Legea 10/2001. Sentința nr. 3/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 27-11-2014 în dosarul nr. 4674/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 4674
Ședința publică de la 27 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Judecător G. I.
Grefier E. O.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul-reclamant F. I. N., cu domiciliul în Băilești, ., județul D., împotriva sentinței civile nr. 357 de la 19.09.2014, pronunțată de Tribunalul D., Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. Băilești, prin primar, cu sediul în Băilești, ., județul D., având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic M. I., pentru intimatul-pârât M. Băilești, prin primar, lipsind apelantul-reclamant F. I. N.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier, care a învederat instanței că apelul a fost declarat și motivat în termen; apelantul-reclamant a solicitat judecarea în lipsă; intimatul-pârât a depus întâmpinare, înregistrată sub nr._/12.11.2014, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic M. I., pentru intimatul-pârât M. Băilești, a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, conform considerentelor expuse pe larg în întâmpinare.
CURTEA
Asupra apelului de față;
P. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului D. la data de 13.03.2014, sub nr._, reclamantul F. N. a solicitat obligarea pârâtului M. Băilești prin P. să-i restituie suprafața de 2732,91 mp teren situat în municipiul Băilești, ..
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin cererea înregistrată sub nr._/2013 a solicitat în baza legii 165/2013 să-i fie restituit în natură terenul preluat în mod abuziv de regimul comunist din România, în suprafață de 2886 mp, ce a fost proprietatea străbunicului său, C. Stamin, teren amplasat în . din M. Băilești. Pentru teren a fost formulată notificare conform Legii 10/2001, reclamantul a primit doar 325 mp iar Consiliul Local al municipiului Băilești a emis o hotărâre abuzivă de trecere în proprietatea publică, în anul 2010.
În drept au fost invocate disp. art. 11 legea 165/2013.
P. sentința civilă nr. 357 din 19 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul D., s-a respins cererea ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că la data de 03.08.2001 reclaamntul a adresat Primăriei Municipiului Băilești notificare, solicitând reconstituirea proprietății asupra terenului în suprafață de 325 mp, situat în Băilești, ..
Notificarea a fost soluționată prin Dispoziția nr. 1981 din 21.05.2002 emisă de Primarul mun. Băilești, prin care s-a respins restituirea în natură a terenului și s-a propus acordarea de despăgubiri bănești în sumă de 80.000.000 lei.
P. dispoziția 3015/04.07.2006 privind acordarea unor măsuri reparatorii prin echivalent, s-a revocat dispoziția 1981/21.05.2002 și s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea 247/2005 pentru terenul în suprafață de 325 mp situat în Băilești ., în favoarea lui F. N..
P. sentința civilă nr. 14/2008 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul_, definitivă prin decizia civilă nr. 378/2008 a Curții de Apel C., a fost anulată dispoziția 3015/2006, dispunându-se restituirea în natură către reclamant a suprafeței de 325 mp situată în Băilești, ., jud D. cu următoarele vecinătăți N teren Primărie, la E teren Primărie, la S pârâul Balasan la V . class="BodyText"> La data de 09.06.2010, conform procesul verbal nr._, reclamantul a fost pus în posesie cu această suprafață de teren.
P. sentința civilă nr. 3026/2010 pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul_ irevocabilă prin decizia 46/2012 a Tribunalului D. a fost respinsă cererea reclamantului prin care a solicitat în contradictoriu cu Primăria Municipiului Bălești constatarea dreptului său de proprietate asupra suprafeței de 850 mp teren situat în municipiul Băilești, ., titlul exhibat fiind actul dotal întocmit la data de 27.01.1905.
P. cererea înregistrată sub nr._/10.09.2013, reclamantul a solicitat în temeiul disp. art. 33-34 legea 165/2013 restituirea în natură a terenului curți construcții, amplasat în municipiul Băilești, ., în suprafață de 2886 mp ce a aparținut străbunicului său, C. Stamin, teren ce a făcut obiectul actului dotal 591/1905 .
P. adresa cu același număr din data de 11.02.2014 pârâtul i-a comunicat că în baza notificării nr. 10/2001 i s-a atribuit în proprietate suprafața de 325 mp, amplasată în . iar cererea sa nu se încadrează în dispozițiile legii 165/2013.
