plata către reclamant a 245.485 lei despăgubiri materiale, respingând în rest cererea privind despăgubirile materiale.

Împotriva sentinței civile nr. 42/14.03.2013 pronunțată de Tribunalul G. au declarat recurs reclamantul S. E. A. și pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. și Direcția Finanțelor P. G..

În motivarea recursului, reclamantul a arătat că în mod nelegal și netemeinic instanța de fond a respins cererea sa de despăgubire pentru toate bunurile mobile și imobile preluate de S. R. de la autoarea sa, iar în privința bunurilor mobile personale, a precizat că acestea au fost preluate în mod abuziv, având în vedere mențiunea expresă în formularul de preluare, tabelul X pct.3. P. soluția pronunțată, instanța a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al procesului verbal de evaluare și inventariere, în care se arată clar că bunurile mobile au fost ridicate.

Cu privire la bunurile imobile s-a arătat că existența unei proceduri de restituire inițiate de persoana îndreptățită în temeiul Legii nr.10/2001 sau al Legii 247/2005, Tribunalul G. aplicând greșit legea din acest punct de vedere, existând posibilitatea coexistenței celor două proceduri de despăgubire.

Recurentul a precizat că în mod eronat instanța de fond a respins cererea sa de restituire a imobilului – construcții, cu motivarea că expertiza a stabilit o valoare prea mare, fiindu-i astfel încălcat dreptul de acces la instanță.

Pentru terenurile situate în . arătat că acestea nu i-au fost restituite încă în natură și nu i s-au plătit despăgubiri, fiind admisibilă cererea de despăgubire pentru aceste terenuri, în plus, hotărârea nu cuprinde motivele pentru care i-a fost respinsă cererea de chemare în judecată pentru aceste terenuri.

S-a mai arătat că, în privința terenurilor situate în .-a fost restituită întreaga suprafață, rămânând de restituit suprafața de 24,08 ha.

În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9 cod procedură civilă.

Recurentul S. R. - M. Finanțelor P. – D.G.F.P. G. a arătat că în mod greșit instanța de fond a constatat caracterul politic al măsurii administrative luată la 02.03.1949 împotriva autoarei reclamantului, de dislocare din . stabilire a domiciliului obligatoriu în Tg-J., precizând că Legea 221/2009 se adresează persoanelor care au suferit condamnări cu caracter politic în perioada 06 martie 1945 – decembrie 1989, și persoanelor care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic.

Pentru a se constata caracterul politic al unei măsuri administrative, altele decât cele pentru care Legea 221/2009 stabilește că reprezintă de drept măsuri cu caracter politic, este obligatoriu ca măsura dispusă să fie urmare a săvârșirii unei fapte în scopurile menționate la art.2 alin.1 din OUG nr.214/1999, situația autoarei reclamantului neîncadrându-se în aceste dispoziții legale, așa cum de altfel a apreciat însăși instanța supremă.

În ceea ce privește despăgubirile solicitate pentru bunurile mobile, s-a arătat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev.de art.5 alin.1 lit.b din Legea 221/2009, care prevede expres condițiile de admisibilitate necesare acordării de despăgubiri.

În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304¹ cod procedură civilă.

În cauză a formulat întâmpinare Direcția Generală a Finanțelor P. G., prin care a reluat susținerea că în mod greșit instanța de fond a constatat caracterul politic al măsurii administrative luate împotriva autoarei reclamantului, reținând că măsurile luate au avut caracter discriminatoriu bazat pe categoria socială din care aceasta făcea parte, respectiv aceea de moșier.

Au fost invocate, pentru bunurile mobile, dispozițiile deciziei nr.6 /15.04.2013, pronunțată în cadrul recursului în interesul legii, stabilindu-se că nu este prevăzută posibilitatea de a obține despăgubiri pentru bunurile mobile, ci doar pentru bunurile imobile, confiscate ca efect al hotărârii de condamnare cu caracter politic, respectiv al măsurii administrative.

Solicită respingerea recursului promovat de reclamant, admiterea recursului declarat de S. R. reprezentat prin M. Finanțelor P., casarea sentinței iar pe fond respingerea în totalitate a acțiunii formulate de intimatul reclamant.

Reclamantul S. E. A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de S. R. prin Direcția Generală a Finanțelor P. G..

A depus la dosar decizia nr.6/15.04.2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.3/2013, precum și adresa nr.5262/_, emisă de Primăria comunei P., din care rezultă că pentru autorii reclamantului nu s-a dispus restituirea în natură și nici nu s-au acordat despăgubiri pentru terenurile deposedate.

P. decizia civilă nr.7778/4.09.2013 pronunțată de Curtea de Apel C. au fost admise recursurile declarate de reclamantul S. E. A. și pârâtul S. R. - M. Finanțelor P. – Agenția Națională de Administrate Fiscală - D.G.F.P. G., împotriva sentinței civile nr.42 din 14 martie 2013, pronunțată de Tribunalul G. – Secția I Civilă, în dosar nr._,

A fost casată sentința în parte și s-a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond pentru soluționarea capătului de cerere privind despăgubirile materiale pentru bunurile imobile, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței civile.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel C. a reținut că din suprafața totală de 88,5 ha. pe care reclamantul susține că autoarea sa a deținut-o în . s-au restituit în natură următoarele suprafețe: 28,56 ha. prin titlul de proprietate nr._/12.01.2007, 31,5 ha. prin titlul de proprietate nr._ /23.08.2001, și 4,3624 ha. prin titlul de proprietate nr._/30.01.2012, menționate de reclamant prin cererea de recurs.

Diferența de 24,08 ha nu i-a fost restituită în natură și nici prin echivalent, situație în care instanța de fond a reținut că acesta poate să-și valorifice drepturile pretinse numai în procedura legilor fondului funciar, prin care a început-o prin formularea cererii de restituire, astfel încât cererea reclamantului a fost respinsă ca inadmisibilă.

În privința terenurilor situate pe raza comunei Bumbești-Pițic, s-a reținut că instanța de fond nu a făcut nici o referire cu privire la aceste terenuri, motivarea instanței referindu-se numai la terenurile din . de 88 ha.

