Obligaţie de a face. Decizia nr. 561/2015. Curtea de Apel CRAIOVA

Decizia nr. 561/2015 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 561/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 561

Ședința publică de la 22 Septembrie 2015

Președinte: - Florența C. C.

Judecător: - L. M. L.

Judecător: - N. D.

Grefier: - A. P.

Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul D. M. 231/A/07.04.2015, pronunțată de Tribunalul M. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele F. C., C. L. DE F. F. V., C. JUDEȚEANĂ DE F. F. M., având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul reclamant D. M., personal, lipsind intimatele F. C., C. L. DE F. F. V., C. JUDEȚEANĂ DE F. F. M..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței următoarele: recursul a fost declarat împotriva unei decizii civile definitive, recurentul reclamant a depus la dosar note scrise și înscrisuri la data de 16.09.2015, note scrise la data de 17.09.201 și concluzii scrise, la data de 22.09.2015; intimata C. L. DE F. F. V. a depus la dosar concluzii scrise, la data de 15.09.2015, după care;

Instanța a pus în discuție excepția de inadmisibilitate a recursului declarat împotriva unei decizii civile definitive.

Recurentul reclamant D. M. apreciază că recursul este admisibil. Pe fond, a solicitat admiterea recursului, potrivit motivelor formulate în scris și susținute oral, considerând că instanța nu a ținut seama de înscrisurile de la dosar. A mai arătat că titlul său de proprietate a fost întocmit ilegal.

CURTEA

Asupra recursului civil de față:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia, reclamantul D. M. a chemat în judecată pe pârâta C. F., pentru a fi obligată să solicite în instanță anularea titlului de proprietate nr._/2000 emis numitului D. A..

În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că pârâta este secretarul Primăriei V. și coordonează compartimentele și activitățile cu caracter juridic, asigură asistență juridica comisiei locale de fond funciar. În titlul de proprietate nr_/2000 emis numitului D. A. s-a înscris suprafața de 1840 mp. în T 45 P 5, deși anterior suprafața de teren fusese înscrisă în titlul nr._/1997 eliberat reclamantului.

În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, depunând copiile titlurilor de proprietate nr._/1997,_/2002,_/2000, anexa la hot. nr. 213/2002 a CJFF M., titlu provizoriu D. A., declarație C. F., adresa nr._/2014 a IPJ M., plângere nr._/31.07.2014.

La data de 08.10.2014, reclamantul și-a modificat acțiunea, chemând în judecată și CLFF V., CJFF M. pentru obligarea de a solicita in instanță anularea titlului de proprietate nr_/2000.

În termen legal a formulat întâmpinare pârâta C. F., solicitând respingerea acțiunii, întrucât nu are calitatea de a solicita în instanță anularea unui titlu de proprietate.

La data de 02.12.2014 a formulat întâmpinare pârâta CLFF V., solicitând respingerea acțiunii, întrucât titlul de proprietate nr._/2000 a fost întocmit cu respectarea legii 18/1991, în baza RA 1959-1961 și a anexei 2 validate de CJFF M..

Prin sentința civilă nr. 1303/03.12.2014 Judecătoria Strehaia a respins acțiunea formulata de reclamantul D. M., împotriva pârâtei C. F., pentru lipsa calității procesuale pasive. A respins acțiunea formulata de reclamantul D. M. împotriva pârâtelor CLFF V. și CJFF M..

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:

Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului chemat în judecată și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății. Obiectul cauzei îl reprezintă obligarea pârâtei C. F., secretarul Primăriei V., de a solicita în instanță anularea unui titlu de proprietate. Potrivit art. III al. 2 din legea 169/1997,nulitatea titlurilor de proprietate emise în temeiul legilor fondului funciar poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim. Se constată că pârâta C. F. nu are calitatea să solicite în instanță anularea unui titlu de proprietate.

În consecință, acțiunea formulate împotriva pârâtei C. F. a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive.

Potrivit art. III al. 2 din legea 169/1997 modific, nulitatea actelor emise cu încălcarea dispozițiilor legii 18/1991, 169/1997 și 1/2000 poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competența instanțelor judecătorești de drept comun.

Deși reclamantul a înțeles să cheme în judecată CLFF V. și CJFF M., instanța nu a reținut lipsa calității procesuale pasive, întrucât este evident că primarul, respectiv prefectul, au calitatea de a invoca nulitatea în temeiul calității lor de președinți ai CLFF, respectiv CJFF.

