Expropriere. Decizia nr. 2553/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2553/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 16-06-2014 în dosarul nr. 2553/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2553
Ședința publică de la 16 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.-P.
Judecător C. S.
Grefier A. C.
x.x.x.
M. Public a fost reprezentat de procuror D. S. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
Pe rol judecarea cererii de revizuire formulată de revizuienta P. Y C. I. S.L. S. împotriva deciziei civile nr. 1225 din 8 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel C., Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații Ș. E., Ș. A. și S. R. reprezentat de M. T., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale România SA, având ca obiect expropriere împotriva dec.dos._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații Ș. E., Ș. A. reprezentați de avocat B. A., lipsind revizuienta P. Y C. I. S.L. S. și intimatul S. R. reprezentat de M. T., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că cererea de revizuire a fost motivată și că intimații Ș. E., Ș. A. au depus întâmpinare ce a fost înregistrată sub nr._/11.06.2014, după care;
La interpelarea instanței, părțile prezente, pe rând având cuvântul, apreciază că persoana juridică care a formulat cererea de revizuire este aceeași persoană cu cea care apare trecută în dispozitivul hotărârii a cărei revizuire se solicită.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra cererii de revizuire de față.
Avocat B. A., pentru intimații Ș. E. și Ș. A. a pus concluzii de respingere a cererii de revizuire. A precizat că motivele invocate nu se circumscriu dispozițiilor prevăzute de art. 509 alin. 1 Cod procedură civilă, fără cheltuieli de judecată.
Cu privire la cheltuielile de judecată s-a arătat că acestea s-au solicitat iar instanța le-a acordat, astfel că această cerere este lipsită de obiect dar și de interes, prin decizia pronunțată de Curtea de Apel dispunând darea în debit a intimaților față de revizuientă.
Reprezentantul Ministrului Public a solicitat respingerea cererii de revizuire susținând că aspectele invocate nu se încadrează dispozițiilor legale cu privire la revizuire.
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față:
P. sentința civilă nr.91 din 22.10.2013, pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._, s-a admis excepția prematurității formulării acțiunii invocată de pârât și chemata în garanție.
S-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții Ș. E. și Ș. A. în contradictoriu cu pârâtul S. R. reprezentat de M. T., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale România SA, având ca obiect expropriere, ca prematur formulată, precum și cererea de chemare în garanție.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții Ș. E. și Ș. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului au arătat că în prezenta cauză au solicitat obligarea Statului R. reprezentat de M. T. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale România S.A. la plata sumei de 9.000.000 lei reprezentând despăgubiri pentru imobilul proprietatea acestora, de 6812 mp ce a făcut obiectul exproprierii, 2.250.000 lei cu titlu de daune interese pentru prejudiciul produs prin expropriere și 1.000.000 lei contravaloarea lipsei de folosință a terenului proprietatea acestora, în suprafață de_ mp pentru perioada 01.10._13.
Pârâta C.N.A.D.R. S.A. a formulat cerere de chemare în garanție a Puertas Y C. Infrastructuras S.L. Siguero Sucursala București, cerere care a fost admisă în principiu prin încheierea din 15.10.2013. Pârâta chemată în garanție a invocat excepția prematurității cererii de chemare în judecată, excepție ce a fost admisă de instanța de fond prin sentința civilă apelată în cauză.
În esență, instanța de fond a reținut că, atât timp cât în cauză nu a fost finalizată procedura prevăzută de Legea nr. 255/2010, în sensul că nu a fost constituită comisia în baza art. 18 din Legea nr. 255/2010 și numai după ce aceasta va emite o hotărâre în sensul art. 22 alin. 1 din același act normativ, numai atunci vot putea contesta cuantumul despăgubirilor.
În mod greșit instanța de fond a soluționat cauza motivând soluția pe excepția prematurității.
Apelanții au mai arătat că nu contestă numai cuantumul despăgubirilor care au fost stabilite de pârâta C.N.A.D.R. S.A., dar au solicitat și obligarea acestei pârâte la plata și a altor sume de bani, distinct de suma stabilită unilateral cu titlu de despăgubire, respectiv 2.250.000 (cu titlu de daune interese pentru prejudiciul produs prin expropriere și 1.000.000 lei contravaloarea lipsei de folosință a terenului în suprafață de_ mp pentru perioada 01.10._13. Acesta este și raționamentul pentru care pârâta C.N.A.D.R. S.A. a formulat cerere de chemare în garanție iar instanța ulterior a admis în principiu cererea de chemare în garanție.
