Anulare act. Decizia nr. 946/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 946/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 946/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 946
Ședința publică de la 07 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. B.
Judecător C. S.
Judecător G. I.
Grefier A. C.
x.x.x.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de recurentul reclamant Ancuțeru Gh. I. împotriva deciziei civile nr. 486 din 07 Noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți E. Minieră de Carieră M., . SA, I. G., I. I., I. M., S. D. M. Tg. J., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant Ancuțeru Gh. I. prin procurator Ancuțeru V. și consilier juridic S. E. pentru intimații pârâți . SA și S. D. M. Tg. J., lipsind intimații pârâți E. Minieră de Carieră M., I. G., I. I., I. M..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefier, după care;
Procurator Ancuțeru V., pentru recurentul reclamant Ancuțeru Gh. I., a solicitat proba cu înscrisuri pentru a dovedi starea de fapt.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 305 Cod procedură civilă, a încuviințat proba cu înscrisuri.
S-a depus o convenție încheiată în anul 1996 între S. M. și un terț T. M. .
Reprezentantul intimaților pârâți . SA și S. D. M. Tg. J. nu a solicitat acordarea unui termen pentru observare.
A depus procură specială autentificată sub nr. 3010 din 04.07.2012 și certificat de înregistrare a Societății Comerciale C. E. O. SA Turceni S. D. Minieră Tg. J. și concluzii scrise.
Procuratorul recurentului reclamant a depus la rândul său concluzii scrise.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față, punându-i în vedere procuratorului contestatorului, că în raport de dispozițiile art. 68 alin. 4 Cod procedură civilă nu poate depune decât concluzii scrise.
Procurator Ancuțeru V., pentru recurentul reclamant Ancuțeru Gh. I., a solicitat admiterea recursului conform concluziilor scrise depuse la termenul de față.
Consilier juridic S. E., pentru intimații pârâți . SA și S. D. M. Tg. J., a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală în raport de concluziile scrise depuse.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei M. sub nr._, reclamantul Ancuțeru Gh. I., prin procurator Ancuțeru V., a chemat în judecată pârâtele S.N.L.O. Tg. J. și E. Minieră de Carieră L., pentru ca prin hotărâre judecătorească să se constate nulitatea absolută a actului juridic denumit ,,convenție”.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin actul intitulat convenție, încheiat între EMC L. și mama sa, Ancuțeru E., s-a procedat la vânzarea - cumpărarea unor cote părți din terenul proprietate a părinților săi, teren cuprins în titlul de proprietate nr._, care la data respectivă nu era eliberat, convenția fiind încheiată în temeiul procesului verbal de punere în posesie din 3.04.1997,eliberat în baza Legii 18/1991 .
Ca motive de nulitate absolută au fost invocate lipsa numărului de înregistrare a convenției în registrul special al Exploatării Miniere de Carieră de înregistrare a documentelor; lipsa numărului actului de proprietate; lipsa numărului actului de identitate și a semnăturii autoarei, convenția fiind semnată de Ancuțeru I., el neavând în acel moment împuternicire de a face acest lucru; datele din titlu de proprietate, mai exact parcelele nu corespund cu datele parcelelor trecute în convenție, respectiv: T 82, P23- în convenție P2311; T82, P31- în convenție P314; 344; lipsa semnăturii reprezentantului pârâtei; lipsa mențiunii că documentul s-a încheiat în mai multe exemplare conform art.1179 cod civil.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.948, art.966 Cod Civil.
Legal citată, pârâta S.N.L.O. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, susținând că între E.M.C. L. și Ancuțeru E. a intervenit convenția încheiată la data de 04.04.1997, prin care s-a procedat la negocierea în vederea cumpărării mai multor parcele de teren pentru care s-a plătit și primit suma de 4.905.810 lei ROL, voința părților fiind aceea de a vinde, respectiv de a cumpăra parcelele respective și chiar dacă nu a fost întocmită în formă autentică trebuie reținută ca început de probă. La data încheierii convenției, SNLO a fost de bună credință, îndeplinindu-și obligația și plătind cumpărătorului prețul vânzării de 4.905.810 lei ROL, iar faptul că între părți nu a intervenit act în forma autentică se datorează culpei vânzătorului, care avea obligația să întocmească documentația cadastrală pentru terenurile ce au făcut obiectul Convenției.
