Obligaţie de a face. Decizia nr. 623/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 623/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 30-01-2013 în dosarul nr. 623/2013
DOSAR Nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 623
Ședința publică din data de 30 Ianuarie 2013
Completul compus din:
Președinte: Judecător P. B.
Judecător C. T.
Judecător L. E.
Grefier I. B.
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de reclamantul N. R. M., împotriva deciziei civile nr.371/21.09.2012, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte . SA și . SA - Exploatarea Minieră de C. R., având ca obiect, obligația de a face și pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns, recurentul reclamant reprezentat de avocat D. C., precum și intimatele pârâte reprezentate de consilier juridic M. C..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că recursul este declarat și motivat în termenul legal, după care, avocat D. C. a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
Interpelate de către instanță părțile au învederat că nu a fost întocmit proces verbal de predare - preluare a imobilului.
Nefiind alte cereri de formulat instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul părților.
Avocat D. C. pentru recurentul reclamant, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea antamării fondului, susținând oral motivele invocate în scris.
Consilier juridic M. C. pentru intimatele pârâte a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a deciziei, întrucât nu a existat o întrerupere a termenului de prescripție.
CURTEA
Asupra recursului de față:
P. acțiunea civilă adresată instanței de judecată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._ reclamantul N. R. M. a chemat în judecata pârâtii . SA, Exploatarea Miniera R. și Societatea Națională a Lignitului O. SA Tg-J. solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor sa-i predea un imobil casa de locuit cu o suprafața construita de 38,36 mp situat în Municipiul Tg-J. cu teren aferent, iar în caz contrar paratele sa fie obligate la plata contravalorii imobilelor preluate în baza convenției nr._/28.11.2003, respectiv o casă cu 2 încăperi și teren aferent cu plantații situate în ., sumă ce va fi actualizată la data plații. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtelor la plata unor daune cominatorii în cuantum de 500 lei pentru fiecare zi de întârziere începând cu data introducerii acțiunii și până la îndeplinirea obligației, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
P. sentința civilă nr. 4225/27.02.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Societatea Națională a Lignitului O. SA Tg-J., invocată de această pârâtă prin întâmpinare și s-a respins acțiunea formulată de reclamantul N. R.-M. împotriva pârâtei Societatea Națională a Lignitului O. SA Tg-J. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. S-a luat act de renunțarea de către reclamant la judecata capătului de cerere privind obligația de a face și contravaloarea terenului și a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul N. R.-M. împotriva pârâților . și Exploatarea Minieră R., fiind obligați pârâții la plata sumei de 139.830 lei către reclamant, suma reprezentând contravaloare casă (133.974 lei) și 5856 lei reprezentând contravaloarea proiect avize si autorizații necesare construcției. De asemeni, au fost obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 6940 lei și reprezentând onorarii experți și taxă de timbru, respingându-se capătul de cerere privind daunele cominatorii.
Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs recurenta pârâtă . SA, solicitând modificarea hotărârii instanței de fond și respingerea acțiunii civile promovate de intimatul reclamant.
La termenul de judecată din data de 29.06.2012 instanța a procedat la recalificarea căii de atac, din recurs în apel, apreciindu-se că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 282 alin.1 C.pr.civ.
P. decizia civilă nr. 371/21.0910.2012, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, s-a admis apelul declarat de pârâta . SA împotriva sentinței civile nr. 4225/27.02.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimatul reclamant N. R.-M..
A fost modificată sentința civilă nr. 4225/27.02.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ în sensul că s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de apelanta pârâtă . SA și s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul N. R. M. împotriva pârâtei . SA ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței civile nr.4225/27.02.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, și anume în ceea ce privește renunțarea reclamantului N. R. M. la judecarea capătului de cerere privind obligația de a face și contravaloarea terenului.
