Acţiune în constatare. Decizia nr. 624/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 624/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 29-04-2014 în dosarul nr. 8726/296/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA I CIVILĂ
Număr operator de date cu caracter personal 3159
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 624/2014-R
Ședința publică din 29 aprilie 2014
PREȘEDINTE: P. C. – judecător
JUDECĂTOR: G. M.
JUDECĂTOR: R. F.
GREFIER: P. L.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de recurenții reclamanți B. C. și B. E. ambii domiciliați în Satu M., .. 56, județul Satu M., în contradictoriu cu intimații pârâți S. I., U. I. ambii cu domiciliul necunoscut și S. R. prin UNITATEA ADMINISTRATIVĂ A MUNICIPIULUI SATU M. cu sediul în Satu M., P-ța. 25 Octombrie, nr. 1, județul Satu M., împotriva deciziei civile nr. 222/..2013 pronunțată de Tribunalul Satu M., prin care a fost menținută sentința civilă nr. 1503 din 29.02.2012 pronunțată de Judecătoria Satu M., având ca obiect: acțiune în constatare.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 15 aprilie 2014, mersul dezbaterilor fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta și când pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru 17 aprilie 2014, apoi pentru 24 aprilie 2014 și 29 aprilie 2014, când:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1503/29.02.2012 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții B. C. și B. E., în contradictoriu cu pârâții S. I., U. I. - cu domiciliul necunoscut și S. R. prin UNITATEA ADMINISTRATIVĂ MUNICIPIUL SATU M., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Numitul J. I. este titularul unui drept de folosință pe durata existenței construcției înscrisă în CF nr._ Satu M. sub nr. top. 4289/97 conform filei 6 verso de la dosar fond.
Din depozițiile martorului V. A. a cărui declarație este consemnata la fila 56 de la dosar, instanța de fond a reținut că numitul J. I. a transmis imobilul casă ce formează obiectul prezentei acțiuni către numitul C. care la rândul lui a transmis-o către pârâta U., iar acesta din urmă către reclamanții B. C. și B. E..
Văzând dispozițiile art. 1295 alin. 1 cod civil în care se reflecta principiul de drept civil care nu cunoaște excepții în conformitate cu care „nimeni nu poate transmite mai mult decât are” rezultă ca numitul J. I. nu putea transmite dreptul de proprietate asupra casei de locuit de tip P cu suprafața construită de 53 mp și o anexa de tip P cu suprafața construită de 50 mp conform planului de amplasament și delimitare a imobilului întocmit de ing. S. R. M. de îndată ce acesta din urma era titularul doar asupra unui drept de folosință pe durata existenței construcției.
Afirmația martorului V. A. a cărui declarație este consemnată la fila 56 de la dosar fond, conform căreia „numitul J. I. mi-a spus că a construit imobilul casă de la nr. 56 aproximativ în anii 1966 - 1967” nu a putut fi însușită de către instanța de fond și, pe cale de consecință, nu a putut conduce instanța la concluzia că acesta din urma era titularul unui drept de proprietate asupra construcției de îndată ce prin Decizia nr. 630/1982 emisă de Consiliul Popular al Municipiului Satu M. în data de 13.10.1982 numitului J. I. i-a fost atribuit dreptul de folosință pe durata existenței construcției (fila 6 verso dosar fond), ceea ce exclude calitatea de proprietar a acestuia din urma, motiv pentru care instanța a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe reclamanții au declarat recurs, respins prin decizia civilă nr.634/R/2012 a Tribunalului Satu M..
Această decizie a fost casată de Curtea de Apel Oradea prin decizia civilă nr.2710/R/2013, care a trimis cauza spre rejudecare în apel.
În rejudecare, apelanții-reclamanți B. C. și B. E., prin concluziile scrise au solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate și pe cale de consecință admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Apelanții-reclamanți au solicitat ca instanța să aprecieze raportat la probatoriul administrat atât în fondul cauzei cât și în apel, că se poate concluziona faptul că acțiunea civilă formulată este întemeiată.
Astfel, au arătat că instanța de fond în mod greșit le-a respins acțiunea civilă, fără a se pronunța cu privire la primele capete de cerere, respectiv cu privire la capătul de cerere prin care au solicitat rectificarea suprafeței de teren aferentă construcțiilor proprietatea lor, cum la fel nu s-a pronunțat instanța de fond nici cu privire la cererea de a se constata că pe . în planul de amplasament și delimitare a imobilului, sunt edificate două construcții, respectiv o casă de locuit și o anexă gospodărească, astfel cum sunt relevate pe acest plan topografic.
