Grăniţuire. Decizia nr. 59/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 59/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 59/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 59/2015
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2015
Completul compus din:
Președinte: LILIANA PALIHOVICI
Judecător: C.-A. S.
Judecător: A. G.
Grefier: D. G.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de recurenta H. I.-E. împotriva deciziei nr. 772/2014 din 28 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Iași, Secția civilă în contradictoriu cu intimații C. R.-M., C. C. și intimații-intervenienți M. M. și M. V., având ca obiect contestație în anulare – grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat S. S. cu delegație de substituire a doamnei avocat R. R., apărătorul contestatoarei H. I. E. și avocat G. C., apărătorul intimaților C. R. și C. C., lipsă fiind intimații-intervenienți M. M. și M. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că contestația în anulare este la al doilea termen de judecată.
Avocat G. C., apărătorul intimaților C. R. și C. C., depune la dosar împuternicirea avocațială de reprezentare în instanță și concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri prealabile, instanța constată, contestația în anulare în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat S. S., apărătorul contestatoarei H. I. E., având cuvântul solicită admiterea contestației în anulare, casarea deciziei nr. 772/ 28.10.2014 pronunțată de Curtea de Apel Iași, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare către Tribunalul Iași, în complet de recurs, format din trei judecători.
Apreciază apărătorul contestatoarei că, în mod nelegal Curtea de Apel, ca instanță de recurs a respins recursul declarat de recurentă ca inadmisibil, fiind încălcate dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, soluția fiind cea de admitere a recursului și casarea deciziei pronunțată de Tribunal ca instanță de apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în completul legal constituit ca instanță de recurs, format din trei judecători și nicidecum respingerea recursului ca inadmisibil, în condițiile în care prima critică a deciziei pronunțată de tribunal a fost cea menționată a dispozițiilor art. 304 pct. 1, respectiv soluționarea cauzei la Tribunal ca instanță ce nu a fost constituită conform dispozițiilor legale. Solicită admiterea excepției inadmisibilității, în contextul în care recurenta a invocat această critică de nelegalitate a deciziei pronunțată de Tribunalul Iași, a determinat o încălcare a dreptului liberului acces la justiție, la declararea căii de atac, deși legiuitorul a prevăzut prin motivele de casare și pe acesta și a determinat vătămarea în dreptul subiectiv de proprietate, întrucât decizia criticată pe fond, a fost ca urmare a unei expertize nelegal administrate în faza căii de atac, la Tribunal, fiind schimbată situația juridică inițială stabilită.
Consideră apărătorul contestatoarei că, prezența contestație în anulare este admisibilă fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 317 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă. Solicită obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat G. C., apărătorul intimaților C. R. și C. C., având cuvântul precizează că, contestația în anulare reprezintă acea cale extraordinară de atac prin intermediul căreia părților pot obține retractarea unei hotărâri judecătorești irevocabile în cazurile prevăzute de art. 317 Cod procedură civilă, dar numai dacă motivele care o legitimează nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului. Astfel, reluarea aceleași critici și invocarea art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă și în calea extraordinară de atac a contestației în anulare, după ce acestea au fost invocate și soluționate în calea recursului, determină inadmisibilitatea contestației în anulare. Mai mult, decât atât contestatoarea își întemeiază cererea pe motivul expres prevăzut de art. 317 alin. 1 pct. 2 din vechiul Cod de procedură civilă, dar această critică nu se circumscrie situației date, deoarece ar fi trebuit, astfel cum a arătat, ca recurenții să nu fi invocat necompetența în fața instanței de fond, ca instanța să nu fi reținut această excepție din oficiu și ca recursul părții să nu fi ajuns a fi cercetat în fond.
Avocat G. C. solicită respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Declarându-se închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare asupra cauzei de față.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra contestației în anulare de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.12.2014, recurenta H. I.-E. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 772/2014 din 28 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Iași, Secția civilă invocând drept temei dispozițiile art. 317 alin. 1 pct. 2 din vechiul Cod de procedură civilă.