A fost obligat intimatul reclamant N. R. M. la plata către recurenta pârâtă . SA a sumei de 1012,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin acțiunea civilă promovată pe rolul Judecătoriei Tg-J. la data de 16.05.2011 reclamantul N. R. M. a solicitat obligarea pârâtei . SA să-i predea în schimbul imobilelor casă de locuit și teren aferent situate în . un alt imobil casă de locuit cu teren aferent pe raza localității Tg-J., iar în caz contrar să fie obligată pârâta la plata contravalorii imobilelor proprietatea reclamantului situate pe raza comunei Câlnic, .. Temeiul acțiunii civile promovate de reclamant l-a reprezentat convenția încheiată între părți și înregistrată în evidențele societății pârâte sub nr._/28.11.2003 și prin care se stipula faptul că reclamantul dă societății pârâte o casă de locuit cu două camere și prispă construită din lemn și acoperită cu țiglă în suprafață construită de 38,36 mp, situată în intravilanul satului Pinoasa și învecinată la nord cu drumul comunal 1000, la est cu G. P., la sud cu rest proprietare reclamant și la vest cu drumul comunal 1000, iar societatea pârâtă se obligă pe cheltuiala ei să-i construiască reclamantului „pe lot propriu”, în localitatea Tg-J., o casă din cărămidă în suprafață construită de 38,36 mp.
Tot în convenția încheiată de părți se specifică dreptul reclamantului de a locui în casa care a făcut obiectul convenției până la data la care societatea pârâtă va preda o locuință convenită a fi construită, iar în antepenultimul paragraf al convenției se reiterează dreptul reclamantului de a locui în continuare în casa din localitatea Pinoasa până la momentul la care va primi în proprietate noua construcție.
Tribunalul a apreciat astfel că prin convenția încheiată în anul 2003 societatea pârâtă și-a asumat obligația de a construi un nou imobil pe raza localității Tg-J. și, în condițiile în care în convenție nu este stipulat un termen în care să se îndeplinească această obligație (în paragraful în care se menționează obligația de a construi un nou imobil pe cheltuiala societății pârâte data scadentă a rămas necompletată), obligația era cu executare imediată, din momentul încheierii convenției între părți născându-se obligația societății pârâte și dreptul corelativ al reclamantului de a pretinde executarea obligației. În aceste condiții dreptul material la acțiune în vederea executării obligației de către societatea pârâtă s-a născut la data de 28.11.2003, de la acest moment începând să curgă și termenul de prescripție pentru executarea obligației. Termenul de prescripție aplicabil este, potrivit dispozițiilor noului Cod civil, termenul de 3 ani prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1958 (legea aplicabilă la momentul încheierii convențiilor părților) deoarece, fiind vorba de o obligație de a face, de a avea o anumită conduită, intervine termenul general de prescripție de trei ani.
Calculând acest termen de prescripție de trei ani începând cu data de 28.11.2003, acest termen s-a împlinit încă din anul 2006, astfel încât acțiunea civilă promovată de către reclamant la data de 16.05.2011 este formulată după împlinirea termenului de prescripție prevăzut de lege, astfel încât excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de apelanta pârâtă este întemeiată.
În ceea ce privește susținerea intimatului reclamant N. R. M. că termenul de prescripție nu a început să curgă atâta timp cât nu s-a menționat un termen până la care cocontractantul său era ținut să-și îndeplinească obligațiile asumate prin convenție, aceasta este neîntemeiată deoarece, după cum s-a arătat, în lipsa stipulării unui termen pentru executarea prestațiilor, contractul este cu executare imediată și dreptul s-a născut chiar la momentul încheierii convenției. Este astfel lipsită de relevanță controversa părților referitoare la „lotul” pe care urma să se realizeze construcția (și anume un teren proprietatea promitentului vânzător sau a promitentului cumpărător) în condițiile în care executarea obligației nu era condiționată de un termen (data până la care recurenta pârâtă ar fi trebuit să-și îndeplinească obligația) sau o condiție în acest sens.
De asemeni, termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul-lege nr.167/1958 nu a fost întrerupt în toată această perioadă deoarece, după cum rezultă din probatoriul administrat în faza instanței de fond și recunoaște însuși intimatul reclamant atât în cererea de chemare în judecată, dar și în întâmpinarea depusă în fața instanței de apel, societatea pârâtă nu a intrat niciodată în posesia imobilului care a făcut obiectul convenției din anul 2003, intimatul reclamant păstrând în toată acestă perioadă posesia imobilelor și numai o asemenea posesie a promitentului cumpărător putea să întrerupă termenul de prescripție prin semnificația acestei posesii, și anume o recunoaștere a dreptului intimatului reclamant.