Pentru . de fond a analizat doar susținerile referitoare la imobilele - construcții anexe gospodărești, fără a face vreo referire cu privire la îndreptățirea cererii cu privire la imobilele – terenuri de pe raza acestei comune.

Aprecierile instanței de fond cu privire la terenurile solicitate de reclamant sunt generale și nu se poate concluziona că instanța de fond a analizat pretențiile cu care reclamantul a investit instanța de fond în privința terenurilor din .>

În aceste condiții, s-a constatat că instanța de fond nu a intrat în cercetarea fondului cauzei cu privire la bunurile imobile, urmând a fi admis recursul declarat de reclamant, casată în parte sentința instanței de fond și trimisă cauza spre rejudecare pentru soluționarea capătului de cerere privind despăgubirile materiale pentru bunurile imobile, inclusiv cu privire la imobilele construcții.

Instanța de fond a reținut în mod eronat, în privința imobilelor construcții, că reclamantul nu a prezentat probe care să permită o evaluare corectă a acestor construcții, însă din formularul de inventariere și evaluare a patrimoniul autoarei, rezultă criterii necesare pentru evaluarea acestor construcții, nu doar suprafața și starea acestora. Astfel este menționat materialul din care sunt realizate construcțiile, valoarea lor și numărul de încăperi, instanța putând cerere lămuriri suplimentare din partea expertului în cazul în care considera că valoarea construcțiilor este supraevaluată.

Vor fi menținute restul dispozițiile sentinței civile, privind constatarea caracterului politic al măsurii administrative luată față de autoarea reclamantului, de dislocare din . stabilire domiciliu obligatoriu în Tg J., instanța de fond făcând aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente.

Din adresa nr.4159 din 12.11.1991 eliberată de M. Justiției, Direcția Instanțelor Militare, rezultă că numita B. V. a fost dislocată la 02 martie 1949, prin Decretul nr.83/1949 din Bumbești, jud.G. și i s-a fixat domiciliu obligatoriu în orașul Tg.J., măsură care a durat până la 15 august 1963.

Din Decretul 83/1949 pentru completarea unor dispoziții ale Legii 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, rezultă că măsurile de trecere în proprietatea statului ca bunuri ale întregului popor a exploatărilor agricole moșierești, instalațiilor agricole și semindustriale, bunurile și materialele destinate exploatării agricole, produsele agricole destinate valorificării aparținând exploatării moșierești expropriate, au vizat bunurile unei clase sociale depreciată și sancționată de regimul comunist, respectiv clasa moșierilor „chiaburi”. În această situație, în mod corect instanța de fond a reținut că măsura luată împotriva autoarei reclamantului a avut caracter discriminatoriu, bazat pe categoria socială din care aceasta făcea parte, aceea de moșier.

Chiar dacă prin acest decret nu s-a prevăzut posibilitatea stabilirii domiciliului obligatoriu pentru persoanele expropriate de averile lor în temeiul decretului 83/1949, față de autoarea reclamantului măsura dislocării și fixării domiciliului obligatoriu în altă localitate a fost luată tocmai în temeiul Decretului 83/1949 (așa cum se menționează în adresa 4159/1991 –fila 4 dosar fond), fiind evident caracterul strict politic, lipsit de orice temei legal, al măsurii administrative al stabilirii domiciliului obligatoriu luată față de autoarea reclamantului.

S-a reținut că aceste măsuri administrative luate în 1949, care nu aveau la momentul adoptării o bază legală, au fost prelungite în temeiul HCM 1154/1950, modificată prin HCM 344/1951. Ori, aceste acte normative, respectiv HCM 1154/1950 și HCM 344/1951 sunt prevăzute expres în cuprinsul art.3 lit.b din Legea 221/2009, ca temeiuri legale pentru măsuri administrative ce reprezintă de drept măsuri administrative cu caracter politic.

Procedând la rejudecarea cauzei în limitele statuate prin decizia de casare, tribunalul a dispus completarea probatoriilor sub aspectul cererilor privind acordarea de despăgubiri pentru imobilele preluate de stat în temeiul decretului 83/1949, în sensul efectuării de adrese către Primăriile Bumbești Pițic și P. pentru a fi înaintate cererile de reconstituire formulate în baza legii fondului funciar sau în baza legii 10/2001 de către recl. S. E. A., pentru a se comunica modul în care au fost soluționate aceste cereri și a fi înaintate actele emise în aplicarea procedurilor speciale prevăzute de cele două legi .

Astfel, prin adresa nr.7445/19.12.2013 Primăria comunei P. a comunicat cererile formulate în temeiul legii fonduului funciar și în temeiul Legii 10/2001, copia sentinței 186/29.06.2004 a Tribunalului G. prin care s-au stabilit măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele casă de locuit și anexă situate în ., copia dec. Civile 3888/2004 a Curții de Apel C., copia HCJ 2988/2001 prin care a fost validată autoarea S. S. E. cu suprafața de 27,1376 mp, făcându-se mențiune că dovada existenței dreptului de proprietate s-a realizat cu actul de partaj voluntar nr. 2196/14.11.1944 și certificatul 5659/31.03.1945 din acre reiese că suprafața expropriată de la autoarea S. E. fost de 31,50 ha . S-a menționat că ulterior acestei validări s-a procedat la întocmirea procesului verbal de punere în posesie nr. 2993/2006 ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._/2007 pentru suprafața de 27,1376 mp. P. aceeași adresă s-a făcut mențiunea că diferența până la 31,51 ha a fost reconstituită conform titlului de proprietate nr._/2012 pentru teren cu vegetație forestieră în suprafață de 4,3624 ha.

P. adresa nr. 5386/7.01.2014 Comisia de aplicare a legii fondului funciar Bumbești Pițic a înaintat în copii certificate pentru conformitate cu originalul: cererile de reconstituire formulate în baza Legii fonduului funciar și în baza legii 10/2001 de reclamanți și ceilalți moștenitori ai autoarei B. V., HCJ de reconstituire a dreptului de proprietate de pe urma acestei autoare, procesele verbale de punere în posesie și titlurile de proprietate ce au fost emise pentru terenurile ce au aparținut autoarei B. V..