Apelanții au susținut că, prin modalitatea în care s-au efectuat lucrările către pârâta C.N.A.D.R. S.A. prin prepusul său Puertas Y C. Infrastructuras S.L. Siguero Sucursala București, li s-au adus prejudicii asupra întregului imobil - teren pentru care exhibă titlu de proprietate. P. urmare, pentru terenul ce excede exproprierii și față de care au lipsa de folosință și daunele - interese instanța de fond ar fi trebuit să administreze probatoriile solicitate.
Au mai arătat apelanții că motivarea instanței de fond reținând ca fiind prematură cererea lor de chemare în judecată este greșită.
Potrivit dispozițiilor art.18 din Legea nr.255/2010, rolul Comisiei este doar acela de a verifica / constata dacă față de persoanele față de care au demarat procedurile de expropriere, acestea sunt titularele dreptului de proprietate sau a altui drept real asupra imobilului expropriat, verifică înscrisurile privind dreptul de proprietate și ia act de acordul exprimat de persoana expropriată cât privește cuantumul despăgubirilor, pronunțând în acest caz o hotărâre.
In speța de față, niciuna dintre părți nu a contestat împrejurarea că sumele
aferente despăgubirilor de către S. R. sunt stabilite, iar în speța de față
au contestat întocmai cuantumul acestor despăgubiri.
Pe de altă parte, interpretarea dată art. 18 rap. la art. 22 din Legea nr. 255/2010 referitor la speța dedusă judecății este eronată și nu este de natură să respecte principiul liberului acces la justiție și al Legii nr. 33/1994.
Potrivit art.9 alin.4 din Legea nr.255/2010 „transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor din proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice în proprietatea publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale și în administrarea expropriatorului operează de drept la data emiterii actului administrativ de expropriere de către expropriator, ulterior consemnări sumelor aferente despăgubirii".
Împrejurarea că până la această dată nu a fost constituită Comisia evidențiază atitudinea culpabilă a acesteia ce nu îi este imputabilă. Practic, pârâta poate să prelungească foarte mult acest termen privind convocarea comisiei astfel încât să fie puși în imposibilitatea de a contesta în instanță despăgubirile. Ori, rolul comisiei este acela doar de a lua acordul/dezacordul titularilor dreptului cu privire la despăgubirile acordate, atâta timp cât efectul HG nr. 701/2012 nu poate fi revocat prin emiterea în baza art. 22 a hotărârii de către Comisie.
Dispozițiile art. din Legea nr. 33/1994 sunt în sensul că „Exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească".
În acest sens sunt și dispozițiile art.22 din Legea nr.255/2010 care prevăd că „1) Expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute de art. 19 se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție..."". astfel, termenul de prescripție curge de la data luării la cunoștință a cuantumului despăgubirilor.
A reține ca fiind prematură cererea de chemare în judecată încalcă liberul acces la justiție consacrat de art. 6 alin. 1 din CEDO rap. la art. 21 din Constituție.
Primează astfel principiul realizării dreptului în raport cu cel al desfășurării procedurilor, corespunzător dispozițiilor legii fundamentale și a Convenției privitoare la garantarea dreptului de proprietate. In acest sens, putem invoca prin analogie practica înaltei Curți de Casație și Justiție în materia litigiilor privitoare la restituirea în temeiul Legii nr. 10/2001 potrivit căreia, chiar și în lipsa emiterii dispoziției de restituire în natură, persoana interesată se poate adresa instanței pentru valorificarea dreptului său, tocmai având în vedere că prevalează principiul realizării dreptului și caracterul intuituu personaea obligației de a emite dispoziția, situație în care instanța va proceda la verificarea dacă petentul este sau nu persoană îndreptățită în sensul dispozițiilor legilor de reparație.
Au solicitat admiterea apelului, anularea sentinței apelate și trimiterea cauzei spore rejudecare la instanța de fond.
