Validare poprire. Decizia nr. 1584/2012. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1584/2012 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 29-10-2012 în dosarul nr. 1584/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1584/2012
Ședința publică de la 29 Octombrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. P.
Judecător C.-A. S.
Judecător A. G.
Grefier C. L.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect validare poprire privind recursul formulat de O. C.-V. împotriva deciziei civile nr. 405 din 11.06.2012 pronunțată de Tribunalul Iași, intimați fiind M. C. I. Iași, F. I. C. și Primăria Municipiului P..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul asupra cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare și lipsa părților, că este al doilea termen de judecată, cauza fiind amânată pentru a fi citate părțile cu mențiunea să răspundă la excepția inadmisibilității recursului, că se solicită judecata cauzei în lipsă.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Având în vedere că părțile nu s-au prezentat, că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 3002/31.10.2011pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
„Respinge, ca neîntemeiate, excepțiile lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei municipiului P. și a lipsei calității procesuale pasive a aceleiași instituții, invocate de terțul poprit, prin întâmpinare.
Admite în parte cererea formulată de creditoarea M. C. I., cu sediul în mun. Iași, ., nr. 20-22, jud. Iași, în contradictoriu cu debitorii O. C. V., cu domiciliul în mun. P., .. 19, ., . și F. I. C., cu domiciliul în mun. P., .. 1, jud. Iași și terțul poprit Primăria municipiului P., cu sediul în mun. P..
Dispune validarea popririi înființată prin adresa emisă în data de 30.11. 2011 de către executorul judecătoresc C. L. N., în dosarul de executare silită nr. 350/2010 și obligă terțul poprit să plătească creditorului sumele datorate debitoarei până la concurența sumei de 7.500,96 lei.”
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 26.05.2011, sub numărul_, creditoarea M. C. I.. a solicitat, în contradictoriu cu debitorii O. C.-V. și F. I., terțul poprit Primăria municipiului P., validarea popririi înființată asupra veniturilor salariale ale debitorilor până la concurența sumei de 8045,96 lei reprezentând credit restant la data formulării cererii și cheltuieli de executare. În motivarea cererii, creditoarea a arătat că la data de 26.05.2008 debitorul O. C.-V. contractat un credit în valoare totală de 3.500 lei, credit ce a fost garantat de F. I., care s-a obligat în solidar la plata creditului acordat. S-a învederat că fidejusorul a renunțat la beneficiul de discuțiune și s-a obligat în mod solidar cu beneficiarul împrumutului și cu ceilalți fidejusori, în conformitate cu dispozițiile art. 11 din contractul de împrumut nr. 9738/2009.
S-a menționat că, deși terțului poprit i-a fost comunicată adresa de înființare a popririi, acesta nu a consemnat suma de bani urmărită și nici nu a comunicat executorului că debitorii nu ar mai fi angajații săi.
În probațiune, creditoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În drept, cererea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 373, 452 și 460 Cod procedură civilă.
În conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 din Codul de procedură civilă, creditoarea a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 20 lei și timbru judiciar de 0,30 lei.
Debitorii, deși legal citați, conform proceselor - verbale de îndeplinire a procedurii de citare (filele 59 și 60), nu au formulat întâmpinare și nici nu s-au prezentat în instanță pentru a-și susține poziția procesuală.
Prin înscrisul intitulat "precizări", calificat de instanță ca având natura juridică a unei întâmpinări,(fila 65), terțul poprit, Primăria Municipiului P., a invocat excepțiile lipsei capacității procesuale de folosință și a lipsei calității procesuale pasive, solicitând, pe fondul cauzei, respingerea ca neîntemeiată a cererii.
Sub aspectul excepției lipsei capacității procesuale de folosință, terțul poprit a învederat că în conformitate cu dispozițiile art. 77 din Legea nr. 215/2001, Primăria este o structură funcțională fără a avea folosința drepturilor civile.
În susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive, terțul poprit a învederat că nu există identitate între persoana pârâtului și persoana obligată în raportul juridic obligațional.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că veniturile personalului bugetar au fost afectate de tăierile salariale, existând o diferență considerabilă între veniturile obținute de debitori în cursul anului 2009 și veniturile actuale și că pot opera doar o reținere de 1/3 din veniturile lunare ale numitului O. C. V..