Cum în speța de față nu s-a pus problema unei asemenea recunoașteri (deoarece intimatul reclamant a păstrat în toată această perioadă de timp posesia imobilului casă de locuit), termenul de prescripție început să curgă în anul 2003 s-a împlinit în anul 2006, astfel încât acțiunea civilă promovată de intimatul reclamant este formulată peste termenul de prescripție prevăzut de lege.
În consecință, pentru considerentele menționate anterior, în baza art.295-296 C.civ. s-a admis apelul.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul N. R. M., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
A apreciat recurentul că tribunalul a pronunțat o hotărâre nelegală, întrucât mențiunile cuprinse în considerentele hotărârii sunt contradictorii și contrare dispozițiilor legale.
Instanța de apel a respins cererea cu motivarea că data de la care începe termenul de prescripție este 28.11.2003, data la care s-a încheiat convenția și că nu s-a făcut dovada că prescripția a fost întreruptă și că întreruperea putea avea loc prin . imobilului care a făcut obiectul convenției.
A considerat că această din urmă motivare nu poate fi avută în vedere, deoarece dacă ar fi intrat în posesia imobilului nu se punea problema prescripției, ci a executării contractului.
A arătat că instanța de apel a motivat hotărârea pe dispozițiile decretului lege 167/1958, fără a menționa textele de lege la care se refera și ce a avut în vedere când a apreciat că termenul de prescripție curge de la 28.11.2003, data încheierii convenției.
Potrivit art.7 din acest decret lege „prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită”. În obligațiile care urmează să se execute la cererea creditorului precum și în acelea al căror termen de executare nu este stabilit, prescripția începe să curgă de la data nașterii raportului de drept.
Dacă dreptul este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data când s-a împlinit condiția sau a expirat termenul.
A apreciat că termenul de prescripție nu este împlinit, întrucât convenția a fost încheiată sub condiție suspensivă și, ca atare, termenul începe să curgă de la data când s-a împlinit condiția, ori în cauză nu s-a împlinit nici până în prezent.
Condiția suspensivă este cea legată de punerea la dispoziție a lotului de către pârâte, fără de care construcția nu putea începe fără acest teren, procurat de reclamant sau pârâte, ulterior încheierii convenției, fapt ce nu s-a întâmplat.
Faptul că termenul de prescripție nu curge de la 28.11.2003, rezultă și din ultimul paragraf al convenției în care se stipulează că „prezenta convenție intră în vigoare și produce efecte juridice sub condiția aprobării de către CA al CNLO și semnării de directorul general al CNLO”, considerând că aceasta ar fi o altă condiție suspensivă înserată în contract.
A apreciat că o a treia condiție suspensivă înserată în contract, este cea potrivit căreia „în termen de 15 zile de la predarea - primirii gospodăriei pe bază de proces verbal, părțile se vor prezenta la notariat în vederea semnării contractului de schimb”, gospodărie ce nu a fost predată întrucât pârâta nu a pus la dispoziție lotul și nu început construcția noului imobil, pentru a putea preda locuința.
A considerat că nefiind îndeplinită nici această condiție, termenul de prescripție nu putea să curgă de la 28.11.2003.
În cauză fiind vorba de un contract cu executare succesivă, prescripția începe să curgă de la ultimul act de executare și cum executarea nu a avut loc, nici prescripția nu a curs, fapt ce rezultă și din referatul CNLO, în care se solicită aprobarea construirii a două locuințe, una a recurentului, cea a altei persoane fiind finalizată în 2010.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 și 8 și 3041 C.pr.civ.