De asemenea, au apreciat apelanții-reclamanți, incorectă motivarea dată de instanța de fond cu privire la soluționarea capătului de cerere privind constatarea dobândirii de către ei a dreptului de proprietate asupra celor două construcții. Astfel, s-a motivat de către instanța de fond, că de vreme ce constructorul J. I. (primul proprietar al construcției) nu a avut decât un drept de folosință asupra terenului nu și asupra casei de locuit, nu putea să înstrăineze ceea ce nu avea, astfel că cererea lor este neîntemeiată.
O astfel de soluție dată de instanța de fond, au apreciat apelanții-reclamanți, că este străină de cauză și dată cu ignorarea probatoriului administrat, precum și a solicitării făcute de ei, aceea de a se constata că pe teren este amplasată această casă de locuit, care nu din culpa lor nu s-a notat în cartea funciară de către constructorul J.. Au considerat apelanții-reclamanți că nu există niciun impediment legal pentru ca această casă de locuit precum și anexa edificată de ei să fie mai întâi notate la foaia de avere a cărții funciare, pentru ca ulterior, constatându-se faptul că ei au dobândit prin cumpărare această casă de locuit, să fie întabulat dreptul lor de proprietate asupra acestora.
Privitor la existența construcției pe care instanța de fond a ignorat-o sau a apreciat că nu au dovedit-o, apelanții-reclamanți au solicitat să se aibă în vedere faptul că existența acesteia pe terenul menționat, reiese din toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Astfel, acest aspect reiese din chiar cuprinsul certificatului de atestare fiscală emis de Primăria Municipiului Satu M. - Direcția Impozite și Taxe locale (fila 9), din cuprinsul deciziei nr.630/1982 emisă de Consiliul Local Satu M. prin care se arată să se acordă un drept de folosință numitului J. I. pentru o suprafață de teren (cu nr.topo.4289/97), în vederea punerii în legalitate a locuinței proprietate personală construite. Așadar, nu se poate afirma că această casă de locuit nu există, că nu ar fi fost proprietatea susnumitului și că acesta nu ar fi putut să o înstrăineze.
Apelanții-reclamanți au învederat că existența acestei construcții mai este dovedită și cu planul de amplasament și delimitare al imobilului depus alături de acțiunea civilă și din schița de dezmembrare nr.839/1994, ce a stat la baza pronunțării sentinței civile nr.7059/1994 a Judecătoriei Satu M. având ca obiect partaj, notat la cartea funciară,_ Satu M. poziția B-9. Din această schiță întocmită de către vecinii V. (care a depus și mărturie cu ocazia dezbaterii cauzei în fond), reiese că pe ..4289/97/c, (menționată de altfel în petitul acțiunii lor) mai există o casă de locuit, însă este trecut la proprietari pârâtul S. I. deoarece acesta este înscris în cartea funciară. Însă în realitate este casa lor, au arătat apelanții-reclamanți, se poate observa că configurația acesteia coincide cu cea de pe planul depus de ei, cu deosebirea că mai există o construcție anexă (C2) pe acest plan depus de aceștia.
De asemenea, au arătat apelanții-reclamanți, nu este de neglijat nici faptul că pârâta Primăria Municipiului Satu M. nu s-a opus admiterii acțiunii lor, aspect ce reiese din întâmpinarea depusă la fila 31. Așa fiind, au apreciat că acțiunea trebuia să fie admisă, fiind incidente în cauză dispozițiile legale invocate în motivarea în drept a cererii, atât dispozițiile Legii nr.7/1996 cât și disp.art.1294-1295 Cod civil. Potrivit acestor texte legale, vinderea este perfectă între părți și proprietatea este de drept strămutată la cumpărători îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului, deși lucrul nu se va fi predat și prețul nu se va fi numărat. Ori apelanții-reclamanți au dovedit că au achitat prețul și că posedă imobilul cumpărat din anul 1989, dată de la care achită impozitele în calitate de proprietari extratabulari.
Pe de altă parte, apelanții-reclamanți au apreciat că sunt incidente și disp.art.6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului nr.4/1950, convenție amendată prin Protocoalele nr.3, 5 și 8 și completată prin Protocolul nr.2, potrivit căruia orice persoană are dreptul la o judecată în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil de către o instanță independentă și imparțială. Rezultă fără echivoc din circumstanțele cauzei că apelanții-reclamanți nu sunt culpabili de faptul că actul de vânzare cumpărare a casei de locuit nu s-a putut încheia în forma cerută de lege pentru a putea fi întabulat la acea vreme. Prin prezenta acțiune, au arătat apelanții-reclamanți, au solicitat ca aceste aspecte juridice să fie clarificate de instanța de judecată și constatând că ei dețin în proprietate extratabulară aceste construcții de peste 20 de ani, amplasate pe terenul identificat topografic, să li se înscrie în sistemul cadastral aceste imobile, câtă vreme achită impozite în această calitate de proprietari asupra acestora.
