Acţiune în constatare. Decizia nr. 606/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 606/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 27-10-2015 în dosarul nr. 606/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 606/2015
Ședința publică de la 27 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător E. G.
Judecător G. P.
Grefier A. H.
S-a luat spre examinare cererea de recurs formulat de către .” SRL, prin lichidator judiciar „Management Reorganizare Lichidare” Iași SPRL, împotriva deciziei civile nr. 666 din 14.05.2015 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, intimați fiind Asociația de P. ., Bendaș A., F. E., T. D. și M. L. N., având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 13 octombrie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta, și când, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise la dosar, pronunțarea s-a amânat pentru 20 octombrie 2015, când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 27 octombrie 2015.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 2957 din 27.02.2014 Judecătoria Iași a admis în parte cererea .” SRL, formulată la data de 12.04.2012, prin lichidator judiciar “Management Reorganizare Lichidare” Iași SPRL, în contradictoriu cu Asociația de P. .. 1B, Iași.
S -a constatat dreptul de folosință al reclamantei cu privire la terasa blocului situat în Municipiul Iași, ., ..
A fost respinsa cererea de constatare a dreptului de proprietate cu privire la imobilul edificat la mansarda blocului situat în Municipiul Iași, ., ..
Pentru a se pronunta astfel, instanța de fond a reținut ca, potrivit contractului autentificat cu nr 3521/ 11.04.2007 la BNP S. Barzu, reclamanta a dobândit dreptul de folosință asupra terasei blocului B1 din Iași. ., acordul fiind dat de către reprezentanții pârâtei.
Astfel, a luat act instanța că, în ceea ce privește primul capăt de cerere, reclamanta a făcut dovada temeiniciei cererii în condițiile în care părțile, de comun acord, au stabilit că reclamanta poate folosi terasa blocului deținut în proprietate de membrii asociației de proprietari.
În ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, instanța a reținut ca acesta este neîntemeiat .
Conform Legii nr. 50 /1991, orice construcție poate fi ridicată numai în urma obținerii autorizației de construire .
Din probele administrate în cauză a rezultat, în mod neîndoielnic, că pârâta a început construcția după ce i s-a eliberat certificatul de urbanism nr. 4441/10.09.2008 (fila 13) dosar, dar fără a avea avizele necesare, inclusiv autorizația de construire.
Acest fapt încalcă normele și, în general, ideea de disciplină în construcții, iar pentru săvârșirea sa reclamanta a fost sancționata contravențional.
Problema care se pune, după eliberarea certificatului de urbanism, este aceea dacă în mod obiectiv sunt îndeplinite cerințele legale pentru autorizarea edificării construcției.
În lipsa documentație legale avizate, instanța a reținut că, în cauză, nu sunt satisfăcute condițiile tehnice (proiectare, protecția mediului etc.) pentru construcția mansardei, ceea ce înseamnă că respectiva construcție nu încalcă nici o normă de natură să pericliteze securitatea acesteia, a persoanelor ce o deservesc sau a utilizatorilor și nici mediul ambiant.
Eliberarea unei autorizații de construire nu constituie, prin ea însăși, un act de oportunitate administrativă, ci este menită să protejeze preventiv valorile și relațiile tehnice economice și de mediu.
De vreme ce această rațiune nu este satisfăcută, iar reclamanta nu a corectat, post factum, absența actului administrativ care sa confirme existența condițiilor necesare, instanța a reținut că cel de al doilea capăt de cerere nu este întemeiat, fapt pentru care a dispus respingerea lui.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs (recalificat apel) ambele părți.
Prin decizia civilă nr. 666 din 14.05.2015, Tribunalul Iași a admis apelul declarat de Asociația de P. Poitiers nr. 63,. sentinței civile nr. 2957 din 27.02.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care a schimbat-o în tot.
A fost respinsa în tot acțiunea formulată de către S.C. “R. C. Group” S.R.L, prin lichidator judiciar “Management Reorganizare Lichidare” Iași S.P.R.L., în contradictoriu cu Asociația de P. Poitiers nr. 63, ..
A fost admisa cererea de intervenție accesorie în interes alăturat apelantei, Asociația de P. Poitiers nr. 63, . de către intervenienții Bendaș A., F. E., T. D., M. L. N..