Pe cale de cerere reconvențională, pârâta a solicitat să se constate intervenită vânzarea cumpărarea suprafețelor de teren menționate în convenție și să fie pronunțată o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare. În subsidiar, în situația în care se va constata nulitatea absolută a convenției, a solicitat ca reclamantul să fie obligat la restituirea sumei de 4.905.810 lei ROL, reprezentând prețul vânzării, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Pârâta E.M.C. L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În privința comisiei de negociere, s-a arătat că aceasta a fost stabilită prin dispoziția nr.67 din 20.03.1996, iar în privința procesului verbal de punere în posesie s-a aratat că acesta a fost eliberat pe numele vânzătoarei Ancuțeru E..
S-a mai arătat că și în situația în care ar fi lipsit semnătura unui membru al comisiei, acest lucru nu conduce la nulitatea convenției, ea fiind semnată de T. D., membru al comisiei.
În urma probelor administrate în primă instanță, prin sentința civilă nr.1923 din data de 10.07.2012 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea.
S-a constatat nulitatea absolută a Convenției încheiată în data de 04.04.1997 între S. Lignitului M. și Ancuțeru E., prin Ancuțeru Ghe. I. și Ancuțeru D..
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâta S.N.L.O.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele ;
Prin actul sub semnătură privată intitulat „Convenție”, datată 04.04.1997, Comisia de negociere din cadrul S.N.L.O. a negociat cu Ancuțeru E. vânzarea cumpărarea mai multor terenuri care se regăseau în adeverința de proprietate nr.726 din 02.04.1997, teren care a fost ocupat definitiv de E.M.C. L., respectiv suprafața de 2.400 m.p situată în tarlaua 82, . de 3213 m.p situată în tarlaua 83, ./1; suprafața de 2.524 m.p. situată în tarlaua 83, .> Actul respectiv a fost apreciat de către instanță ca având valoarea unui antecontract de vânzare cumpărare, generator de obligații de a face în sarcina părților, dat fiind faptul că înstrăinarea terenurilor se face numai prin act autentic, formă cerută ad validitatem și la data la care a intervenit convenția respectivă între părți.
Din conținutul convenției, s-a reținut că aceasta a fost încheiată cu moștenitorii autoarei Ancuțeru E., prin Ancuțeru Ghe. I. și Ancuțeru D., la rubrica semnătura proprietar semnând cei doi presupuși mandatari, fiind menționate de asemenea datele din buletinul de identitate al numitului Ancuțeru Ghe. I., date care se regăsesc și în procura dată de reclamant fiului său Ancuțeru V., în prezenta cauză.
S-a mai reținut că la data intervenirii convenției Ancuțeru E. era în viață, decesul acesteia intervenind la data de 15 septembrie 1997.
Instanța a mai reținut că la încheierea acestei convenții nu a existat nici un mandat dat din partea numitei Ancuțeru E. pentru ca Ancuțeru Gh I. și Ancuțeru D. să încheie convenția în numele său, pârâta nedepunând nici un act pentru a face dovada contrară.
Cu privire la cererea reconvențională, s-a reținut că admițându-se acțiunea reclamantului cu privire la constatarea nulității absolute a Convenției, nu se mai poate constata intervenirea în mod legal a vânzării cumpărării între părți.