Intimata pârâtă S.C. C. E. O. - E.M.C. R. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului. A susținut în esență că obligațiile asumate prin convenția încheiată între părți nu au fost afectate de vreun termen sau o condiție; astfel fiind, termenul pentru executarea obligației a început să curgă încă de la data încheierii convenției, respectiv 28.11. 2003; în raport de această dată acțiunea promovată la 16.05.2011 este prescrisă.
Recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse.
Potrivit art. 304 pct.7 Cod pr. civilă modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere și atunci când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
În speță instanța de apel a reținut că prin convenția încheiată între părți în 28.11.2003 intimata pârâtă și-a asumat obligația „de a construi un imobil pe cheltuiala soocietății pârâte”, obligație pentru îndeplinirea căreia nu a fost stabilit un termen. Instanța de apel nu a precizat însă care este natura juridică a actului juridic dedus judecății.
P. motivele de recurs s-a învederat instanței faptul că părțile și-au asumat obligația de a se prezenta la notariat „în vederea semnării contractului de schimb”. Această calificare a convenției nu a fost negată de intimata pârâtă prin întâmpinarea formulată în recurs. În aceste condiții și față de faptul că instanța de apel nu a încadrat în drept convenția încheiată de părți (ca fiind un contract numit și care este acesta, sau unul nenumit) și, în raport de aceasta, nu a făcut o analiză concretă a obligațiilor asumate de părți, instanța de recurs se află în imposibilitate de a verifica dacă dispozițiile legale referitoare la prescripție au fost sau nu corect aplicate în speță. Aplicarea acestor dispoziții legale nu poate fi făcută înainte de a se stabili cu exactitate natura raporturilor juridice dintre părți și obligațiile efectiv asumate de acestea prin convenția încheiată.
Astfel, dacă suntem în prezența unui contract de antrepriză obligația principală asumată de antreprenor este aceea de a construi, caz în care – în lipsa stipulării unui termen de la care trebuie îndeplinită obligația – data încheierii convenției reprezintă momentul de la care curge termenul de prescripție a acțiunii prin care se solicită executarea contractului. În cazul contractului de schimb obligația principală care revine coschimbașilor este de a transfera dreptul de proprietate cu privire la bunurile ce fac obiectul schimbului. Plecând de la această obligație principală și luând în calcul situația în care unul dintre bunurile ce urmează a fi schimbate nu exista fizic la data încheierii convenției de schimb, ci urmează a fi construit (cum este cazul în speță), momentul de la care unul dintre coschimbași poate solicita perfectarea contractului (și, deci, transferarea dreptului de proprietate) depinde de existența fizică a bunului. Nu poate fi conceput schimbul a două imobile – construcții în condițiile în care unul din acestea nu există fizic.
Totodată, în speță instanțele au a mai lua în calcul și analiza un argument subsidiar folosit de recurentul reclamant cu ocazia promovării acțiunii, argument ce excede raporturilor contractuale dintre părți: faptul că imobilul proprietatea sa din . este în prezent degradat și nu mai poate fi locuit, deteriorarea fiind rezultatul activității desfășurată în zonă de intimata pârâtă. Acest argument subsidiar utilizat de recurentul reclamant în susținerea demersului său judiciar nu a fost avut în vedere de instanța de apel la soluționarea litigiului.
În raport de cele expuse Curtea apreciază că modul în care instanța de apel a soluționat cauza nu permite realizarea unui control judiciar efectiv al corectei rețineri sau nu în cauză a excepției prescriției dreptului la acțiune. Astfel fiind și pentru a nu lipsi părțile de un grad de jurisdicție, în temeiul art. 312 alin. 5 Cod pr civilă se impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru lămurirea aspectelor de fapt menționate și rejudecarea cauzei în apel în raport de constatările făcute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul N. R. M., împotriva deciziei civile nr.371/21.09.2012, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte . SA și . SA - Exploatarea Minieră de C. R..
Casează decizia civilă și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Gorj.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 30.01.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
P. BelulescuCarmen T. L. E.
Grefier,
I. B.
Jud. red. PB /07.02.2013
Tehn.red. IB / 3ex
Jud apel N B.
A E S.
| ← Anulare act. Decizia nr. 946/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 653/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
