Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1569/2012. Curtea de Apel IAŞI

Decizia nr. 1569/2012 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 26-10-2012 în dosarul nr. 1569/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1569/2012

Ședința publică de la 26 Octombrie 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE G. P.

Judecător E. G.

Judecător C. P.

Grefier I. P.

S-a luat spre examinare recursul formulat de către V. I. I. împotriva deciziei civile nr. 42 din 23.01.2012 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, intimată fiind Crîșmaruc ( fostă M.) C., având ca obiect revendicare imobiliară.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul V. I. I. asistat de avocat C. N. și avocat C. I. F. pentru intimata Crîșmaruc (M.) C., lipsă fiind aceasta din urmă.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen, prin încheierea din data de 12.10.2012 s-a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de către recurentul V. I. I. sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru; prin serviciul registratură s-au depus la dosar concluzii scrise de către intimata Crîșmaruc (M.) C.; s-a solicitat judecata în lipsă.

Instanța acordă cuvântul părților pe excepția inadmisibilității cererii de recurs formulată de V. I. I..

Avocat C. N. pentru recurentul V. I. I. solicită respingerea excepției. Arată că nu ar fi corect să fie sancționat recurentul pentru că nu s-a precizat corect la instanța de fond valoarea terenului.

Avocat C. I. F. pentru intimata Crîșmaruc (M.) C. solicită respingerea excepției. Arată că în cazul admiterii excepției s-ar casa decizia atacată și s-ar trimite cauza spre rejudecare, ceea ce le-ar fi defavorabil.

Declarând dezbaterile închise, Curtea rămâne în pronunțare pe excepția inadmisibilității cererii de recurs formulată de V. I. I..

După deliberare,

CURTEA DE APEL

Prin sentința civilă nr. 9664/18 mai 2011 Judecătoria Iași hotărăște:

Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta Crîșmaruc C. cu domiciliul ales în Iași, .. 5, ., parter, . avocat C. I.-F. în contradictor cu pârâtul V. I. I. cu domiciliul în Iași, stradela Plopii fără soț, nr.3.

Obligă pe pârât să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 28,03 mp teren delimitat de punctele B,C,D,46,45,44,B pe schița anexă nr.2 a raportului de expertiză întocmit de expertul D. R. ce face parte integrantă din prezenta (f. 44 dosar).

Obligă pe pârât să desființeze gardul edificat de terenul proprietatea reclamantei în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, iar în caz de neconfirmare autorizează pe reclamantă să-l desființeze pe cheltuiala pârâtului.

Prezenta hotărâre ține loc de act autentic de vânzare cumpărare pentru suprafețele de 12,06 m.p. delimitate de punctele A,29,E,22,5,A și 4,90 mp teren delimitată de punctele 6,A,5,22,E,21,6 pe aceeași schiță anexă.

Obligă pe pârât să plătească reclamantei suma de 2794,40 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință judecătoria reține următoarele:

Reclamanta a cumpărat de la pârât un contract de vânzare-cumpărare întocmit în formă autentică de BNP Z. G. suprafața de 602,58 mp teren situat în Iași, stradela Plopii fără soț, identificat cu nr. cadastral 7141 amplasat în tarlaua 137, ./5), însă aceasta stăpânește doar suprafața de 592,81 mp delimitată de punctele 3, 9, 10, 11, 43, 42, 41, 39, 38, 37, 36, 35, 46, 45, 44, 29, 21, 6, 40, 4, 3, pe schița anexă nr. 1 (f.43) întocmită de expertul D. R..

Pârâtul ocupă abuziv suprafața de 28,03 mp teren delimitat de punctele de B,C,D,46,45,44,B pe schița anexă nr.2 a raportului de expertiză (f. 44).

Pârâtul V. I.I. a declarat apel, respins prin decizia nr.42/23 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași – secția I civilă.

Analizând motivele de apel raportat la probatoriile administrate în cauză, tribunalul a constatat că potrivit raportului de expertiză întocmit de expert D. R. pârâtul ocupă abuziv 28,03 mp din terenul intimatului, suprafața fiind delimitată de punctele B, C, D, 46, 45, 44, B în schița anexă nr. 2, pe aliniamentul B-44-45-46-D-C pârâtul urmează să desființeze gardul prin care a împrejmuit suprafața ce nu i s cuvine din proprietatea reclamantei.

În acest sens, declarația martorului C. P. coroborată cu concluziile expertizei R. D. dovedesc că cererea intimatului de revendicare și de ridicare a gardului este întemeiată.