Astfel s-a depus copia titlului de proprietate_/2008 privind reconstituirea unei suprafețe extravilan de 11,_ ha pentru moștenitorii autoarei B. V., respectiv B. L., S. S. E. și B. T., împreună cu copia procesului verbal de punere în posesie pentru această suprafață de teren și schița anexă. S-a mai depus copia adeverinței provizorii de proprietate pentru 19,91 ha, împreună cu copia procesului verbal de punere în posesie 116/2002 privind această suprafață, copii titlului de proprietate 49/27.10,2004 privind reconstituirea după urma aceleiași autoare în favoarea acelorași moștenitori a suprafeței de_ mp teren cu vegetație forestieră, copia titlului de proprietate 117/2006 privind reconstituirea suprafeței de 3,9208 ha teren cu vegetație forestieră în favoarea lui S. E., împreună cu procesele verbale de punere în posesie nr. 56/2004 și 13/2006, copia HCJ 3875/2006, copia anexei nr.37, tabelul nominal nr.258/2006 cu persoanele acre au solicitat în baza Legii 247/2005 reconstituirea dreptului de proprietate, copia HCJ 3041/2002, împreună cu anexa 28 ,, HCJ 2801 împreună cu anexa nr. 38, cererea formulată în baza l 247/2005 de către reclamant, cererea formulată în baza legii 169/1997 de către B. H. N. și cererea formulată al 7.01.1998 de către S. S. E., declarația lui B. H. privind atribuirea în calitate de acționar a suprafeței de 10 ha teren agricol la ., cererea 44/2005 formulată în baza legii 247/2005 de către reclamant pentru bunurile din actul de partaj voluntar, și cererea 44/2005 formulată în baza Legii 10/2001 pentru bunurile imobile confiscate împreună cu locuința și anexele gospodărești, cererea 12/2000 formulată de B. T. pentru reconstituirea suprafeței de 31,5 ha teren agricol în . B. H. și 9,2 ha teren agricol partea moștenirii părintești și a suprafeței de 16 ha teren agricol și 3,3 ha pădure în . după B. V..

S-au depus copia notificării privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru moara deținută de autorii B. A. și B. V. formulată de S. sabina E., copia sentinței nr. 367/2004 prin care s-a constatat că pet. S. E. A. este îndreptățit la măsuri reparatorii pentru moară, împreună cu decizia 1637/2005 a Curții de Apel C. și decizia 1719 a ICCJ prin care sentința a rămas definitivă și irevocabilă.

S-ai mai depus notificarea privind despăgubirile bănești pentru joagăr, dispoziția nr. 605/2006 prin care s-a propus acordarea de despăgubiri reclamantului, moștenitor al autoarei S. S., pentru un joagăr demolat, împreună cu sentința 323/2003 a Tribunalului G., rămasă definitivă prin decizia nr. 2244/2004.

La data de 30.01.2014 reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că obiectul cererii îl formează în ceea ce privește terenurile din . 29,3624 ha nerestituită,însă în raport de dispozițiile decizie de casare și-a precizat suprafața ca fiind 24.8 ha, compusă din 6 ha vie, 6,3284 ha fânețe și 1,7516 ha pădure, suprafață determinată prin scăderea suprafețelor restituite până în prezent, coroborat cu actul de proprietate, respectiv actul de partaj voluntar din 14.03.1927.

Ulterior prin precizarea de la fila 4 dosar rejudecare s-a făcut mențiunea că dintr-o eroare de redactare s-a notat suprafața de 1,7516 ha deși în realitate este vorba despre o suprafață de 11,7516 ha (.> S-a făcut mențiunea că terenurile sunt menționate în actul de preluare în tabelul I, punctul 9 lit. d, modul de folosință fiind indicat în tabelul III și faptul că prin precizarea din 11.10.2012 a individualizat terenurile și prin vecinătăți.

Cu privire la terenurile din .-a precizat că este vorba de trupul Măgura în suprafață de 0,5 ha ocupată în prezent de cimitir și de terenul din punctul Frăsinet în suprafață de 15,5 ha pădure, pentru care titlul de proprietate este actul de partaj voluntar din 18 oct. 1928.

În ceea ce privește construcțiile s-au enumerat cu indicarea poziției din tabelul V al actului de preluare: o locuință pentru lucrători, un grajd pentru animale mari, o cocină porci, un coteț de păsări, un saivan pentru oi, o magazie cereale, un pătul pentru porumb, 2 puțuri, un cuptor de uscat prune, o ghețărie, un șopron scânduri, un coteț de păsări, un pătul de porumb, un șopron și grajd pentru bovine, împrejmuire de 100 m.

P. încheierea din 13.02.2014 a fost încuviințată efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, în principiu de evaluare și stabilește ca obiective:

- evaluarea construcțiilor conform precizării depuse de reclamant la data de 30 ianuarie 2014 (fila 81 din dosarul nr._ ), prin raportare la poziția din actul de preluare de către stat și elementele de identificare din aceste poziții;

- se vor avea în vedere hotărârile judecătorești de retrocedare în natură sau echivalent bănesc cu privire la construcții – .. 323/2003, .. 267/2004 și HCJ G. nr. 2801 ( fila 52 din dos._ ) prin care se validează propunerea comisiei locale și DGAA G. privind restituirea în natură a garajului auto și a magaziei( lemn + piatră), respectiv se va stabili dacă aceste hotărâri vizează sau nu parte din construcțiile la care face referire reclamantul prin precizare;

- individualizarea, evaluarea terenurilor situate pe teritoriul comunei P. pe categorii de folosință conform aceleași precizări, avându-se în vedere poziția acestora în actul de preluare de către stat și actul de proprietate invocat de reclamant – actul de partaj voluntar din 14.03.1927, act în raport de care se va avea în vedere suprafața restituită, pe categorii de folosință în temeiul Legii fondului funciar sau a Legii nr. 10/2001;

- Individualizarea și evaluarea terenurilor solicitate în . în precizarea reclamantului din 30 ianuarie 2014( fila 80 -81) prin raportare la actul de preluare de către stat și actul doveditor al proprietății – actul de partaj voluntar, urmând a se stabili în raport de actele depuse la dosar, de Primăria Bumbești – Pițic, dacă și în ce măsură au făcut obiectul altor legi de retrocedare.