In drept, au invocat dispozițiile art. 466 și urm Cod procedură civilă.
Intimata ASOCIEREA P. Y C. I. S.L.U. & CONTRACT INGENIERIA a formulat întâmpinare la apelul declarat de reclamanți, solicitând respingerea acestuia și menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță ca legală și temeinică, cu obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
De asemenea, și intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE ROMÂNIA SA București a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței civile ca legală și temeinică.
Curtea de Apel C. prin decizia civilă nr.1225 din 08 aprilie 2014, pronunțată în dosar nr._, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanți.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Criticile formulate de apelanții reclamanți au vizat exclusiv soluția de respingere ca prematură a cererii de obligare a expropriatorului la plata despăgubirilor aferente terenului în suprafață de 6812 mp, expropriat conform HG 701/2012, anexa 2.
Apelanții au susținut că niciuna din părți nu a negat împrejurarea că sumele reprezentând despăgubiri sunt stabilite și că ceea ce se contestă în prezentul litigiu este doar cuantumul despăgubirilor.
Pe de altă parte, în cuprinsul motivelor de apel au arătat că până în prezent nu s-a constituit comisia pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor, aspect imputabil expropriatorului, care, prin atitudinea sa culpabilă, ar putea să tergiverseze fără nicio limită termenul pentru convocarea acesteia, astfel încât reclamanții să fie puși în imposibilitatea de a contesta în instanță despăgubirile.
Esențial în soluționarea apelului este a se stabili dacă a fost stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite expropriatului, în condițiile art. 19 din Legea 255/2010, cuantum care să poată face obiectul contestației al cărei titular poate fi expropriatul, potrivit art. 22 din actul normativ menționat.
Dispozițiile art. 22 din Legea 255/2010 prevăd că expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 19 se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii.
P. urmare, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirilor propuse de expropriator nu se poate adresa instanței judecătorești competente decât subsecvent comunicării hotărâri de stabilire a cuantumului despăgubirilor, așa cum a reținut prima instanță, acțiunea promovată anterior acestui moment fiind, practic, lipsită de obiect
Expropriatul se poate adresa instanței de judecată în termenul general de prescripție care curge de la data comunicării hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirilor, și nu de la data comunicării deciziei de expropriere, emisă în condițiile art.9 din lege, în baza căreia operează transferul dreptului de proprietate și care constituie titlu executoriu pentru predarea bunului imobil.
Acțiunea promovată de reclamanți a fost depusă la instanța de judecată anterior întrunirii comisiei prevăzută la art.18 din Legea 255/2010 și stabilirii cuantumului despăgubirilor, fiind astfel prematur formulată.
Susținerea apelanților reclamanți potrivit căreia prin soluția adoptată se încalcă principii fundamentale consfințite de Convenția europeană a drepturilor omului, în art. 6 și în Constituție, în art. 21, respectiv liberul acces la justiție, este nefondată. Dreptul de a se adresa justiției nu este unul absolut, fiind susceptibil de restricții și limitări, întrucât, chiar prin natura sa, impune o reglementare din partea statului( hotărârea Golder contra Marii Britanii din 21 februarie 1975). Limitările aduse exercițiului acestui drept trebuie să urmărească un scop legitim, să nu afecteze substanța însăși a dreptului, și să existe un raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele alese, condiții care au fost respectate în speță.
Apelanții au mai invocat, în susținerea apelului, și preeminența principiului realizării dreptului față de cel al respectării procedurii.
Subsumat acestei critici, au adus argumente de analogie cu litigiile din materia Legii 10/2001privind imobilele preluate abuziv în perioada de referință a legii.
Analogia față de dispozițiile Legii 10/2001, cu referiri în principal la decizia în interesul legii nr.20/2007, este lipsită de relevanță juridică, în materia exproprierii neexistând un text de lege sau o decizie a instanței supreme, cu caracter obligatoriu, care să permită persoanei interesate să se adreseze instanței de judecată cu o contestație anterior stabilirii cuantumului despăgubirilor de către autoritatea competentă.