În privința capătului subsidiar al cererii reconvenționale, respectiv obligarea reclamantului la restituirea sumei de 4.905.810 lei ROL, reprezentând prețul vânzării, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, instanța a constatat că în Convenția din 04.04.1997 s-a negociat și s-a stabilit valoarea terenurilor ca fiind în sumă totală de 4.905.810 lei ROL. În conținutul convenției s-a făcut mențiunea că prețurile respective au fost acceptate de proprietar, însă nu s-a făcut nici o mențiune cu privire la faptul dacă această sumă a fost primită de vânzătoare, motiv pentru care acest capăt de cerere a fost respins ca nefondat.
Împotriva sentinței a declarat apel apelanta pârâtă . –S. D. Minieră Tg-J., pentru E. Minieră de Carieră M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În apel, la cererea apelantei pârâte s-a dispus chemarea la interogatoriu a reclamantului Ancuțeru Ghe I. și atașarea dosarului_ , în care a fost pronunțată sentința civilă 2706/15.11.2011 privind partajul succesoral de pe urma autorilor Ancuțeru G. și Ancuțeru E. și s-au depus certificatul de deces al lui Ancuțeru E. ( numele corect nu este E., ci E. ) .
Prin decizia civilă nr. 486 din 07 Noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ s-a admis apelul pârâtei, s-a schimbat sentința în sensul că s-a respins acțiunea intimatului reclamant.
S-a menținut sentința cu privire la cererea reconvențională.
Analizând motivele de apel sub toate aspectele, în urma probelor administrate în fața primei instanțe, cât și din analiza probelor administrate în dosarul nr._, dosar atașat în apel, în care s-a pronunțat sentința civilă 2706/15.11.2011, tribunalul a reținut prin convenția din 4.04.1997 necontestată de nici una dintre părți, intervenită între Ancuțeru E. ( din eroare fiind trecută E. ) și EMC L. aparținând de SNLO Tg-J. s-a încheiat un antecontract de vânzare cumpărare, prin care promitentul vânzător a înțeles să înstrăineze promitentului cumpărător mai multe suprafețe de teren, respectiv: suprafața de 2.400 m.p situată în tarlaua 82, . prețul de 650 lei/mp; suprafața de 3213 m.p situată în tarlaua 83, ./1 cu prețul de 570 lei/mp și suprafața de 2.524 m.p. situată în tarlaua 83, . de 600 lei/mp, prețul total fiind de 4.905.810 lei.
Din partea promitentului cumpărător actul a fost semnat de Sbîrnaure I. și de T. D. purtând ștampilele Sucursalei Miniere M. și EMC L., iar pentru promitenta vânzătoare, actul era semnat de moștenitorii lui Ancuțeru E., respectiv Ancuțeru Gh I. și Ancuțeru D..
În interogatoriul luat în instanță, Ancuțeru Gh I. a recunoscut că a semnat convenția crezând că va primi uzufruct de pe terenul în litigiu, iar cu privire la preț, a susținut că nu a fost încasat de el.
Tribunalul a apreciat că lipsa formei autentice nu este o cauză de nulitate a antecontractului de vânzare cumpărare și nici lipsa calității de proprietar a lucrului vândut a promitentului vânzător nu constituie cauză de nulitate a antecontractului, întrucât promitentul vânzător se poate obliga să devină proprietarul lucrului ce se vinde.
La data încheierii convenției, Ancuțeru E. nu avea reconstituit dreptul de proprietate prin titlu, ci printr-o hotărâre a comisiei județene nr. 202/15.02.2002 și proces verbal de punere în posesie încheiat la 3.04.1997 precum și HCJ 736/2.04.1997, eliberându-se titlul de proprietate_/22 iulie 1998 pentru Ancuțeru E. ca moștenitoare a soțului ei defunct Ancuțeru G. titlul de proprietate_/30.04.1999 tot pentru Ancuțeru E., ca moștenitoare a soțului ei defunct Ancuțeru G., titlul de proprietate_/11 oct. 2002 pe numele moșt. Ancuțeru I., Ancuțeru M., având ca autori pe Ancuțeru G., I. Polina și titlul de proprietate_/14.04.2008 emis pe numele lui Ancuțeru E. ca moștenitoare a soțului ei defunct Ancuțeru G..