Instanța a încuviințat, la cererea creditoarei, proba cu înscrisuri.
S-a atașat, în copie, dosarul de executare nr. 350/2010.(filele 23-55).
Instanța a rămas în pronunțare pe excepțiile lipsei capacității procesuale de folosință și a lipsei calității procesuale pasive a terțului poprit, pe care, analizându-le cu prioritate față de fondul cauzei, le apreciază ca fiind neîntemeiate, pentru următoarele considerente.
Capacitatea procesuală de folosință reprezintă aplicarea în plan procesual a capacității de folosință, fiind consacrată regula cu caracter general prevăzută de art. 41 alin. 1 Cod procedură civilă.
Cu toate acestea, dispozițiile art. 41 alin. 2 Cod procedură civilă, prevăd o derogare de la regula sus-menționată pentru "asociațiile și societățile fără personalitate juridică", ce pot sta în judecată ca pârâte, cu condiția de a avea organe proprii de conducere.
Rezultă prin urmare că, în cazul entităților sus-menționate, eventuala lipsă a capacității procesuale de folosință nu constituie un impediment pentru acționarea acestora în judecată ca pârâte, nefiind deci un aspect de natură să împiedice/întârzie soluționarea cauzei, pentru a putea fi valorificat prin intermediul unor excepții procesuale.
Chiar dacă, terminologic, s-ar părea că "structura funcțională" reprezentată de Primărie nu corespunde sensului de asociație și, cu atât mai puțin celui de societate, nu mai puțin, prin prisma atribuțiilor conferite acestei "unități" prin lege, corespunde rațiunii avute în vedere de excepția indicată de art. 41 alin. 2 Cod proc.civ., Primăria fiind reprezentată în relații cu terții de către primar.
Deși primăria nu este definită de lege ca o persoană de drept public sau ca un subiect de drept administrativ de sine - stătător, respingerea unei cereri de chemare în judecată în care figurează ca pârâtă primăria, ca efect al admiterii excepției lipsei capacității juridice a acesteia, ar fi disproporționată față de interesul protejat prin normele care guvernează un astfel de litigiu.
În sprijinul opiniei enunțate, pot fi invocate, pe scurt, câteva argumente:
- noțiunea sui generis de „structură funcțională” instituită prin prevederea legală obligă interpretul legii la un demers de interpretare a art. 77 din Legea nr. 215/2001, pentru clarificarea posibilității includerii acestei noțiuni în categoriile conceptuale cu care operează contenciosul administrativ. Potrivit regulii de interpretare logică prevăzute de art. 978 Cod civil, legea civilă trebuie interpretată în sensul aplicării ei, iar nu în sensul neaplicării (actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat).
- în cazul primăriei, legiuitorul nu s-a oprit la soluția de a o califica pur și simplu drept sediul în care autoritatea locală își desfășoară activitatea, așa cum a făcut-o în privința prefecturii, prin art.3 din Legea nr. 340/2004, republicată, care definește prefectura drept sediul instituției prefectului
- „structura funcțională” prevăzută de art. 77 din Legea nr. 215/2001 include primarul și aduce la îndeplinire dispozițiile acestuia;
Prin urmare, instanța va respinge excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei municipiului P., ca neîntemeiată.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța reține că aceasta ar presupune inexistența unei identități între persoana împotriva căreia se formulează cererea, în calitate de pârât și cea care este subiect pasiv în raportul juridic obligațional, justificarea unei asemenea identități trebuind făcută de reclamant, prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care aceasta se întemeiază.
În cazul unei cereri de validare poprire, cum este prezenta, calitatea de terț poprit este dată, pe de o parte, de existența unei adrese de înființare a popririi, care-l are drept subiect și, pe de altă parte de existența unor raporturi contractuale/legale în temeiul cărora persona chemată în judecată în această calitate datorează sau va datora sume de bani debitorului.
Prin prisma celor de mai-sus, instanța reține că Primăria municipiului P. a fost cea care a întocmit adeverințele de venit pentru cei doi debitori (filele 12-13), adeverințe care au stat la baza încheierii contractului de credit, rezultând că instituția angajatoare este tocmai Primăria, iar în temeiul acestor adeverințe au fost emise adresele de înființare ale popririi de la filele 14-15.