La data de 4.06.2014 a fost depus al dosar raportul de expertiză tehnică întocmit de expert Cîrțână V., raport împotriva căruia au fost formulate la9.09.2014 obiecțiuni de către pârâtă, care au fost puse în discuție în ședința publică din 25.09.2014 și respinse conform motivării din practicaua prezentei hotărâri.

P. sentința civilă nr.192/25.09.2014, pronunțată de Tribunalul G., în dosar nr._, s-a admis cererea întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 221/2009 privind acordarea de despăgubiri materiale cu privire la imobile, formulată de reclamantul S. E. A., în contradictoriu cu S. R. prin M. Finanțelor P. București și Direcția Generală a Finanțelor P. G., jud. G..

A fost obligat pârâtul la 409.754 lei despăgubiri pentru construcții, la 374.500 lei despăgubiri pentru terenurile din . 265.205 lei despăgubiri pentru terenurile din .>

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele :

P. raportare la decizia nr.7778 din 04.09.2013 a Curții de Apel C. se impune precizarea că este stabilit în mod definitiv caracterul politic al măsurilor administrative luate față de autoarea reclamantului prin decizie fiind menținute dispozițiile sentinței Tribunalului G. privind constatarea caracterul politic al măsurilor administrative luate față de autoarea reclamantului, de dislocare din . stabilire domiciliu obligatoriu în Tg-J. precum și dispoziția de stabilire de despăgubiri în temeiul Legii nr.221/2009 pentru bunurile mobile preluate în temeiul decretului 83/1949 și enumerate în Formularul pentru evaluarea și inventarierea patrimoniului autoarei B. V., bunica reclamantului.

Raportat la aceeași decizie a Curții de Apel C. s-a apreciat că este stabilită și îndreptățirea reclamantului la acordarea despăgubirilor și pentru bunurile imobile, impunându-se a se analiza și capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri pentru bunurile imobile prin prisma art. 5 din Legea 221/2009.

Se impune precizarea că bunurile imobile, pentru care s-a solicitat conform precizărilor formulate de reclamant despăgubiri materiale, sunt cuprinse în același Formular pentru evaluarea și inventarierea patrimoniului, iar în dovedirea dreptului de proprietate s–au invocat și actul de partaj voluntar din 14.03.1927, precum și actul de partaj voluntar din 18.10.1928.

Potrivit art.5 alin.1 lit.b din Legea 221/2009 despăgubirile acordate persoanelor îndreptățite reprezintă echivalentul bunurilor confiscate prin hotărâre de validare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituire sau nu a obținut despăgubire prin echivalent în condițiile Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06.03.1945 – 02.12.1989, republicată, sau ale Legii nr. 247/2005.

Potrivit alin. 5 acordarea de despăgubiri în condițiile prevăzute de alin. 2 lit. b atrage încetarea de drept a procedurii de soluționare a notificărilor depuse potrivit Legii nr.10/2001 sau Legii nr. 247/2005.

Din interpretarea acestor dispoziții legale se apreciază că la stabilirea acordării despăgubirilor nu vor fi luate în considerare valoarea bunurilor restituire în baza Legii 10/2001sau pentru care s-au obținut despăgubiri în echivalent conform aceleiași legii, precum și valoarea imobilelor ce au făcut obiectul reconstituirii în baza Legii 247/2005.

S-a apreciat că nu au nici un efect, în raport de dispozițiile Legii nr.221/2009 menționate anterior cu privire la acordarea despăgubirilor, notificările depuse în baza Legii nr. 10/2001 și nesoluționate sau cererile de reconstituire formulate în baza Legii 247/2005 nesoluționate și /sau pentru care nu s-a finalizat procedura specială de reconstituire prin emiterea titlului de proprietate.

Așadar notificările formulate în baza Legii nr.10/2001 și cererile de reconstituire formulate în temeiul Legii 247/2005 nesoluționate prin emiterea actului final al procedurii de reconstituire care vizează aceleași bunuri ca și cele pentru care se solicită prin acțiunea dedusă judecății despăgubirii în baza Legii 221/2009 vor rămâne fără efect, respectiv autoritățile competente în măsura stabilirii în mod definitiv prin hotărâre întemeiată pe dispozițiile Legii 221/2009 a despăgubirilor pentru aceleași bunuri imobile nu mai au obligația de a continua procedurile prevăzute de legile speciale.

În vederea stabilirii dacă pentru unele din imobilele ce fac obiectul prezentei cereri nu au fost finalizate procedurile speciale prevăzute de Legea 10/2001 și Legea 247/2005 au fost realizate atât în primul ciclu procesual, cât și cu ocazia rejudecării demersuri către comisiile abilitate Bumbești - Pițic și P. în a căror rază teritorială s-au aflat bunurile preluate în baza decretului 83/1959, respectiv pentru a fi înaintate actele care atestă fie restituirea în natură a unor imobile fie acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.

Cât privesc imobilele construcții se constată în raport de actele depuse la dosar că imobilele în legătură cu care s-au solicitat despăgubiri în temeiul Legii 221/2009 nu au făcut obiectul retrocedării anterioare, respectiv nu s-au acordat despăgubiri în baza procedurilor speciale prevăzute de Legea 10/2001 și 247/2005.

Există hotărâri judecătorești de restituire în natură sau de acordare de măsuri reparatorii în echivalent în baza Legii 10/2001 care privesc imobile cuprinse în Formularul pentru evaluarea și inventarierea patrimoniului, altele decât cele ce fac obiectul prezentei cereri.