Prin sentința civilă 2706/15.11.2011 a fost admisă în parte acțiunea de partaj succesoral, s-a dezbătut succesiunea autorului Ancuțeru G. între moștenitorii Ancuțeru E. –soție supraviețuitoare, I. Polina – fiică, Ancuțeru G. –fiu și S. G. și Ancuțeru D. (în convenție este trecut cu prenumele de D. ) – nepoți de fiu predecedat Ancuțeru M..
Prin aceeași sentință s-a constatat că Ancuțeru I. a fost declarat renunțător la succesiunea defunctului Ancuțeru G. .
S-a constatat deschisă succesiunea lui Ancuțeru E., decedată la 17.09.1997 având ca moștenitori pe I. I., I. D., I. M., I. A. M., I. G., M. R. și Ancuțeru M., reclamantul Ancuțeru Gh.I., S. G. și Ancuțeru D..
Cu privire la cotele de moștenire s-a reținut că Ancuțeru I. are o cotă de ¼ din bunurile succesorale de pe urma autoarei Ancuțeru E., I. I., I. D., I. M., I. A. M. cu o cotă de câte 1/32 fiecare, I. G., S. Geoergeta, Ancuțeru D., M. R. și Ancuțeru maria cu o cotă de câte 1/8 fiecare.
S-a constatat că în masa succesorală a autoarei Ancuțeru E. au rămas următoarele bunuri terenurile din titlurile de proprietate nr._ din 22.07.1998; nr._ din 30.04.1999; nr._ din 11.10.2002; nr._ din 14.04.2008, cu exceptarea următoarelor suprafețe: teren de 569 m.p situat în tarlaua 31, . 437 m.p situat în tarlaua 31, . 934 m.p, situat în tarlaua 31, . teren de 693 m.p, situat în tarlaua 31, . 2633 m.p).
S-a dispus ieșirea din indiviziune a părților, fiind atribuite bunurile în natură.
Cu privire la convenția încheiată și la procesul verbal din 3.04.1997, instanța a reținut că nu a fost semnată de Ancuțeru E., ea fiind semnată numai de Ancuțeru I. și Ancuțeru D. ( numele corect D.), însă în lotul lui Ancuțeru I. ca urmare a ieșirii din indiviziune se regăsesc terenurile din convenție, după cum urmează: terenul situat în tarlaua 81 . de 2741 mp; terenul din tarlaua 82 . de 440 mp ; terenul din tarlaua 83 . de 2524 mp ,iar terenul situat în tarlaua 82 . de 5620 mp a fost atribuit în lotul nr. 2 lui I. G..
Lipsa calității de proprietar al lucrului vândut a promitentului vânzător nu constituie cauză de nulitate a antecontractului, el poate fi încheiat sub condiție ca promitentul vânzător să devină proprietarul lucrului ce se vinde, adevăratul proprietar nu-și pierde dreptul, ci dacă bunul se află în posesia altei persoane, poate recurge la acțiunea în revendicare, iar dacă stăpânește bunul, va putea opune dreptul său de proprietate celui ce invocă drept titlu actul încheiat cu un neproprietar.
S-a reținut că într-adevăr convenția este încheiată de Ancuțeru Gh I. și Ancuțeru D., dar bunurile ce fac obiectul acesteia au fost dobândite de către Ancuțeru Gh I. prin sentința civilă 2706/2011, astfel că el nu mai poate cere constatarea nulității absolute a convenției pe motivul că autoarea sa nu a semnat convenția .
Pe de altă parte, nulitate absolută a vânzării lucrului altuia are ca punct de plecare împrejurarea că părțile au încheiat contractul, știind că lucrul vândut este proprietatea altei persoane ,ascunzând intenția de a aduce altuia o pagubă ; actul este fondat pe cauză ilicită sau frauduloasă, având ca numitor comun reaua-credință a părților.