Prin urmare, Primăria are calitate procesuală pasivă în cauză, în calitate de terț poprit, acesta fiind și motivul pentru care interpretarea dispozițiilor art. 41 alin. 2 Cod proc. civ s-a făcut în sensul asigurării unei depline eficacități a acestora; în caz contrar, creditorul ar fi lipsit de posibilitatea practică de a-și recupera creanța, prin poprirea unității angajatoare, motiv pentru care instanța va respinge și această excepție.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin contractul de împrumut nr. 8776/26.05.2008 (filele 26-27), creditoarea M. C. I.., în calitate de împrumutător, i-a acordat debitorului O. C.-V. un credit pentru nevoi personale, în cuantum de 3500 lei, pe termen de 36 luni, cu obligația, pentru acesta din urmă, de a rambursa suma împrumutată, în rate lunare, conform graficului de rambursare de la fila 28.
Împrumutul a fost girat de debitorul F. I.-C., care s-a obligat în solidar cu împrumutatul și ceilalți fidejusori pentru rambursarea împrumutului (art. 5 din contract), renunțând, în conformitate cu stipulațiile prevăzute la art. 11 din contract, la beneficiul discuției și al diviziunii, respectiv la dreptul de a cere să fie urmărite mai întâi bunurile împrumutatului și la dreptul de a cere ca datoria să fie divizibilă pe fidejusori.
Urmare a neîndeplinirii de către împrumutat a obligațiilor asumate, de plată a ratelor scadente conform graficului eșalonat, în temeiul titlului executoriu (contractul de împrumut nr. 8776/26.05.2008), s-a dispus de către Judecătoria P., prin încheierea nr. 1665 pronunțată în data de 26.10.2010, încuviințarea executării silite în temeiul titlului executoriu menționat.
S-a constituit dosarul de executare silită nr. 200/2010, în care s-a emis adresa din 30.11.2010, (fila 38) primită de terțul poprit la 11.03.2011 (dovada de comunicare de la fila 43), prin care s-a dispus înființarea popririi asupra tuturor disponibilităților bănești pe care debitorul urma să le primească de la terțul poprit, impunându-i-se acestuia din urmă obligația de a consemna, în termen de 15 zile de la primire, sumele datorate debitorului, în conturile executorului bancar, până la concurența sumei de 7500,96 lei.
Față de cele de mai sus, instanța are în vedere că potrivit dispozițiilor art. 460 alin. 1 Cod procedură civilă, validarea popririi se dispune în condițiile în care terțul poprit nu-și îndeplinește obligațiile ce-i revine pentru executarea popririi, în condițiile în care datorează sume de bani debitorului.
Astfel, din adeverințele de venit nr. 5905 din 22.04.2008 (fila 12) și 5904 din 22.04.2008 (fila 13), rezultă că terțul poprit, Primăria municipiului P., are calitatea de angajator al debitorilor, datorându-le lunar, în schimbul activității prestate, sume de bani cu titlu de venituri salariale.
Întrucât contractul de muncă a fost încheiat pe durată nedeterminată, iar terțul poprit nu a formulat nici o apărare în sensul că aceste raporturi de muncă ar fi încetat, instanța apreciază că acesta datorează în continuare sume de bani debitorilor.
Față de dovada de comunicare a adresei de înființare a popririi (fila 43) și atitudinea procesuală a terțului poprit, rezultă că acesta nu și-a îndeplinit obligațiile care-i reveneau pentru efectuarea popririi, neconsemnând suma urmăribilă în conturile indicate de executorul judecătoresc și având în vedere că cererea de validare poprire a fost formulată cu respectarea termenului de 3 luni prevăzut de dispozițiile art. 460 alin. 1 Cod procedură civilă (adresa de înființare a popririi a fost comunicată la data de 11.03.2011, iar cererea de validare poprire a fost înregistrată prin Registratura instanței la data de 26.05.2011), instanța consideră că cererea formulată de creditoare este întemeiată.
