Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Decizia nr. 408/2015. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 408/2015 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 15-06-2015 în dosarul nr. 408/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 408/2015
Ședința publică de la 15 Iunie 2015
Completul compus din:
Președinte: CLAUDIA-ANTOANELA SUSANU
Judecător: L. P.
Judecător: A. G.
Grefier: D. G.
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de B. I. de Arhitectură T. M. împotriva deciziei civile nr. 1183/2014 din 23.12.2014 și a deciziei civile nr. 187/2015 din 12.02.2015, ambele pronunțate de Tribunalul Iași, Secția Civilă în contradictoriu cu intimații U. A. Teritorială Scheia și C. L. al Comunei Scheia, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta T. M. și avocat B. C. A., cu delegație de substituire a domnului avocat S. I., apărătorul intimaților U. A. Teritorială Scheia și C. L. al Comunei Scheia.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că recursul este la primul termen de judecată; netimbrat cu taxa timbru în cuantum de 200 lei; nu se solicită judecata cauzei în lipsă.
Recurenta M. T. depune la dosar chitanța nr._ din 15.06.2015 privind taxa judiciară de timbru în cuantum de 200 lei și precizări scrise la cererea de recurs formulată.
Avocat B. C. A., depune la dosar delegația de substituire a domnului avocat S. I., apărătorul intimaților U. A. Teritorială Scheia și C. L. al Comunei Scheia.
Instanța, din oficiu, pune în discuția părților excepția inadmisibilității cererii de recurs promovată de B. I. de Arhitectură T. M., având în vedere că procesul se desfășoară potrivit Noului Cod de procedură civilă, față de data formulării cererii de executare silită, respectiv 24 iunie 2013.
Recurenta M. T. solicită admiterea recursului conform precizărilor scrise și a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei.
Avocat B. A., apărătorul intimaților, având cuvântul solicită admiterea excepției privind inadmisibilitatea recursului promovat de B. I. de Arhitectură T. M., raportat la prevederile art. 459 alin. (1) și (6) din Noul Cod de procedură civilă, având în vedere că executarea silită a început sub imperiul Noului Cod de procedură civilă.
Declarându-se închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare asupra excepției privind inadmisibilitatea recursului promovat de B. I. de Arhitectură T. M..
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin decizia civilă nr. 187/2015 din 12.02.2015 pronunțată de Tribunalul Iași, Secția civilă a fost admis apelul declarat de apelanții U. A. Teritorială Șcheia și C. L. al Comunei Șcheia împotriva sentinței civile nr. 8652/19.06.2014 pronunțată de judecătoria Iași care a fost schimbată în parte.
A fost admisă excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită.
A fost admisă contestația la executare formulată de contestatorii U. A. Teritorială Șcheia și C. local Șcheia în contradictoriu cu intimatul B. I. de Arhitectură – T. M..
S-a dispus anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 452/2013 al B.E.J. P. S. S..
Au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii referitoare la respingerea cererii de suspendare, respingerea excepțiilor privind lipsa calității, capacității, a autorității de lucru judecat și a nulității cererii.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, la data de 26.04.2013 creditoarea B. I. de Arhitectură Arhitect T. M. a formulat cererea de executare silită împotriva debitorului C. L. Șcheia pentru punerea în executare a Ordonanței nr. 274/21.10.2010 a Judecătoriei Iași.
Cererea a fost înregistrată sub nr. 452/2013 iar prin încheierea din 15.05.2013 B. P. a dispus înregistrarea cererii de executare silită și deschiderea dosarului de executare cu același număr.
Prin încheierea din 23 mai 2013 Judecătoria Iași a dispus încuviințarea executării silite a titlului executoriu Ordonanță nr 274/21.01.2010 și încheiere din 13.05.2010 dată în dosarul_/245/2009 a Judecătoriei Iași.
La data de 09.07.2013 s-a emis somația în temeiul art. 2 din legea 110/2007 iar la 15.01.2014 s-a emis adresa de înființare a popririi asupra conturilor debitoarei C. L. Șcheia.