Referitor la înscrisul sub semnătură privată din 25.01.2002, tribunalul a constatat că prin acest act intitulat de părți „Proces verbal” apelantul i-a promis vânzarea a două suprafețe de teren de 12,06 mp delimitată de punctele A, 29, E, 22, 5, A și de 4,90 mp delimitată de punctele 6, A, 5, 22, E, 21, 6 pentru suma de 3.000.000 ROL. Înscrisul s-a încheiat în prezența martorului C. P., iar prețul a fost achitat în două tranșe ce s-a consemnat în două chitanțe semnate de părți. De asemenea obiectul antecontractului este bine definit și înstrăinarea celor două suprafețe de teren de 171 m2 în total.

Întrucât apelantul a refuzat să se prezinte la notariat în vederea întocmirii actelor autentice de vânzare-cumpărare în mod corect, instanța de fond dând eficiență dispozițiilor art. 1073-1077 cod civil a dispus ca prezenta hotărâre să țină loc de act de vânzare-cumpărare pentru suprafețele de 1,06 mp și 4,90 mp astfel cum au fost delimitate de expert.

Fiind partea căzută în pretenții, respectiv cea care a pierdut procesul, în baza art. 274 Cod procedură civilă a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză de către reclamantă.

Față de cele ce preced, tribunalul a să respins apelul și pe cale de consecință, în baza art. 296 Cod procedură civilă a păstrat ca legală și temeinică sentința primei instanțe.

Nefiind dovedite cheltuielile de judecată efectuate în apel, s-a respinge cererea intimatei de acordare a acestora.

Pârâtul V. I.I. a declarat recura împotriva deciziei civile nr.42/2012 a Tribunalului Iași invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia.

Susține recurentul că decizia este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Astfel, în expertiza efectuată proprietățile părților nu au fost corect identificate, expertul deviind de la dimensiunile frontului stradal înstrăinat. Astfel, la vânzare deschiderea frontului stradal a terenului achiziționat de M. Celia era de 5 m liniari, iar prin expertiză se rețin 16 m. liniari. Deschiderea a fost creată de către reclamantă prin încălcarea dreptului de proprietate al pârâtului.

Recurentul susține că procesul verbal reprezentând promisiunea de vânzare nu conferă reclamantei vreun drept de proprietate, condiție esențială pentru promovarea unei acțiuni în revendicare imobiliară.

Procesul-verbal din 25 iunie 2002 nu este un act translativ de proprietate, iar înscrisul numit „chitanță”, depus în apel, nu are valoarea unei convenții de vânzare-cumpărare nefiind întocmit în forma autentică cerută de lege pentru valabilitatea convențiilor de vânzare a terenurilor (art.67 Legea nr.18/1991, art.2 Legea nr.54/1998).

Cu privire la capătul de cerere privind desființarea gardului, instanța nu putea admite cererea decât în parte, respectiv cu privire la gardul edificat pe linia de hotar situată între punctele 44-35, însă instanța nu a fost investită cu o cerere în grănițuirea celor două proprietăți.

Recurentul consideră că instanțele au dat înscrisului intitulat „proces-verbal” o eficiență juridică în afara legii.

În baza principiului conversiunii actelor juridice, consacrat de art. 978 Cod civil, actele nule ca și acte de vânzare-cumpărare pot fi valorificate totuși ca și antecontracte de vânzare-cumpărare dar numai în condițiile prevăzute de lege. Potrivit prevederilor art. 5 alin. 2 din Titlul X din Legea nr. 247/2005, în situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract. Potrivit prevederilor art. 2 și 14 din Legea nr. 54/1998 privind circulația juridică a terenurilor (abrogata prin Legea nr. 247/2005), terenurile situate în intravilan și extravilan pot fi înstrăinate și dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în forma autentică, sancțiunea pentru nerespectarea formei autentice fiind nulitatea absoluta.

Procesul verbal intervenit între părți nu are valoarea unei promisiuni de vânzare și a fost contestat de pârât. Acesta a arătat în mai multe rânduri, faptul ca nu a primit nici o suma de bani cu titlu de preț, mai mult decât atât rezulta clar faptul ca la semnarea convenției nu a primit bani, mențiune făcuta lingă semnătura sa.

Nota făcuta în josul paginii prin care M. Celia și-a atribuit încă 5,25 mp, majorând suprafața promisa spre vânzare la 22,25 m.p. este un fals grosolan iar semnăturile pârâtului V. și a martorului C. P. sunt executate tot de reclamanta .

Pentru a hotărî pronunțarea unei hotărâri care ține loc de act de vânzare-cumpărare, instanța trebuia să verifice următoarele aspecte:

- faptul că obiectul promisiunii intitulată „proces-verbal, nu este determinat sau determinabil, așa încât reclamanta prin acțiunea de fata cere pronunțarea unei hotărâri pentru oricare suprafața aparține pârâtului V..

