Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 434/2014. Curtea de Apel ORADEA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 434/2014 pronunțată de Curtea de Apel ORADEA la data de 03-03-2014 în dosarul nr. 7264/83/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA I CIVILĂ
Nr. operator de date cu caracter personal 3159
DOSAR NR ._
DECIZIA CIVILĂ NR. 434/R/2014
Ședința publică din 3 martie 2014
Președinte: | C. D. | - președintele instanței |
P. A. | - judecător | |
B. D. M. | - judecător | |
F. M. | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de recurenta reclamantă B. G., cu domiciliul în Urziceni, nr. 340 A, județul Satu M., recurenții intervenienți F. M., cu domiciliul în Târgu S., ., ., ., R. F. Ș., cu domiciliul în Târgu S., P-ța G. A., nr. 16, județul C., în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. reprezentat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ N., cu sediul în Cluj N., . I., nr. 19, județul Cluj, prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SATU M., cu sediul în Satu M., P-ța Română, nr. 3-5, județul Satu M., împotriva sentinței civile nr. 3152/D din data de 17 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Satu M. în dosar nr._, având ca obiect: despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi lipsesc părțile.
Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror D. V. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, că în data de 31 ianuarie 2014 intimatul pârât a depus la dosar întâmpinare, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea în parte a recursurilor formulate de recurenta reclamantă B. G. și a recurenților intervenienți F. M., Rezler F. Ș., obligarea pârâtului la plata contravalorii bunurilor de la poziția 1-7 din raportul de expertiză ( fila 88-89 dosar primă instanță ), conform deciziei nr. 6/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii și practicii judiciare constante a Curții de Apel Oradea în materie.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND :
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3152/D din data de 17 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul Satu M., s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta B. G. și intervenienții în nume propriu F. M. și R. F. Ș., formulată împotriva pârâtului S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect acordarea de despăgubiri în temeiul dispoziției Legii nr. 221/2009.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul, analizând cererea în pretenții formulată, din perspectiva motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile a reținut că potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 1 „orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acestuia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. 4, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:
a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. La stabilirea caracterului despăgubirilor se va ține seama și de măsurile reparatorii deja acordate persoanelor în cauză în temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat cu modificările și completările ulterioare și al OUG nr. 214/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările și completările ulterioare;
b) acordarea unor despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06.03.1945 – 22 dec. 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare”.
Prin Deciziile nr. 1358/ 21 octombrie 2010 și nr. 1360/ 21 octombrie 2010, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009, astfel că potrivit dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 47/1992 republicată, privind Curtea Constituțională cu modificările și completările ulterioare, cererea reclamantei și a intervenienților în calitate de descendenți ai defunctului R. F. decedat la 03.06.1979, pentru acordarea despăgubirilor morale, nu poate fi admisă.
În ceea ce a privit cererea pentru despăgubirile materiale (întemeiată pe dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009, constând în contravaloarea bunurilor confiscate reprezentând bunurile mobile individualizate la fila 26, precum și cele imobile, respectiv teren în suprafață de 3,05 ha (fila 71), instanța a reținut că Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 6/2013 pronunțată în recursul în interesul legii, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 1 din Legea nr. 221/2009 cu modificările și completările ulterioare, a stabilit că pot fi acordate despăgubiri materiale numai pentru aceleași categorii de bunuri care fac obiectul actelor normative speciale de reparații, respectiv Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare și Legea nr. 247/2005 cu modificările și completările ulterioare, sub imperiul cărora partea interesată să nu fi obținut deja o reparație.
În consecință, raportat la dispozițiile art. 330 alin. 4 Cod procedură civilă reclamanta și intervenienții nu au temei juridic pentru a solicita despăgubiri materiale pentru bunurile mobile confiscate, acestea nefăcând parte din categoria bunurilor la care face referire decizia mai sus arătată.
Referitor la bunurile imobile constând în terenuri, așa cum rezultă din adresa nr. 921/22.11.2012 a Primăriei comunei Urziceni (fila 78), descendenții defunctului R. Francisac și-au valorificat dreptul în baza Legilor nr. 18/1991 și nr._, din suprafața de 13,39 ha validată de Comisia Județeană Satu M., urmează a se face punerea în posesie pentru diferența de 1,01 ha.