În acest sens la dosarul cauzei au fost depuse copiile sentințelor civile ale Tribunalului G. nr. 323/2004, 367/2004 și 186/2004, sentințe care au rămas definitive și irevocabile în căile de atac și care privesc alte imobile decât cele ce fac obiectul cererii de față.

Odată cu obiecțiunile la raportul de expertiză pârâtul a invocat, în raport de adresa nr. 3502/27.08.2014 a Comisiei Locale de fond funciar Bumbești – Pițic, că referitor la unele construcții confiscate prin decretul nr.83/1959 și demolate a fost emisă HCJ nr.2808/18.08.2000, susținându-se că nu s-a avut în vedere de către expert situația imobilelor pentru care s-au acordat despăgubiri pentru a se verifica identitatea acestor acte deduse judecății. În aceeași adresă făcându-se referire și la hotărârile judecătorești prin care s-au soluționat prin acordarea de despăgubiri notificării privind o moară și un joagăr, însă hotărârile judecătorești respective la care s-a făcut trimitere vizează bunuri ce nu sunt solicitate în prezenta cerere. Cât privește anexa 46 privind construcții depusă odată cu obiecțiunile pentru care a fost emisă HCJ nr.2808/2000, prin adresa nr. 3884/30.09.2014 Comisia de aplicare a legii fondului funciar Bumbești – Pițic a comunicat instanței că nu are cunoștință dacă s-au acordat despăgubiri pentru anexa nr. 46 și nu deține alte documente referitoare la această anexă. În raport de această adresă este evident că nu se face dovada finalizării procedurii de acordare de despăgubiri pentru construcțiile cuprinse în anexa nr. 46, dar oricum acordarea despăgubirilor în temeiul Legii 221/2009 atrage de drept încetarea oricăror efecte ale actelor emise în procedura specială a Legi 1/2000 în raport de art. 31 alin. 1 și 3 din această lege și ca atare reclamantul nu mai are posibilitatea legală și îndreptățirea de a se prevala de actele emise în procedura Legii nr.1/2000.

Se apreciază, astfel, în raport de actele de la dosar că pentru nici una din construcțiile în legătură cu care s-au solicitat despăgubiri în temeiul Legii 221/2009 nu s-a dispus restituirea în natură sau plata de despăgubiri.

Cât privesc terenurile de pe raza celor două localități, potrivit tabelului nr. I din Formularul pentru evaluarea și inventarierea patrimoniului suprafața totală preluată a fost de 151,50 ha, tabelul III defalcând suprafața pe categorii de folosință și valoare.

Odată cu adresa nr.7445/19.12.2013, adresă prin care au fost menționate cererile formulate de moștenitorii autoarei S. S. E. în special de către petentul S. E. A. în baza Legii 10/2001 și a legilor fondului funciar, au fost înaintate de către Comisia Locală P. instanței actele emise în procedurile speciale ale legii fondului funciar, respectiv s-a depus la dosar titlul de proprietate nr._/12.01.2007 pentru suprafața de 27,1376 ha teren agricol și procesul verbal de punere în posesie, respectiv hotărârea de validare ce privește această suprafață, titlul de proprietate nr._/30.01.2012 pentru suprafața de 4,3624 ha teren forestier și titlul de proprietate nr._/23.08.2001 pentru suprafața de 31,5000 ha.

P. adresa nr. 5386/07.01.2014 Comisia Locală de fond funciar Bumbești – Pițic a înaintat copiile cererilor de reconstituire formulate în baza Legii 10/2001 de reclamant și de ceilalți moștenitori ai autoarei B. V., hotărârile comisiei județene prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate, procesul verbal de punere în posesie și titlurile de proprietate emise autoarei în acest sens. S-a depus titlul de proprietate nr._/05.05.2008, pentru suprafața de 11,0178 terenuri categoria fânețe și alte terenuri categoria neagricole însoțit de procesul verbal de punere în posesie și schiță, adeverința provizorie nr. 325/2005 emisă pentru suprafața 19,91 ha pe numele autorilor și procesul verbal de punere în posesie nr. 116/2002 privind această suprafața de teren, pentru terenuri categoria arabil, pășuni, livezi și alte terenuri, copia titlului de proprietate nr. 49/27.10.2004 privind terenul forestier de 10 ha și titlul de proprietate nr. 117/08.12.2006 pentru suprafața de 3, 9208 ha teren vegetație forestieră.

Potrivit tabelului nr. I pct. 9 lit. d suprafața de teren aflată în pct. Zorlești este de 88 ha, iar raportat la actele emise de către Comisia Locală de fond funciar P., respectiv în urma totalizării suprafețelor de teren pentru care au fost emise titluri de proprietate, suprafața solicitată de către reclamant de 24,08 ha este nerestituită și justifică acordarea de despăgubiri.

S-a apreciat că se justifică acordarea de despăgubiri pe suprafețele și categoriile de folosință defalcate prin precizarea la acțiune, prin raportare la tabelul III al formularului și la categoriile de folosință cuprinse în titlurile de proprietate emise în baza legilor fondului funciar.

Cât privesc terenurile de pe raza teritorială a comunei Bumbești – Pițic, reclamantul a solicitat despăgubiri pentru terenul de 0,5 ha trupul Măgura afectată de cimitir și de 15,5 ha pădure din pct. Frăsinet.

În tabelul nr. I al formularului la pct. 9 lit. a în punctul Mugura sunt menționate 10 ha, iar în punctul Frăsinet 52 ha. Iar potrivit adresei nr. 339/2013 Comisia Locală Bumbești – Pițic de aplicare a legilor fondului funciar a comunicat că, deși terenul din pct. Măgura a fost validat moștenitorilor B. V. prin HCJ 2801/2000 și a fost eliberat procesul verbal de punere în posesie nr. 116/2002, suprafața de 0,43 ha din acest punct este afectată de cimitir.