S-a reținut că nu rezultă această situație din nici una din probele administrate în cauză, mai mult, așa cum s-a arătat, ieșirea din indiviziune s-a realizat prin sentința civilă 2706/15.11.2011, bunurile ce fac obiectul convenției sunt cuprinse în lotul reclamantului Ancuțeru Gh I., vânzarea lucrului altuia nu este prohibită de lege, ci este supusă numai unei condiții, care dacă se îndeplinește, promisiunea de vânzare-cumpărare devine valabilă.
Cu privire la criticile privind greșita respingere a cererii reconvenționale de către prima instanță, tribunalul a reținut că apelanta are la îndemână acțiunea în realizarea dreptului, îl poate notifica pe Ancuțeru Gh I. pentru a se prezenta la notariat în vederea încheierii în formă autentică a actului, că numai în urma procesului de ieșire din indiviziune acesta a devenit proprietarul terenului și numai în măsura în care acesta refuză, instanța poată să suplinească voința părților.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul.
În motivarea recursului s-a susținut că motivarea instanței de apel privind includerea terenurilor ce au făcut obiectul convenției în lotul reclamantului este străină de natura pricinii și de lege, recurentul prezentând opinia sa asupra stării de fapt. S-a arătat că recurentul a omis la partaj că o parte din terenuri erau deja înstrăinate și că acestea nu mai puteau face obiectul împărțelii .
S-a arătat că este nulă absolut convenția pentru că nu exista titlu de proprietate pentru terenuri, bunul nu era în patrimoniul vânzătorului, persoana care a devenit ulterior proprietar nu și-a dat consimțământul la încheierea convenției, cauză care atrage nulitatea absolută a actului, fiind echivalentă viciului de consimțământ eroare obstacol. S-a susținut că toate părțile contractante știau că bunul aparține altei persoane, pârâta nu a plătit prețul convenit și nu toate terenurile au căzut la partaj în lotul reclamantului, că au fost încălcate regulile referitoare la mandat.
Recurentul a arătat că instanța a fost părtinitoare, subiectivă și superficială, că în practicaua hotărârii s-au menționat alte societăți comerciale ca pârât, fiind admis un apel nedeclarat de parte și schimbat cadrul procesual.
S-a criticat și soluția referitoare la cererea reconvențională, susținându-se că instanța a dat o interpretare greșită acesteia, fiind dată posibilitatea de a fi formulată în viitor o altă cerere.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
C. procesual și identitatea părților au fost corect stabilite de tribunal, nefiind întemeiate criticile formulate sub acest aspect.
Astfel, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtele SNLO Tg.J. și E. Minieră de Carieră L. M., invocând o convenție încheiată în anul 1997 cu S. Lignitului M., care făcea parte la data respectivă din Regia Autonomă a Lignitului O. Tg. J.. De la data încheierii convenției până la data soluționării acțiunii în primă instanță au avut loc mai multe reorganizări ale RA a Lignitului O., astfel că sentința primei instanțe s-a pronunțat în contradictoriu cu . SA, E. Minieră de Carieră M. și S. D. Minieră Tg. J., având în vedere HG 1024/2011.
Apelul a fost declarat de către E. Minieră de Carieră M., care este o sucursală a . SA, pe cererea de apel fiind consemnată titulatura celor trei pârâte, cărora le-au fost înaintate citații de către instanța de apel. Pentru primele termene de judecată instanța de apel a conceptat . SA și S. D. Minieră Tg. J. în calitate de pârâte intimate, această calitate fiind menținută și în practicaua deciziei ( încheierea de dezbateri din 31 octombrie 2012).
În dispozitivul deciziei s-a consemnat că apelul a fost declarat de . SA - S. D. Minieră Tg. J. pentru E. Minieră de Carieră M., ceea ce nu constituie un motiv de nelegalitate a deciziei sau o depășire a cadrului procesual.