În concluzie, instanța a respins ca nefondată acțiunea.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs reclamanta B. G. și intervenienții F. M. și R. F. Ș., solicitând admiterea acestora, desființarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii formulate.
Prin motivele de recurs se critică hotărârea instanței de fond pentru nelegalitatea și netemeinicie.
Astfel, arată că legiuitorul când a emis Legea nr. 221/2009 a avut în vedere ca, persoanele față de care s-a luat măsura confiscării averii ca și chiabur, măsură cu caracter abuziv și politic să fie îndreptățiți la acordarea daunelor morale și contravaloarea animalelor, uneltelor confiscate și a terenului, iar respingerea acțiunii este din nou o măsură abuzivă susține recurenta.
Învederează că antecesorul lor a fost chiabur astfel cum reiese din adeverința eliberată de primărie și din evidența Registrului Agricol, i-a fost confiscată averea iar copiii exmatriculați din școli, pereclind toată viața familiei, fiind umiliți și batjocoriți de regimul comunist, menționează că o parte din averea confiscată i-a fost restituită, dar moral nu au fost despăgubiți niciodată.
Invocă de asemenea practica CEDO privind repararea integrală a prejudiciului cauzat moral și material, precum și principiul discriminării, unele persoane în situații similare beneficiind deja de despăgubiri, iar Legea nr. 221/2009 nu poate fi anulată prin decizia nr. 12/2001 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, solicită 5000 Euro pentru includerea pe lista de chiaburi cu toată averea confiscată,_ lei contravaloarea animalelor, uneltelor confiscate și valoarea terenului conform expertizei.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța reține următoarele:
Criticile formulate de recurenți sunt întemeiate, în ceea ce privește caracterul politic al măsurii confiscării și parțial în ceea ce privește despăgubirile materiale.
Astfel, potrivit art.4 alin.2 din Legea nr.221/2009, persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art.3, pot solicita instanței constatarea caracterului politic al acestora. Este evident că o astfel de măsură administrativă abuzivă cu caracter politic a fost luată împotriva antecesorului reclamantei și intervenienților, considerat exploatator și dușman de regimul comunist de la acea vreme.
În acest sens, instanța de fond în mod greșit nu a constatat caracterul politic al măsurii administrative luată față de numitul R. F., acesta fiind considerat chiabur, aspect ce rezultă din adeverința nr. 385/22.08.2011 emisă de Primăria Comunei Urziceni aflată la fila nr. 9 dosar fond, iar conform adeverințelor nr. 400 din data de 30 mai 2012 ( fila 55 dosar fond ) și nr. 667/3 septembrie 2012 ( fila 61 dosar fond ) emise de Primăria Urziceni i-au fost confiscate bunurile familiei R. F. din . chiabur.
Criticile recurentei sub acest aspect fiind întemeiate, urmează a fi admis recursul reclamantei și intervenienților, va fi modificată sentința și se va constata caracterul politic abuziv a măsurii administrative luată față de antecesorul acestora.
În ceea ce privește despăgubirile materiale solicitate, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 221/2009, în conformitate cu care orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței obligarea statului la acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 sau Legii nr. 247/2005.
Totodată, cu privire la categoriile de bunuri pentru care se pot acorda despăgubiri materiale în temeiul Legii nr. 221/2009, s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 6/2013, statuându-se cu putere obligatorie pentru instanțe faptul că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 al. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009 cu modificările și completările ulterioare, pot fi acordate despăgubiri materiale numai pentru aceleași categorii de bunuri care fac obiectul actelor normative speciale de reparație, respectiv ale Legii nr. 10/2001 și ale Legii nr. 247/2005, sub imperiul cărora partea interesată să nu fi obținut deja o reparație.
Cu privire la bunurile ce intră sub incidența Legii nr. 10/2001, art. 6 al. 1 și 2 prevede că prin imobile în sensul legii se înțeleg terenurile cu sau fără construcții, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în aceste construcții, iar, potrivit alin. 2, măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate abuziv de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse.
Art. 6 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 se referă la bunurile imobile prin destinație, astfel cum sunt definite de art. 468 al. 1 Cod civil, adică mobile prin natura lor, însă, dată fiind destinația lor stabilită de proprietar, legea le declară imobile.