Împotriva executării silite a formulat contestație la executare UAT Șcheia și C. L. Șcheia.
În privința cadrului procesual a reținut instanța că sentința pronunțată de către instanța de fond îi are ca intimați atât pe U. A. Teritorială . pe C. L. al Comunie Șcheia astfel încât este justificată declararea căii de atac de către ambele entități.
În privința cererii de suspendare a executării silite formulate de către contestatoare la fond și respinsă de către prima instanță, a reținut Tribunalul că nu rezultă din probatoriul administrat în fața instanței de fond dar nici în apel, necesitatea suspendării executării silite, debitoarea nedovedind crearea unui prejudiciu grav și imposibil de înlăturat, creat acesteia prin continuarea executării silite astfel încât soluția de respingere a cererii de suspendare a executării silite se impune a fi menținută.
În ceea ce privește critica apelantei vizând greșita soluționare a excepției prescripție dreptului de a porni executarea silită Tribunalul a reținut că titlul executoriu în temeiul căruia a pornit executarea este reprezentat de Ordonanța nr 274 din 21 ian 2010 a Judecătoriei Iași. Ordonanța a fost comunicată părților la data de 8.03.2010, potrivit dovezilor de comunicare aflate la filele 27.29 dosar_/245/2009 atașat la prezenta cauză.
Împotriva Ordonanței nu s-a declarat cale de atac. La 13 mai 2010 s-a pronunțat încheierea de îndreptare a erorii materiale din dispozitivul Ordonanței în sensul includerii în dispozitiv a codului fiscal și a reprezentantului debitoarei.
Potrivit disp. art. 405 din Vechiul cod de procedură civilă, dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani dacă legea nu prevede altfel iar termenul de prescripție începe să curgă de la data la care se naște dreptul de a cere executarea silită. În cauză dreptul creditoarei de a cere executarea silită s-a născut la momentul în care Ordonanța 274/2010 a Judecătoriei Iași, hotărâre definitivă, poate fi pusă în executare, respectiv de la momentul la care, după comunicarea acesteia a expirat termenul acordat debitorului pentru plata creanței constate în dispozitivul sentinței, respectiv la data de 8.04.2010. Termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de lege care începe să curgă la 8.04.2010 se împlinește la 8.04.2013, astfel încât depunerea cererii de executare silită la B. P. în vederea începerii executării silite a avut loc după împlinirea termenului de prescripție.
Nu se poate reține incidența vreunui motiv de suspendare sau întrerupere a cursului prescripției. Astfel faptul că în cauză a avut loc o îndreptare a erorii materiale a dispozitivului nu constituie temei de suspendare a cursului prescripției
Nu se poate reține ca termenul de prescripție al dreptului de a cere executarea silită începe să curgă după pronunțarea încheierii de îndreptare a erorii materiale pronunțată din oficiu de Judecătorie, prin încheierea de îndreptare a erorii materiale nefiind modificate aspecte ce țin de caracterul definitiv al titlului executoriu.
Nu se poate reține faptul că în lipsa îndreptării nu s-ar fi putut realiza executarea silită sau că aceasta ar fi fost îngreunată câtă vreme creditoarea nu a depus spre executare titlul. Nici faptul că s-a procedat la învestirea cu formulă executorie a ordonanței în anul 2011 nu constituie un motiv de întrerupere a cursului prescripției.
Motivele de suspendare și respectiv întrerupere ale cursului prescripției sunt expres prevăzute de dispozițiile legale și acestea trebuie invocate și dovedite de către creditor, ori în cauză niciuna dintre apărările intimatei nu constituie motive de suspendare sau întrerupere ale cursului prescripției dreptului de a cere executarea silită.
Tribunalul a apreciat că excepția prescripția dreptului de a cere executarea silită invocată de contestatorii apelanți a fost în mod greșit respinsă de către instanța de fond, aceasta impunându-se a fi admisă.