Cât privește terenul de 15.5 ha pădure el reprezintă suprafața nerestituită în baza legii fondului funciar, având în vedere că în formular la tabelul III apare o suprafață de 29,5 ha pădure alături de suprafețe având categorii pășune, fânețe și plantații pomii și faptul că pe raza comunei Bumbești – Pițic s-a reconstituit o suprafață de totală de 13,9208 ha vegetație forestieră.

Terenurile ce se au în vedere la soluționarea prezentei cauze reprezintă astfel diferența dintre terenurile înscrise în actul de preluare în baza Deccretului 83/1949 și cele care s-au restituit în baza legilor de retrocedare anterioare .

P. raportul de expertiză întocmit de expert Câțână V. au fost evaluate imobilele construcții prin raportare la poziția corespunzătoare din formularul de inventariere luându-se în considerare elementele constructive, suprafața construibilă, număr de încăperi, menționate în tabelul III din formular, aspecte care s-au avut în vedere la soluționarea obiecțiunilor formulate de pârât care au vizat tocmai neraportarea expertului la poziția corespunzătoare fiecărui imobil în actul de preluare.

Obiecțiunile formulate de pârât cu privire la metoda de evaluare a terenurile au fost, de asemenea, respinse având în vedere că pentru fiecare imobil s-au întocmit fișe de calcul în care se regăsesc elementele de identificare cuprinse în actele de preluare și se face referire la metoda de calcul.

Pârâtul nu a contestat propriu-zis valoare despăgubirilor, respectiv nu a invocat metoda de evaluare pe care o consideră corectă.

Pe cale de consecință, instanța a omologat raportul de expertiză sub aspectul valorii despăgubirilor stabilite pentru imobilele ce au făcut obiectul precizărilor depuse de reclamant în faza procesuală a rejudecării cauzei, respectiv va fi admisă cererea privind acordarea de despăgubiri materiale cu privire la imobile, formulată de reclamantul S. E. A. în contradictoriu cu S. R. prin M. Finanțelor P. și Direcția Generală a Finanțelor P. G..

A obligat pârâtul la 409.754 lei despăgubiri pentru construcții, la 374.500 lei despăgubiri pentru terenurile din . 265.205 lei despăgubiri pentru terenurile din .>

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul S. R. prin M. FINANȚELOR P. - AGENȚIA NAȚIONALĂ de ADMINISTRAȚIE FISCALĂ C. - D.G.F.P. G. în nume propriu și pentru M. FINANȚELOR P. P. D.G.F.P. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului a arătat că prin sentința nr. 192/25.09.2014 Tribunalul G. a admis acțiunea de despăgubiri materiale cu privire la imobile, formulată de reclamantul S. E. A. și a obligat pârâtul la 409.754 lei despăgubiri pentru construcții, la 374.500 lei despăgubiri pentru terenurile din . 265.205 lei despăgubiri pentru terenurile din .>

Consideră pârâtul că sentința recurată este netemeinică și nelegală întrucât în mod greșit instanța de fond a apreciat că pentru niciuna din construcțiile și terenurile în legătură cu care s-au solicitat despăgubiri în prezenta cauză în temeiul Legii nr.221/2009 nu s-a dispus restituirea în natură sau plata de despăgubiri.

În realitate, așa cum rezultă din adresa nr._/RG/23.09.2014 a Autorității Naționale Pentru Restituirea Proprietăților, pe care o anexează în copie certificată conform cu originalul, pentru dosarul înregistrat la" Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților nr. 3271 O/CC ce conține Dispoziția nr. 604/07.02.2006 emisă în baza sentinței civile nr.367/22.11.2004 pronunțată de Tribunalul G. prin care s-au acordat despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru o moară demolată, s-a emis Titlul de despăgubire nr.266/23.01.2014.

De asemenea, pentru dosarul înregistrat la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nr._/CC ce conține Dispoziția nr.605/07.02.2006 emisă în baza sentinței civile nr.323/18.11.2003 pronunțată de Tribunalul G. prin care s-au acordat despăgubiri în temeiul Legii nr.10/2001 pentru joagărul demolat s-a emis Decizia de despăgubire nr._/26.05.2011. Pentru acest dosar s-a emis Titlul de conversie nr.4155/28.10.2011 în valoare de 187.967,5 lei, titularul fiind acționar la Fondul Proprietatea.

A mai învederat instanței de recurs că în raportul de expertiză "evaluarea construcțiilor conform precizării depuse de reclamant la data de 30 ianuarie 2014, prin raportare la poziția din actul de preluare de către stat și elementele de

identificare din aceste poziții", expertul nu a efectuat evaluarea conform indicațiilor stabilite de instanță, acesta nefăcând referire la poziția din actul de preluare de către stat, iar la unele imobile, cum ar fi spre exemplu locuința pentru lucrători, nu menționează toate elementele de identificare ale acesteia, și mai ales. dacă elementele de identificare pe care acesta le precizează în raportul de expertiză se regăsesc în actul de preluare de către stat.

Totodată, potrivit standardelor de evaluare imobiliară, ce sunt obligatorii pentru activitatea de evaluare, "pentru exprimarea unei concluzii asupra valorii unei proprietăți imobiliare, evaluatorii utilizează metode de evaluare specifice,care sunt incluse în cele trei abordări de evaluare:abordarea prin piață;abordarea prin cost;abordarea prin venit;

Expertul evaluator indică terenurile situate în . menționa în mod expres poziția acestora din actul de preluare de către stat, astfel cum a stabilit instanța de judecată la momentul fixării obiectivului.

Mai mult decât atât, potrivit standardelor de evaluare imobiliară, tehnicile de evaluare ale unui teren sunt următoarele: comparația directă, extracția, alocarea, tehnica reziduală a terenului, capitalizarea rentei funciare, analiza parcelării și dezvoltării."

Or, în raportul de evaluare întocmit în prezenta cauză, expertul desemnat nu face referire la tehnica de evaluare a terenurilor pe care a folosit-o pentru a determina valoarea estimată a fiecăreia dintre aceste suprafețe.