A fost respins apelul declarat de către S.C. “R. C. Group” S.R.L., prin lichidator judiciar “Management Reorganizare Lichidare”Iași S.P.R.L. împotriva aceleiași sentințe.
Pronuntand aceasta decizie, tribunalul a reținut ca apelul declarat de către Asociația de P. Poitiers nr. 63, . fondat.
Motivul de apel privind încălcarea dreptului său la apărare, prin respingerea cererii de amânare a judecății în ședința publică din 13.02.2014, a fost apreciat ca nefondat.
Asociația pârâtă a formulat cerere de amânare a judecății pentru angajare apărător la primul termen de judecată acordat în fața instanței de fond, 24.05.2012, cerere care a fost admisă prin încheierea din aceeași dată (fila 131), când s-a pus în vedere pârâtei și faptul că este singurul termen acordat pentru lipsă de apărare.
Pentru termenul din 13.02.2014, stabilit pentru continuarea judecății, ulterior casării încheierii din 20.09.2012 prin decizia civilă nr. 2173 din 18.10.2013 a Tribunalului Iași, pârâta a formulat o noua cerere de amânare, pe care instanța de fond a respins-o, motivat de data la care au fost emise citațiile pentru noul termen de judecată (6.12.2013) și în raport de care a apreciat că pârâta a avut timp îndestulător pentru angajarea avocatului.
Tribunalul a considerat ca măsura dispusă de instanța de fond este legală și justificată, primirea citației cu două luni anterior termenului de judecată stabilit asigurand pârâtei o perioada suficientă pentru angajarea apărătorului.
Tribunalul a mai stabilit că admiterea unei cereri de amânare a judecății pentru lipsă de apărare, la termenul din 24.05.2012, exclude admiterea unei noi cereri de amânare pentru lipsă de apărare în fața aceleiași instanțe, câtă vreme, potrivit art.156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța va putea acorda un singur termen pentru lipsa de apărare temeinic motivată.
În consecință măsura dispusă de instanța de fond a fost legală, critica de nelegalitate a încheierii din 13.02.2013, respective a hotărârii, fiind neîntemeiată.
Și motivul de apel privind nelegalitatea sentinței argumentat de incompatibilitatea judecătorului a fost apreciat ca nefondat.
S- a invocat incompatibilitatea prin raportare la încheierea de suspendare a judecății din 18.10.2013 pronunțată de același judecător, încheiere supusă controlului judiciar și care, prin decizia civilă nr.2173/2013 a Tribunalului Iași, a fost casată.
Judecătorul fondului nu a fost incompatibil. Împrejurarea că acesta a pronunțat suspendarea judecății, măsură ce a făcut obiectul controlului judiciar cu consecința casării și trimiterii cauzei pentru continuarea judecății, nu atrage incompatibilitatea judecătorului reînvestit cu soluționarea fondului pricinii, asupra căruia nu există temeiuri a se aprecia că s-a mai pronunțat.
Ca urmare, câtă vreme nu există incompatibilitate, în accepțiunea art. 24 din Cod procedură civilă, decât dacă judecătorul s-a pronunțat asupra fondului sau asupra unei alte probleme litigioase, suspendarea judecății dispusă anterior de către același judecător care a soluționat fondul nu atrage incompatibilitatea sa pentru că măsura suspendării nu presupune raționamente ce țin de fondul pricinii, ci doar de corecta administrare a justiției.
Motivul de apel privind greșita admitere a cererii de constatare a dreptului de folosință asupra terasei blocului a fost considerat ca fondat.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a susținut că cedarea folosinței este probată cu contractul autentificat cu nr. 3521 din 11.04.2007, respectiv declarația autentificată sub nr. 1805/11.04.2007 de către B.N.P. S. B..
Critica apelantei pârâte potrivit căreia acest act nu face dovada transferului dreptului de folosință către reclamantă este întemeiată.
Nu s-a probat existența unui acord de voință al proprietarilor, membri ai asociației, în sensul înstrăinării dreptului de folosință al terasei.
Contractul și declarația, invocate în cererea de chemare în judecată, sunt semnate de către președintele asociației, în absența unui mandat în acest sens.