Pentru promovarea unei acțiuni în justiție reclamantul trebuie să justifice un interes. Interesul este personal, născut, actual, legitim. Prima condiție presupune ca persoana-titular al dreptului dedus judecății, să aprecieze dacă promovează sau nu demers judiciar. În speță, primarul, în calitate de președinte al CLFF V., sau prefectul, în calitate de președinte al CJFF M., sunt singurii care pot aprecia dacă promovează ori nu în instanță acțiune în anularea titlului de proprietate. Nu există nicio dispoziție legală, în temeiul căreia reclamantul să solicite obligarea acestora la exercitarea dreptului procesual recunoscut de art. III al. 2 din legea 169/1997.

Prin întâmpinare, primarul comunei V. a precizat expres că nu are interesul să solicite anularea titlului de proprietate nr._/2000 emis numitului D. A., pe care îl consideră emis cu respectarea dispozițiilor legii 18/1991.

Pe de altă parte, reclamantul D. M. și-a exercitat dreptul propriu recunoscut de art. III al. 2 din legea 169/1997, ca persoană interesată, solicitând anularea titlului de proprietate nr._/2000. Acțiunea a făcut obiectul dosarului nr. 1026/2001 al Judecătoriei Strehaia și a fost admisă în parte prin s.c. nr. 969/14.05.2002. S-a dispus anularea parțială a titlului de proprietate nr._/2000 doar pentru suprafața de 500 m.p. înscrisă în T 46 P 1.

Prin prezenta cerere, reclamantul, nemulțumit de soluția pronunțată în dos. nr. 1026/2001, dorește să evite autoritatea de lucru judecat. Soluția este inutilă, întrucât CLFF V. și CJFF M. au fost părți în dos. nr. 1026/2001, sentința nr. 969/2002 le este opozabilă, astfel că, în situația promovării de către primar sau prefect a unei noi cereri, cu același obiect, întemeiată pe aceeași cauză, va exista autoritate de lucru judecat.

În consecință, instanța a respins acțiunea formulată împotriva pârâtelor CLFF V. și CJFF M..

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul D. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de apel a susținut că doar printr-o eronată interpretare a probelor și greșită aplicată a legii ,instanța de fond le-a respins acțiunea deși titlul de proprietate pentru care se solicită anularea, emis numitului D. A. a fost emis în mod greșit, cu includerea greșită a suprafețelor de teren, nerespectându-se schițele de punere în posesie și amplasamentele din registrul agricol.

Prin decizia civilă nr. 231/A/07.04.2015, pronunțată de Tribunalul M. – Secția I Civilă în dosarul nr._, s-a respins ca nefondat apelul.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:

Astfel, prin acțiunea formulată, așa cum a fost precizată la 31.10.2012 reclamantul D. M. a chemat în judecată pârâta C. F. –secretara Primăriei V., ce asigură asistența juridică a CLFF V., și totodată, CLFF V. și CJFF M., pentru ca prin hotărâre judecătorească acestea să fie obligate să introducă acțiune în anularea titlului de proprietate nr._/2000 emis pe numele D. A..

A motivat că, intimații refuză introducerea unei astfel de acțiuni, deși în titlul de proprietate a cărui anulare se cere s-a înscris eronat suprafața de 1840 m.p. în tarlaua 45, . fusese înscrisă anterior și în titlul de proprietate nr._/1997, eliberat reclamantului .

Instanța de fond a făcut o corectă aplicare a disp.art.III al.2 din legea nr.169/1997 republicată, potrivit cărora nulitatea actelor emise cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.18/1991, 169/1997 și 1/2000 poate fi invocată de primar, prefect, ANRP și de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competența instanțelor judecătorești de drept comun.

Potrivit dispozițiilor de mai sus, reclamantul justifică el însuși calitate procesuală activă introducerea unei acțiuni în anularea a titlului de proprietate eliberat pe numele D. A., atât timp cât pretinde că suprafața de teren de 1840 m.p. din tarlaua 45,. reconstituită unei persoane căreia nu-i aparține și că mai mult decât atât, a fost înscrisă în titlul său de proprietate nr._/1997.

De altfel, reclamantul s-a și folosit de legitimarea sa procesuală activă solicitând anularea titlului de proprietate în discuție - acțiune ce a făcut obiectul dosarului nr.1026/2001 al Judecătoriei Strehaia, soluționată prin sentința civilă nr.969/14.05.2002.

Prezenta acțiune în obligație de a face, prin care reclamantul solicită obligarea intimaților să introducă la rândul lor o cerere de anulare a aceluiași titlu de proprietate apare ca lipsită de interes din partea reclamantului, care așa cum s-a arătat, justifica interes în promovarea propriei acțiuni în anularea titlului de proprietate.