În motivarea contestației în anulare se arată că, în mod nelegal Curtea de Apel - ca instanța de recurs - a respins recursul declarat de ea ca inadmisibil, cu încălcarea art. 304 pct. 1 C.p.c, cand soluția legala ar fi fost de admitere a recursului si de casare a deciziei pronunțate de tribunal ca instanța de apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare către tribunal in complet legal constituit ca instanța de recurs, din 3 judecători.
Sustine ca admiterea excepției inadmisibilității, în contextul in care a invocat aceasta critica de nelegalitate a deciziei pronunțate de Tribunal, a determinat o încălcare a dreptului liberului acces la justiție, la declararea caii de atac, deși legiuitorul a prevăzut printre motivele de casare si pe acesta si a determinat vătămarea dreptului sau de proprietate, întrucât decizia criticata pe fondul sau, ca urmare a unei expertize nelegal administrate în faza caii de atac, la tribunal, a schimbat situația juridica inițial stabilita si îi prejudiciază dreptul de proprietate, prin scăderea unei suprafețe de 78 mp din terenul proprietate.
Arata ca, prin cererea de chemare în judecata a solicitat stabilirea liniei de hotar care desparte proprietățile, iar urmare a stabilirii liniei de hotar, pârâții să fie obligați să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de aproximativ 100 metri pătrați teren situat în ./7), din terenul proprietate personala având număr cadastral_, pe care au acaparat-o din proprietatea sa; obligarea paraților la plata contravalorii unui număr de 2 pomi fructiferi - cireși ce au fost tăiați de către pârâți de pe proprietatea sa; obligarea paraților sa repună terenul în situația anterioara, în sensul ridicării fosei septice si a toaletei amplasate pe terenul proprietatea sa; obligarea paraților la plata lipsei de folosința a acestor suprafețe de teren, in echivalent bănesc, pentru perioada ultimelor 12 luni.
Instanța de fond a dispus admiterea in parte a acțiunii astfel formulate, in sensul "stabilirii liniei de hotar intre proprietatea reclamantei, situata în Iasi, . proprietatea paraților, pe aliniamentul 4,9,6,7, conform schiței anexa la răspunsul la obiecțiunile la raportul de expertiza efectuat în cauza de expert C. V., raport ce constituie anexa la prezenta hotărâre. A obligat parații sa lase in deplina proprietate si liniștita posesie reclamantei, suprafața de 78 mp teren, delimitat de punctele 9,6,7,7,11,10,9, conform schiței anexa 1 la răspunsul la obiecțiunile la raportul de expertiza efectuat in cauza de expert C. V.. A obligat parații sa repună in situația anterioara terenul, in sensul de a ridica construcțiile edificate pe suprafața de 78 mp menționata anterior, cu plata lipsei de folosința, in suma de 3900 lei.
In mod greșit judecătoria, prin sentința pronunțata, a indicat calea de atac ca fiind apelul, pe care îl si declara intimații C., insa, în cursul judecații caii de atac, la Tribunal, a invocat în scris necesitatea recalificării caii de atac ca fiind cea a recursului, chestiune respinsa de Tribunal, cauza fiind judecata in continuare in apel, complet format din 2 judecători.
Din cuprinsul primului motiv de recurs, deși nu a indicat in mod expres textul art. 304 pct. 1 C.p.c. reiese ca aceasta a fost încadrarea juridica data acestui prim motiv de critica a deciziei Tribunalului.
Apreciaza ca instanța de recurs avea posibilitatea sa faca încadrarea din oficiu a acestei critici, pentru ca ea vizează soluționarea cauzei la Tribunal in mod nelegal, in complet de apel.
Legiuitorul a instituit art. 304 pct. 1 C.p.c. cu următorul scop:
Instanța de control trebuia sa verifice legalitatea soluționării cauzei in faza anterioara declarării prezentei cai de atac, pentru a stabili daca completul din faza procesuala anterioara a fost compus cu numărul de judecători prevăzut de lege pentru pricina respectiva.
Acesta este un motiv de casare al hotărârii, care trebuie soluționat de instanța de recurs, cu consecința trimiterii cauzei in rejudecare la tribunal in complet de recurs, format din 3 judecători.