Din analiza raportului de expertiză tehnică judiciară în evaluare bunuri imobile, nu rezultă care au fost documentele care au stat la baza întocmirii lucrării și pe care expertul desemnat le-a utilizat pentru estimarea valorii acestor imobile, cerință impusă și de ghidul de evaluare al proprietăților imobiliare, în care se specifică în mod expres faptul că, aceste documente vor fi menționate în cadrul raportului, iar copii ale acestora vor constitui anexa la acesta.

Instanța de fond nu a analizat o posibilă identitate între imobilele pentru care reclamantul a fost despăgubit anterior formulării acțiunii care face obiectul briantului dosar.

A mai arătat că lipsește din dosarul cauzei piesa de bază pentru acordarea de despăgubiri, respectiv Procesul verbal de predare primire a bunurilor imobile proprietatea numiților V. și A. B. din ., prin care să facă dovada că au fost expropriate.

De asemenea pârâtul a învederat și faptul că instanța supremă a apreciat în mod constant că Legea nr.221/2009 nu este aplicabilă în situația invocată de persoane denumite „chiaburi” pentru recunoașterea dreptului la despăgubiri.

Solicită admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond să respingerea acțiunii formulată de reclamant ca neîntemeiată. " i

In drept, și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. 1, pct.8 din Codul de procedura civila.

Pârâta a depus și o completare la motivele de recurs formulat împotriva sentinței civile nr.192/25.09.2014 a Tribunalului G..

În cauză intimatul reclamant S. E. A. a depus întâmpinare, înțelegând să invoce invocăm nulitatea completării motivelor de recurs, deoarece acestea au fost depuse peste termenul legal de recurs.

Potrivit art. 303 alin.1 C.proc.civ, recursul se va motiva înăuntrul termenului de recurs, iar potrivit 306 c.proc.civ, motivarea recursului peste termen atrage nulitatea acestuia.

Susține că s-au acordat despăgubiri de către ANRP pentru o moară demolată și pentru un joagăr demolat și se indică două titluri de despăgubire emise în acest sens.

Critica este neîntemeiată, deoarece niciuna din cele două construcții nu face obiectul cauzei de față. In prezenta cauză nu s-au cerut și nu s-au acordat despăgubiri pentru moară și pentru joagăr.

In completarea motivelor de recurs se invocă din nou existența Hotărârii Comisiei Județene G. de fond funciar nr. 2808 și anexa 46 a acestei hotărâri.

Așa cum a reținut și instanța de fond, această hotărâre nu a fost pusă niciodată în aplicare, nefiind plătite până în acest moment despăgubiri.

A arătat în fața instanței de fond care au fost împrejurările legale care au condus la emiterea acestei hotărâri și de ce ea nu a fost pusă niciodată în aplicare. Astfel: Legea 1/2000 a stabilit inițial prin art. 31 că se vor restitui și construcțiile exploatațiilor agricole preluate prin Decretul 83/1949, iar dacă construcțiile nu mai există se vor acorda despăgubiri. P. art. I, punctul 45 din OUG 102/2001 acest text legal a fost abrogat in întregime.

Ca urmare a abrogării acestui text legal, niciodată nu au mai fost elaborate norme prin care să se stabilească modul de evaluare, sursele de finanțare și modul de plată a despăgubirilor pentru construcțiile exploatațiilor agricole cum se prevăzuse prin art. 40 din Legea 1/2000.

D. urmare, aceste despăgubiri nu au fost plătite niciodată și nici nu maiputea fi plătite, lipsind reglementarea care să asigure sursele de finanțare ș modalitatea de plată.

A doua critică privește faptul că expertul nu ar fi respectat indicațiile instanței cu privire la evaluarea construcțiilor și terenurilor, deoarece: - nu a indicat poziția din actul de preluare; nu a indicat toate elementele de identificare din actul de preluare; nu a indicat metoda de evaluare; nu a verificat identitatea între imobilele evaluate si cele restituite.

Critica din recurs este neîntemeiată, deoarece instanța nu a pus în vedere expertului să indice în raportul de expertiză care este numărul poziției din tabelul din actul de preluare, ci să se raporteze la aceste poziții, în sensul de a avea în vedere elementele de identificare indicate pentru fiecare imobil în acel proces verbal. Pentru fiecare din imobile, terenuri construcții, expertul a întocmit o anexă în care a arătat care sunt element avute în vedere la stabilirea valorilor, in concordanță cu obiectivele stabilite de instanță.

A treia critică privește faptul că nu ar exista procesul verbal de preluare a bunurilor și că măsura administrativă aplicată autoarei mele nu ar avea caracter politic, fiind inaplicabilă Legea 221/2009 față de chiaburi.

Această critică este neîntemeiată, deoarece la dosar este depus întregul act de inventariere și preluare a întregii moșii a autoarei sale în temeiul Decretului 83/1949- Acest act normativ nu vizează chiaburii.

Recursul este nefondat.

Hotărârea instanței de fond, pronunțată în rejudecării cauzei ca urmare a casării primei sentințe pronunțată în cauză,este legală și temeinică,fiind de asemenea pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă și legală a dispozițiilor incidente în cauză,fără a fi susceptibilă de casare sau modificare prin prisma dispozițiilor art.304 punctele 7,8 și 9 codul de procedură civilă anterior.

Este esențial de precizat că,prin decizia de casare, s-a reținut in mod irevocabil și cu putere de lucru judecat că măsura confiscării averii autoarei mele in temeiul Decretului 83/1949 și stabilirea domiciliului obligatoriu au caracter politic, ele făcând obiectul Legii 221/2009. Orice critică cu privire la acest aspect nu mai poate fi primită.

Potrivit art. 303 alin.1 C.proc.civ, recursul se va motiva înăuntrul termenului de recurs, iar potrivit 306 c.proc.civ, motivarea recursului peste termen atrage nulitatea acestuia.

P. urmare,Curtea a constatat nulitatea completării motivelor de recurs, deoarece acestea au fost depuse peste termenul legal de recurs.