În speță, analizând bunurile pentru care se solicită despăgubiri, se apreciază că pot fi încadrate în dispoziția legală mai sus menționată, doar următoarele bunuri cu valorile evidențiate în expertiza efectuată la instanța de fond ( fila 88 dosar fond ) - un plug cu brazdă; 2 grape cu cadru de lemn și dinți de fier; un tăvălug de lemn; o semănătoare pentru păioase; o mașină pentru stropit via; două căruțe; ( pozițiile 1,2,3,4,5,7 din expertiză ).
Din înscrisurile aflate la filele 32 – 35, 44-49 rezultă că antecesorul reclamanților au deținut înainte de confiscare bunuri mobile și imobile solicitate prin acțiune.
În ceea ce privește terenul ce a aparținut antecesorului recurenților, din totalul de 13, 39 ha, au fost deja restituite 10 ha prin Titlul de proprietate nr. 31 – 130 289/1997 și Titlul de proprietate nr. 31-_/1994 conform Legii nr. 18/1991 precum și suprafața de 3,39 ha teren agricol conform adeverinței nr. 47/2004 conform Legii nr. 1/2000, pentru acestea au fost emise titluri de proprietate ( fila 78 dosar ) urmând a fi puși în posesie și cu diferența de 1,01 h, sens în care se vor fi respinse pretențiile privind aceste terenuri.
Cât privește daunele morale, în mod judicios au fost respinse de către prima instanță, câtă vreme prin decizia nr. 12/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii,acestea nu se mai pot acorda, întrucât potrivit art. 330 indic. 7 alin. 4 Cod procedură civilă dezlegarea dată problemelor de drept judecate de Instanța Supremă în recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României.
Raportat la considerentele mai sus expuse, în baza art. 304 pct. 9, art. 312 alin. 1-3 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite recursurile declarate de recurenții – reclamanți B. G., F. M., R. F., va modifica în parte sentința atacată, va fi admisă în parte acțiunea formulată de reclamantă și intervenienți, se va constata caracterul politic al măsurii administrative luate împotriva antecesorului reclamanților – înscrierea pe lista de chiaburi și confiscarea în întregime a averii - și va fi obligat pârâtul să plătească reclamantei și intervenienților despăgubiri materiale în cuantum total de 4100 lei.
Vor fi menținute ca legale celelalte dispoziții ale sentinței privind respingerea cererilor privind acordarea de daune morale și despăgubiri materiale pentru bunurile mobile.
Se constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
ADMITE ca fondate recursurile civile declarate de recurenta reclamantă B. G., cu domiciliul în Urziceni, nr. 340 A, județul Satu M., recurenții intervenienți F. M., cu domiciliul în Târgu S., ., ., ., R. F. Ș., cu domiciliul în Târgu S., P-ța G. A., nr. 16, județul C., în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. reprezentat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ N., cu sediul în Cluj N., . I., nr. 19, județul Cluj, prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SATU M., cu sediul în Satu M., P-ța Română, nr. 3-5, județul Satu M., împotriva sentinței civile nr. 3152/D din data de 17 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Satu M., pe care o modifică în parte, în sensul că:
ADMITE în parte acțiunea formulată de reclamanta B. G. și cererile de intervenție în interes propriu formulate de F. M. și R. F. Ș., în contradictoriu cu pârâtul S. R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj N., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Satu M., și în consecință:
Constată caracterul politic al măsurii administrative luate împotriva antecesorului reclamanților, numitul R. F., în perioada 1956.
Obligă pârâtul S. R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj N., prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Satu M. să plătească reclamantei B. G. și intervenienților F. M. și R. F. Ș. despăgubiri în cuantum de 4100 lei, reprezentând daune materiale.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Fără cheltuieli de judecată.
I R E V O C A B I L Ă.
Pronunțată în ședința publică din 3 martie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
C. D. P. A. B. D. M. F. M.
red. dec. jud. P. A./ 31.03.2014
Jud. fond F. M.
Tehnored. F.M. /31.03.2014
| ← Anulare act. Hotărâre din 26-06-2014, Curtea de Apel ORADEA | Acţiune în constatare. Decizia nr. 624/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