Instanța a reținut că Legea 165/2013 invocată de reclamant este un act normativ a cărui adoptare a fost impusă de necesitatea reglementării unui cadru normativ unitar pentru urgentarea și finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a bunurilor imobile preluate abuziv în perioada regimului comunist în România, atât în ceea ce privește terenurile (agricole sau forestiere), cât și construcțiile.
În ceea ce privește sfera de aplicare, art. 4 din actul normativ invocat stabilește că sub incidența acestuia intră cererile formulate și depuse, în termen legal, la entitățile investite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a legii.
Din interpretarea per a contrario a normei legale menționate rezultă că intenția legiuitorului nu a fost aceea de a da posibilitatea celor interesați de a formula noi cereri de restituire a bunurilor imobile preluate abuziv în perioada regimului comunist în România și nici de a-i repune pe aceștia în termenele instituite de legile de reparație anterioare din care au fost decăzuți.
Ca atare, legea 165/2013 nu declanșează un nou proces de restituire a imobilelor preluate abuziv, ci instituie reguli menite a grăbi finalizarea procedurilor demarate în temeiul legilor de reîmproprietărire anterioare.
Tribunalul a reținut, pe de o parte, că acțiunea formulată de reclamant în temeiul legii 10/2001 prin care a solicitat restituirea suprafeței de 325 mp teren situat în M. Băilești, . soluționată anterior intrării în vigoare a legii 165/2013 (reclamantul fiind pus în posesie), procedura de restituire a acestui bun fiind astfel finalizată..
Pe de altă parte, reclamantul a formulat cererea înregistrată sub nr._/10.09.2013 prin care a solicitat restituirea unei suprafețe de teren (2886 mp) distincte de cea care a făcut obiectul notificării formulate în temeiul legii 10/2001 (325 mp) demersul său urmărind declanșarea unei noi proceduri de reîmproprietărire.
Împrejurarea că suprafața de teren solicitată face parte din cea menționată în actul dotal întocmit la data de 27.01.1905, ca și suprafața de 325 mp restituită, nu înlătură caracterul de cerere cu care reclamantul a investit autoritățile pentru prima dată.
Tribunalul a apreciat că reclamantul nu este îndreptățită, în temeiul dispozițiilor legii 165/2013, la restituirea suprafeței de teren ce constituie diferența dintre suprafața totală deținută în proprietate de către autorul său în temeiul actului dotal menționat și suprafața deja reconstituită întrucât acest normativ nu declanșează un nou proces de restituire a proprietăților preluate abuziv în perioada regimului comunist în România.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul.
În motivarea apelului s-a susținut că instanța nu a avut în vedere faptul că prin notificarea formulată în anul 2001 a solicitat restituirea unei suprafețe de tern ale cărei dimensiuni au fost consemnate în stânjeni, ori restituirea s-a dispus pentru suprafața de 325 m.p. teren, care constituie doar o parte din terenul solicitat.
Apelantul a arătat că a solicitat conform Legii 165/2013 finalizarea procesului de restituire a terenului pe care l-a moștenit de la autorii săi, considerându-s e greșit că a pornit un nou proces de restituire.
Au fost citate dispozițiile art. 1, art. 11 și art. 33 din Legea 165/2013 și s-a solicitat să se constate întinderea dreptului său de proprietate asupra terenului în suprafață de 2886 m.p., care se alipește terenului atribuit prin procesul verbal nr._/2010.
La data de 12 noiembrie 2014 intimatul M. Băilești a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului.
Apelul nu este fondat, urmând să fie respins pentru următoarele considerente.
Legea nr. 165 din 16 mai 2013 a avut ca obiect finalizarea procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, așa cum rezultă chiar din titulatura legii, din întregul conținut al actului normativ rezultând că se referă la soluționarea cererilor formulate de persoanele îndreptățite potrivit legilor reparatorii anterioare.