Referitor însă la cuantumul sumei pentru care urmează a fi validată poprirea, instanța apreciază că potrivit dispozițiilor art. 460 și urm Cod procedură civilă, validarea popririi, ca instituție juridică, are caracter de sancțiune față de terțul poprit cu privire la care se constată nerespectarea obligațiilor ce-i revin pentru efectuarea popririi, iar ca efect al hotărârii de validare, terțul poprit devine în mod direct debitor al creditorului urmăritor, executarea silită făcându-se împotriva acestuia. (460 alin. 4 Cod procedură civilă).
Or, sancțiunea aplicată terțului poprit nu poate fi mai oneroasă decât obligația a cărei nerespectare s-a constatat, el fiind culpabil doar în limita sumei prevăzute prin adresa de înființare a popririi, de 7500,96 lei, chiar dacă ulterior, devenind scadente și alte rate ale împrumutului contractat, creditoarea pretinde executarea unui debit mai mare, de 8.045,96 lei.
Prin urmare, instanța a admis doar în parte cererea formulată de creditoare, dispunând validarea popririi în limita sumei prevăzute în adresa de înființare a popririi, de 7500,96 lei.
Prin decizia civilă nr. 405 / 11.06.2012 pronunțată de Tribunalul Iași Secția I civilă a fost respins apelul formulat de Primăria mun. P. împotriva sentinței civile nr.3002 din 31.10.2011 pronunțată de Judecătoria P., sentință care a fost păstrată.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:
Potrivit art. 460 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi inclusiv în cazul în care în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de execuție, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare în vederea validării popririi. Instanța va cita creditorul urmăritor, debitorul și terțul poprit și dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit datorează suma de bani debitorului va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței suma datorată debitorului, iar în caz contrar, va hotărî desființarea popririi.
Rezultă din cuprinsul acestor dispoziții legale ca atunci când este sesizată cu cererea de validare a popririi, instanța este chemată a verifica dacă terțul poprit datorează sume de bani debitorului precum și dacă datorând aceste sume în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit. Analiza acestor condiții reclamă plasarea lor în timp la momentul la care adresa de înființare a popririi a fost comunicată terțului poprit. Aceasta întrucât potrivit textului art. 456 alin. 1 lit. a Cod procedură civilă, terțul poprit este obligat ca în termen de 15 zile de la comunicarea popririi iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadența acestora, să consemneze suma de bani sau după caz, să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite și să trimită dovada executorului. În același timp, poprirea se consideră înființată din momentul primirii adresei de înființare de către terțul poprit, moment care marchează interdicția terțului poprit de a plăti debitorului sumele de bani ce i le datorează ori pe care i le va datora astfel cum rezultă din art. 454 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă.
În speță, în condițiile în care apelanta Primăria Municipiului P. a fost cea care a întocmit adeverințele de venit care au stat la baza încheierii contractului de credit, iar în temeiul acestor adeverințe au fost emise adresele de înființare ale popririi poprirea, tribunalul a apreciat că în mod corect prima instanță a dispus respingerea excepției lipsei calității procesuale de folosință și cea a lipsei calității procesuale pasive, calitatea de angajator nefiind condiționată de personalitatea juridică, ci de existenta unui raport de muncă.
Prin urmare, în condițiile în care de la data de 11.03.2011 la care s-a dispus înființarea popririi asupra tuturor disponibilităților bănești pe care debitorul urma să le primească de la terțul poprit, s-a născut interdicția terțului poprit de a plăti debitorului sumele de bani precum și obligația sa de a consemna suma de bani trimițând dovada executorului. La acel moment raporturile de muncă dintre debitor și terțul poprit existau și se aflau în derulare, apelantei revenindu-i obligația legală de a reține din veniturile debitorului, sumele lunare lunară până la acoperirea debitului, prima instanță arătând în mod corect doar suma până la concurența căreia s-a validat poprirea, apelanta fiind în eroare cu privire la faptul că ar fi fost obligată la plata într-o singură tranșă.
Pentru aceste motive, Tribunalul a dispus respingerea ca nefondată a apelului declarat de apelanta Primăria Municipiului P. împotriva sentinței civile nr. 3002/31.10.2011 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, sentință care a fost păstrată.
Împotriva deciziei civile nr. 405 / 11.06.2012 pronunțată de Tribunalul Iași Secția I Civilă a formulat recurs O. C. V., criticând-o pentru următoarele aspecte:
Invocă lipsa capacității procesuale de folosință a Primăriei municipiului P..