Ca urmare a admiterii excepție prescripției dreptului de a cere executarea silită a fost admisă contestația la executare formulată de contestatorii U. A. Teritorială Șcheia și C. local Șcheia în contradictoriu cu intimatul B. I. de Arhitectură – T. M. și au fost anulate actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 452/2013 al B.E.J. P. S. S. motivat de faptul că executarea silită nu poate avea loc decât în temeiul unui titlu executoriu iar ordonanța 247/2010 a Judecătoriei Iași și-a pierdut puterea executorie ca urmare a împlinirii termenului de prescripție.
În consecință, tribunalul a admis apelul declarat de apelanții U. A. Teritorială Șcheia și C. L. al Comunei Șcheia împotriva sentinței civile nr. 8652/19.06.2014 pronunțată de judecătoria Iași pe care a schimbat-o în parte, în sensul celor anterior expuse.
Prin decizia nr. 1183 din 23 decembrie 2014, Tribunalul Iași, Secția I civilă a fost admis apelul formulat de apelanții U. A. Teritorială Șcheia și C. local Șcheia împotriva sentinței civile nr. 6853 din 28.04.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, sentință care a fost modifică în parte, în sensul că:
A fost admisă contestația la executare formulată de contestatorii U. A. Teritorială Șcheia și C. local Șcheia în contradictoriu cu intimatul B. I. de Arhitectură – T. M..
S-a dispus anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 451/2013 al B.E.J. P. S. S..
Au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței apelate referitoare la respingerea excepției autorității de lucru judecat și respingerea cererii de suspendare a executării.
S-a luat act de faptul că nu se solicită cheltuieli de judecată de către apelanți.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că, prin cererea adresată primei instanțe contestatoarele U. A. Teritorială Șcheia și C. local Șcheia au solicitat ca în contradictoriu cu intimatul B. I. de Arhitectură – T. M. să se dispună anularea actelor de executare ce formează obiectul dosarului nr. 451/2013 al B. P. S. S. și suspendarea executării silite.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că prin ordonanța nr. 56/2010 a Judecătoriei Iași, apelantul C. local Scheia a fost obligat la plata către intimată, a sumei de 29.999 lei reprezentând preț și a sumei de 5.040,50 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
La data de 26.04.2013 a fost înregistrată la B.E.J. P. S. S., cererea de executare silită formulată de creditorul B. I. de Arhitectură – T. M..
Având în vedere data la care s-a formulat cererea de executare silită, respectiv 26.04.2013 și dispozițiile art. 24 N.C.p.c., instanța de apel a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile Noului Cod de procedură civilă în materia executării silite.
Astfel, conform art. 632 alin. 2 N.C.p.c. constituie titluri executorii hotărârile executorii prevăzute la art. 633, hotărârile cu executare provizorie, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.
În acest sens, art.705 alin. 1 și 2 N.C.p.c. prevede că dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel, iar termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită.
Cu privire la data de la care a început să curgă termenul de 3 ani pentru a obține executarea silită a ordonanței nr. 56/2010 a Judecătoriei Iași, instanța de apel a constatat că această analiză se raportează la dispozițiile O.U.G. 119/2007, act normativ cu caracter special în baza căruia a fost soluționat litigiul ce a făcut obiectul dosarului_/245/2009.
Astfel, conform art. 10 alin. 3 din O.U.G. 119/2007 termenul de platã nu va fi mai mic de 10 zile și nici nu va depãși 30 de zile de la data comunicãrii ordonanței de platã.
Conform art. 12 alin. 3 din O.U.G. 119/2007 cererea în anulare nu suspendã executarea.
De asemenea, art. 14 alin. 1 prevede că ordonanța de platã, devenitã irevocabilã ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii în anulare, constituie titlu executoriu.
În speța de față, ordonanța nr. 56/2010 a Judecătoriei Iași a fost pronunțată la data de 11 ianuarie 2010, și cu toate că la dosar nu există dovezile comunicării acesteia, instanța de apel a reținut ca dată a comunicării 27.01.2010, când a fost promovată cererea în anulare.