Este un motiv de casare de ordine publica, care a fost dezvoltat in cererea de recurs, cu o motivare ampla si cu trimitere la jurisprudența în materie:
Astfel arata ca, in recurs, a criticat pentru nelegalitatea deciziei sub aspectul calificării caii de atac, soluționata în mod nelegal in complet de apel, pentru următoarele considerente: „Instanța de fond a fost investita cu o cerere ce are ca obiect principal "revendicarea" si capete secundare "grănițuirea" si obligarea paraților la plata lipsei de folosința a terenului ocupat de aceștia fără drept. D. fiind faptul ca cererea în revendicare este evaluabila in bani si a fost indicata o valoare mica, cu mult sub 100.000 lei (necontestata de nici una din părțile litigante, chiar daca instanța de fond a indicat ca si cale de atac apelul, părțile litigante si nici instanța de control nu sunt ținute de aceasta apreciere.
Art. 282 si 2821 C.p.c. stabilesc cadrul procesual al apelului, reglementat ca si cale de atac obișnuita impotriva hotărârilor pronunțate în prima instanța, cu excepția anumitor litigii, printre care litigiile al căror obiect are o valoare de pana la 100.000 lei.
Instanța de control era obligată a verifica dacă instanțele de fond au calificat în mod corect acțiunea, pentru a aprecia asupra numărului căilor de atac prevăzute de lege pentru respectiva acțiune și, implicit asupra compunerii instanței de control.
Apreciaza admisibila contestației în anulare, in temeiul art. 317 al. 1 pct. 2, hotărârea fiind data de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publica privitoare la competenta
Sunt îndeplinite cele doua condiții pentru admisibilitate: hotărârea atacata este irevocabila conform art. 377 al. 2 C.p.c. si motivul contestației sa nu fi putut fi invocat pe calea apelului sau recursului, sens in care expresia folosita trebuie înțeleasa in sensul ca motivele contestației nu au putut fi analizate pe calea apelului sau recursului întrucât aveau nevoie de verificări de fapt in afara dosarului ori recursul a fost respins fără sa fi fost judecat pe fond.
Atunci când hotărârea primei instanțe era susceptibila numai de exercițiul caii de atac a recursului si Tribunalul a judecat însa ca instanța de apel, in complet de 2 judecători, devine incident cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 1 C.p.c. in raport de care recursul va fi admis, iar decizia tribunalului casata cu trimiterea cauzei la aceeași instanța pentru rejudecare, ca instanța de recurs.
Face referire contestatoarea la o . solutii pronuntate de diferite instante de recurs care au invocat și pus în discuție nelegala constituire a completului la tribunalul cu doi judecători, în loc de trei judecători, cauza trebuind a fi calificată drept recurs și nu apel ( art. 304 pct. 1 rap. la 282 1 C.pr.civ.)
Prin concluziile scrise formulate de intimații C. C. și C. R. M. se solicită respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă și menținerea deciziei nr. 772/28.10.2014 pronunțată de Curtea de Apel Iași prin care s-a respins recursul promovat ca inadmisibil.
Procedural, la primul termen de judecată în instanța de control judiciar din apel, după ce a admis cererea de intervenție a numiților M. V. și M. M., a invocat calificarea căii de atac, având în vedere obiectul cauzei, retinand ca este incidenta calea de atac a apelului.
A solicitat, și instanța a primit cererea de efectuare a unei expertize topometrice constatând grave deficiențe ale lucrărilor tehnice la efectuarea expertizelor la instanța de fond.
Coroborând probatoriul administrat și în final reținând concluziile exp. P., Tribunalul a respins acțiunea formulată de reclamantă.
Împotriva soluției Tribunalului Iași reclamanta a formulat recurs arătând că tribunalul a apreciat greșit calea de atac, ca fiind apelul, și a soluționat cererea în complet de doi judecători.
Intimații au invocat și în calea de atac a recursului, nulitatea acestuia pe temeiul inadmisibilității arătand că acțiunea a avut mai multe capete de cerere, important pentru calificarea căii de atac fiind capătul de cerere privind revendicarea.
Instanța de recurs s-a raportat la valoarea obiectului capătului principal de acțiune — revendicare - precizat de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, fila 3, și în încheierea de ședință din 28.10.2013 ca fiind 50 lei/mp, în total 5000 lei, valoare ce a fost necontestată de părți și reținută de instanță.
Astfel, potrivit art. 282 ind. 1 Cod proc. civ., nu sunt supuse apelului, hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei.