În speță, prin sentința nr. 192/25.09.2014 Tribunalul G. a admis acțiunea de despăgubiri materiale cu privire la imobile, formulată de reclamantul S. E. A. și a obligat pârâtul la 409.754 lei despăgubiri pentru construcții, la 374.500 lei despăgubiri pentru terenurile din . 265.205 lei despăgubiri pentru terenurile din .>

Potrivit adresei nr.5149/19.11.1991 emisă de M. Justiției –Direcția Instanțelor Militare împotriva numitei B. V. s-a luat măsura dislocării acesteia din domiciliul său din Bumbești-Pițic și fixarea domiciliului obligatoriu în Tg-J., măsură luată la data de 02.03.1949 ca urmare a decretului nr.83/1949.

La data de 15.08.1963 s-au ridicat restricțiile domiciliare impuse autoarei reclamantului.

P. Decretul nr.83/02.03.1949 au fost completate dispozițiile din Legea 187/1945 privind înfăptuirea reformei agrare, dispunându-se trecerea în proprietatea statului a o . exploatări agricole moșierești, instalații agricole și semi-industriale, bunuri și materiale destinate exploatării agricole, produse agricole destinate valorificării care aparțineau exploatării moșierești expropriate.

Potrivit articolului 3 din actul normativ nu intrau în prevederile decretului obiectele de uz personal și casnic aparținând proprietarilor exploatării expropriate, alimentele din depozitele acestor exploatări necesare consumului propriu.

Potrivit adresei_/27.05.2002 emisă de M. de Interne-Arhivele Naționale, autorii reclamantului V. și A. B. au intrat în categoria prevăzută de articolul 1 al Decretului 83/1949, proprietățile acestora din . expropriate.

Bunurile mobile și imobile ce făceau parte din proprietatea B. au fost inventariate și evaluate în formularul depus la filele 6-24 din dosarul de fond.

Greșit s-a susținut de către recurentul S. R. că Susține că s-au acordat despăgubiri de către ANRP pentru o moară demolată și pentru un joagăr demolat și se indică două titluri de despăgubire emise în acest sens.

Critica este neîntemeiată, deoarece niciuna din cele două construcții nu face obiectul cauzei de față.

Aceasta,deoarece, în prezenta cauză nu s-au cerut și nu s-au acordat despăgubiri pentru moară și pentru joagăr.

În speță,bunurile au fost în două etape evaluate,instanța dispunând asupra valorii bunurilor în conformitate cu cel de-al doilea raport de expertiză,în care valorile sunt mult diminut față de prime expertizare,însă conform legislației în vigoare în materie.

Mai mult, în anexe, expertul a indicat toate elementele de fapt privitoare construcții și terenuri care au condus la stabilirea valorii, elemente de fa care cuprind toate elementele din procesul verbal de preluare, raportat 1 fiecare poziție din acest proces verbal.

De asemenea,în ceea ce privește metoda de evaluare, expertul s-a conformat obiectivelor de expertiză stabilite de către instanță procedând la evaluarea imobilelor potrivit indicațiilor acesteia, adică în funcție de elementele identificare din actul de preluare, vechime, materiale de construcție, suprafețe și categorii de folosință.

Pentru fiecare din imobile, terenuri construcții, expertul a întocmit o anexă în care a arătat care sunt elemente avute în vedere la stabilirea valorilor, in concordanță cu obiectivele stabilite de către instanță.

In ce privește identitatea între imobilele preluate și cele restituite, expertul a procedat la verificare acestei identități cu privire la construcții și a răspuns. Cu privire la terenuri, verificarea a făcut-o chiar instanța în temeiul tuturor actelor de la dosar, atât cele de preluare, cât și cele de restituire, fiind inutilă o astfel de apreciere din partea unui expert evaluator.

Celelalte critici care privesc greșita acordare a despăgubirilor în cauză,față de faptul că,din analiza raportului de expertiză tehnică judiciară în evaluare bunuri imobile, nu rezultă care au fost documentele care au stat la baza întocmirii lucrării,sunt neântemeiate în măsura în care,astfel de obiecțiuni au fost analizate de către tribunal și respinse în mod corect și legal,subliniindu-se faptul că nu există obiecțiuni asupra valorii bunurilor.

Având în vedere toate aceste considerente,prin prisma dispozițiilor art._ punctele 7,8 și 9 și art.312 Codul De Procedură Civilă anterior,Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. R. prin M. FINANȚELOR P. - AGENȚIA NAȚIONALĂ de ADMINISTRAȚIE FISCALĂ C. - D.G.F.P. G. în nume propriu și pentru M. FINANȚELOR P. P. D.G.F.P. G., împotriva sentinței civile nr.192/25.09.2014, pronunțată de Tribunalul G..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. R. prin M. FINANȚELOR P. - AGENȚIA NAȚIONALĂ de ADMINISTRAȚIE FISCALĂ C. - D.G.F.P. G. în nume propriu și pentru M. FINANȚELOR P. P. D.G.F.P. G., împotriva sentinței civile nr.192/25.09.2014, pronunțată de Tribunalul G., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul - reclamant S. E. A..

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 15 Ianuarie 2015.

Președinte, F. D.	Judecător, I. V.	Judecător, L. L. B.
	Grefier, N. D.

Red.jud.I.V.

2 ex./AS

j.f. M.G.

← Pretenţii. Decizia nr. 1684/2014. Curtea de Apel CRAIOVA		Legea 10/2001. Sentința nr. 3/2014. Curtea de Apel CRAIOVA →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Obligaţie de a face. Decizia nr. 9398/2013. Curtea de Apel CRAIOVA Strămutare. Sentința nr. 65/2013. Curtea de Apel CRAIOVA Expropriere. Decizia nr. 215/2015. Curtea de Apel CRAIOVA Pretenţii. Decizia nr. 1684/2014. Curtea de Apel CRAIOVA Legea 10/2001. Sentința nr. 3/2014. Curtea de Apel CRAIOVA Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 5060/2014. Curtea de Apel CRAIOVA Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr. 4694/2014. Curtea de Apel CRAIOVA Grăniţuire. Decizia nr. 1741/2014. Curtea de Apel CRAIOVA