Reintegrare spaţiu locativ. Decizia nr. 477/2013. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 477/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 10-04-2013 în dosarul nr. 41184/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 477/2013
Ședința publică de la 10 Aprilie 2013
Completul compus din:
Președinte: C. T.
Judecător: C. A.
Judecător: V. C.-S.
Grefier: A. H.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de T. E. împotriva deciziei civile nr. 551 din 1 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași, intimată fiind . Iași, având ca obiect reintegrare spațiu locativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefier care învederează aspectele mai sus invocate cu privire la lipsa părților și la modul de îndeplinire al procedurii de citare, că recursul este la al treilea termen de judecată, că intimata . Iași a fost citată cu mențiunea de a răspunde la excepția nulității recursului pentru nemotivare, potrivit dispozițiilor art. 306, 302 indice 1 alineat 1 și art. 303 alineat 2 Cod procedură civilă.
Instanța lasă dosarul la a doua strigare, față de lipsa părților litigante.
La a doua strigare se prezintă recurentul T. E. asistat de avocat G. A., apărător din oficiu urmare admiterii cererii de ajutor public judiciar, lipsă fiind reprezentantul intimatei . Iași.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri cu privire la excepția nulității recursului pentru nemotivare, potrivit dispozițiilor art. 306, 302 ind.1 alin.1 și art. 303 alin. 2 Cod procedură civilă, invocată din oficiu de instanță ca motiv de ordine publică la termenul din 27.02.2013.
Avocat G. A., având cuvântul, lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției nulității recursului, având în vedere că recurentul T. E. a avut unele probleme de sănătate în perioada în care potrivit dispozițiilor legale ar fi trebuit să motiveze recursul, însă nu are dovezi cu privire la această imposibilitate de a depune motivele de recurs.
Instanța, declarând dezbaterile încheiate, în baza art.150 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL:
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 6633/16.02.2012 pronunțată de Judecătoria Iași a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul T. E., cu domiciliul procesual ales în Iași, . nr. 23, ., ., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în Iași, ..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Între reclamant, în calitate de chiriaș, și pârâtă, în calitate de locator, s-a încheiat contractul de închiriere înregistrat sub nr. 787/21.02.1997, având ca obiect locuința situată în Iași, ., . . Acest contract a încetat prin ajungere la termen la data de 18.02.1999, durata sa fiind de doar doi ani.
Prin sent. civ. nr. 2504/19.02.2009, pronunțată în dosarul nr._/245/2008, pârâta a obținut evacuarea reclamantului din imobilul amintit, punând apoi în executare această hotărâre judecătorească, în cadrul dosarului execuțional nr. 269/2010 al B. B. G.. La data de 30.07.2010 reclamantul a fost evacuat din acest imobil.
Prin acțiunea formulată, reclamantul solicită reintegrarea sa în locuință, considerând că pârâta trebuia să-i asigure un spațiu în care să fie transportat, având în vedere că era imobilizat la pat și nu avea însoțitor. În condițiile în care pârâta dispunea de un titlu executoriu - hotărâre judecătorească, în baza căruia s-a făcut evacuarea, iar nicio dispoziție legală aplicabilă speței nu impunea acesteia vreo obligație de natura celei la care face referire reclamantul, nu este întemeiat acest motiv invocat de reclamant în susținerea acțiunii sale.
De asemenea, contrar susținerilor reclamantului, evacuarea a fost amânată de la data inițial stabilită, de 28.07.2010 pentru data de 30.07.2010 (așa cum rezultă din procesul-verbal încheiat la data de 28.07.2010), tocmai pentru a da posibilitatea reclamantului să-și ridice bunurile din imobilul în discuție, avându-se în vedere starea sa de sănătate precară. Iar operațiunea de evacuare, adusă la îndeplinire prin executare silită, nu presupune acordul debitorului în acest sens, executarea silită implicând, prin ipoteză, un refuz al debitorului de a executa de bună-voie dispozițiile din titlul executoriu.
Urmărirea silită și prin poprirea veniturilor, în vederea realizării creanței constând în cheltuieli de executare sau pentru realizarea creanțelor valorificate în cadrul dosarului de executare nr. 13/2011 al B. A. C. (în care creditor este . este de natură a invalida măsura evacuării reclamantului din locuință, măsură dispusă prin sent. civ. nr._/22.10.2001 a Judecătoriei Iași.
Temeiul în drept al acțiunii reclamantului este unul confuz, fiind indicat doar art. 1410 din Codul Civil anterior, ce face referire doar la obiectul contractului de locațiune. Deși i s-a solicitat reclamantului să precizeze temeiul de drept al acțiunii, acesta a insistat în invocarea art. 1410 C.civ. Chiar dacă s-ar considera că intenția reclamantului a fost de a face referire la toate dispozițiile legale ce reglementează contractul de locațiune, arătând doar articolul de început al acestei reglementări în Codul Civil, nu s-a indicat niciun argument care să justifice reintegrarea în locuință a reclamantului, în temeiul acestor dispoziții legale; contractul de locațiune încheiat cu pârâta a încetat încă din data de 18.02.1999, reclamantul nejustificând vreun titlu locativ pentru a ocupa locuința situată în mun. Iași, ., ., . de altfel s-a reținut și în sentința civilă nr. 2504/19.02.2009, pronunțată în dosarul nr._/245/2008, ce constituie titlul executoriu în baza căruia a fost evacuat reclamantul din această locuință.