Prin urmare, având în vedere că cererea în anulare nu suspendă executarea (art.12 alin 3), instanța de apel a constatat că de la data de 27.01.2010 începe să curgă termenul de 3 ani pentru demararea executării silite.
Acest argument este bazat pe interpretarea dispozițiilor legale citate mai sus, în sensul că acestea se completează, iar articolul 14 alin 1 nu exclude aplicarea dispozițiilor 10 alin. 3 și art. 12 alin. 3 din O.U.G. 119/2007.
Dacă s-ar reține interpretarea art. 14 alin. 1 în sensul că ordonanța de platã împotriva căreia s-a promovat cerere în anulare poate fi pusă în executare doar după respingerea cererii în anulare, s-ar institui reguli diferite cu privire la data de la care se poate pune în executare o ordonanță pronunțată în temeiul, O.U.G. 119/2007, în funcție de promovarea sau nu a unei cereri în anulare, argument care contravine interpretării uniforme a textelor de lege.
Prin urmare, reținând data de 27.01.2010 de la care începe să curgă termenul pentru demararea executării silite, și data de 26.04.2013 când a fost înregistrată la B.E.J. P. S. S. cererea de executare silită, instanța de apel a constatat că termenul de 3 ani s-a împlinit înainte de depunerea cererii de executare silită, aspect care impune aplicarea sancțiunii nulității actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 451/2013. A fost admis apelul în limitele anterior expuse.
Împotriva acestor decizii a declarat recurs B. I. de Arhitectură T. M., criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurenta că deciziile au fost date cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești întrucât debitorul C. L. Șcheia reprezentat de primar, având în instanță reprezentant convențional, Av. S. Ionul S., cu rea credință a consemnat data în care s-au dat Ordonanțele, respectiv înainte de a fi soluționată îndreptarea erorilor materiale, afirmând, tot cu rea credință, că executorul judecătoresc nu a observat prescripția dreptului de a cere executarea silită.
Apreciază recurenta și că, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 al. 2 Cod procedură civilă.
Așa cum rezultă din conținutul contestațiilor la executare formulate în ambele dosare, debitorul C. L. Schela, reprezentat de primar, nu a respectat normele de procedură, această nerespectare conducând – în viziunea recurentei - la nulitatea cererilor.
Solicită desființarea deciziilor nr. 1183 din 23 decembrie 2014 și nr. 187 din 12 februarie 2015 ale Tribunalului lași pentru nulitatea cererilor contestatoarei pentru nerespectarea art. 112,113 și 114, în art. 105, al. 2 și a art. 108, al. 1 Cod Procedură Civilă din 1865, având corespondent art. 194, lit. a, b, c, d din Noul Cod de Procedură Civilă, reprezentând neîndeplinirea cerințelor de exercitare a acțiunii civile constând în lipsa capacității procesuale, în condițiile legii - s-a încălcat Legea nr. 215/2001; lipsa calității procesuale - nerespectarea prevederilor din art. 948, respectiv art. 973 din Codul Civil din 1864, neregularități ce conduc la nulitatea absolută a contestației la executare.
Învederează că, deși toate excepțiile de procedură și fond au fost ridicate și motivate în întâmpinarea depusă la dosar în instanța de fond și instanța de apel nu le-a soluționat.
La termenul de judecată din 15.06.2015, Curtea a pus în dezbaterea contradictorie a părților excepția inadmisibilității recursului invocată de instanță din oficiu, părțile fiind citate cu mențiunea de a răspunde la aceasta.
Analizând cu precădere excepția invocată, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. 1 din Noul Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
Se cuvine a nota că recurenta B. I. de Arhitectură – T. M. a sesizat B.E.J. P. S. S. – la data de 26.04.2013 - cu cererile de executare silită formulate împotriva debitorului C. L. Șcheia pentru punerea în executare a Ordonanței nr. 274/21.10.2010 și a ordonanței nr. 56/2010, ambele pronunțate de Judecătoria Iași, sens în care au fost întocmite dosare de executare silită.