Prin decizia civilă nr. 222/. 2013 pronunțată de Tribunalul Satu M., în dosar nr._, s-a respins apelul reclamanților B. C. și B. E., ambii domiciliați în Satu M., ..56, jud. Satu M. împotriva Sentinței civile nr.1503/29.02.2012 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți S. I. și U. I., ambii cu domiciliul necunoscut și S. R. prin Unitatea Administrativă a Municipiului Satu M., cu sediul în Satu M., Piața 25 Octombrie, nr.1, jud. Satu M..
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții apelanți au solicitat constatarea dreptului lor de proprietate asupra terenului de 491 m.p. identificat în CF 1275, sub număr cadastral 4289/97/c ca având suprafața de 430 m.p. și asupra unei case edificate pe acest teren dar care nu a fost înscrisă în CF. în baza contractelor de vânzare-cumpărare succesive încheiate cu pârâții S. I. și U. I..
Reclamanții au învederat că numitul J. I. – care nu este însă indicat ca pârât în cauză – ar fi constructorul casei în anul 1967, pe care apoi ar fi transmis-o pârâtei U. I..
Pe de altă parte, conform înscrierilor CF., J. I. era doar titularul unui drept de folosință asupra cotei de 100/1230 mp. pe durata existenței construcției. El nu are însă înscris un drept de proprietate asupra vreunei construcții.
Pe de altă parte, J. I. nu este chemat în judecată – în temeiul principiului disponibilității, contradictorialității procesului și opozabilității hotărârii judecătorești – pentru a analiza în contradictoriu cu acesta dreptul invocat.
Reclamanții nu au dovedit, prin probele administrate, că dreptul de proprietate s-a transmis de la proprietarul tabular succesiv până la ei.
Astfel, pârâtul S. I. a deținut proprietatea asupra întregului imobil, identificat sub A+1, CF_, nr. top 4289/97 – reprezentând casă, loc de casă și grădină cu suprafața de 1230 mp. începând cu anul 1934.
În anul 1969 este notată în CF. casa pe nr. top 4289/97.
În anul 1969, cota de 400/1230 părți din imobil se transmite ca moștenire lui B. I. și E..
Casa a fost vândută însă numiților V. (B6-7) în anul 1975.
Familia V. dobândește doar folosința asupra terenului în cotă de 141/1230 conform înscrierilor CF. foaia C nr.1-2.
Terenul a fost preluat de stat în cotă de 800/1230 părți în anul 1976, iar în anul 1994 a fost dezmembrat în 3 parcele – 4289/97/a, 4289/97/b și 4289/97/c cu suprafața de 430 mp.
Reclamanții au depus în probațiune contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată prin care U. I. a vândut acestora în anul 1989 imobilul situat în Satu M., ..56, însă nu au dovedit prin înscrisuri transmisiunea proprietății de la proprietarul tabular la U. I..
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut principiul de drept cuprins în disp. art.1295 alin.1 Cod civil, potrivit căruia „nimeni nu poate transmite mai mult decât are”.
Or, câtă vreme reclamanții-apelanți nu au dovedit proprietatea asupra casei, aceștia nu au nici calitatea de a cere nici notarea.
Schița depusă la dosarul instanței de fond, certificatul de atestare fiscală nu dovedesc în sine dreptul de proprietate.
Pentru toate considerentele expuse, s-a apreciat ca neîntemeiate criticile apelanților împotriva sentinței civile.
În baza art.296 Cod procedură civilă, tribunalul a respins apelul reclamanților B. C. și B. E. împotriva sentinței civile nr.1503/29.02.2012 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți S. I. și U. I., ambii cu domiciliul necunoscut și S. R. prin Unitatea Administrativă a Municipiului Satu M..
Împotriva acestei decizii, în termen au formulat recurs reclamanții, care au solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârilor și admiterea acțiunii lor cum a fost formulată.
În motivarea recursului s-a susținut că hotărârile pronunțate în cauză sunt esențial nelegale, au ignorat starea de fapt necontestată și au făcut o aplicare greșită a Legii nr. 7/1996.