Potrivit art. 281 cod procedură civilă, erorile asupra numelui ori calității părților constituie simple erori materiale, care pot fi îndreptate, la cerere sau din oficiu, de instanța care a pronunțat hotărârea, aceste erori nefiind motive de recurs.
Pe de altă parte, menționarea denumirii apelantului în dispozitivul deciziei este corectă deoarece cererea de apel a fost formulată de societatea cu personalitate juridică, adică . SA, pentru sucursale, entități fără personalitate juridică, așa cum rezultă și din hotărârea de guvern care reglementează reorganizarea complexului energetic.
Dovada este făcută și prin mandatele ( împuternicirea) depuse la filele 14 și 60 dosar tribunal, date de . si S. D. Minieră Tg. J., care, prin E. de Carieră M. au fost de acord să fie reprezentate de consilierul juridic din cadrul sucursalei apelante. Mai mult, apelul a fost declarat de directorul complexului, aceeași persoană care a dat și mandatul de reprezentare, iar nu de organe de conducere ale sucursalei iar la termenul când s-au pus concluzii pe fond atât C. E. cât și E. de Carieră M. au fost reprezentate de aceeași persoană fizică.
Soluția dată de tribunal asupra fondului cauzei este legală, actul juridic dedus judecății fiind corect caracterizat ca o promisiune de vânzare cumpărare încheiată între autoarea reclamantului și pârâtă ( aflată la data respectivă într-o altă formă de organizare).
În anul 1997 vânzarea cumpărarea terenurilor era supusă dispozițiilor Legii 18/1991, trebuind să fie încheiată în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute.
Părțile au încheiat un înscris sub semnătură privată, cu valoarea juridică a unui antecontract, care a transmis numai obligațiile ca în viitor actul să fie încheiat în forma cerută de lege ad validitatem, fără a duce la scoaterea bunului din patrimoniul promitentului vânzător.
Recurentul reclamant dă o interpretare greșită acestui act juridic și raportează motivele de nulitate ale convenției la un alt tip de contract și anume cel de vânzare cumpărare.
Terenurile care au făcut obiectul antecontractului încheiat în anul 1997 nu au ieșit din patrimoniul promitentei vânzătoare, prin urmare în mod corect au fost incluse la partajul succesoral, moștenitorii autoarei primind în patrimoniu, la data deschiderii succesiunii, atât activul moștenirii, cât și pasivul, inclusiv obligația ce a fost asumată prin antecontractul încheiat cu pârâta.
Apărarea recurentului în sensul că a omis că o parte din terenuri au fost deja tranzacționate înainte de decesul autoarei și că dacă își amintea despre convenție nu i se includeau în lot terenurile respective, nu constituie motiv de nulitate a convenției, deoarece cauzele de nulitate a convențiilor se raportează la data încheierii acestora, iar nu la o dată ulterioară iar eventuala eroare în care moștenitorii au fost cu privire la stabilirea activului succesoral nu este opozabilă terțului cu care s-a contractat.
Convenția încheiată cu pârâta fiind doar un antecontract de vânzare cumpărare, poate îmbrăca forma înscrisului sub semnătură privată, pentru valabilitatea căruia se cere doar să exprime consimțământul părților și să conțină clauze legale, fără a fi necesar să aibă un număr de înregistrare sau alte elemente de identificare în evidențele contabile ale societății care a fost beneficiarul promisiunii de vânzare cumpărare.
De asemenea, pentru valabilitatea convenției nu se impune ca promitentul vânzător să aibă calitatea de proprietar al bunului vândut, deoarece atunci când se negociază vânzarea bunului altuia, promitentul își asumă obligația de a deveni în viitor proprietar al bunului, această calitate fiind cerută la data când se încheie contractul în formă autentică.