- dacă reclamanta a plătit vreun preț, ori daca reclamanta l-a chemat la notariat, ori l-a pus în întârziere iar pârâtul a refuzat sa se prezinte la o data stabilită în concret.

Din conținutul procesului verbal nu rezulta o data la care părțile urmează a se prezenta pentru a perfecta în condițiile legii o convenție autentica de vânzare-cumpărare.

În primul rând, aceasta convenție încheiată în anul 2002 nu a mai fost finalizată de către părți din culpa reclamantei, care nu a mai insistat în vânzare ulterior acestei date. Prin procesul verbal nu a fost stabilită nici o dată până la care părțile să încheie vânzarea, iar reclamanta nu l-a chemat pe pârât la notariat. Pentru a putea admite aceasta cerere se cere ca reclamanta sa dovedească faptul ca pârâtul refuza cu rea-credința îndeplinirea acestei obligații.

De la momentul când a constatat ca reclamanta s-a extins cu ridicarea locuinței, mult peste convenția lor, între cele doua părți au apărut conflicte care au degenerat până la agresiuni și dosare penale, iar în aceste condiții pârâtul nu a mai primit prețul de 3.000.000 lei.

Pentru aceste critici recurentul V. I. I. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recurentul și-a întemeiat criticile pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

La termenul de judecată din 1 iunie 2012 instanța a invocat excepția inadmisibilități recursului față de dispozițiile art.282 ind.1 Cod procedură civilă.

Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului conform art.137 Cod procedură civilă Curtea reține că aceasta este întemeiată.

Reclamanta Crîșmaruc C. a sesizat instanța de judecată cu o acțiune având următoarele capete de cerere:

- obligarea pârâtului V. I.I. la a-i lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 52,58 mp teren intravilan;

- obligarea pârâtului de a desființa gardul dintre proprietăți;

- pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 22,25 mp teren.

La solicitarea instanței, recurentul V. I. a precizat că terenul în suprafață de 52,58 mp are o valoare de 35.491,5 lei (52,58 mp x 15 Euro = 788,7 Euro), iar terenul în suprafață de 22,25 mp, are o valoare de 15.018,75 lei (22,25 mp x 15 Euro = 333,77 Euro).

Având în vedere dispozițiile art.299 raportat la art.282 ind.1 Cod procedură civilă, rezultă că obiectul recursului, cale extraordinară de atac, este reglementat în mod expres, fie în legea de procedură civilă, fie în legi speciale.

În acest context, exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalității, potrivit căruia căile de atac sunt instituite prin lege, ceea ce înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege.

În acest sens, calificarea greșită dată de către instanță cererii introductive ori căii de atac exercitate și, pe cale de consecință, pronunțarea unei hotărâri judecătorești corespunzătoare acestei calificări, nu poate răpi dreptul părții la respectiva cale de atac, întrucât căile de atac nu sunt cele menționate în hotărârea atacată, ci acelea prevăzute de lege.

În speță, se constată că erau aplicabile dispozițiile art.282 ind.1 Cod procedură civilă, termenul de „litigiu” folosit de legiuitor desemnând toate acțiunile cu caracter patrimonial, calificate ca atare, prin raportare la obiectul acestora, care privește în mod direct o valoare patrimonială și un act juridic al cărui obiect este un drept evaluabil în bani.

Acțiunea reclamantei privește un drept real imobiliar, deci are un caracter patrimonial, valoarea imobilelor fiind inferioară sumei de 100.000 lei, situație în care hotărârea primei instanțe este supusă căii de atac a recursului, conform art.282 ind.1 Cod procedură civilă.

Admiterea atacării hotărârii judecătorești cu o altă cale decât aceea stabilită de lege constituie o încălcare a principiului legalității acestora, consacrat de legea procesual civilă în concordanță cu principiul statuat prin art.129 din Constituția României, care satisface exigențele art.21 din Legea fundamentală, privind liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil, reglementate prin Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În consecință, Curtea va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de către V. I. I. împotriva deciziei civile nr.42/23 ianuarie 2012 pronunțață de Tribunalului Iași

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de către V. I. I. împotriva deciziei nr. 42/23 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 26 octombrie 2012.

Președinte,

G. P.

Judecător,

E. G.

Judecător,

C. P.

Grefier,

I. P.

Red. P.C.

Tehnored.P.I.

2 ex. – 21.06.2012

Tribunalul Iași – S. M.

S. A.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1569/2012. Curtea de Apel IAŞI