În mod corect, Curtea de Apel a apreciat, „potrivit principiului unicității și legalității căilor de atac, că partea nu are deschisă decât o cale de atac, care deja a fost soluționată de Tribunalul Iași, chiar sub denumirea greșită de apel, ceea ce face ca prezentul recurs să fie inadmisibil."
In ce privește prezenta contestația în anulare, aceasta astfel cum a fost reglementată în vechiul Cod de procedură civilă, reprezintă acea cale extraordinară de atac prin intermediul căreia părțile pot obține retractarea unei hotărâri judecătorești irevocabile în cazurile prevăzute de art. 317 C.proc.civ., dar numai dacă motivele care o legitimează nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
Prima condiție de admisibilitate a acestei căi extraordinare de atac este aceea este aceea ca partea să nu fi putut invoca motivele pe care se legitimează în calea recursului.
Or, contestatoare a invocat în recurs, la Curtea de Apel, și chiar a dezvoltat mare parte din motive pe art. 304 pct. 1 C.proc. civ., referitor la „pronunțarea unei decizii de către o instanță necompetentă și neconstituită procedural, în complet colegial de 3 judecători".
Această primă critică din motivele de recurs a fost analizată de către instanța de recurs, susținându-se că „partea nu are deschisă decât o cale de atac, care deja a fost soluționată de Tribunalul Iași".
Astfel, reluarea aceleiași critici si invocarea art. 304 pct. 1 Cod proc. civ. și în calea extraordinară de atac a contestației în anulare, după ce acesta a fost invocat și soluționat în calea recursului, determină inadmisibilitatea contestației în anulare.
În al doilea rând, contestatoarea își întemeiază cererea pe motivul expres prevăzut de art. 317 al. 1 pct. 2 din vechiul Cod.proc.civ. considerând că este aplicabilă situația "când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență".
Consideră că această critică nu se circumscrie situației date, deoarece ar fi trebuit, astfel cum am arătat, ca recurenții să nu fi invocat necompetența în fața instanței de fond, ca instanța să nu fi reținut această excepție din oficiu și ca recursul părții să nu fi ajuns a fi cercetat în fond.
Prin urmare, „dacă excepția de necompetența a fost invocată în fața instanței de fond, iar aceasta a respins-o, calea contestației în anulare devine inadmisibilă. In sprijinul acestei soluții se mai invocă faptul că, în caz contrar, aceeași instanță — contestația în anulare fiind o cale de retractare - ar fi chemată din nou să se pronunțe asupra proprie sale competențe, implicit asupra soluției adoptate deja".
Solicită respingerea contestației în anulare și menținerea deciziei nr. 772/28.10.2014 a Curții de Apel ca temeinică și legală.
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată că nu poate fi primită contestația în anulare, pentru considerentele expuse în cele ce urmează.
Curtea de apel notează că - de principiu - codul de procedură civilă reglementează contestația în anulare ca pe o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere - chiar instanței ce a pronunțat hotărârea atacată - în cazurile și cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.
Prin decizia decizia civila nr. 772/28.10.2014 a Curții de Apel-Sectia civila, atacata cu prezenta contestatie in anulare, a fost respins ca inadmisibil recursul.
Soluționând excepția inadmisibilității cererii de recurs raportat la obiectul de investire a instanței de fond și dispozițiile art. 282 ind.1 Cod procedură civilă Curtea a constatat că este fondată pentru următoarele considerente:
Judecătoria Iași a fost investită cu o acțiune civilă având următoarele capete de acțiune: stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților, obligarea pârâților să-i lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 100 mp, obligarea pârâților la plata contravalorii unui număr de 2 pomi fructiferi, obligarea pârâților să repună terenul în situația anterioară, obligarea pârâților la plata lipsei de folosință a acestor suprafețe de teren.
Curtea a constatat că în raport de obiectul acțiunii, capătul principal de acțiune îl constituie acțiunea în revendicare, aspect necontestat de părți, al cărui obiect este evaluabil în bani.
Valoarea obiectului capătului principal de acțiune a fost precizat de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, fila 3, și în încheierea de ședință din 28 octombrie 2013 ca fiind 50 lei/mp, în total 5000 lei, valoare necontestată de părți și reținută de instanță.