Ori, potrivit art.32 NCPCiv, una din condițiile exercitării acțiunii civile o constituie interesul persoanei reclamante, interes care, potrivit art.33 din același cod trebuie determinat, legitim, personal, născut și actual .

Ori, în cazul de speță, într-o acțiune în anularea titlului de proprietate nr._/2000 emis pe numele D. A., formulată de către CLFF V. respectiv CLFF M., interesul este personal al acestora din urmă iar nu al reclamantului.

Iar în privința secretarei Primăriei ., instanța de fond în mod corect a apreciat lipsa calității procesuale pasive a acesteia, neavând nicio atribuție personală în eliberarea și anularea titlului de proprietate.

Așa fiind, sentința atacată fiind temeinică și legală, apelul a fost respins ca nefondat, făcându-se aplicarea disp.art.480 C.pr.civ.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul D. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, reclamantul a arătat că, la pronunțarea deciziei atacate, instanta de apel nu a avut în vedere adresa nr.543/11.04.2005 emisă de C. L. de fond funciar V., în care se menționează că titlul de proprietate nr._/2000 a fost întocmit nelegal, cu nerespectarea amplasamentului terenului din registrul agricol și a prevederilor Legii nr.18/1991.

A mai susținut recurentul că nu s-a avut în vedere nici înscrisul premergător întocmirii TDP nr._/2000, în care se menționează că terenul în litigiu este inclus în totalul de 1840 mp din T.45, P.5, trecut în titlul de proprietate al autorului comun cu nr._/1997.

De asemenea, consideră recurentul că s-a ignorat și decizia nr.5408/2001 pronunțată în recurs de Curtea de Apel C. în procesul de partaj succesoral, în care s-a reținut că suprafața de 1320 m.p. din T.107, P.124/1 este parte componentă a masei partajabile a succesiunii din titlul autorului comun.

Față de motivele invocate, a solicitat admiterea recursului.

Din oficiu, Curtea a invocat, în ședința publică din 22.09.2015, excepția inadmisibilității recursului.

În invocarea acestei excepții, Curtea a avut în vedere că prezentul recurs a fost declarat împotriva unei decizii definitive pronunțate de instanța de apel într-un litigiu de fond funciar început după . Noului Cod de Procedură Civilă.

Potrivit art.483 alin.2, teza finală NCPC „ nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.”

Așa cum s-a arătat anterior, litigiul de față este un litigiu de fond funciar, astfel cum este definit acesta de art. 1 din Titlul XIII Legea 247/2005.În conformitate cu art. 5 din Titlul XIII Legea 247/2005, în cazul litigiilor începute anterior intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă, „ hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului”. Odată cu . noului cod, aplicabile sunt disp.art. 7 alin.1 și 2 din Legea 76/2012, potrivit cărora ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărâre judecătorească de primă instanță este supusă recursului, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară, de la data intrării în vigoare a Noului Cod.

Litigiul de față, fiind supus dispozițiilor noului cod de procedură civilă, întrucât cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 20.08.2014, aplicabile sunt prevederile art. 7 din Legea 76/2012, astfel că pe fond sentința judecătoriei poate fi atacată doar cu apel, nu și cu recurs, decizia instanței de apel fiind definitivă.

În concluzie, se reține că recurentul a atacat cu recurs hotărârea definitivă pronunțată de instanța de apel în materia fondului funciar, hotărâre căreia i se aplică dispozițiile art. 5 din Titlul XIII Legea 247/2005, cu raportare la dispozițiile art. 483 alin.2, teza finală NCPC, nefiind supusă recursului.

Având în vedere aceste considerente, precum și principiul legalității căilor de atac consacrat de art.457 NCPC, Curtea urmează a respinge ca inadmisibil recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul D. M. împotriva deciziei civile nr,.231/A/07.04.2015, pronunțată de Tribunalul M. – Secția I Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele F. C., C. L. DE F. F. V., C. JUDEȚEANĂ DE F. F. M., având ca obiect obligație de a face.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 22 Septembrie 2015.

Președinte,

Florența C. C.

Judecător,

L. M. L.

Judecător,

N. D.

Grefier,

A. P.

Red.jud.Fl.C.C.

Tehn.MC/6 ex.

Data red.30.09.2015

j.a. V. N.

C.E. C.

j.f. A. F.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Decizia nr. 561/2015. Curtea de Apel CRAIOVA