În cadrul celor două dosare de executare silită începute împotriva debitorul C. L. Șcheia, executorul judecătoresc a demarat formalități de executare silită, iar împotriva acestora debitorul a formulat contestații la executare, care au fost admise, în calea de atac a apelului, prin decizia civilă nr. 1183/2014 din 23.12.2014 și decizia civilă nr. 187/2015 din 12.02.2015, ambele pronunțate de Tribunalul Iași, Secția Civilă, dispunându-se anularea actelor de executare începute în dosarele de executare nr. 451/2013 și 452/2013 ale B.E.J. P. S. S..
Împotriva deciziei civile nr. 1183/2014 din 23.12.2014 și a deciziei civile nr. 187/2015 din 12.02.2015, ambele pronunțate de Tribunalul Iași, Secția Civilă a fost declarat prezentul recurs de către B. I. de Arhitectură T. M., ce face obiectul cauzei pendinte.
Curtea notează că prezenta cale de atac este inadmisibilă pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce succed:
Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. 1 din C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta".
Având în vedere data la care s-au formulat cererile de executare silită, respectiv 26.04.2013 și dispozițiile art. 24 N.C.p.c., instanțele de fond și apel au constatat – în mod judicios - că în cauzele respective sunt incidente dispozițiile Noului Cod de procedură civilă în materia executării silite.
Potrivit dispozițiilor art. 717 din Noul Cod de procedură civilă, hotărârea pronunțată cu privire la contestația la executare poate fi atacată numai cu apel.
În cauză, B. I. de Arhitectură T. M. a uzat de calea de atac a apelului, iar Tribunalul Iași - Secția Civilă, potrivit competenței stabilite prin art. 466 alin.1 Noul Cod procedură civilă, prin decizia civilă nr. 1183/2014 din 23.12.2014 și decizia civilă nr. 187/2015 din 12.02.2015 a dispus anularea actelor de executare începute în dosarele de executare nr. 451/2013 și 452/2013 ale B.E.J. P. S. S..
În consecință, în temeiul art. 457 alin. 1 din C. proc. civ. și art. XVIII alin. 2 din Legea nr. 2/2013 raportat la art. 483 alin. 2 din C. proc. Civ, deciziile tribunalului fiind pronunțate în apel și, deci, definitive, în noua viziune legislativă consacrată de Noul Cod de procedură civilă, nu mai puteau fi atacate cu un nou recurs la curtea de apel.
În raport de cele expuse anterior, instanța de recurs nu are căderea de a analiza aspectele de pretinsă nelegalitate ale deciziilor nr. 1183/2014 din 23.12.2014 și nr. 187/2015 din 12.02.2015, ambele pronunțate de Tribunalul Iași, pe care le invocă recurenta în prezenta cale de atac.
Față de cele ce preced, în baza art. 496 al. 1 Cod procedură civilă, se va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de B. I. de Arhitectură T. M. împotriva deciziei civile nr. 1183/2014 din 23.12.2014 și a deciziei civile nr. 187/2015 din 12.02.2015, ambele pronunțate de Tribunalul Iași, Secția Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de B. I. de Arhitectură T. M. împotriva deciziei civile nr. 1183/2014 din 23.12.2014 și a deciziei civile nr. 187/2015 din 12.02.2015, ambele pronunțate de Tribunalul Iași, Secția Civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 15.06.2015.
Președinte, C.-A. S. | Judecător, L. P. | Judecător, A. G. |
Grefier, D. G. |
Red./ Tehnoredactat
S.C.A.
2 ex./30 iunie 2015
Tehnoredactat
G.D.
2 ex./30 iunie 2015
Tribunalul Iași:
- C. C. E.
- R. C.
Jud. fond: P. D.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 1688/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 409/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