Capacitatea procesuală este aptitudinea generală de a dobândi și exercita drepturi și de a-și asuma obligații, în plan procesual pentru a valorifica în justiție dreptul sau interesul în legătură cu care s-a născut litigiul.
Astfel potrivit dispozițiilor art. 77 din Legea 215/2001 privind administrația publică locală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, primăria este o structură funcțională cu activitate permanentă din care fac parte primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului și care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
Având în vedere prevederile legale, este evident că primăria nu are personalitate juridică și ca atare nu are capacitate procesuală, de folosință și de exercițiu. Neavând folosința drepturilor civile, primăria nu poate fi parte în judecată, potrivit dispozițiilor art. 41 alin. 1 C. proc. civ.
Invocă lipsa calității procesuale pasive a Primăriei municipiului P..
Astfel calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat la acel raport juridic.
Având în vedere considerentele de mai sus este de necontestat faptul că acțiunea este introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasiva.
Cu privire la fondul cauzei precizează că in ceea ce privește contractul de împrumut încheiat de reclamanta cu el, acesta a fost încheiat la data 25.06.2008 când nivelul veniturilor personalului bugetar nu a fost afectat de tăierile salariale drastice.
După cum rezulta fără echivoc din adeverința nr. 5905/22.04.2008 si din dispozițiile legale in vigoare, poate fi operata doar reținerea de 1/3 din veniturile lunare nete ale sale.
Având in vedere argumentele expuse anterior solicită casarea a Deciziei Civile nr. 405/11.06.2012, pronunțată de Tribunalul I., în dosarul nr._, iar pe fond respingerea acțiunii introductive formulata de intimata M. C. I. ca fiind neîntemeiată si nefondata.
Legal citați intimații nu au formulat întâmpinare.
În recurs nu au fost administrate alte probe conform dispozițiilor art. 305 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din 24.09.2012 instanța - din oficiu - a invocat excepția inadmisibilității recursului, cauza fiind amânată la data de 29.10.1012 pentru a fi citate părțile cu mențiunea să răspundă la această excepție.
În temeiul art.137 alin.1 C.pr.civ, Curtea se va pronunța cu prioritate asupra excepției inadmisibilității recursului, reținând următoarele:
Pârâta Primăria Municipiului P. a fost singura care a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 3002/31.10.2011 a Judecătoriei P..
Apelul său a fost respins prin decizia civilă nr. 405 din 11.06.2012 pronunțată de Tribunalul Iași.
Recurentul O. C.-V. nu a declarat apel împotriva sentinței civile nr. 3002/31.10.2011 a Judecătoriei P. ci a formulat direct recurs împotriva deciziei civile nr. 405 din 11.06.2012 pronunțată de Tribunalul Iași.
Curtea notează că efectele recursului nu se pot răsfrânge decât asupra a ceea ce s-a judecat de către instanța de apel. Instanța de recurs realizează numai un control judiciar asupra hotărârii atacate, exclusiv prin prisma chestiunilor ce ar fi fost deduse judecății de către pârâtul O. C.-V., în eventualitatea în care acesta ar fi declarat apel.
Recurentul nu poate formula, pentru prima dată în recurs, omisso medio, critici pe care nu le-a adresat instanței de apel și care, astfel, nu s-a putut pronunța asupra lor.
Dacă s-ar admite contrariul s-ar ajunge la încălcarea principiului de drept non omisso medio, ceea ce ar fi inadmisibil.
Pentru toate aceste considerente urmează ca, în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă să fie respins - ca inadmisibil - recursul formulat de O. C.-V. împotriva deciziei civile nr. 405 din 11 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția I civilă
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge - ca inadmisibil - recursul formulat de O. C.-V. împotriva deciziei civile nr. 405 din 11 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Octombrie 2012.
Președinte, L. P. | Judecător, C.-A. S. | Judecător, A. G. |
Grefier, C. L. |
Red. S.C.A.
Tehnored. L.C.
2 ex. 21.11.2012
Tribunalul Iași: C. G.
S. M.
Judecător de fond: Judecătoria P.: S. G. M.
| ← Acordare personalitate juridică. Hotărâre din 03-10-2012,... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1569/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