Procesul-verbal din 4.04.2007 înscrie mențiunea potrivit căreia, în ședința adunării generale extraordinare a Asociației proprietarilor, au fost delegați numiții A. D., Ezariu M. și P. M. să semneze contractul cu societatea reclamantă.
La dosar nu există însă dovada adunării generale invocate și nici a acordului exprimat de către proprietari în acest sens.
Tabelul nominal, aflat la fila 8 verso și fila 9 dosar fond, nu face dovada unei atare adunări, nerezultand din conținutul acestuia data întocmirii sale. S - a înscris in tabelul nominal acceptul generic de instalare în . nou, cu condiția cedării terasei în vederea construirii unei mansarde.
Titulatura acestui tabel nu face nicio trimitere la societatea reclamanta, astfel că intre raportul juridic probat cu contractul autentificat cu nr. 3521 din 11.04.2007, respectiv declarația autentificată sub nr. 1805/11.04.2007 de către B.N.P. S. B., Iași și acest tabel nominal nu poate fi stabilită nicio relație certă.
Pentru aceste motive, tribunalul a concluzionat că instanța de fond a stabilit eronat temeinicia cererii principale privind constatarea existenței dreptului de folosință, invocat în temeiul convenției încheiate cu președintele asociației, a cărui manifestare de voință nu este opozabilă proprietarilor imobilelor din blocul 1B, titulari ai dreptului de folosință asupra căruia s-a dispus și pentru care nu s-a probat o atare manifestare de voință în favoarea reclamantei.
Apelul declarat de către pârâtă, fiind întemeiat în această privință, a fost admis iar sentința a fost reformată în parte, prin respingerea cererii.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 51, 55 din Codul de procedură civilă, a fost admisă și cererea de intervenție accesorie.
Apelul declarat de către S.C. “R. C. Group” S.R.L., prin lichidator judiciar “Management Reorganizare Lichidare” Iași S.P.R.L., a fost apreciat ca nefondat.
Tribunalul a inlaturat critica soluției de respingere a cererii de constatare a dreptului de proprietate asupra imobilului edificat la mansarda blocului situat în Iași, ., ..
Deși instanța de fond a argumentat soluția de respingere a acestei cereri numai prin prisma inexistenței autorizației de construire a mansardei, aspect corect reținut și relevant, tribunalul a constatat cu precădere faptul că imobilul a cărui construcție se invocă nu a fost edificat.
Și asociația de proprietari și intervenienții au susținut că stadiul execuției mansardei este dat de existența scheletului metalic pentru mansarda, așa cum relevă și planșele foto depuse.
Au susținut intervenienții că au suportat individual costul edificării acestui schelet, pe baza documentației tehnice de specialitate, inclusiv a autorizației obținute în nume propriu.
Cu actele depuse la dosar, intervenienții au probat acest fapt.
Reclamanta nu a probat, în persoana sa, nici obținerea documentației tehnice necesare edificării mansardei, nici însuși faptul construirii.
Prin urmare, imobilul a cărui proprietate s-a invocat a fi fost dobândită prin faptul construirii nu a fost construit, astfel că cererea de constatare a dreptului de proprietate asupra acestuia a fost corect respinsă.
Pentru că existența imobilului constituie o condiție prioritară examinării respectării procedurii de autorizare a construirii, tribunalul a stabilit inutilă cercetarea acesteia din urmă.
S.C. “R. C. Group” S.R.L., prin lichidator judiciar “Management Reorganizare Lichidare” Iași S.P.R.L a declarat recurs, considerând că decizia tribunalului este nelegală pentru motivul inscris in art.304 pct. 9 din Codul de procedură civilă.
În motivarea recursului, se sustine ca, in cadrul considerentelor ce au stat la baza pronunțării hotărârii recurate, s-a reținut faptul că nu există acordul membrilor asociației de proprietari cu privire la transmiterea dreptului de folosință asupra mansardei.