Față de considerentele mai sus expuse, Curtea a apreciat că soluția primei instanțe prin care capătul principal de cerere având ca obiect contestația împotriva cuantumului despăgubirilor, a fost respins ca prematur, este legală și temeinică, iar criticile formulate, care au vizat doar acest petit, sunt neîntemeiate, astfel că, potrivit arrt.480 Cod pr. civ., apelul declarat s-a respins ca nefondat.
Reținând culpa procesuală a apelanților reclamanți, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.451 și 452 Cod pr. civ., potrivit cărora, au fost obligați către intimata chemata în garanție la cheltuieli de judecată făcute în faza procesuală a apelului, constând în contravaloare transport și servicii de cazare pentru apărător, pentru termenele de judecată din 11.03.2014 și 8.04.2014, în cuantum de 463,38 lei.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire revizuienta P. Y C. I. S.L. S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, prin raportare la prevederile art. 513 alin. 4 din C.proc.civ. admiterea cererii de revizuire, schimbarea în parte a deciziei atacată, în sensul de a lua act în cuprinsul dispozitivului că subscrisa își rezervă dreptul de a solicita acordarea cheltuielilor de judecată pe cale separată, reprezentând costurile aferente pentru activitățile de asistență și reprezentare juridică.
În motivarea cererii, revizuienta susține că instanța de apel a soluționat apelul declarat împotriva Sentinței Civile nr. 91/2013 pronunțată la data de 22 Octombrie 2013 de Tribunalul M., în dosarul nr._, în cauză pronunțându-se decizia civilă nr. 1225/2014, prin care a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanții Stefanoiu E. si Stefanoiu A. și a obligat apelanții la plata sumei de 463,38 cheltuieli de judecată, către subscrisa, în calitate de Chemată în Garanție.
In considerentele deciziei a cărei revizuire o solicită, instanța a reținut că pentru subscrisa „se solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând cheltuieli de transport și contravaloarea servicii de cazare.".
In acest sens, revizuienta arată că a solicitat instanței în ședință publică atât acordarea cheltuielilor de transport și contravaloarea servicii de cazare, cât și să ia act că subscrisa își rezervă dreptul de a solicita acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând costuri pentru activități de asistență și reprezentare juridică, pe cale separată, solicitare asupra căreia instanța a omis să se pronunțe.
In susținerea celor arătate, menționează că la termenul din data de 08.04.2014 din prezentul litigiu, subscrisa a depus în ședința de judecată .NOTA DE CALCUL AFERENTA STRICT CHELTUIELILOR DE DEPLASARE EFECTUATE IN C. ACESTUI LITIGIU", atașată în dovedire, în care se preciza în mod expres că: ..solicită acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate prin prezentul litigiu. respectiv a cheltuielilor de deplasare, cât și costurile aferente activităților de asistență și reprezentare juridică ce urmează a fi solicitate pe cale separată."
Conform dispozițiilor art.509 alin. [1) punctul 1, poate fi solicitată revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cert [..]. Doctrinar, hotărârea pronunțată în apel întrunește condiția de a evoca fondul, indiferent dacă apelul a fost admis sau respins - dat fiind caracterul devolutiv al acestei căi de atac, cu excepția cazului în care apelul a fost respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru un alt motiv care a împiedicat cercetarea sa pe fond1.
Consideră că în prezenta cauză motivul de revizuire este „minus petita", respectiv instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, respectiv nu a luat act de solicitarea subscrisei de a-și rezerva dreptul să ceară pe cale separată costurile aferente cheltuielilor de judecată pentru activitățile de asistență și reprezentare juridică.
Față de această împrejurare, apreciază ca fiind incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct.1 din Noul Cod de Procedura Civilă, în sensul în care hotărârea este admisibilă, fiind cerută pentru motivul în care s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut, în speța dedusă judecații fiind vorba de o hotărâre în care instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut.
Pe cale de consecință, consideră cererea ca fiind admisibilă, întrunind condițiile cerute de lege, motiv pentru care solicită admiterea cererii de revizuire, schimbarea în parte a deciziei atacate, în sensul pronunțării asupra cheltuielilor de judecată, atât cele solicitate în mod direct în prezenta cauză, respectiv cele ocazionate cu transportul și cazarea apărătorilor, cât și să ia act că subscrisa își rezervă dreptul de a solicita acordarea cheltuielilor de judecată pe cale separată.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.509 și urm. din Noul Cod de Procedură Civilă, precum și pe orice prevederi legale aplicabile prezentei.