Astfel art. 3 punct 1 din lege stabilește că au semnificația de”cereri” în înțelesul legii notificările formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, cererile formulate în temeiul prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, ale Legii nr. 1/2000 și ale Legii nr. 169/1997, cererile formulate potrivit Legii nr. 247/2005, cererile de retrocedare formulate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/1999, aflate în curs de soluționare la entitățile învestite de lege sau, după caz, la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
De asemenea, art. 3 pct. 2 și 3 din lege, definind noțiunile de „persoana care se consideră îndreptățită” și „persoana îndreptățită” prevăd că acestea sunt persoanele care au formulat și au depus, în termen legal, la entitățile învestite de lege cereri din categoria celor prevăzute la pct. 1, sau cărora le-a fost recunoscut dreptul la restituire.
P. urmare, toate dispozițiile din Legea 165/2013 care se referă la soluționarea cererilor trebuie raportate la dispozițiile art. 3, prin care se definesc termenii din lege și semnificația lor, nefiind nicio dispoziție prin care să se dea posibilitatea persoanelor îndreptățite să adreseze entităților deținătoare noi cereri de restituire a bunurilor imobile preluate abuziv de regimul comunist.
Aceasta rezultă cu claritate și din prevederile art. 4 din Legea 165/2013, care stabilesc că dispozițiile legii se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a legii, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României.
De asemenea, art. 8 din Legea 165/2013 dispune că în termen de 120 de zile de la data intrării în vigoare a legii, comisiile locale de fond funciar au obligația de a centraliza toate cererile de restituire nesoluționate, art. 43 se referă la cererile formulate conform art. 36 din Legea 18/1991, nesoluționate, art. 11 reglementează procedura de urmat în cazul nesoluționării cererilor, așa cum sunt ele definite de art. 3 pct. 1 din lege, în termenul legal, iar art. 33 privește finalizarea soluționării notificărilor formulate conform Legii 10/2001.
Așadar, dispozițiile din noua reglementare referitoare la măsuri pentru finalizarea procesului de restituire a imobilelor preluate abuziv, de care se prevalează apelantul, nu sunt de natură să deschidă acestuia posibilitatea de a formula o cerere de reevaluare a unui litigiu definitiv încheiat între acesta și autoritatea administrativă și de a solicita restituirea unui teren, chiar dacă, așa cum se susține prin motivele de apel, în procedura anterioară de restituire, întemeiată pe dispozițiile Legii 10/2001 nu s-ar fi observat adevărata întindere a terenului solicitat.
Nu are astfel relevanță faptul că prin notificarea înaintată în anul 2001 reclamantul a solicitat restituirea terenului în suprafață de 325 m.p,., ale cărui dimensiuni au fost consemnate de acesta, între paranteze, ca fiind șaptesprezece stânjeni lățime și optsprezece stânjeni lungime, cât timp cererea de restituire( notificarea) a fost soluționată, prin pronunțare a unei hotărâri judecătorești și punerea în posesie. Reclamantul avea posibilitatea ca în litigiul anterior să precizeze care este suprafața reală pe care o solicită iar o eventuală admitere a cererii sale numai în parte nu presupunea că litigiul nu este finalizat și că sunt aplicabile dispozițiile Legii 165/2013.
P. urmare, în mod corect a reținut tribunalul că prevederile Legii 165/2013 nu dau dreptul reclamantului de a promova o nouă cerere de restituire a unei suprafețe de teren, chiar dacă această suprafață se află în continuarea celei pentru care a obținut deja măsuri reparatorii conform Legii 10/2001, a aparținut aceluiași autor și s-a intenționat recuperarea întregii proprietăți.
Este esențial în cauză faptul că notificarea formulată de reclamant în anul 2001 a fost definitiv soluționată și că nu se poate solicita, pe calea Legii_ restituirea unei suprafețe de teren mai mari, ci doar finalizarea procedurii începute în anul 2001, dacă ea nu ar fi fost încheiată.
Apreciind ca legală și temeinică soluția primei instanțe, conform art. 480 cod procedură civilă, apelul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant F. I. N., cu domiciliul în Băilești, ., județul D., împotriva sentinței civile nr. 357 de la 19.09.2014, pronunțată de Tribunalul D., Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. Băilești, prin primar, cu sediul în Băilești, ., județul D., având ca obiect Legea 10/2001.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Noiembrie 2014.
Președinte, E. B. | Judecător, G. I. | |
Grefier, E. O. |
Red. jud. G. I.
Tehn. E.O.
4 ex./27.11.2014
Jud. fond L. A.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 12/2015. Curtea de... | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 5060/2014. Curtea de... → |
|---|