Recurenta sustine ca în dovedirea cererii sale a depus la dosar procesul verbal din data de 04.04.2007, care avea atașat tabelul proprietarilor de apartamente din acel imobil cu mențiunea: „Tabel nominal cu locatarii blocului 1B din Iași, . privind acceptul acestora de instalare în . nou cu condiția cedării terasei în vederea construirii unei mansarde":
Tabelul a fost semnat de un număr de 37 de proprietari de apartamente si, pe cale de consecință, motivul reținut de instanța de judecată în justificarea respingerii primului capăt de cerere, respectiv, lipsa acordului exprimat de către proprietari în vederea cedării folosinței mansardei, este neîntemeiat.
Afirma recurenta ca, prin contractul autentificat cu nr. 3521/11.04.2007 de către B.N.P. B. S., Asociația de proprietari ., . de folosință asupra mansardei în favoarea S.C. “R. C. Group” S.R.L.
Acest contract a fost semnat, în numele asociației de proprietari, de către președintele acesteia.
Potrivit dispozițiilor art. 31 alin.1din Legea 230/2007: „Președintele asociației de proprietari reprezintă asociația în derularea contractelor și își asumă obligații în numele acesteia. El reprezintă asociația de proprietari în relațiile cu terții, inclusiv în acțiunile inițiate de asociație împotriva unui proprietar care nu și-a îndeplinit obligațiile față de asociație sau în procesele inițiate de un proprietar care contestă o hotărâre a adunări/ generale a proprietarilor".
Consideră recurenta că nu i se poate opune eventuala lipsă a unei hotărâri din partea adunării generale a proprietarilor, cât timp a fost de bună credință, la momentul încheierii contractului amintit, având convingerea justă ca președintele asociației deține un mandat valabil din partea proprietarilor.
În acest sens, art. 17 alin. 2 din Codul civil: „Cu toate acestea, când cineva, împărtășind o credință comună și invincibilă, a considerat că o persoană are un anumit drept sau o anumită calitate juridică, instanța judecătorească, ținând seama de împrejurări, va putea hotărî că actul încheiat în această stare va produce, față de cei aflat în nici un prejudiciu".
Pe cale de consecință, recurenta solicită să se observe faptul că societății i-a fost cedat în mod valabil dreptul de folosință al mansardei blocului, situat în ., .>
Referitor la cel de al doilea capăt al cererii de chemare în judecată, respectiv dreptul societății de proprietate asupra imobilul edificat ( mansarda blocului situat în mun. Iași, ., .) învederează recurenta că intervenienții au depus, în susținerea cererii lor, certificatul de urbanism nr. 5979/19.12.2008, aviz Salubris nr. 828/12.01.2009, Autorizația de construire nr. 546/04.05.2009, contract de cesiune drept de folosință asupra mansardei autentificat cu nr. 258/06.02.2009, proiect pentru autorizarea construcției martie 2008.
Din analiza acestor înscrisuri, deși niciunul dintre acestea nu probează în mod indubitabil faptul că intervenienții au edificat - prin costuri proprii - apartamentele de la mansardă, instanța a reținut faptul că aceștia au probat acest fapt juridic.
Însă, cu excepția autorizației de construcție, societatea a depus o documentație similară: declarația autentificată cu nr. 1805/11.04.2007 de către B.N.P. S. B. și contractul autentificat sub nr. 3521/11.04.2007 de către B.N.P. S. B., acordul Inspectoratului de Stat în Construcții – I.J.C. Iași nr. A433/_/59/10.08.2008, certificatul de urbanism nr. 4441/10.09.2008, fișa tehnică a D.S.P. Iași, dovada de luare în evidență, proiectul nr. 130/25.05.2008, însă fără a motiva în vreun fel.
Instanța a concluzionat faptul că dovada proprietății a fost făcută de pârâta apelantă.
Astfel, independent de existența sau inexistența autorizației de construcție emisă pe numele constructorului S.C. “R. C. Group” S.R.L., acest fapt nu este de natura să atragă respingerea celui de al doilea capăt de cerere și al apelului.
Intimata, legal citată, nu a depus întâmpinare la dosarul cauzei si nu s-a prezentat in instanta pentru a - si formula aparari.
În recurs nu au fost administrate inscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate, de ansamblul materialului probator administrat în cauză și de prevederile legale incidente, Curtea reține că recursul nu este întemeiat.