Potrivit art. 282 ind.1 Cod procedură civilă, nu sunt supuse apelului, hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală al căror obiect are o valoare de până la 100 000 lei.
Totodată, Curtea a noteazat că, potrivit principiului unicității și legalității căilor de atac, partea nu are deschisă decât o cale de atac, care deja a fost soluționată de Tribunalul Iași, chiar sub denumirea greșită de apel, ceea ce face ca prezentul recurs să fie inadmisibil.
Curtea a constatat că, raportat la soluționarea recursului pe excepția inadmisibilității, nu poate analiza criticile privind nelegalitatea deciziei.
Față de cele ce preced, recursul a fost respins ca inadmisibil.
In prezenta contestatie in anulare, Curtea noteaza ca, potrivit dispozitiilor art. 317 alin.1 pct.2 Cod procedura civila, hotarârile irevocabile pot fi atacate cu contestatie în anulare când hotarârea a fost data de judecatori cu încalcarea dispozitiilor de ordine publica privitoare la competenta.
Textul citat impune ca și condiție de admisibilitate a contestației în anulare prevăzută de articolul 317 Cod procedură civilă, ca aceste motive să nu fi putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
Textul de lege se refera la competenta generala, materiala sau teritoriala absoluta a instantelor judecatoresti.
Compunerea completului de judecata nu se circumscrie notiunii de competenta a instantelor judecatoresti. Atât nerespectarea competentei absolute cât si nerespectarea dispozitiilor legale privind alcatuirea completului de judecata sunt motive de nelegalitate a hotarârii, primul prevazut de dispozitiile art. 304 pct.3 si cel de-al doilea prevazut de art. 304 pct.1 însa, numai încalcarea dispozitiilor de ordine publica privitoare la competenta poate naste dreptul la formularea unei contestatii în anulare.
In contestatia de fata, contestatoarea a invocat faptul ca hotarârea a fost data tribunal constituit in complet de apel, format din doi judecatori, in conditiile in care tribunalul trebuia sa pronunta decizia in complet de judecata de recurs, constituit din trei judecatori.
Cum împrejurarea invocata nu se încadreaza în notiunea de încalcare a dispozitiilor de ordine publica privitoare la competenta, contestatia în anulare de fata nu poate fi primita, motivele de contestatie în anulare fiind expres si limitativ prevazute de lege datorita caracterului de cale de atac extraordinara al contestatiei.
Astfel cum aratam, prima condiție de admisibilitate a acestei căi extraordinare de atac este aceea, ca aceste motive să nu fi putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
În speță contestatoarea-recurenta H. I.-E. a declarat recurs formuland critici incadrabile in dispozitiile art. 304 pct. 1 C.proc. civ., referitor la „pronunțarea unei decizii de către o instanță necompetentă și neconstituită procedural, în complet colegial de 3 judecători, care au fost analizate de instanța de recurs, retinându-se că: „partea nu are deschisă decât o cale de atac, care deja a fost soluționată de Tribunalul Iași".
Astfel, reluarea aceleiași critici si invocarea art. 304 pct. 1 Cod proc. civ. și în calea extraordinară de atac a contestației în anulare, după ce acesta a fost invocat și soluționat în calea recursului, determină respingerea contestației în anulare.
În raport de aceste considerente expuse anterior, Curtea reține că asemenea motive exced obiectului contestației în anulare și, constatând că, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 317 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă urmează să respingă contestația ca nefondată.
Vazand si disp. art. 274 alin. 1 Cod procedura civila, urmeaza sa oblige contestatoarea să plătească intimaților C. C. și C. R. suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de recurenta H. I.-E. împotriva deciziei nr. 772/2014 din 28 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Iași, Secția civilă.
Obligă contestatoarea să plătească intimaților C. C. și C. R. suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 26 Ianuarie 2015.
Președinte, L. P. | Judecător, C.-A. S. | Judecător, A. G. |
Grefier, D. G. |
Red. / Tehnoredactat
S.C.A.
2 ex./17 februarie 2015
Tehnoredactat
G.D.-
2 ex./17 februarie 2015
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 112/2015. Curtea de Apel IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 64/2015. Curtea de Apel IAŞI → |
|---|