Intimații Ș. E. și Ș. A. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii de revizuire.
Cererea de revizuire este nefondată.
Revizuirea este o caleextraordinară de atac de retractare admisibilă numai în situațiile limitativ prevăzute de art. 509 din noul Cod de procedură civilă.
În speță, temeiul legal al cererii de revizuire formulată de revizuienta P. Y C. I. S.L. S. îl constituie prevederile art. 509 alin. 1 pct. 1 din noul Cod de procedură civilă.
În conformitate cu dispozițiile art. 509 alin. 1 pct. 1 din noul Cod de procedură civilă,. revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă, s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 din noul Cod de procedură civilă dă expresie principiului disponibilității în procesul civil și are în vedere ipotezele extra petita, minus petita și plus petita.
Referitor la motivul de revizuire în varianta minus petita ( variantă invocată de revizuientă ) trebuie arătat că, în acest caz, nepronunțarea instanței trebuie să vizeze un lucru cerut, noțiune care trebuie interpretată ca referindu-se la cererea concretă, cererile accesorii sau subsidiare, nicidecum diferitele argumente care susțin sau combat aceste cereri sau soluții de admitere doar în parte a unei căi de atac.
În cauza de față, nu subzistă motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. 1 pct. 1 din noul Cod de procedură civilă în varianta minus petita, deoarece prin decizia civilă nr.1225/ 08. 04. 2014, Curtea de Apel C. s-a pronunțat asupra cererii privind cheltuielile de judecată făcute în faza procesuală a apelului, cerere formulată de intimata chemată în garanție (revizuienta P. Y C. I. S.L. S.).
Observând practicaua deciziei civile menționate se constată că în ședința publică de la data de 08.04.2014, intimata chemată în garanție prin apărătorul ales a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând cheltuieli de transport și contravaloarea servicii de cazare.
Din partea finală a considerentelor deciziei rezultă că instanța de apel a acordat exact ceea ce s-a cerut, respectiv suma de 463,38 lei cheltuieli de judecată constând în contravaloare transport și servicii de cazare pentru apărător pentru termenele de judecată din 11.03.2014 și 08.04.2014, mențiunea cu privire la obligarea apelanților la cheltuielile de judecată în cuantum de 463,38 lei fiind reluată întocmai în dispozitivul deciziei.
Nota de calcul invocată de revizuientă, existentă la fila 64 din dosarul de apel, nu face altceva decât să confirme că intimata chemată în garanție a solicitat numai cheltuielile de judecată reprezentând contravaloare transport și servicii de cazare, pentru celelalte cheltuieli, respectiv costurile aferente cheltuielilor de judecată pentru activitățile de asistență și reprezentare juridică, intimata precizând că urmează a fi solicitate pe cale separată.
În aceste condiții, câtă vreme nu a fost formulată o cerere asupra căreia instanța de apel avea să se pronunțe, nu se poate reține că există ipoteza nepronunțării instanței asupra unui lucru cerut și prin urmare nu poate fi invocat motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. 1 pct. 1 din noul Cod de procedură civilă, în varianta minus petita.
Pentru considerentele expuse, cererea de revizuire este nefondată și urmează a fi respinsă.
Se va lua act că intimații nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuienta P. Y C. I. S.L. S. cu sediul în București la SCA Balms & Asociații, cu sediul în București, .. 8-10, sector 3, împotriva deciziei civile nr. 1225 din 8 aprilie 2014, pronunțată de Curtea de Apel C., Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații Ș. E., Ș. A., ambii cu domiciliul ales la SCA „O., R. și G.” și S. R. reprezentat de M. T., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale România SA cu sediul în București, .. 38.
Ia act că intimații Ș. E. și Ș. A. nu solicită cheltuieli de judecată
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Iunie 2014.
Președinte, M. P.-P. | Judecător, C. S. | |
Grefier, A. C. |
Red.jud.C.S.
Tehn.MC/2 ex.
Data red.23.06.2014
j.a. M.P.
O.C.G.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Succesiune. Decizia nr. 1151/2014. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