Astfel, au arătat reclamanții că au cumpărat o casă de locuit de la un proprietar extratabular, care la rândul său a dobândit imobilul de la alt proprietar extratabular și deși locuiesc la acest domiciliul de peste 20 ani, plătind toate taxele și impozitele aferente, instanțele au ignorat toate aceste aspecte și au pronunțat hotărâri nelegale, având considerente străine de natura cauzei.
Au mai invocat recurenții că nu au solicitat întabularea vreunui drept de proprietate asupra terenului, așa cum în mod greșit au reținut ambele instanțe.
Intimații nu și-au exprimat poziția procesuală.
Analizând hotărârile recurate, prin prisma motivelor invocate și din oficiu sub aspectul nulităților de ordine publică, Curtea constată că decizia instanței de apel este dată cu greșit aplicarea a dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 115/1938 preluat de Legea nr. 7/1996, motiv de modificare a acesteia în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În fapt, reclamanții au invocat că au cumpărat o casă de locuit situată în Satu M., .. 56, în anul 1989, de la proprietara extratabulară U. I. și au cerut întabularea dreptului lor de proprietate în CF._ Satu M., chemând în judecată inclusiv proprietarii de CF. ai imobilelor cumpărate.
Această stare de fapt invocată de reclamanți în motivele acțiunii a și fost probată în cauză cu martorii audiați la fond și cu înscrisurile depuse, inclusiv cu înscrisurile depuse în fața instanței de recurs, înscrisuri reprezentând autorizații de construire, branșament la utilități, dovezile plății impozitelor aferente pentru toată această perioadă.
Față de probele depuse de reclamanții recurenți, Curtea apreciază că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 34 pct. 3 din Decretul nr. 115/1938, condițiile de existență ale dreptului înscris în favoarea proprietarului de CF. S. I., nu mai există, în speță din anul 1989 imobilul este în posesia reclamanților, posesie necontestată de pârâții citați în cauză.
Prin urmare, se impune a fi pusă în concordanță starea de fapt cu înscrierile din cartea funciară, neexistând nici un argument legal pentru păstrarea înscrierii asupra casei, ce s-a dovedit a fi construită încă din anul 1967, în favoarea unui proprietar ce nu a avut-o în posesie niciodată, respectiv S. I..
Așa fiind, în baza art. 312 cu referire la art. 296 și 316 Cod procedură civilă, se va admite recursul reclamanților, se va modifica decizia instanței de apel în sensul admiterii apelului acestora, se va schimba sentința instanței de fond, astfel, se va constata dreptul de proprietate al reclamanților asupra supraedificatelor pe care le au în posesie și folosință încă din anul 1989, dispunându-se totodată notarea acestora în cartea funciară, restul pretențiilor reclamanților din acțiunea introductivă vizează aspecte ce privesc terenul înscris în CF._ Satu M., teren asupra cărora reclamanții nu au formulat pretenții și nici nu au dovedit că ar avea vocația unui drept.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de recurenții reclamanți B. C. și B. E. ambii domiciliați în Satu M., .. 56, județul Satu M., în contradictoriu cu intimații pârâți S. I., U. I. ambii cu domiciliul necunoscut și S. R. prin UNITATEA ADMINISTRATIVĂ A MUNICIPIULUI SATU M. cu sediul în Satu M., P-ța. 25 Octombrie, nr. 1, județul Satu M., împotriva deciziei civile nr. 222 din 07.XI.2013 pronunțată de Tribunalul Satu M. pe care o modifică, admite apelul reclamanților și schimbă în totalitate sentința civilă nr. 1503 din 29 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Satu M., astfel:
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții B. C. și B. E. în contra pârâților S. I., U. I. și S. R. prin Unitatea Administrativă a Municipiului Satu M., și în consecință:
Constată că pe imobilul număr cadastral 4289/97/c înscris în CF._ Satu M. există amplasată casă de locuit și anexe gospodărești conform planului de amplasament întocmit de expert S. R. M..
Dispune întabularea dreptului de proprietate al reclamanților asupra acestor supraedificate situate administrativ în Satu M., .. 56.
Respinge restul cererilor.
Fără cheltuieli de judecată.
I R E V O C A B I L Ă.
Pronunțată în ședința publică de azi, 29 aprilie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
P. C. G. M. R. F. P. L.
Red.dec. R. F./21.05.2014
Jud. fond: M. C.
Jud.apel: R. M. G.- M. C. I.
Tehnored. P.L./21.05.2014
Ex.2
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 434/2014. Curtea de... | Pretenţii. Hotărâre din 21-05-2014, Curtea de Apel ORADEA → |
|---|