Tribunalul a reținut corect că și în ipoteza vânzării bunului altuia contractul nu este afectat de nulitate absolută, el fiind încheiat de părți sub condiție rezolutorie, nulitatea intervenind doar atunci când părțile contractante urmăresc fraudarea intereselor unui terț, fiind aplicabil principiul potrivit căruia frauda corupe totul.
În cazul încheierii unui antecontract, ca în speță, este indiferent, sub aspectul valabilității convenției, dacă părțile au cunoscut sau nu situația juridică a bunului și cui aparține acest bun, convenția încheiată cu privire la terenuri agricole fiind valabilă chiar și anterior emiterii titlului de proprietate, adică în perioada de timp când pentru reconstituirea dreptului de proprietate conform legii fondului funciar erau emise doar acte primare de punere în posesie.
Antecontractul încheiat între pârâtă și autoarea Ancuțeru E. este valabil chiar dacă nu a fost semnat de autoare, fiind suficientă semnătura mandatarilor acesteia, iar mandatul putea fi dat de autoare chiar și verbal, forma autentică fiind cerută doar la data când se transmitea proprietatea, adică la data încheierii contractului în forma autentică. Cum mandatul face corp comun cu actul în vederea căruia a fost dat, simplul acord al autoarei, exprimat față de descendenții săi, este suficient pentru ca aceștia să poată angaja răspunderea contractuală a ascendentei lor.
Mai mult, pentru terenurile care la partaj au căzut în lotul reclamantului acesta nu mai poate invoca nulitatea convenției pe motiv că a lipsit consimțământul autoarei atunci când a semnat reclamantul antecontractul în numele autoarei, deoarece după deschiderea succesiunii a intervenit confuziunea patrimoniilor și o eventuală lipsă a consimțământului s-a acoperit.
În cauză nu există eroarea obstacol ca viciu de consimțământ, în condițiile art.954 cod civil ( forma în vigoare la data încheierii antecontractului) convenția fiind afectată de nulitate absolută numai atunci când eroare cade asupra substanței obiectului convenției. Atunci când eroarea ca viciu de consimțământ cade asupra persoanei cocontractantului, partea care a fost în eroare poate să ceară nulitatea relativă a convenției, în termenul de prescripție de 3 ani. În orice condiții, reclamantul, ca reprezentant al autoarei nu poate invoca drept motiv de anulare eroarea asupra propriei persoane, o astfel de acțiune fiind doar la îndemâna societății pârâte.
Nu constituie motiv de nulitate a antecontractului de vânzare cumpărare neplata prețului convenit de către beneficiarul cumpărător, pentru aceasta promitentul vânzător având la îndemână alte mijloace procesuale, deoarece în condițiile art. 1264, 1265 cod civil plata prețului nu este o condiție de valabilitate nici pentru vânzare cumpărare, cu atât mai puțin pentru promisiunea vânzării.
Soluția dată de tribunal asupra cererii reconvenționale nu a avut în vedere fondul cauzei iar reclamantul pârât nu are interesul de a critica excepția pusă în discuție de tribunal, pentru că și-ar înrăutăți situația în propria cale de atac. Tribunalul a avut corect în vedere că instanța poate suplini forma autentică a consimțământului părților doar atunci când una din ele refuză să încheie actul în forma autentică, ori o astfel de cerință nu a fost invocată în speță, caz în care în mod corect nu s-a intrat în soluționarea fondului cererii.
Apreciind că nu există motive de nelegalitate a deciziei din apel, în sensul art. 304 cod procedură civilă, recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant Ancuțeru Gh. I. împotriva deciziei civile nr. 486 din 07 Noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți E. Minieră de Carieră M., . SA, I. G., I. I., I. M., S. D. M. Tg. J. Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Februarie 2013.
Președinte, E. B. | Judecător, C. S. | Judecător, G. I. |
Grefier, A. C. |
Red. /tehnored. GI
2ex/11.02.2013
Jud. apel VGhimiș, N.Ș.
j.f.V. M.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 949/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 623/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