A apreciat instanța de fond că niciunul dintre motivele invocate în susținerea acțiunii nu este întemeiat, situația familială, de sănătate și financiară a reclamantului îndreptățindu-l, eventual, pe acesta, să apeleze la autoritățile publice în vederea luării unor măsuri de protecție socială, inclusiv acordarea unei locuințe sociale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul T. E. care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că prin acțiunea formulată a arătat că locuința din Iași, ., ., ., jud. Iași a fost nelocuită, ceea ce indica urgență în luarea măsurii de evacuare din locuință. După evacuare s-a procedat la reținerea a jumătate din pensie, cu toate că în urma discuțiilor cu reprezentanții societății aceștia nu au acceptat propunerea sa de a-i opri din pensie ca să poată continua să locuiască în spațiul respectiv.
Mai arată apelantul că în momentul evacuării era imobilizat la pat și nu avea însoțitor, astfel că se impunea să-i fie asigurat un spațiu locativ.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Nu s-au administrat probe noi în apel.
Prin decizia civilă nr. 551 din 01.10.2012, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Iași a respins apelul formulat de reclamantul T. E., împotriva sentinței civile nr.6633/ 16.02.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele considerente de fapt și de drept:
Raportat la probatoriul administrat în cauză și situația de fapt reținută prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.
Faptul că apelantul are o stare de sănătate precară și o situație financiară situată la un nivel foarte scăzut poate constitui temeiul pentru a beneficia de unele măsuri de protecție socială din partea autorităților locale, la cererea lui, însă nu poate conduce la reintegrarea în spațiul din care a fost evacuat, cu atât mai mult cu cât această evacuare s-a realizat ca urmare a punerii în executare a sentinței civile nr. 2504/19.02.2009 pronunțată în dosarul nr._/245/2008.
Aspectele invocate în cererea de apel nu reprezintă motive întemeiate care să conducă la modificarea sentinței primei instanțe.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen, reclamantul T. E., fără însă a indica în cuprinsul cererii motivele de recurs.
Motivele de recurs nu au fost depuse ulterior, prin memoriu separat, astfel cum a menționat recurentul în declarația de recurs în care afirmă că „motivele de recurs le voi depune ulterior”.
La primul termen de judecată din 27.02.2013, Curtea a invocat din oficiu excepția nulității recursului, pentru nemotivare.
Recurentul a formulat cerere de ajutor public judiciar sub forma asistenței juridice gratuite prin avocat, cerere admisă prin încheierea din 19.03.2013.
În cadrul concluziilor pe excepția invocată, apărătorul recurentului a susținut că acesta a avut unele probleme de sănătate în perioada în care potrivit dispozițiilor legale ar fi trebuit să motiveze recursul, însă nu poate produce dovezi cu privire la imposibilitatea motivării recursului.
Având a soluționa cu precădere, potrivit dispozițiilor art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 302 al. 1 lit. c și art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă, excepția nulității cererii de recurs, invocată din oficiu și pusă în discuția contradictorie a părților, Curtea o apreciază întemeiată și prin urmare va constata nulitatea cererii de recurs, întrucât:
Potrivit dispozițiilor art. 302 alin. 1 lit. c Cod procedură civilă „Cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității următoarele mențiuni:(…)motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”, iar potrivit dispozițiilor art. 303 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă „(1)Recursul se va votiva prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs. (2)Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.” Potrivit dispozițiilor art.306 alin.1 Cod procedură civilă, „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal (…)”
Curtea observă că, prin cererea de recurs, recurentul a criticat decizia atacată pe motiv că este „nelegală și netemeinică”, argumentație care, în mod evident, nu poate constitui o motivare în sens procedural, iar dezvoltarea criticilor de nelegalitate nu a mai fost depusă ulterior, prin memoriu separat, astfel cum a menționat recurentul în declarația de recurs.
În considerarea acestor norme imperative, Curtea urmează ca, reținând cazul de nulitate absolută reglementat de art. 306 alin.1 Cod procedură civilă, să constate incidența acestei sancțiuni și să mențină, prin urmare, decizia recurată, potrivit dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de recurentul – reclamant T. E. împotriva deciziei civile nr. 551/01.10.2012 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția I Civilă, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 10 Aprilie 2013.
Președinte, C. T. | Judecător, C. A. | Judecător, V. C.-S. |
Grefier, A. H. |
Redactat T.C.
Tehnoredactat A.H.
02 exemplare/ 18 Aprilie 2013
Tribunalul iași: T. Doinița; S. M.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 326/2013. Curtea de Apel IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 780/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