Recurenta a formulat critici cu privire la reținerea de către instanța de apel a inexistenței acordului membrilor asociației de proprietari cu privire la transmiterea dreptului de folosință asupra mansardei, făcând trimitere la prevederile art.31 alin.1din Legea 230/2007, care dau dreptul președintelui asociației de proprietari să reprezinte asociația în derularea contractelor și, în același timp, stabilesc faptul că își asumă și obligații în numele acesteia.
Însă, prevederile legale invocate de către recurentă nu sunt aplicabile în prezenta cauză.
În acest sens, Curtea reține că Legea 230/2007 a fost publicată în Monitorul Oficial nr 490 din 23 iulie 2007 și a intrat în vigoare la data de 22 august 2007, iar Asociația de proprietari ., . dreptul de folosință asupra mansardei în favoarea S.C. “R. C. Group” S.R.L. prin contractul autentificat sub nr. 3521/11.04.2007 de către B.N.P. B. S., anterior intrării în vigoare a acestei legi.
Potrivit dispoziției înscrise în art.10 alin.1 din OG nr. 85 din 30 august 2001 privind organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari –sub imperiul căreia s-a încheiat contractul autentificat sub nr. 3521/11.04.2007 - „Inchirierea sau folosirea de catre persoanele fizice ori juridice a spatiilor aflate in proprietatea . face numai prin contract de inchiriere sau de folosinta, semnat din partea asociatiei de proprietari de catre presedinte, pe baza hotararii adunarii generale a proprietarilor, cu acordul proprietarilor direct afectati.
Tribunalul a reținut, în urma reanalizării probatoriului existent la dosarul cauzei (procesul-verbal din 4.04.2007 și tabelul nominal aflat la fila 8 verso și fila 9 din dosarul de fond), că nu s - a făcut dovada întrunirii adunării generale a proprietarilor, ce a fost invocată de către S.C. “R. C. Group” S.R.L, și nici a acordului exprimat de catre proprietari in sensul cedării dreptul de folosință asupra mansardei în favoarea recurentei.
Astfel, Curtea apreciază că tribunalul a aplicat în mod corect aceste prevederi legale la situația de fapt stabilită în apel și care nu mai poate fi schimbată în cadrul căii de atac extraordinare a recursului, în care se exercită numai un control al legalitații hotărârii, nu și al netemeiniciei acesteia.
Curtea nu poate primi nici criticile recurentului referitoare la greșita reținere de către tribunal a faptului că imobilul a cărui construcție se invocă nu a fost edificat și că scheletului metalic pentru mansarda a fost edificat de către intervenienți și nu de către S.C. “R. C. Group” S.R.L .
Și aceste critici au semnificația unei erori în care s-a aflat tribunalul, care a apreciat greșit probele existente la dosar atunci când a stabilit situația de fapt cu privire la cel de – al doilea capăt de cerere.
Însă, ca efect al abrogării punctului 11 al art. 304 – prin O.U.G. nr.138/2000 – referitor la întemeierea hotărârii judecătorești pe o greșeală de fapt decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor, Curtea poate verifica numai criticile de nelegalitate înscrise limitativ în art.304 punctele 1- 9 din Codul de procedură civilă.
Curtea observă că tribunalul a expus, punctual, motivele de fapt și de drept pentru care a admis apelul declarat de Asociația de proprietari ., . – a respins pe cel declarat de ."SRL, astfel că motivarea deciziei recurate este in acord cu dispozițiile art. 261 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedură civilă.
Față de cele ce preced, în baza art. 312 alin.1 teza a – II - a din Codul de procedură civilă, se va respinge recursul declarat de ."SRL, prin lichidator judiciar Management Reorganizare Lichidare SPRL Iași și se va menține decizia tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de ."SRL, prin lichidator judiciar Management Reorganizare Lichidare SPRL Iași, împotriva deciziei civile nr. 666/2015 din 14.05.2015 a Tribunalului Iași, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi - 27.10.2015.
Președinte, C. P. | Judecător, E. G. | Judecător, G. P. |
Grefier, A. H. |
Red.P.G.
Tehnored.P.I./P.G.
2 ex./ 20.11.2015
Tribunalul Iași – T. D.
D. C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 64/2015. Curtea de Apel IAŞI | Uzucapiune. Decizia nr. 359/2015. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
